Electromiografia

Electromiografia (EMG) este un test folosit pentru inregistrarea

activitatii electrice a muschilor. Cand muschii sunt activi, acestia
produc impulsuri electrice, direct proportionale cu nivelul
activitatii musculare.
Electromiografia poate fi recomandata de medicul specialist
pentru deistarea activitatii electrice anormale de la nivelul
muchilor, survenite in boli si afectiuni precum distrofie
musculara, inflamatii musculare, leziuni ale sistemului nervos
periferic (manifestate la nivelul mainilor si picioarelor), scleroza
laterala amiotrofica, miastenia gravis si hernie de disc.
In general electromiografia este recomandata in urmatoarele
cazuri:
- pentru stabilirea cauzelor inexplicabile de slabiciune
musculara;
- stabilirea diferentelor dintre slabiciunile musculare provenite
de la afectiuni la nivel muscular si cele provenite de la afectiuni
ale
sistemului
nervos;
- stabilirea diferentelor dintre slabiciunile muschilor datorate
afectiunilor propriu-zise, si a celor datorate nefolosirii muschilor
la parametrii normali datorita durerilor sau lipsei de motivatie.
In cazul adultilor electromiografia nu presupune pregatiri
speciale. Daca, insa testul va fi efectuat unui copil, este indicat
sa aveti o discutie deschisa cu acesta pentru a-l familiariza cu
procedura ceruta de electromiografie.
Pentru efectuarea electromiografiei va fi introdus un ac in piele
pana la nivelul muschilor, cu scopul inregistrarii activitatii
electrice a acestora (in acest sens acul are acelasi rol ca si un
electrod). Activitatea electrica este inregistrata vizual cu ajutorul
unui osciloscop au acustic, cu ajutorul unui speaker.

Avand in vedere ca muschii scheletici sunt mai mari, pentru o

inregistrare cat mai eficienta a acitivitatii electrice, este necesara
folosirea mai multor electrozi. Prezenta, marimea si forma
liniilor curbe (potential de actiune), afisate pe osciloscop
furnizeaza informatii despre abilitatea muschilor de a raspunde
la stimulii nervosi. Fiecare muschi ce se contracta produce un
potential de actiune. Marimea fibrei musculare influenteaza rata
(frecventa formarii unui potential de actiune) si marimea
(amplitudinea) potentialului de actiune.
In momentul introducerii acurilor (electrozilor) pana la nivelul
muschilor este posibil sa resimtiti o senzatie de disconfort fizic,
asemanator unor punctii (injectii intramusculare). Dupa
efectuarea electromiografiei veti simti o usoare durere la nivelul
muschilor testati, durere care va disparea dupa cateva zile.
Electromiografia nu prezinta riscuri majore. Este posibil sa
resimtiti timp de cateva zile o usoara durere la nivelul muschilor
care au fost testati.
Medicul va stabili cu ajutorul electromiografiei cauzele exacte
ale slabiciunii resimtite la nivel muscular, si daca este cazul va
va prescrie un tratament adecvat.
Este bine ca inainte de efectuarea testului sa va informati
medicul specialist cu privire la orice tip de tratament pe care il
urmati fie ca acesta a necesitat sau nu prescrierea unei retete.
Deasemenea este bine sa vorbiti cu medicul specialist despre
orice boala inregistrata in istoricul dumneavoastra medical.
Odata cu electromiografia poate fi efectuat si testul NCV (nerve
condition velocity), prin care nervii sunt stimulati electric in
vreme ce un al doilea electrod detecteaza impulsul transmis de
primul electrod. Acest test este efectuat in general cu electrozi

plasturi atasati la suprafata pielii din loc in loc. Unul dintre

electrozi trimite un stimul electric subtil , in vreme ce al doilea
electrod inregistreaza ativitatea electrica rezulatata. Distanta
dintre electrozi si timpul necesar impulsului electric sa o strabata
este folosita pentru calcularea vizetei de tramsmitere a
impulsului (nerve conduction velocity).
Examenul se desfasoara intr-un cabinet medical sau in regim de
consultatie spitaliceasca, fara o pregatire deosebita, si dureaza
intre 20 si 30 minute.