1. Granulocitul neutrofil aspect la M.O., ultrastructura, functie Aspect la M.O.

.: Forma sferica Diametru de 12-15m Nucleul este format din 2-5 (de obicei 3) lobi uniti prin filamente subtiri de cromatina (de aceea se mai numesc polimorfonucleare) La persoanele de sex feminin se poate observa uneori cromozomul X inactiv sub forma unui apendice la nivelul unuia dintre lobi, apendice numit corpuscul Barr Raportul nucleu : citoplasma este de 1 : 1 Citoplasma prezinta 2 tipuri de granule: o Primare sau nespecifice azurofile (se coloreaza albastru deschis in coloratie Giemsa), cu diametrul de 0,5m o Secundare sau specifice de dimensiuni mici, aproape de limita de rezolutie a M.O.; se coloreaza roz sau rosu-portocaliu

Ultrastructura Gradul de segmentare al nucleului indica varsta neutrofilului. Neutrofilele imature, patrunse recent in circulatie, prezinta nuclei nesegmentati, in forma de potcoava. Neutrofilele mature prezinta 2-5 lobi, iar cele senescente mai mult de 5. Granulele sunt de 2 tipuri, cu continut diferit: Granule primare, nespecifice fosfataza acida, elastaza, colagenaza, 5-nucleozidaza, lizozim, proteine cationice antibacteriene Granule secundare, specifice fosfataza alcalina, colagenaza, lizozim, proteine bazice antibacteriene

Neutrofilele mai contin si rezerve de glicogen, care este scindat in glucoza, ce parcurge calea glicolitica, principalul mecanism de generare de energie implementat de neutrofil. Numarul redus de mitocondrii se atribuie importantei redusa a ciclului Krebs. Faptul ca neutrofilul isi procura cea mai mare parte a energiei necesare din glicoliza permite supravietuirea acestuia in medii anaerobe, un mare avantaj, deoarece neutrofilul poat distruge bacterii chiar si in regiuni unde concentratia oxigenului este scazuta arii inflamatorii sau tesuturi necrozate. Functie Neutrofilele sunt celule cu durata scurta de viata, timpul de injumatatire (durata de timp pe care o celula o petrece in sistemul circulator) fiind de 6-7 ore, iar durata de viata in tesuturile conjunctive de 1-4 zile. Sunt prezente in sange in numar de 3000-6000/mm3, reprezentand 60-70% din granulocitele circulante. Neutrofilele fagociteaza bacterii si particule de mici dimensiuni.

Etapele distrugerii microorganismelor sunt: 1. Identificarea in mediu a unor factori chemotactici (molecule eliberate de mastocite si bazofile sau diverse componente ale sistemului complementar) 2. Neutrofilele se ataseaza de peretii vaselor sanguine, proces numit marginatie, prin intermediul unor molecule de adeziune. Pe urma strabat peretele endotelial la locul de jonctiune intre doua celule endoteliale, distrugand membrana bazala cu ajutorul unei enzime numite colagenaza. 3. Neutrofilele trec apoi in tesutul conjunctiv prin miscari amoeboidale si ajung la locul unde concentratia de factori chemotactici este maxima. 4. Ingestia microorganismelor este precedata de procesul de opsonizare (bacteria este acoperita din loc in loc de proteine de tip Ig sau elemente componente ale sistemului complement). Rolul opsonizarii este de a reduce mobilitatea microorganismului si de a permite recunoastere sa de catre neutrofil. 5. Fagocitarea microorganismului. 6. Distrugerea microorganismului - veziculele de fagocitoza fuzioneaza cu granulele neutrofilului si are loc o degranulare (eliberarea continutului granular spre vezicula de fagocitoza). Enzimele continute in aceste granule degradeaza microorganismul sau particula fagocitata. Pentru neutrofile, degranularea are loc in citoplasma celulei, spre deosebire de bazofile si eozinofile unde degranulare are loc extracelular, uneori cu efecte toxice asupra organismului propriu. 7. Prelucrarea materialului rezultat din liza. 2. Granulocitul eozinofil aspect la MO, ultrastructura, functie Aspect la M.O.: Forma sferica Diametru de 12-15m Nucleul este bilobat Raportul nucleu : citoplasma este de 1 : 1 Citoplasma prezinta in jur de 200 granule specifice (eozinofile) alungite si voluminoase In coloratie HE, citoplasma se coloreaza rosu-portocaliu

