FOLOSIREA MIJLOACELOR FIZIOTERAPEUTICE CA METODĂ

ADJUVANTĂ ÎN TRATAMENTUL RUPTURII DE TENDON ACHILIAN

Cuvinte cheie: ruptura tendon ahilian, metode de evaluare, tratament fizioterapeutic,

tratament kinetoterapeutic,

Rezumat

Cel mai mare tendon al corpului uman este tendonul lui Achile. Frecvent, ruptura de
tendon Achilian se produce prin creșterea activităților sportive sau ca urmare a unei contracții
violente. Ruptura de tendon Achilian apare la locul unde se realizează legătura sa cu mușchiul
sau la inserția pe calcaneu, iar în unele cazuri, ruptura tendonului Achile poate fi precedată de o
perioada de tendinită, ceea ce slăbește tendonul. În majoritatea cazurilor ruptura este totală, dar
poate fi parțială.
O parte importantă a tratamentului acestei afecțiuni o reprezintă recuperarea kinetică
prin exerciții pasive și active atât pentru remobilizarea articulației gleznei cât și a întregului
membru afectat dar și a celui sănătos, dar și folosirea mijloacelor fizioterapeutice pe durata
întregului tratament.
Un rol important il reprezintă și încălțămintea pe care o purtăm care trebuie să fie
adecvată activității sportive pe care o practicăm în acel moment.

Key words: Achilles tendon rupture, biomechanics, physiotherapeutic treatment,

kinetotherapeutic treatment.

Abstract

The largest tendon of the human body is Achilles tendon. Frequently, the Achilles tendon
rupture occurs by increasing sports activities or as a result of a violent contraction. Achilian
tendon rupture occurs at the site where it is linked to its muscles or to the insertion on the
calcaneus, and in some cases, the Achilles tendon rupture may be preceded by a tendonitis
period, which weakens the tendon. In most cases the rupture is total but may be partial.
An important part of the treatment of this condition is kinetic recovery through passive
and active exercises both for remobilization of the ankle joint as well as for the entire affected
and healthy member as well as the use of physiotherapeutic means during the entire treatment.
An important role is also the shoe we wear which must be appropriate to the sporting
activity we are currently practicing.

INTRODUCERE

Rupturile traumatice de tendon ahilian reprezintă o patologie curentă relativ frecventă în

cadrul patologiei traumatice, interesând în special grupe de vârstă active din punct de vedere
motor, cu sau fără pregătire fizică specifică şi cu regim de activitate variind de la sedentarism la
activitate fizică intensă.
Tendonul ahilian este cel mai puternic şi mai gros tendon al corpului uman. Format prin
unirea fibrelor provenite din muşchii gastrocnemian şi solear (tricepsul sural), cu contribuţii
variabile din partea fiecărui muşchi, are în medie între 9 şi 11 centimetri în lungime.
 Desi este cel mai mare si mai puternic tendon din organism, tendonul lui Ahile este, de
asemenea, cel ce inregistreaza cea mai mare rata de ruptura. Aceasta se produce in general la
2-6 cm inainte de calcaneu, zona cu o vascularizatie mai scazuta. Mecanismele de producere a
rupturii sunt multiple, iar persoanele cele mai afectate sunt cele de sex masculin intre 30 - 50
ani.
Semnele clinice pentru o ruptura de tendonul lui Achile sunt: palparea unei depresiuni
care uneori se si vede reprezentand locul intreruperii; durerea, echimoza, un edem moderat,
retractia musculaturii moletului, posibilitatea unei dorsiflexii mai crescute decat normal;
imposibilitatea flexiei plantare contra unei rezistente( ridicarea pe varfuri);
Tratamentul depinde de gravitatea ruperii:
a) daca ruptura tendonului achilian este partiala, atunci de cele mai multe ori, piciorul va fi
imobilizat de un aparat gipsat pentru o perioada 4-6 saptamani, intr-o pozitie usor ecvina
(extensiune usor fortata).
b) daca rupturile sunt totale, singura cale de reparare a tendonului este cea chirurgicala. Din
pacate, operatiile nu intotdeauna dau rezultate, mai ales in cazul pacientilor mai varstnici. De
ce? Pentru ca refacerea tendonului achilian este greoaie (fiind, totodata, cel mai mare tendon
din corpul omenesc) si pentru ca vascularizatia din zona este extrem de scazuta.

