Bobocea Mariana

cls. AMG G1

Bacterii gram pozitive si gram negative

Bacteriile Gram pozitive

Pereții celulari ai bacteriilor Gram pozitive diferă structural de pereții
celulari ai bacteriilor Gram negative. Componenta principală a pereților
celulari bacterieni este peptidoglicanul. Peptidoglicanul este o
macromoleculă compusă din zaharuri și aminoacizi care sunt asamblate
structural ca material țesut. Componenta amino zahăr constă din molecule
alternante de N-acetilglucozamină (NAG) și acid N-acetilmuramic
(NAM) . Aceste molecule sunt reticulate între ele prin peptide scurte care
ajută la conferirea rezistenței și structurii peptidoglicanului. Peptidoglicanul
oferă protecție bacteriilor și definește forma acestora.
Peretele celular Gram pozitiv are mai multe straturi de
peptidoglican. Straturile groase de peptidoglican ajută la susținerea
membranei celulare și oferă un loc de atașament pentru alte
molecule. Straturile groase permit, de asemenea, bacteriilor Gram pozitive să
rețină cea mai mare parte a colorantului violet cristal în timpul colorării
Gram, făcând să pară violet. Pereții celulari Gram pozitivi conțin, de
asemenea, lanțuri de acid teichoic care se extind de la membrana plasmatică
prin peretele celular al peptidoglicanului. Acești polimeri care conțin zahăr
ajută la menținerea formei celulare și joacă un rol în diviziunea celulară
adecvată. Acidul teichoic ajută unele bacterii Gram pozitive să infecteze
celulele și să provoace boli.

Unele bacterii Gram pozitive au o componentă suplimentară, acidul

micolic , în pereții lor celulari. Acizii micolici produc un strat exterior ceros
care oferă o protecție suplimentară pentru micobacterii, cum ar fi
Mycobacterium tuberculosis. Bacteriile gram-pozitive cu acid micolic sunt,
de asemenea, numite bacterii acid-rapide, deoarece necesită o metodă
specială de colorare, cunoscută sub numele de acid-fast color, pentru
observarea microscopului.
Bacteriile patogene Gram pozitive cauzează boli prin secreția de
proteine toxice cunoscute sub numele de exotoxine. Exotoxinele sunt
sintetizate în interiorul celulei procariote și eliberate în exteriorul
celulei. Acestea sunt specifice anumitor pete bacteriene și pot provoca leziuni
graveorganelor si tesuturilor corpului. Unele bacterii Gram negative produc,
de asemenea, exotoxine.
Cocii Gram pozitivi se referă la bacteriile Gram pozitive care au formă
sferică. Două genuri de coci Gram pozitivi remarcați pentru rolul lor ca
agenti patogeni umani sunt Staphylococcus și Streptococcus . Stafilococul
are o formă sferică și celulele lor apar în grupuri după ce se împart. Celulele
streptococice apar ca lanțuri lungi de celule după divizare. Exemple de coci
Gram pozitivi care colonizeaza pielea includ  Staphylococcus
epidermidis , Staphylococcus aureus și Streptococcus pyogenes .