Ultrastructura Granulele au in centru un miez cristaloid caracteristic, numit internum, ce contine proteina bazica majora sau proteina cationica eozinofila, care reprezinta 50% din continutul proteic al granulelor si este responsabila de eozinofilia granulelor. La periferia granulelor se afla un material mai putin dens, numit matrice sau externum, format dintr-o serie de hidrolaze lizozomale fosfataza acida, arilsulfataza, histaminaza, fosfolipaza, ribonucleaza, catepsina, peroxidaza eozinofilica. Functie Eozinofilele au durata de viata mai mare decat neutrofilele, de cateva saptamani. Se gasesc in sange in numar de 450/mm3, reprezentand 2-5% din granulocitele circulante. Au urmatoarele roluri: Fagocitoza si liza bacteriana eozinofilele prezinta slabe performante fagocitare, dar odata ce au ingerat microogranismele, le pot distruge Aparare in infectiile cu paraziti multicelulari infectiile parazitare determina elaborarea unui raspuns specific ce are ca rezultat cresterea numarului de eozinofile si de anticorpi tip IgE. Moleculele de IgE se ataseaza de parazit. Eozinofilele au receptori ce recunosc IgE si prin

intermediul lui se atasaza de celula parazitara. Apoi are loc procesul de degranulare care este citotoxic pentru celulele parazitare. Procesul de degranulare se face in spatiul extracelular si prin urmare el poate provoca un raspuns si din partea celulelor proprii ale organismului. Pot aparea astfel asa numitele boli alergice, caracterizate printr-o hipersensibilitate a propriilor celule la actiunea eozinofilelor asupra parazitilor. Aceasta hipersensibilitate se poate manifesta chiar in absenta parazitului si prezenta doar a antigenului. Limitarea procesului inflamator degranularea mastocitara determina eliberarea unui factor chemotactic al eozinofilelor (ECF-A), care determina migrarea eozinofilelor spre locul inflamatiei. Eozinofilele se vor degranula la randul lor, eliberand molecule de aril-sulfataza si histaminaza, inactivatorii substantelor pro-inflamatorii eliberate de mastocite

3. Granulocitul bazofil - aspect la M.O., ultrastructura, functie Aspect la M.O.: Forma sferica Diametru de 12-15m Nucleul este in forma de potcoava la bazofilele tinere si bilobat la cele adulte, insa granulele specifice mascheaza prin suprapunere aceasta impartire Raportul nucleu : citoplasma este de 1 : 1 Citoplasma este abundenta si are tenta bazofila Citoplasma contine granule specifice (bazofile), cu diametru de 0,5m, in numar mai redus si de forma mai variata ca la restul granulocitelor, care se coloreaza metacromatic cu coloranti bazici (ex.: se coloreaza purpuriu cu albastru de toluidina)

Ultrastructura granulele specifice sunt foarte neuniforme din punct de vedere al conturului. Metacromazia se datoreaza continutului de heparina. Acestea mai contin si histamina, peroxidaza, si factorul chemotactic al eozinofilelor (ECF-A). Nu contin enzime lizozomale. Citoplasma bazofilelor prezinta, pe langa aceste granule, aparat Golgi, RE, mitocondrii si incluziuni de glicogen. Functie Bazofilele au o durata scurta de viata. Numarul lor in sange este de 15-50/mm3, ele reprezentand 0,5% din totalul granulocitelor circulante. Bazofilele sunt foarte asemanatore din punct de vedere functional cu mastocitele. Ambele prezinta granule metacromatice, cu acelasi continut. Ambele elibereaza continutul granulelor ca raspuns la anumite antigene. Ambele participa la raspunsul inflamator si ambele pot actiona in cadrul reactiilor de hipersensibilizare imediata. Rolul lor este de a participa la raspunsul inflamator. Bazofilele prezinta pe suprafata membranei receptori specifici pentru IgE. Legarea IgE de antigeni specifici si de receptori de suprafata ai bazofilelor determina degranularea bazofilelor, cu eliberarea continutului in mediul extern. Heparina este un anticoagulant, histamina induce vasodilatatie si cresterea permeabilitatii vasculare, iar ECF-A atrage eozinofile spre locul inflamatiei. Mediatorii eliberati induc simptomele clinice specifice inflamatiei.