IPOTEZA :

Lucrarea de fata isi propune sa verifice ipoteza comform careia ruptura de tendon ahilian
se poate recupera prin mijloace fizioterapeutice.

METODE DE CERCETARE:

1. Metoda documentării teoretice, a presupus o căutare a informațiilor cu privire la

patologia pacientului, pentru a înțelege modul de producere, modul de evaluare și
recupare etapizată.
2. Metoda observației, această metodă se referă la culegerea datelor obținute vizual.
3. Metoda de evaluare și măsurare, a constat în folosirea metodelor terapeutice de
explorare a afecțiunii(bilanțul articular, bilanțul muscular, teste funcționale). Pe baza
acestora s-a întocmit, pe etape planul de tratament.
Bilanțul articular constă în aprecierea gradului de mobilitate într-o articulație, prin
măsurarea analitică a unghiurilor de mișcare, pe direcțiile anatomice posibile, în
planurile și axele corespunzătoare.
Bilanțul muscular reprezintă un sistem de tehnici de examinare manuală, pentru
evaluarea forţei fiecărui muşchi sau a unor grupuri musculare.
Testele funcționale constau în aplicarea unor manevre la nivelul articulațiilor
corpului și pot avea rezultat pozitiv sau negativ.( de exemplu la nivelul gleznei se
poate aplica testul Thompson pentru a se vedea dacă tendonul ahilian suferă o
leziune.
4. Metoda înregistrării rezultatelor, reprezintă prezentarea datelor și interpretarea
acestora în urma aplicării metodelor de mai sus, stabilindu-se o concluzie, ș-anume
dacă se observă o diferență a stării pacientului, la încheierea planului de tratament
față de starea inițială.

SUBIECȚII ȘI CONDIȚII DE DESFĂȘURARE ALE CERCETĂRII

 Cercetarea a avut loc la GTL Medical Clinic, în Bacău. Clinica are în dotare cabinete de
kinetoterapie (evaluarea si tratamentul afecțiunilor), fizioterapie (metodă adjuvantă de
recuperare prin diverse procedee, cum ar fi aparate de electroterapie, laser, magnetodiaflux,
împachetări cu parafină, derenaj limfatic), bazin de înot.
Cercetarea s-a desfășurat pe un singur subiect, G. R în vârstă de 30 de ani, diagnosticat cu
ruptură parțială de tendon ahilian.

DESFASURAREA CERCETARII

Cercetarea a avut loc pe durata a 30 de zile, iar tratamentul a fost compus din 12
ședințe(3/săptămână) de fizioterapie și gimnastică medicală, durata fiecărei ședințe fiind de 45
de minute.

ANAMNEZĂ

Nume, prenume: G. R.
Sex: M.
Varsta: 30
Profesie: mecanic auto
Antecedente: nu prezintă
Istoricul traumatismului: traumatismul a avut loc în urma unei scurte vacanțe la munte;
acestuia îi plac săriturile în apă de pe marginea piscinei, iar un salt necorespunzător a dus la
accidentare.
Diagnostic: ruptura parțială a tendonului achilian, la membrul inferior drept

După producerea accidentării subiectul a cauzat durere acută (resimțită ca un junghi), la

nivelul posterior al gambei drepte, piciorul atârnă perpendicular pe sol. De asemenea, acesta nu
a mai putut efecuta mersul și nici urcatul scărilor, fiind afectată forța de execuție a flexiei
plantare.

Teste clinice- Examinarea tendonului achilian

Pacientul asezat in decubit ventral, cu picioarele la marginea mesei de examinare, se

inspecteaza si se compara cele doua tendoane (se urmareste orice deformare, roseata
tegumentara, hematom local, prezenta deformarii Hagland). O exostoza a portiunii
posterosuperioare a calcaiului este comuna unei tendinite achiliene de insertie.

Se urmareste o sensibilitate care in cazul unei tendinopatii este normal sa apara la 3-5
cm proximal de insertia tendonului achilian.

In cazul unei rupturi de tendon achilian, la pacientul asezat in decubit ventral cu

picioarele la marginea mesei de examinare, defectul in conturul tendonului devine evident. Se
testeaza puterea de flexie plantara, pacientul aflandu-se in aceeasi pozitie, examinatorul
opunand rezistenta (se palpeaza tendonul in timp ce pacientul executa flexia plantara cu
rezistenta).

