1. Scurt istoric despre ftiziologie.

Tuberculoza - boală infecţioasă şi

socială.

•Hippocrate descrie Ftizia = ftiziologie – Boala transmisa in familie, Nu recunoaste caracterul

transmisibil
•Galen (130-200) – Postuleaza caracterul transmisibil
•Avicena sugereaza caracterul “Transmisibil” si comunicabil al infectiei
•Giorolamo Fracatorius (1483-1553) - primul epidemiolog, recunoaste natura contagioasa a TB
•In timpul revolutiei industriale, in Europa numarul de cazuri explodeaza
•Franciscus Sylvius (1614-1672), olandez, prin autopsii descrie nodulii: "tuberculi“=> tuberculoza
•Apariția Sanatoriilor (Germania - sec 19 Hermann Brehmer)
•În 1810, Carmichael: tuberculoza vitelor se transmite la om prin consumul de carne/lapte
•Rene Laennec,1819 introduce stetoscopul
•Jean-Antoine Villemin,1865: o"boala transmisibila" şi demonstrează experimental pe animale
caracterul inf al TBC și pericolul contagios al bolnavilor
•Forlanini – colapso-terapia - 1880
•Robert Koch identifica agentul pathogen al TBC- Bacilul Koch (m. tuberculosis)– 1882
•Robert Koch – propune tuberculina și pune baza dezvoltării etapei
alergologice în dg TBC
•Conrad Rhoentgen – 1895 – descoperă razele X – permite depistarea precoce
a bolnavilor de TBC
•Von K. Pirquet – propune proba tuberculinică cutanată
•Charles Mantoux – 1908 – proba intradermală cu tuberculină
•Waksman –

-1943 – prima terapie: actinomicina - apoi streptomicina

•1949 – acidul para-aminosalicilic (PAS)
•1952 – izoniazida
•1970 – italienii propun rifampicina

2. Etiologia tuberculozei. Genul Mycobacterium. Clasificarea. Rezistenţa

naturală faţa de agenţii fizici şi chimici.

•Agentul patogen: Mycobacterium tuberculosis (Bacilul Koch, BAAR - bacili acid-

alcoolorezistenţi)
 Clasificarea micobacteriile:
o TBC: BHAM o Non-TBC: AXAK
▪M. tuberculosis hominis ▪M. Avium
▪M. bovis ▪M. Kansasii
▪M. africanum ▪M. Xenopi
▪M. microti ▪M. Abscessus
▪M. beijing ▪M. Fortuitum
Bacilii rezistenti
•Caracteristicile M. Tubesculosis hominis: pana la -180C si
o Aerob rezistenti la
o Agent intracelular deshidratare
o Hidrofob - 60% - lipide
o Coloraţia – Ziehl-Neelsen (Acid-fast bacilli are bright red after staining) Bacilii sensibili la
caldura si lumina,
o Alcoolo-acido rezistent - BAAR (oferită de acizii micolici din peretele celular) substante antiseptice
o Nerezistent la raze UV

o Componentele ale peretelui bacterian:

▪“cord factor” – determina creșterea in vitro a MBT in cordoane
▪“sulfatidele”- împiedica fuziunea fagozomilor care conțin MBT cu lizozomii, in macrofage
▪LAM - inhiba activarea macrofagelor de către interferonul gamma şi induce eliberarea de către acestea de
TNF-alfa (care determina febra, scădere in greutate, leziuni tisulare) şi de IL -10 care suprima proliferarea de LT

o Antigenele micobacteriene:
▪Toxinele – sulfolipidele, cord-factorul apreciază virulenţa
▪Catalaza – împiedică generarea de radicali de oxigen în interiorul macrofagelor şi anulează potenţialul lor
bactericid
▪Lipoarabinomananul – glicolipid inhibă funcţiile microbicide ale macrofagelor prin eliminarea
radicalilor liberi de oxigen, blochează efectul activator al γ-interferonului asupra macrofagelor

3. Transmiterea infecției tuberculoase. Surse de infecție. Căile de pătrundere ale

infecției în organism și mecanismul contaminării.
•Sursa de infecţie:
o Omul bolnav cu TB pulmonară:
▪Forma trebuie să fie avansată (extinsă), distructivă (distrucția țesutului pulmonar e obligatorie pt
contagiozitate)
▪Formele limitate, fără semne clinice nu prezintă pericol de contagiozitate
▪Cazurile cu microscopia pozitivă (M+) – bolnavi contagioși

o Omul bolnav cu TB extrarespiratorie activă, fistulizată:

▪urogenitale, ostio-articulare, ganglionare
o Animalele bolnave de tuberculoză
•Căile de transmitere:
Aerogenă (90- 95%):
▪Nuclei de picătură mică (1-5 mm) – rămân suspendate în aer 1-3 h, inhalate ajung direct în alveole și se depun
acolo cu fagocitarea acestora de către macrofagele alveolare (în care supraviețuiesc și se multiplică)
▪Generarea nucleilor de picătură mică: aerosolizarea secrețiilor resp (tuse, strănut, vorbire) + deshidratarea
rapidă cu reducerea dimensiunilor particulelor
▪Particulele care nu se deshidratează pot fi blocate de filtrul nazal sau eliminate de bronșiile mari
Digestivă:
▪alimente infectate (produse lactate)
Transplacentară:
▪dacă pacienta suferă de un proces hematogen generalizat cu afectarea placentei, decolarea prematură a
placentei, diferite maladii nespecifice cu mărirea permeabilităţii vaselor placentei
Cutanată sau prin mucoasele afectate:
▪Se poate transmite infecţia la patologoanatomi, chirurgi, persoanele care îngrijesc de animale bolnave (contact
direct cu tuberculomii)

•Riscul de infectare depinde de:

Expunerea îndelungată (o perioadă mai lungă de timp în care o persoană respiră acelaşi aer cu un Timp
pacient bolnav de tuberculoză) Spatiu
Un volum redus al spaţiului împărţit de către o persoană cu un pacient bolnav de tuberculoză Ventilatie
Nr mare bacili
Lipsa ventilaţiei şi a luminii directe a soarelui în spaţiul comun
Un număr mare de bacili eliminaţi de pacientul cu TB

4. Evoluția infecției tuberculoase. Rolul terenului și factorilor de mediu. Ciclul

infecției tuberculoase la om. Infecție și îmbolnăvire.

Rezultatele posibile după contactul cu M. tuberculosis:

1. Rămâne neinfectat (sănătos);
2. Este infectat, dar nu se îmbolnăveşte de TB (infecţie tuberculoasă latentă);
3. Este infectat şi se îmbolnăveşte de TB (TB boală).

Infecția tuberculoasă începe atunci când micobacteria ajunge la alveolele pulmonare.

În decurs de 2– 8 săptămâni, are loc ingerarea de către macrofagele alveolare a M.tuberculosis, unde
majoritatea acestor bacili sunt distruși sau inhibați, dar o parte dintre aceştia continuă să se multiplice în
interiorul macrofagelor.
Aceasta declanșează răspunsul imun, ce duce la formarea unui granulom.
În cele mai multe cazuri, granulomul tuberculos nu este capabil să înlăture complet agentul patogen, care
supraviețuiește în stare de latenţă, ca rezultat macroorganismul rămâne infectat (infecţia tuberculoasă latentă),
De la nivelul focarului parenchimatos pulmonar/afectul primar (focarul Ghon, afect primar), sau de la nivelul
ganglionilor sateliţi, bacilii tuberculozei pot disemina, pe calea sanguină sau limfatică, în majoritatea ţesuturilor
organismului.
Când diseminează o cantitate mai mare de bacili rezultă tuberculoza miliară.
După instalarea hipersensibilităţii, infiltratul pulmonar şi ganglionii sateliţi pot creşte în dimensiuni.
Leziunea pulmonară iniţială se cazeifică şi devine încapsulată. Pe măsură ce se dezvoltă rezistenţa dobândită
pentru boală, cazeumul devine vâscos, ulterior fibros sau/şi se calcifică. Calcifierea se poate produce după
aproximativ 6 luni.
Calcificările pot persista sau se pot resorbi în următorii 5 ani.
Reacţia macroorganismului la o infectare exogenă primară este definită ca tuberculoză primară.
Reacţia macroorganismului la o infectare exogenă repetată sau reactivarea sechelelor postprimare deja vindecate
(infectarea endogenă) poartă denumirea de tuberculoză secundară.