Rol in hipersensibilizarea imediata cand o persoana hiperreactiva produce IgE, acestea pe de o parte circula in sange, pe de alta parte se leaga de bazofile. La reexpunerea acelei persoane la acelasi antigen, bazofilele cu anticorpii deja atasati fixeaza imediat antigenul respectiv si se degranuleaza mult mai repede. Astfel, raspunsul inflamator este exagerat si se pot produce diferite tipuri de reactii alergice, de la astm bronsic pana la urticarie acuta si chiar soc anafilactic, care este cel mai grav dintre bolile alergice. 4. Monocitul aspect la M.O., ultrastructura, functie Aspect la M.O.: Diametru de 12-20m Nucleul este oval, reniforma sau in forma de potcoava, plasat de obicei excentric, iar alternanta de eucromatina si heterocromatina ii confera aspectul de tabla de sah Raportul nucleu : citoplasma este de 2 : 1 Citoplasma este bazofila si apare colorat albastru intens De obicei nu prezinta granulatii, fiind agranulocit, desi se pot observa uneori mici granule colorate roz palid (lizozomi), acestea fiind la limita de rezolutie a M.O.

Ultrastructura Nucleul prezinta 1-2 nucleoli. In citoplasma sunt prezente RER, de mici dimensiuni, poliribozomi, numeroase mitocondrii mici, precum si un aparat Golgi bine dezvoltat, responsabil de formarea granulelor lizozomale. Membrana celulara prezinta microvili, iar in apropierea acesteia se observa vezicule de pinocitoza. Functie Monocitele sanguine nu sunt celule capat de linie, ci precursoarele celulelor sistemului fagocitar mononuclear (SFM). In sange, sunt in numar de 300-500/mm3, reprezentand 5% din totalul leucocitelor circulante. Dupa ce petrec 12-24 ore in circulatia sanguina, traverseaza peretii capilarelor sau venulelor si patrund in tesuturile conjunctive, unde se diferentiaza in macrofage. Rolurile celulelor SFM: Endocitoza endocitoza poate fi specifica sau nespecifica. Este mediata de receptori. Macrofagele ingera celule imbatranite, resturi celulare, microorganisme, particule straine sau produsi fiziologici formati in exces (factori de coagulare). Mecanismul de transport poate fi pinocitoza (pentru faza fluida) sau fagocitoza (pentru particulele solide sau microorganisme). Secreta proenzime lizozomale de tipul colagenazei, elastazei, erochinazei, hialuronidazei sau glucuronidazei. Enzimele intervin in digestia matricei conjunctive. Secreta citokine care activeaza la randul lor alte celule (sunt un fel de secretii paracrine). Dintre citokine, interleukina 1 activeaza limfocitele Th (helper), care vor interveni in cooperarea din cadrul raspunsului imun mediat umoral. Interleukina 1 mai activeaza si celulele cu citotoxicitate specifica sau nespecifica. Secreta interferonii , , . Interferonul este cel mai important, avand rol in apararea antivirala si antitumorala. Secreta factorul de proliferare al fibroblastelor, inducand fibroza in tesuturile in care se gasesc.