Testul Thomson – la strangerea gastrocnemienilor (pacientul in decubit ventral cu

picioarele la marginea mesei) in mod normal se misca piciorul (flexie plantara), pierderea acestei
miscari fiind un semn patognomonic pentru ruptura acuta de tendon achilian.

Poziție subiect: decubit dorsal.

 Poziție examinator: lateral de pacient; examinatorul strânge gamba acestuia, la nivelul
muşchiului triceps sural.

Testul este pozitiv dacă nu apare flexia plantară, indicând o ruptură a tendonului ahilian.

Diagnostic funcțional:

 deficit funcțional la nivelul membrului inferior drept;

 imposibilitatea flexiei plantare datorate absenței forței musculare;

 efectuarea mersului și urcatul scărilor fiind imposibilă.

Obiectivele programului de recuperare:

 refacerea mobilităţii
 refacerea forţei musculare, mai ales a flexorilor dorsali, care pot determina un deficit
funcţional important pentru mers;
 refacerea stabilităţii, mişcării controlate şi abilităţii

Tratamentul

1. Tratamentul medicamentos constă în administrarea de.

 Antiinflamatoare nesteroidiene generale sau locale (infiltraţii, unguente)
 Antialgice
2. Tratamentul igieno – dietetic constă în:
 Reducerea aportului de lipide şi glucide pentru a preveni creşterea ponderală care ar
putea suprasolicita tendonul la ridicarea din pat.
  Consum de proteine şi vitamine (A, B,) cu rol în refacerea celulei.
 Regim hiposodat în cazul administrării medicamentelor antiinflamatoare.

3.Tratamentul ortopedic şi chirurgical

În cazul rupturilor parţiale se face imobilizarea într-un aparat gipsat timp de 4 – 6
săptămîni, cu piciorul fixat în unghi drept sau uşor ecvin.

Tratamentul balneofizioterapeutic

Imobilizarea segmentului, în vederea vindecării leziunilor traumatice va determina:

 scăderea forţei şi rezistenţei grupelor musculare regionale, cu hipotrofie
musculară,
 scăderea flexibilităţii musculare prin contractura – retractura musculară.

De aceea, obiectivele urmărite în recuperarea sechelelor după ruptura de tendon achilian

sunt:
 Combaterea durerii,
 Refacerea echilibrului muscular şi în special a tricepsului sural, lungul peronier,
flexorul plantar şi flexorii comuni ai degetelor.

Evaluarea bolnavului reprezintă temelia recuperării medicale. Trebuie pus un accent

deosebit pe evidenţierea disfuncţiilor şi evaluarea lor. Evaluarea recuperatorie trebuie să fie cât
mai completă, scopul recuperării fiind dezvoltarea la maximum a capacităţii fizice, mentale,
sociale şi profesionale a bolnavului.
Datele obţinute la prima consultaţie, ajută la stabilirea tratamentului şi programul de
recuperare, care trebuie să fie precoce, complet, neîntrerupt.
Mijloacele folosite trebuie să oprească procesul inflamator, să combată durerea, să
permită relaxarea, postura şi gimnastica medicală.

Tonifierea muşchiului este simplă, monotonă şi de durată. De aceea, o condiţie a terapiei

eficace este de a câştiga colaborarea bolnavului şi de a-l convinge despre necesitatea
perseverării şi continuitatea tratamentului pe o perioadă de timp. Se urmăreşte recuperarea
bolnavului până la “ restitutio ad integrum’’.

HIDROTERAPIA

Înseamnă folosirea apei în scop terapeutic. Factorii care acţionează sunt:

 termici (apa caldă sau fierbite 38 – 40 grade)
 mecanici (presiunea hidrostatică)
 chimici (diferite substanţe introduse în baie)

Metoda cea mai eficace este baia-kineto care se efectuează în cadă mare sau în bazin la
o temperatură de peste 37 grade, cu durata de 20-30 ‘. Asistentul face mişcările : păşirea sub
apă, apoi pacientul repetă în mod activ mişcările;

Baia cu masaj se face pentru recuperarea după aparat gipsat; se aplică băile cu malţ,
tărâţe de grâu, amidon care are un rol emolient asupra tegumentului;
 Duşul subacvatic: constă în aplicarea unui duş de presiune mare (1-8 atmosfere) cu
apă, la temperatura de 1-3 grade mai mare decât apa din baie în care se află pacientul sau la
aceiaşi temperatură. Coloana de apă se dirijează circular, în jurul articulaţiei. Duşul de apă se
ţine înclinat la aproxinativ 35 grade şi la o distanţă de 20-30 cm de bolnav.