Factorii de mediu care sporesc probabilitatea transmiterii M. tuberculosis:

1.Concentrația nucleilor de picături infecțioase - mai mulți nuclei de picături în aer, mai probabil că M. Spatiu
tuberculosis va fi transmisă. Ventilatie
2. Spațiu - expunerea în spații mici, închise. Nr de bacili
3. Ventilație – ventilație locală sau general insuficientă care are ca rezultatdiluareasaueliminareainsuficientă a
nucleelor de picaturăinfecțioase. Circulatia
4. Circulația aerului – recircularea aerului care conține nuclei de picătură infecțioase. Presiunea
5. Manipularea cu specimen – procedurile necorespunzătoare de manipulare cu specimene care generează aerului
nuclei de picătură infecțioase. Manipulare
cu
6. Presiunea aerului - presiunea aerului pozitiva in camera pacientului infecțios care provoacă circularea
specimen
M.tuberculosis înalte zone.

•Reacţia de răspuns a organismului receptiv diferită depinde de:

o structura genetică
o particularităţile reactogenităţii macroorganismului
o gradul de virulenţă
o masivitatea infecţiei

5. Epidemiologia tuberculozei. Endemia de tuberculoză și indicatorii

epidemiometrici de evaluare a acesteia. Situația și caracteristicele actuale ale
endemiei de tuberculoză pe plan mondial şi în Republica Moldova.

•În a. 1993, OMS, constatînd fenomenul de creştere a tuberculozei pe plan mondial, a declarat
tuberculoza “o urgenţă globală”

•Conform datelor OMS:

- 1/3 din populaţia planetei este infectată cu bacilul TB
- anual se îmbolnavesc de TB aproximativ 8 - 9 milioane de persoane
- suferă de tuberculoză circa 20 milioane de oameni pe glob
- 2/3 din numărul bolnavilor TB şi al decedaţilor în urma tuberculozei le revine ţărilor în curs de dezvoltare din
Asia, Africa şi America Latină
•Indicatorii epidemiometrici în TBC:
Morbiditatea – amploarea îmbolnăvirilor prin TBC estimată prin incidență și prevalență
Incidența – nr de cazuri noi de TBC diagnosticate în decurs de un an raportate la 100.000 de locuitori
Prevalența – nr de cazuri existente de TBC la un moment dat raportate la 100.000 de locuitori
Mortalitatea – nr de pers decedate din cauza TBC în decurs de un an raportate la 100.000 de locuitori
•Tuberculoza rămâne şi în prezent o problema majoră de sănătate publică, fiind o boală cu o
morbiditate şi o letalitate ridicată.

•Conform recomandărilor OMS situaţia epidemiologică poate fi dacă incidenţa

tuberculozei este de:
o 1 la 100 000 populaţie - foarte bună
o 10 la 100 000 populaţie - bună
o 10 - 30 la 100 000 populaţie - sub control
o 30 - 50 la 100 000 populaţie - pericol de endemie
o 50 - 100 - la 100 000 populaţie – endemie
o > 100 la 100 000 populaţie – epidemie

•Cauzele înrăutăţirii situaţiei epidemiologice în lume sunt următoarele: Hiv/sida

o Infecţia cu virusul imunodeficienţei umane (HIV)/SIDA Economic
o Starea economică precară a ţării la momentul actual Rezistenta
o Răspândirea rezistenţei la M.tuberculosis a preparatelor antituberculoase. Migratia
o Migraţia populaţiei (Creşterea tuberculozei în ţările economic dezvoltate are loc din
contul populaţiei migrante)

•Evoluţia tuberculozei în Republica Moldova a căpătat un caracter epidemic în perioda anilor

1990 ai secolului trecut.
•Odată cu implementarea PNCT bazată pe strategia DOTS, începând cu a.2001 s-a îmbunătăţit
depistarea cazurilor de tuberculoză infecţioasă in ţară
•În această perioadă rata de depistare a pacienţilor TB infecţioşi a crescut de la 21% în 2001 până
la 65% în 2006
•In anul 2007 în republică s-au înregistrat 5321 cazuri de tuberculoză cu o morbiditate globală de
129,3 la 100.000 populaţie (în anul 2006 au fost 5471 bolnavi de tuberculoză)
Mortalitatea prin tuberculoză continuă să se menţină la o rată destul de înaltă - 830 pacienţi decedaţi de TB, ce
constituie 20,2% din numărul total de pacienţi notificaţi în a.2007 pe teritoriul ţării