5. Limfocitul aspect la M.O., M.E. Aspect la M.O.: Forma sferica Dupa diametru, se disting 3 categorii: o Mici 6-8m o Intermediare 8-12m o Mari 12-18m Nucleul este rotund sau indentat, situat excentric, fara nucleoli vizibili Raportul nucleu : citoplasma este de 3 : 1 sau 4 : 1 Nucleul apare intens colorat bazic, precum o pata de cerneala, pe cand citoplasma se coloreaza albastru deschis si are aspectul unui inel perinuclear Aspect la M.E.: Citoplasma contine putine mitocondrii si un aparat Golgi slab dezvoltat Se observa nucleoli Limfocitele B si T par identice in stare inactiva, insa in stare activata apar anumite diferente: o Limfocitele B activate au diametru mult mai mic ca cele inactive, iar citoplasma este plina cu RER, datorita rolului de producere de anticorpi ai stadiului final de diferentiere al limfocitelor B plasmocitul o Limfocitele T activate au diametru mai mare ca cele inactive, nucleul mai putin condensat, iar in citoplasma apar cateva cisterne ale RE si cativa ribozomi liberi

6. Clase de limfocite, functii Sistemul imun cuprinde milioane de clone (familii) de limfocite. Limfocitele din fiecare familie poseda un receptor de suprafata unic care apartine doar acelei familii. Acest receptor permite legarea unui determinant antigenic specific. Cele trei mari populatii de limfocite sunt limfocitele B, T si NK. Limfocite B - Reprezinta 2-12% din limfocitele circulante. Originea lor este maduva rosie hematogena, la nivelul careia o celula stem pluripotenta se diferentiaza in celula stem limfoida, care ulterior se diferentiaza in limfocit B. Tot in maduva, limfocitele B devin imunocompetente, capatand capacitatea de a distinge self-ul de nonself. Se mai gasesc si in organele limfoide secundare ganglioni limfatici, splina, amigdale. Limfocitele B prezinta pe suprafata receptori antigenici specifici. Limfocitele B sunt stimulate de catre contactul cu un antigen specific. Drept urmare, se diferentiaza in una din urmatoarele: Plasmocit secreta anticorpi specifici antigenului ce a determinat diferentierea Limfocit B cu memorie celule cu viata lunga, care prezinta pe suprafata receptori specifici pentru antigenul ce a determinat diferentierea, cu sensibilitate mult mai mare; astfel, limfocitele B cu memorie sunt responsabile de producerea unui raspuns imun umoral mult mai rapid la un contact ulterior cu acel antigen

Limfocite T Reprezinta 60-70% din limfocitele circulante. Originea lor este timusul, la nivelul caruia o celula stem pluripotenta se diferentiaza in celula stem limfoida, care ulterior se diferentiaza in limfocit T. Tot in timus, limfocitele T devin imunocompetente, capatand capacitatea de a distinge self-ul de nonself. Se mai gasesc si in organele limfoide secundare. Limfocitele T prezinta pe suprafata receptori antigenici specifici. Exista urmatoarele tipuri de limfocite T: T helper (Th) alcatuiesc o subpopulatie de limfocite care dupa interactiunea cu un antigenu specific stimuleaza limfoblastele B si limfocitele Tc, precum si macrofagele T supresoare (Ts) limiteaza expansiunea clonala a limfocitelor B si T stimulate antigenic, participand la reglarea intensitatii raspunsului imun (etapa a II-a a raspunsului imun umoral) T citotoxice (Tc) = T Killer stimulate prin antigene exprimate la suprafata unor celule modificate sau celule-gazda pentru diversi factori patogeni; distrug celule infectate de virusi, celule tumorale sau celule infectate cu microbi cu habitat intracelular T cu memorie au mai intalnit antigenul specific si prezinta receptori cu sensibilitate mult mai mare, producand astfel un raspuns imun mult mai rapid; se formeaza in timpul raspunsului primar, ele avand o viata de aproximativ 40 de ani; memoria lor imunologica insa se intinde pe o perioada de 10-15 ani; sunt responsabile de raspunsul imun secundar Natural Killer T cells prezinta proprietati atat ale limfocitelor T cat si ale limfocitelor Natural Killer; raspund rapid la celule infectate viral sau celule tumorale Limfocite Natural Killer limfocite mari, granulare, ce distrug celule tumorale sau infectate viral. Se diferentiaza in maduva rosie hematogena, timus, ganglioni limfatici, splina sau amgidale, din acelasi precursor ca si limfocitele B si T. 7. Trombocitul structura, functii Structura: Diametru de 2-4m (cel mai mic element figurat al sangelui) Forma ovalara Anucleat Citoplasma prezinta o zona centrala, intunecata, care contine granule purpurii, numita granulomer si una periferica, clara, care se coloreaza albastru-deschis, numita hialomer. Granulomerul contine granule de diverse marimi, inconjurate de endomembrane, precum si cateva organite celulare, in numar mic mitocondrii, vezicule Golgiene sau ale RE, ribozomi liberi. Granulele sunt de trei tipuri: Granule dense, cu diametrul de 250-300nm; contin ioni de calciu, ATP, ADP; de asemenea, capteaza din plasma si stocheaza serotonina, epinefrina si norepinefrina Granule ceva mai mari, cu un diametru de 300-500nm; sunt implicate direct in coagulare; contin fibrinogen, factor de crestere derivat din plachete (PDGF), trombospondinina, prostaglandine, tromboxan A2 si factorul VIII (factorul anti-hemofilic) Granule mici, cu diametrul de 175-250nm; contin enzime lizozomale