Duşul masaj constă în aplicarea mai multor duşuri rozetă la temperatura de 38-40 grade,
concomitent aplicându-se şi masajul. Durata este de 8-10 ‘, duşul masaj având un efect
rezorbant şi tonifiant.

TERMOTERAPIA

În recuperarea sechelelor posttraumatice, termoterapia joacă un rol important ea având un

rol important datorită efectelor analgezice. Ea cuprinde proceduri ce dezvoltă o mare cantitate
de căldură.

Procedurile locale sunt numeroase şi variabile:

a. comprese calde cu durata de 20-30 ‘, repetându-se de mai multe ori pe zi. Se pun
prosoape ude cu apă caldă pe regiunea interesată;

b. cataplasme calde cu nămol (aplicarea nămolui încălzit pe regiunea de tratat) cu durata

20-40 ‘. În cazul împachetărilor generale se aplică o compresie rece la cap pentru
evitarea congestiei cerebrale.

c. împachetările cu parafină constau în aplicarea parafinei topite, pe regiunea de tratat,

conform unei anumite tehnici. Are acţiune termică locală, provocând hiperemie şi
transpiraţie abundentă.

ELECTROTERAPIA

Electroterapia înseamnă folosirea curentului electric (continuu şi alternativ) şi energia

radiantă în scop terapeutic.

Procedurile folosite :

a. galvanizarea simplă este procedura cea mai utilizată în electroterapie, deoarece

poate fi aplicată în orice stadiu al boli şi pentru efectele sale analgetice, sedative,
trofice de stimulare a excitabilităşii musculare şi vasomotorii. Intensitatea este dată în
funcţie de doza maximă pe care o suportă bolnavul; se aplica transversal , de o parte
si de alta a regiunii afectate pe care o incadreaza astfel fata in fata. Durata
tratamentului trebuie sa fie suficient de lunga , in general 20-30 minute.
b. ionogalvanizările – prin aceasta se înţelege introducerea diferiţilor ioni în organism cu
ajutorul curentului galvanic;
c. curenţii diadinamici – sunt recomandaţi pentru efectele lor analgezice,
hipertensionate şi dinamogene. Se pot aplica longitudinal sau transversal pe zona de
tratat Durata unei şedinţe este de 10-15 minute, iar numărul lor este de 6 până la 10
pe serie;
 d. ultrasunetele sunt recunoscute pentru efectele analgezice, miorelaxante şi
hiperemiante, capul de ultrasonare se aplica direct pe piele prin intermediul unui gel
care are urmatoarele caracteristici : - impedanta acustica similara tesutului ;
- transmitere foarte buna a US ;
- chimic inactiv ;
- hipoalergic si steril ( relativ )

Sedintele de tratament sunt zilnice. Pacientul este pozitionat pentru tratament ,

relaxat , fara durere ; se inspecteaza regiunea cutanata ce urmeaza a fi tratata ; daca
este nevoie se curata cu alcool 70% ( grasimi , machiaj , etc. ) ;se seteaza parametrii
tratamentului ; se incepe tratamentul miscand continuu capul de ultrasonare ; se
comunica cu pacientul permanent (fig 1, fig. 2, fig. 3)
e. curenţii Trabert sunt curenţi cu impulsuri cu frecvenţă de 140 Hz (electrodul activ la
catod are efect analgezic). Durata tratamentului este de 15-20 ‘, cu creşterea treptată
a intensităţii, repetându-se de 1-2 ori pe zi;
f. infraroşiile – pot fi aplicate la domiciliu chiar de către bolnavii;
g. roentgenterapia – aplicată în scop antiinflamator, 5-6 şedinţe a 50-74 r/şedinţă, în
ritm de o şedinţă la două zile, repetând cura la 5-6 luni.