6. Depistarea tuberculozei (Screening-ul TB). Depistarea pasivă.

•Depistarea TB este sarcina medicului de familie
•Diagnosticul final este stabilit de medicul de specialitate - ftiziopneumolog, în baza investigaţilor
clinice, epidemiologice, bacteriologice, radiologice
•Tipuri de depistare:
o Depistarea pasivă – persoana se adresează de sine stătător la medic pentru asistenţă medicală
o Depistarea activă - presupune identificarea activă a persoanelor cu TB din grupurile cu risc sporit de
îmbolnăvire de TB şi a contingentelor periclitate

•Metoda pasivă:
◼ Depistarea pasivă a TB este o examinare sistematică în identificarea persoanelor cu simptome sugestive
pentru TB, care se face sistematic pentru toate persoanele ce solicită asistență medicală, într-o instituție
medicală
◼ Screening-ul simptomaticilor este o activitate ce revine atât medicilor din reţeaua de asistenţă medicală
primară, cât și celor de diverse alte specialităţi
◼ Avantajele depistării pasive constau în accesibilitate, cost redus, posibilă precocitate diagnostică, eficienţă
ridicată, constituind primul filtru de depistare clinică.

Simptome:
▪TBC pulmonară: tusea (durează cel puțin 3 săpt – sunt îndreptați la medicul pneumo-ftiziolog pt efectuarea
microscopiei sputei urgent), astenie, febră, transpirații, anorexie, pierdere ponderală, hemoptizie, hemoragie,
dispnee
▪TBC extrapulmonară:
•Simptome generale: scădere ponderală, febră, transpirații nocturne
•Simptomatologia organului afectat
▪Forme ascunse – „măști” ale TBC:
•Pneumonică, bronșitică, gripală, laringiană, hemoptoică
o Este important examinarea de către medicul pneumo-ftiziolog a membrilor de familie care au fost în contact
cu pacientul bolnav cu microscopia pozitivă

7. Screening-ul sistematic pentru TB activă (depistarea activă a TB).

Screening-ul sistematic pentru TB activă (depistarea activă a TB) - este definit ca
identificarea sistematică a persoanelor cu suspiciune de TB activă, într-un grup țintă predeterminat, cu
ajutorul testelor, examinărilor sau altor proceduri, care pot fi aplicate rapid
◼ Screening-ul sistematic pentru TB activă se va efectua anual persoanelor din grupele cu risc sporit
de îmbolnăvire de TB, persoanelor ce necesită vigilență sporită privind tuberculoza şi celor din categoriile
pereclitante (personalul din sectoare speciale, cu risc de transmitere a tuberculozei)
◼ Grupul de risc este orice grup de persoane în care prevalența sau incidența TB este semnificativ mai mare,
decât în populația generală.

Screening-ul sistematic pentru TB activă include:

◼ Istoricul complet al persoanei
◼ Examenul clinic o dată la 6 luni, adulţii și copii din grupurile cu risc sporit de îmbolnăvire prin TB, pentru
depistarea simptomelor/semnelor sugestive pentru TB
• Referiți suspecţii la examenul microscopic al sputei la BAAR și radiografia pulmonară standard (digitală
sau convențională), în cazul prezenţei simptomelor/semnelor sugestive pentru TB;
◼ IDR Mantoux 2UT la copii și adolescenți - nu mai rar de o dată în 12 luni, în cazul absenţei semnelor
clinice. La necesitate - examenul radiologic OCT;
◼ Radiografia pulmonară standard (digitală sau convențională) la adulți și adolescenți - nu mai rar de o dată
în 12 luni, în cazul absenţei semnelor clinice