Hialomerul prezinta 3 sisteme canaliculare, care de la exterior spre interior sunt: Fascicul marginal inel de microtubuli care mentin forma celulei Sistemul canalicular deschis tubi care comunica cu invaginarile membranei plachetare, favorizand schimbul dintre mediul intern si mediul extern Sistem tubular dens tubului electronodensi dispusi neregulat

Toate aceste structuri stau asezate pe citoscheletul format din microfilamente de actina si miozina si microtubuli. Microfilamentele formeaza un sistem contratil implicat in miscarile plachetelor si agregarea plachetara. Membrana trombocitului este invelita de un strat gros de 15-20nm, bogat in GAG si glicoproteine, cu rol in adeziunea celulara. Poate emite prelungiri sub forma unor valuri ondulate cu ajutorul carora se deplaseaza. La exterior se gasesc receptori pentru factorii plasmatici cu rol in coagularea sangelui. Functii - Trombocitele sau plachetele sanguine sunt prezente in sange in numar de 200.000400.000/mm3. Durata lor de viata este de aproximativ 5-10 zile, dupa care parasesc vasul si patrund in tesuturile conjunctive unde sunt fagocitate de macrofage. Trombocitele intervin direct in coagularea sangelui. Aderarea trombocitelor are loc in momentul in care se lizeaza peretele vasului. Ele intra in actiune in trei etape: Aderarea la peretele lezat se lipesc de endoteliul vaselor langa locul lezat; lipirea este favorizata de colagenul din peretele vasului cu care stabilesc legaturi Agregarea la locul leziunii plachetele adera unele la celelalte, asamblandu-se in grupuri la locul leziunii; aceasta asamblare este favorizata de colagen si alte componente eliberate de plachete tromboxan A2, ADP; astfel se formeaza un dop plachetar Metamorfoza vascoasa trombocitele isi modifica forma si structura, acumuleaza apa, endomembranele se rup si continutul veziculelor se raspandeste in toata citoplasma dandu-i un aspect vascos, astructurat; apoi membrana plachetara se rupe si intreg continutul citoplasmic se raspandeste, incepand procesul de coagulare

Plachetele mai au si alte functii decat cele din coagularea sangvina: Intervin in procesele inflamatorii si elibereaza substante care stimuleaza chemotactismul neutrofilelor la locul de invazie microbiana Pot endocita bacterii si virusuri dar nu le pot distruge deoarece au un continut redus de hidrolaze acide Pot interveni in procesul imun prin emiterea de substante care stimuleaza producerea de imunoglobuline (in special IgG) Pot interveni in vindecarea ranilor eliberand substante care stimuleaza miogeneza si angiogeneza (formarea de noi capilare)