Fig. 1. Fig. 2 Fig. 3.

MASAJUL ARTICULAŢIEI GLEZNEI ŞI LABEI PICIORULUI

Se începe cu netezirea care se poate executa ca ambele mâini, urmate de presiuni în

regiunea perimaleolară şi de fricţiunea articulaţiei tibio-tarsiene.
Fricţiunea începe cu tendonul lui Achile, sub maleola externă, apoi pe faţa dorsală şi din
nou către tendonul lui Achile pe sub maleola internă. După masaj se execată mişcări pasive şi
active de flexiune dorsală şi plantară a picioralui pe gambă, de rotaţie, pronaţie şi supinaţie.

MASAJUL PICIORULUl.
 Se începe cu netezirea degetelor de jos în sus, urmată de presiuni şi frământarea sub
formă de mângăluire cu două degete. Se insistă în special la degetul mare, la articulaţia
metatarsofalangiană.

Se trece apoi la masajul feţei dorsale a piciorului, prin netezire, urmată de uşoară
frământare a fiecărei teci tendinoase în parte, prin mişcări laterale peste tendoane.
Masajul regiunii dorsale a piciorului este deosebit de eficace în combaterea edemelor
acestei regiuni.

MASAJUL PLANTEI

Se face prin netezire, fricţiune în caz de aderenţe şi mai ales batere cu partea cubitală a
mâinii, cu pumnul sau partea dorsală a degetelor flectate. Masajal se termină cu vibraţii şi
neteziri de încheiere.

MASAJUL RECUPERATOR este format din patru timpi:

a) MASAJUL REGIONAL - se face cu manevre de încălzire pe o suprafaţă mai mare decît

regiunea interesată cu o durată de 3-4’
b) MASAJU ZONAL - adecvat pe regiunea interesată timp de 3-4’
c) MASAJUL SELECTIV -se face unui fascicol de muşchi sau a unei articulaţii sau ligamente,
inserţii musculare,timp de 2-3’;
d)KINETOTERAPIE - pasivă, activă, activă cu rezistenţă, care durează cca 10’. Pentru izolaţii la
pat se fac mişcări izometrice.

Se face un masaj decontractarant relaxant la inceputul recuperării, după care se va trece

pe parcurs la un masaj tonifiant.

KINETOTERAPIA

După masajul recuperator, cea mai importantă manevră este kinetoterapia. Obiectivele
kinetoterapiei sunt:

 refacerea mobilităţii
 refacerea forţei musculare, mai ales a flexorilor dorsali, care pot determina un deficit
funcţional important pentru mers;
 refacerea stabilităţii, mişcării controlate şi abilităţii

Toate acestea se realizează prin anumite tipuri de mişcări, care pot fi pasive, active şi
active cu rezistenţă.

 Mişcările pasive sunt: flexia plantei pe gambă, extensia, pronaţia, supinaţia,

circumducţia. Bolnavul stă pasiv iar kinetoterapeutul le execută.

 Mişcările active sunt aceleaşi mişcări dar le execută bolnavul.

 Mişcările active cu rezistenţă: bolnavul face mişcările, iar kinetoterapeutul opune

rezistanţă. Acestea sunt: flexie laterală, stânga şi dreapta şi extensie.
Cele mai imporatante exerciţii sunt următoarele:

1) Exerciţiul de bază este ridicarea picioarelor pe vârfuri apoi lăsarea incompletă pe

câlcâi şi revenirea pe vârf. Acest exerciţiu ajută la tonifierea tricepsului şi a
tendonului achilian;

2) În decubit şezând, se face o flexie plantară, unde mâna kinetoterapeutului opune

rezistenţă pe latura externă plantară, se transmite o mare forţă tricepsului sural;

3) Picioarele fixate la sol, la o lungime de braţ de perete, corpul se apleacă uşor în faţă,
rămânând drept, întreaga rezistenţă fiind în tendonul lui Achile. Din această poziţie,
se revine la vertical prin contracţia tricepsului.

4) Cel mai important exerciţiu este mersul pe diverse trasee: pe plat, pe pantă cu
înclinare ascendentă, descendentă sau laterală sau pe teren accidentat. Apoi se mai
poate merge pe teren dur, pe nisip sau pe teren alunecos.