8.Examinarea grupelor cu risc sporit de îmbolnăvire de tuberculoză; examinarea

grupelor periclitante.
Grupurile cu risc sporit de îmbolnăvire TB, la care se efectuează obligatoriu
radiografia standard:
❖ Contactii, adulti si copii, cu pacientii de TB pulmonara depistati in cadrul anchetei epidimiologice;
❖ Persoanele cu sechele posttuberculoase
❖ Persoanele cu infecția HIV;
❖ Persoane cu imunitate compromisă care efectuiază tratament imunosupresiv;
❖ Persoanele care suferă de diabet zaharat;
❖ Pacienți cu afecțiuni psihice in scopul internării
❖ Persoanele aflate în locurile de detenție și pesonalul angajat;
❖ Migranții interni și externi;
❖ Persoane FLT;
❖ Personalul echipelor de asistența medicală urgentă;
❖ Personalul instituțiilor specializate ftiziopneumologice
Examinarea grupelor cu risc sporit de îmbolnăvire TB
Notă. Radiografia standart obligatoriu
La adolescenții din grupurile cu risc sporit de îmbolnăvire de tuberculoză se efectuează și IDR Mantoux 2UT.

Categorii periclitate:
◼ Personalul din instituțiile medico-sanitare:
✓ personalul medical din secții de nou-născuți, spitale (secții) de pediatrie
✓ personalul medical din centrele de reabilitare și recuperare/plasament pentru copii
◼ Personalul din instituțiile de învățămînt:
✓ personalul din instituțiile de educație antepreșcolară și învățămînt preșcolar;
◼ Personalul din instituțiile de învățămînt primar
Examinarea grupelor periclitante
➢ Notă. Radiografia pulmonară standard (digitală sau convențională) pentru persoanele din categoriile
pereclitante se efectuează la angajare și anual – în cadrul examenelor medicale, conform indicațiilor medicale.
➢ Contingentele pereclitante sunt examinate pentru prevenirea răspândirii tuberculozei de către angajaţii din
aceste instituții.
9.Persoanele care necesită vigilență sporită privind tuberculoza, managementul.
•Depistarea activă - presupune identificarea activă a persoanelor cu TB din grupurile cu risc
sporit de îmbolnăvire de TB şi a contingentelor periclitate

Grupurile care necesită vigilență sporită privind TBC:

•Pers cu risc sporit TB, condiționat de factorii sociali:
Pers.
O fără loc stabil de trai,
O șomerii,
O zilierii,
O pers cu venituri mici
•Pers expuse factorilor medico-biologici:
o Insuf renală cronică
o Maladii pulm cronice nespecifice și fumători activi
o Etilism cronic, narcomanii
o Pers cu DZ
o Pers cu gastrectomie sau by-pass jejuno-ileal
o Gravide cu simptome sugestive pt TBC
o Lauzele (per după graviditate) cu simptome sugestive pt TBC
o Copii nevaccinați BCG
•Rezidenții și angajații instituțiilor cu regim: închisori, aziluri, hospice, centre de plasament, instituții
specializate FP
•Studenții colegiilor medicale, universității de med, rezidenți, secundari clinici
•Personalul instituțiilor medicale

Management:
◼ Persoanele care necesită vigilență sporită privind tuberculoza, vor fi supuse anual evaluărilor clinice, la
prezența simptomelor sugestive pentru tuberculoză
◼ În cazurile cînd în urma evaluarii clinice au fost depistate simptomele sugestive pentru tuberculoză va fi
efectuată radiografia pulmonară standard
◼ Persoanele cu modificări radiologice sugestive pentru tuberculoză vor fi evaluate pentru TB activă

10. Diagnosticul tuberculozei. Istoricul medical. Evaluarea clinică a bolnavului

suspect. Algoritm de diagnostic al tuberculozei. Realizarea și evaluarea critică a
examenelor complementare.
Date anamnestice: Date sociale, familiale, medicale și profesionale Simptome
•Prezenţa simptomelor caracteristice tuberculozei Expunere
•Expunerea la TB Istoric
•Istoricul de TB (infecţie sau boală) Factori de risc
•Factori de risc pentru TB
Examenul fizic:
•Starea generala
•Date percutorii, palpatorii şi stetoacustice
•Reacţii paraspecifice (eritem nodos pe gambe, cherato-conjuctivita flictenuloasa etc., preponderent la copii)
•Adenopatie regională

Metode în diagnosticul tuberculozei:

◼ Diagnosticul de laborator M. tuberculosis
◼ Testarea cutanată tuberculinică
◼ Examenul radiologic
◼ Investigații clinice de laborator
◼ Examenul histopatologic