8. Hematia structura Dimensiuni - are un diametru de 7-8m (hematia uscata, pe frotiu, are un diametru mediu de 7,5m). In cazul hematiilor normale, in forma de disc biconcav, grosimea este de 2,6m in portiunile marginale si 0,8m in centru. Pot exista abateri de la aceste dimensiuni, care insotesc diverse boli ale sangelui: Microcite diametru sub 6m; intalnite in anemii Macrocite diametru peste 9m Megalocite diametru peste 12m, forma ovalara Anizocitoza hematii de diametre diferite

Forma - forma normala este de disc biconcav, hematia fiind numita discocit. Pot aparea modificari de forma, unele dintre ele fiind ireversibile: Sferocit rotunjita; forma de balon Echinocit sferica, dar membrana prezinta prelungiri de forme si lungimi diferite, echidistante; apare datorita scaderii concentratiei de ATP intra/extracelular Stomatocit rotunjita; prezinta o infundatura; apare datorita scaderii pH-ului mediului Ovalocit ovalara Acatocit sferica, dar membrana prezinta prelungiride forme si lungimi diferite, situate la distante diferite; modificarea poate fi ireversibila in unele boli, precum ciroza hepatica Drepanocit turtita, in forma de secara; apare in siclemie; modificare ireversibila Leptocit turtita; apare in thalassemii sau icter; modificare ireversibila

Alte aspecte structurale: Anucleata Citoplasma prezinta doar microfilamente si microtubuli care formeaza citoscheletul* si mentin forma celulei Pot persista membrana nucleara, formand un inel, sau resturi de cromatina sub forma de granule bazofile

Citoscheletul hematiei prezinta o proteina numita spectrina, care se leaga de multe alte componente ale citoscheletului si formeaza aranjamente pentagonale sau hexagonale. Rolul acestora este pe de o parte de a creste rezistenta membranei si pe de alta parte de a permite deformarea hematiei atunci cand aceasta strabate capilarele sanguine, unele dintre acestea avand un diametru de doar 4m. De asemenea, faptul ca eritrocitele nu sunt rigide inseamna ca vascozitatea sangelui ramane in mod normal scazuta.

9. Hematia functii Hematia sau eritrocitul are origine in maduva rosie hematogena. Numarul hematiilor circulante este de 3,9-5,5 x 106/mm3 pentru femei si 4,1-6 x 106/mm3 pentru barbati. Durata de viata a unei hematii este de 120 zile. Hematiile imbatranite ajung in ficat sau splina unde sunt fagocitate de macrofage si sunt apoi atacate de lizozomi care contin hidrolaze acide. Hematia se descompune si se elibereaza Fe care reintra in circulatie si ajunge in maduva rosie hematogena, ajutand la formarea de noi hematii. Astfel se realizeaza circuitul Fe in organism. Rolul principal al hematiilor este de transport al gazelor. Hematiile contin cantitati semnificative a unei proteine numite hemoglobina (Hb). Aceasta poate lega rapid O2, formand oxihemoglobina, si CO2, formand carbaminohemoglobina. Reversibilitatea acestor asocieri sta la baza capacitatii hemoglobinei de a transporta gaze. Hemoglobina mai poate lega monoxid de carbon, formand carboxihemoglobina. Aceasta asociere este ireversibila si duce la scaderea capacitatii de transport a O2. Hemoglobina ocupa 33% din greutatea hematiei. Este formata dintr-o parte proteica, globina si o parte prostetica, hem, care este alcatuita din protoporfirina IX si Fe2+. In formarea hemoglobinei exista mai multe etape: 1. 2. 3. 4. Formarea globinei in RER Formarea protoporfirinei IX Formarea hemului legarea Fe2+ de protoporfirina IX Formarea hemoglobinei unirea globinei cu hemul