Modul de a călca, se face în felul următor: mersul înainte - înapoi şi lateral, mersul cu
picioarele pe aceeaşi linie sau pe doua linii paralele, mersul cu paşi încrucişaţi, mersul pe vârfuri
şi călcâi, pe marginea exterioară şi internă a piciorului.
În funcţie de tipul sechelei mersul se va relua progresiv cu sprijin în bare paralele sau
cadru de mers, cârje sau baston. Prin acest antrenament se reface echilibrul muscular, forţa
tendonului, şi mersul în sine ca mijloc de deplasare.

Toate aceste exerciţii îşi au scopul de refacere a mobilităţii articulare şi a funcţionalităţii

tendino-musculare şi în acelaşi timp şi troficitatea şi tonifierea musculaturii gambei.

REZULTATELE CERCETĂRII ȘI INTERPRETAREA LOR

Prezentarea și analiza datelor

Examen clinico-funcțional
Examen obiectiv Examen subiectiv
Sensibilitatea Examinare vizuală: depresiune vizibilă la o
distanță de 3-5cm față de calcaneu; cicatrice
Termică: nu prezintă pe MI drept în urma intervenției chirurgicale;
De presiune: ușoară la 3-5 cm de calcaneu nu prezintă edem;
Dureroasă: ușoară la 3-5 cm de calcaneu, de Examinare palpatorie: depresiune vizibilă și
natură mecanică, apare în timpul mobilizării și palpabilă la o distanță de 3-5cm față de
dispare în repaus calcaneu, care se accentuează în flexie
Tactilă: nu prezintă plantară; fără edem, fără roșeață locală;

Examen funcțional
Testul Thompson- test pozitiv pentru MI drept
și negativ pentru MI stâng.

În tabelele de mai jos sunt reprezentate evaluarile iniţiale şi finale a subiectului G. R.

 Testing articular

Mișcări Flexie Flexie plantară Inversie Eversie

dorsală
Dr Stg Dr Stg Dr Stg Dr Stg
Testarea
Testare inițială 12 24 26 45 7 18 4 9
Testare finală 18 24 34 45 13 18 8 10

Testing muscular

Mișcări M. flexori M. extensori

Testarea Dr Stg Dr Stg
Testare inițială F2- F5 F2+ F5
Testare finală F3+++ F5 F4 F5

Interpretarea rezultatelor

Testing articular

In graficul de mai jos putem observa o îmbunătaţire a testingului articular, la subietul G.

R. Putem observa că la flexie dorsală dreapta s-a îmbunătăţit cu 6°, flexie plantară dreapta 8°,
inversie dreapta cu 6° şi eversie dreapta cu 4° şi stânga cu 1°.

45
40
35
30
25
20
15
10 Testarea initiala
5
0 Testarea finala

La testingul muscular putem observa o crestere a musculaturii flexoare dr. de la F2- la

F3+++ şi de la musculatura extensoare dreapta de la F2+ la F4.

CONCLUZII
 În concluzie după analiza și interpretarea rezultatelor obținute în urma aplicării pe o
perioadă de 30 de zile a programului de recuperare bazat pe fizioterapie si kinetoterapie putem
să afirmăm că IPOTEZA de la care am plecat a fost confirmată.
La subietul G. R. Putem observa căla testingul articular, flexie dorsală dreapta s-a
îmbunătăţit cu 6°, flexie plantară dreapta 8°, inversie dreapta cu 6° şi eversie dreapta cu 4° şi
stânga cu 1°şi a testingul muscular putem observa o crestere a musculaturii flexoare dr. de la
F2- la F3+++ şi de la musculatura extensoare dreapta de la F2+ la F4.

Bibliografie:

1. Balint, T., Evaluarea aparatului locomotor, Editura Tehnopress, 2007

2. http://www.medicina101.com/ruptura-de-tendon-achilian-simptome-si-tratament/
3.http://www.lectiadeortopedie.ro/protocol-de-recuperare-dupa-ruptura-tendonului-
achilean/
4. http://ortopediaonline.ro/content/view/42/50/
5. https://topkineto.ro/articole/sanse-crescute-de-recuperare-dupa-o-accidentare-grava-
ruptura-de-tendon-achilian
6. http://ortopediaonline.ro/content/view/42/50/#3