•Referirea pacientului către ftiziopneumolog: confirmare/infirmare TBC

•Examinarea paraclinică:
Metode microscopice:
▪Colorarea Ziehl-Neelsen
▪Colorarea cu fluorocromi (auramin-rodamină)
Metode microbiologice (cultivare pe medii de cultură):
▪Medii solide (Lowenstein-Jensen, Ogawa)
▪Medii lichide (MGIT)
Metode molecular biologice:
▪PCR
▪teste de hibridizare
▪teste de secvenţiere
Metode serologice (IGRA)
Metode alergologice (Testul PPD, proba Mantoux)
Alte analize:
▪Hemoleucograma: Anemie moderată. Leucocitoză cu deviere spre stânga a formulei leucocitare,
limfocitopenie, VSH crescut
▪Biochimia sângelui:
•Fibrinogen seric crescut, PCR crescută
•Uneori transaminaze și/sau gamaglutamiltransferaze crescute
•Hiponatriemie sau hipocloriemie (cazuri severe)
•Hipoproteinemia (cazuri cronice)
•Albumine scăzute, globuline crescute
▪Analiza generală de urină: proteinurie, cilindri granuloși și ceroși în cazuri cu complicații cu amiloidoză

11. Testul cutanat la tuberculină. Tuberculina. Scopul utilizării testului

tuberculinic. Avantajele și dezavantajele testului tuberculinic.
Tuberculina:
◼ reprezintă un extract din cultura micobacteriană de tip uman şi bovin cu vechime de 6-8 săptămâni,
concentrat prin evaporare până la 1/10 din volumul iniţial
◼ tuberculoproteină purificată (PPD)
◼ o doză = 2UT în volum de 0,1 ml
Scopul testului tuberculinic:
o Investigație specifică de caracter imunologic
o Doar constată infecția TBC (infecție latentă), dar nu și maladia TBC
o Demonstrează existența stării de hipersensibilitate a organismului dobântită mai frecvent în urma
infectării
o Provoacă o reacție inflamatorie cu infiltrat celular cutanat considerabil în locul inoculării tuberculinei
o Această reacție este indentificată ca o indurație vizibilă și palpabilă în locul inoculării și poate fi însoțită de
eritem, edem și uneori de o reacție veziculo-necrotică și limfadenită regională

•Indicații pt testul cu tuberculină:

o Copii din contact cu bolnavi TB (contact familiar sau cu rude, la şcoală etc.)
o Copii cu semne clinice sugestive pentru TB
o Copii cu risc sporit de infectare
o Pacienţii cu infecţie HIV
Contraindicații nu sunt
•Amânarea efectuării IDR Mantoux 2 UT:
o Boli infecţioase acute
o Boli cronice în faza de acutizare
o Perioada de convalescenţă
o Stări alergice
o Erupţii dermice
o O lună de zile după orice vaccinare

12. Tehnica IDR Mantoux 2 UT. Evoluția intradermoreacției. Reacţia

organismului la tuberculină. Interpretarea reacţiei la tuberculină. Virajul
tuberculinic. Efectul booster.
Tehnica:
•Materiale necesare: tuberculina; seringi 1ml, divizate în 0,10 ml cu ace speciale pentru injecţii intradermice
de unică folosinţă; soluţie dezinfectantă alcool 70% sau alcool eter; vată.
•Locul introducerii - faţa anterioară a treimii de mijloc a antebraţului.
•Tehnica introducerii - după o dezinfectare în prealabil a tegumentelor cu alcool 70% sau alcool eter, se
introduce strict intradermic 0,1 ml (2UT).
•În momentul inoculării se formează o papulă cu aspect de „coajă de portocală" cu dimensiuni de 5-6 mm,
care dispare peste 10 minute.
Reacţia organismului la tuberculină
◼ generală – febră, astenie, artralgie, modificări patologice în sânge; aceste semne se menţin 1-2 zile
◼ focală – poate avea loc la introducerea subcutanată a tuberculinei în cazuri de tuberculoza activă. Ea se
manifestă prin apariţia sau creşterea tusei, sputei, durerilor toracice
◼ locală – în locul introducerii tuberculinei observăm eritem, o papulă dermică, vezicule