Pe langa hemoglobina, hematia mai contine si alte proteine cu rol enzimatic: Lactat dehidrogenaza enzima a glicolizei anaerobe (lipsa mitocondriilor inseamna ca hematia nu isi poate obtine necesarul energetic prin ciclul Krebs; astfel, se bazeaza pe cai alternative glicoliza, suntul pentozo-fosfatilor) Enzime ale suntului pentozo-fosfatilor Anhidraza carbonica intervine in legarea CO2 Methemoglobin reductaza transforma methemoglobina, ce nu poate lega oxigen, inapoi in hemoglobina Catalaza disociaza peroxidul de hidrogen in O2 si apa

10. Formula leucocitara, semnificatie functionala Formula leucocitara reprezinta exprimarea atat procentual cat si in valori absolute a numarului de leucocite circulante din fiecare din cele 5 categorii. Formula leucocitara normala Tip de celula Leucocite totale Neutrofile Eozinofile Bazofile Limfocite Monocite Numar aproximativ per mm3 6.000-10.000 5000 150 30 2400 350 Procentaj aproximativ 100% 60-70% 2-4% 0,5% 28% 5%

Formula leucocitara este efectuata automat de catre analizor. Exista anumite situatii insa in care este necesara efectuarea manuala a formulei leucocitare Numar de leucocite prea mic/prea mare Prezenta de celule anormale semnalizata de analizor prin anumite mesaje de avertizare Esecul analizorului de a indica formula leucocitara In aceste cazuri se efectueaza numaratoarea microscopica. Leucocitoza Reprezinta un numar crescut de leucocite. Este subclasificata in 5 tipuri, in functie de leucocitul prezent in numar mare. Daca se cunosc rolurile specifice si originea fiecarui tip de leucocit, este usor de intuit ce afectiuni vor duce la cresterea proportiei clasei leucocitare respective. Un individ poate prezenta mai multe tipuri de leucocitoza simultan. Cele 5 tipuri, impreuna cu cauzele lor, sunt: Neutrofilie cresterea numarului de neutrofile circulante; determinata de: o Infectii bacteriene o Necroza a tesuturilor infarct miocardic, arsuri o Procese inflamatorii Eozinofilie cresterea numarului de eozinofile circulante; determinata de: o Reactii alergice o Infectii parazitare Bazofilie cresterea numarului de bazofile circulante; foarte rara; determinata de bolile ce induc leucocitoza generala Monocitoza cresterea numarului de monocite circulante; determinata de: o Infectii cronice o Boli inflamatorii intestinale o Boli autoimune sistemice Limfocitoza cresterea numarului de limfocite circulante; determinata de: o Infectii cronice o Infectii virale o Limfoame

Leucocitoza generala Reprezinta cresterea numarului de leucocite din toate clasele. Este determinata in general de splenectomie, stress, leucemii sau tratamente cu diverse medicamente (epinefrina, aspirina, heparina, corticosteroizi). Leucopenie Reprezinta scaderea numarului total de leucocite. Printre cauze se numara: Insuficienta maduvei osoase hematogene anemie aplastica Lupus eritematos sistemic (boala autoimuna) Tratament cu medicamente imunosupresive, antibiotice, anticonvulsante, antipsihotice, barbiturice, citostatice, diuretice Tratament radioterapeutic sau chemoterapeutic Splenomegalie Cancer Intoxicatie cu arsenic

Leucopenia nu se subdivide precum leucocitoza, deoarece de obicei scade numarul tuturor tipurilor de leucocite simultan. In general, termenul de neutropenie este folosit ca sinonim pentru leucopenie, deoarece cea mai mare proportie a leucocitelor circulante este reprezentata de neutrofile. Pseudoleucopenie La debutul unei infectii, un numar semnificativ de leucocite parasesc circulatia pentru a ajunge la locul infectiei si a participa la apararea organismului. Aceasta migrare stimuleaza producerea de noi leucocite de catre maduva, dar exista un decalaj intre parasirea circulatiei sanguine de catre leucocite si restabilirea numarului initial. Mostrele de sange preluate in acest interval vor contine un numar redus de leucocite, determinand un rezultat fals de leucopenie.