Bacterii Gram negative

La fel ca bacteriile Gram pozitive, peretele celular bacterian Gram
negativ este compus din peptidoglican. Cu toate acestea, peptidoglicanul este
un singur strat subțire comparativ cu straturile groase din celulele Gram
pozitive. Acest strat subțire nu reține vopseaua cristalină inițială, ci preia
culoarea roz a contracolorului în timpul colorării Gram. Structura peretelui
celular al bacteriilor Gram negative este mai complexă decât cea a bacteriilor
Gram pozitive. Situat între membrana plasmatică și stratul subțire de
peptidoglican este o matrice asemănătoare unui gel numită spațiu
periplasmic. Spre deosebire de bacteriile Gram pozitive, bacteriile
Gram negative au un strat de membrană extern care este extern
peretelui celular al peptidoglicanului. Proteinele de membrană, lipoproteinele
de mureină, atașează membrana exterioară de peretele celular.
4. Lipopolizaharidul (LPZ) :
Lipidul A – este endotoxina bacteriilor Gram negative
– responsabilă de fenomenele toxice: febră, diaree, greţuri, vărsături,
scăderea tensiunii arteriale, şoc endotoxic şi deces.
Componenta polizaharidică internă (core, sâmbure polizaharidic):
– structurä comună la bacteriile Gram negative
Lanţurile oligozaharidice laterale:
– proemină la suprafaţa bacteriei, ca spini şi sunt în număr mare
– este antigenul O, responsabil de specificitate
 O altă caracteristică unică a bacteriilor Gram negative este
prezența moleculelor de lipopolizaharidă (LPS) pe membrana
exterioară. LPS este un complex glicolipidic mare care protejează bacteriile
de substanțele nocive din mediul lor. Este, de asemenea, o toxină bacteriană
(endotoxină) care poate provoca inflamație și șoc septic la om dacă intră în
sange.  Există trei componente ale LPS: lipida A, o polizaharidă de bază și un
antigen O. Componenta lipidică A atașează LPS la membrana
exterioară. Atașat lipidei A este polizaharida centrală. Se află între
componenta lipidică A și antigenul O. Antigenul O componenta este atașată
la polizaharida centrală și diferă între speciile bacteriene. Poate fi folosit
pentru a identifica tulpini specifice de bacterii dăunătoare.

Spatiul periplasmic
– între membrana externă şi membrana citoplasmatică.
– Deţine oligozaharide şi protein-enzime: distrugerea bacteriilor
bătrâne/moarte -autoliza, scindează substanţele nutritive cu G.M. mare,
(polimeri organici) în monomeri: nutrienţi care pot pătrunde în bacterie.
Cocii Gram negativi se referă la bacteriile Gram negative care au
formă sferică. Bacteriile din genul Neisseria sunt exemple de coci Gram
negativi care cauzează boli la om. Neisseria meningitidis este diplococ, ceea
ce înseamnă că celulele sale sferice rămân în perechi după divizarea
celulară. Neisseria meningitidis cauze bacteriene menigita si poate ,
de asemenea , cauza septicemie și șoc. 
 Bacteriile gram negative coccobacillus au forme bacteriene care sunt
între sferice și în formă de tijă. Bacteriile din genul Haemophilus și
Acinetobacter sunt coccobacili care provoacă infecții grave. Haemophilus
influenzae poate provoca meningită, infecții ale sinusurilor și pneumonie  .

Funcțiile membranei citoplasmatice:

• rol de membrană semipermeabilă selectivă care reglează schimburile care au
loc cu mediul exterior celulei bacteriene
• este sediul enzimelor implicate în procesul de respirație și biosinteză a
componentelor majore ale peretelui celular.
• participă direct la creșterea și diviziunea celulei, prin formarea septului de
diviziune și la formarea sporilor

Cilii, flagelii

Unele specii bacteriene prezintă organite specifice pentru deplasarea în

mediile hidrice, numite cili, cu originea în citoplasmă, imediat sub
membrană. Acești cili sunt structuri filamentoase, flexibile, extrem de sub țiri
0.01-0.02μm cu o lungime variabilă. În afara rolului evident în locomo ție,
cilii au un rol în pătrunderea și invadarea celulelor.

Pilii(fimbriile)
 Sunt formațiuni filamentoase rigide, scurte, neflexibile, întâlnite atât la
bacteriile ciliate cât și la cele neciliate. Sunt foarte mici putand fi observa ți
doar cu ajutorul microscopului electronic. Pilii bacterieni sunt de două tipuri:
• comuni - rol în aderarea bacteriilor la suprafața celulelor
• de sex sau de conjugare - cu rol în transferul materialului genetic în timpul
procesului de conjugare.