Interpretarea reacției:
IDR Mantoux 2 UT se efectuează peste 72 ore, luându-se în consideraţie doar dimensiunile induraţiei palpabile
(diametrul transversal), care se măsoară cu ajutorul unei rigle transparente în milimetri (mm) – se măsoară doar
papula
Reacţia locală se consideră:
Negativă (anergie pozitivă):
▪Prezenţa unui punct doar la locul inoculării tuberculinei.
▪Prezenţa hiperemiei.
▪Prezenţa papulei până la 4 mm (inclusiv) la cei nevaccinaţi şi până la 9 mm (inclusiv) la cei vaccinaţi.
Pozitivă:
▪Prezenţa papulei de la 5 mm la nevaccinaţi şi de la 10 mm la cei vaccinaţi, respectiv până la 16 mm
(inclusiv) la copii şi până la 20 mm (inclusiv) la maturi.
Hiperergică:
▪Diametrul papulei - 17 mm şi mai mare la copii şi adolescenţi; 21 mm şi mai mare la maturi.
▪Reacţia veziculonecrotică.
▪Limfangită şi/sau adenopatie regională.
Fals negativă (Anergia negativă):
▪caracteristică pentru bolnavii cu tuberculoză avansată, cu cancer, HIV infectaţi, infecţii virale (gripa, rujeola,
tusea convulsivă)
▪poate fi şi la persoanele infectate care se află în perioada antialergică

Reacţiile fals negative pot fi determinate de:

o Factorii care se referă la persoana supusă testării: febra de orice origine, malnutriţia, infecţiile virale (HIV,
parotidită epidemică, varicela, rujeola), infecţiile bacteriene (formele severe ale tuberculozei, lepra, febra
tifoidă, tusea convulsivă, bruceloza), vaccinarea recentă cu virusuri vii (rujeola, varicela, parotidită,
poliomielita), infecţiile micotice severe, insuficienţa renală cronică, leucemiile, limfoamele, boala Hodgkin,
sarcoidoza, nou-născuţii sau vârstnicii, stările de şoc (chirurgical, traumatic, arsuri grave), tratamentul
cortizonic, citostatic;
o Factorii care se referă la managementul produsului tuberculinic: inactivarea tuberculinei (nerespectarea
condițiilor de păstrare), diluţii improprii, denaturările biochimice;
o Factorii care se referă la metoda de administrare: doza introdusă a fost mai mică, introducerea
subcutanată, sângerarea, tamponarea energică după injectare;
o Factorii care se referă la interpretarea rezultatelor: lipsa experienţei, erorile de citire.

Rezultatele fals pozitive pot fi determinate de:

o Vaccinarea cu vaccin cu bacili Calmette-Guerin (BCG)
o Infectarea cu micobacterii nontuberculoase
o Efectul booster
o Erori de citire

Viraj tuberculinic
o IDR Mantoux 2 UT pozitivă, apărută pentru prima dată în urma primoinfecţiei tuberculoase
Efectul booster
◼s-a constatat că repetarea testului tuberculinic la intervale scurte poate genera creşterea intensității
reacţiei

13.Examenul microbiologic. Importanţa investigaţiilor microbiologice în

diagnosticul tuberculozei.
Metode microbiologice (cultivare pe medii de cultură):
▪Medii solide (Lowenstein-Jensen, Ogawa)
▪Medii lichide (Metoda BACTEC MGIT 960, Metoda MB/BacT-Alert)
Materialul patologic folosit:
o Tuberculoza pulmonară:
▪Sputa
▪Dacă pacientul nu elimină spută:
-Lavajul bronşic
-Tubajul gastric
-Produsele recoltate la bronhoscopie
-Sputa indusă
o TB extrapulmonară și TB extrarespiratorie:
▪exsudatul pleural
▪lichidul cefalorahidian
▪ţesutul afectat
▪urina
Importanța:
Scopul
-diagnosticul diferenţial al tuberculozei
-testării sensibilităţii agentului patogen către preparatele antituberculoase
-confirmării exacte a naturii tuberculoase a maladiei
-determinării apartenenţei taxonomice a agentului patogen
Avantaje
-Metoda de cultivare este cu mult mai sensibilă decât microscopia
-Permite izolarea culturii pure de micobacterii
-Permite diferenţierea tipului de micobacterii
-Permite tipizarea micobacteriilor în cadrul M tuberculosis complex
-Permite determinarea exactă a etiologiei procesului specific
-Testarea sensibilităţii agentului patogen izolat la preparatele specifice

Rezultat pozitiv la 6 – 14 zile, Automat detectează creşterea culturii, Posibilitatea confirmării creşterii
prin frotiu
Detectarea sensibilitatii- cultivarea in in tuburi cu AB si daca creste e rezistent

14. Modalităţi şi principii generale de recoltare, transportare şi păstrare a

produselor patologice. Examenul microscopic.
Recoltarea sputei:
o Proba 1 (pe loc) - În ziua când pacientul suspectat de tuberculoză se adresează pentru asistența medicală
pentru prima dată, el este trimis la cabinetul de recoltare, unde, în prezența lucrătoruli medical, se va recolta
prima probă de sputa
o Proba 2 (proba matinală) - recoltarea celei de-a 2-a probe se face atunci când pacientul se întoarce la
cabinet sau pacientului i se oferă un container pentru colectarea probei de dimineaţă

Condiţiile de recoltare a sputei:

◼ Procedura se va efectua în camerele de recoltare a produselor patologice
◼ Se face sub supravegherea unui cadru medical la un geam /vizor al boxei de recoltare, cu respectarea
măsurilor de control infecţios:
✓ ventilaţie corespunzătore
✓ lămpi UV
✓ respiratoare
•Dacă pacientul nu elimină spută:
o Lavajul bronşic
o Tubajul gastric
o Produsele recoltate la bronhoscopie
o Sputa indusă

Examenul microscopic
Metode microscopice:
▪Colorarea Ziehl-Neelsen
▪Colorarea cu fluorocromi (auramin-rodamină)

Scopul examenului microscopic

◼ depistărea unor bolnavi noi, eliminatori de bacili
◼ diagnosticul precoce al TB
◼ monitorizărea bacteriologică a bolnavilor cu diagnosticul de tuberculoză confirmat in dinamică
◼ verificarea eficacităţii tratamentului

◼ Metoda microscopică permite detectarea micobacteriilor în prezenţa a mai mult de 5 000 – 10 000 de corpi
microbieni într-un ml de material
- Examenul microscopic al sputei la BAAR are o valoare exclusivă în diagnosticul precoce al tuberculozei
- Acesta este superior altor metode prin confirmare rapidă, cost redus, accesibilitate majoră
- Depistează cele mai periculoase forme de tuberculoza (cu cât mai mare este numărul de BAAR în sputa, cu
atât mai contagios este bolnavul de tuberculoză)
- Dezavantaje - sensibilitatea redusă şi necesitatea corectitudinii în executare

15. Examenul bacteriologic (examenul prin cultură). Cultivarea micobacteriilor pe

medii lichide (BACTEC, MB/BacT). Metodele de testare a sensibilității
M.tuberculosis.
Metode microbiologice (cultivare pe medii de cultură):
▪Medii solide (Lowenstein-Jensen, Ogawa)
▪Medii lichide (Metoda BACTEC MGIT 960, Metoda MB/BacT-Alert)
Materialul patologic folosit:
o Tuberculoza pulmonară:
▪Sputa
▪Dacă pacientul nu elimină spută:
-Lavajul bronşic
-Tubajul gastric
-Produsele recoltate la bronhoscopie
-Sputa indusă
o TB extrapulmonară și TB extrarespiratorie:
▪exsudatul pleural
▪lichidul cefalorahidian
▪ţesutul afectat
▪urina
Importanța:
Scopul
-diagnosticul diferenţial al tuberculozei
-testării sensibilităţii agentului patogen către preparatele antituberculoase
-confirmării exacte a naturii tuberculoase a maladiei
-determinării apartenenţei taxonomice a agentului patogen
Avantaje
-Metoda de cultivare este cu mult mai sensibilă decât microscopia
-Permite izolarea culturii pure de micobacterii
-Permite diferenţierea tipului de micobacterii
-Permite tipizarea micobacteriilor în cadrul M tuberculosis complex
-Permite determinarea exactă a etiologiei procesului specific
-Testarea sensibilităţii agentului patogen izolat la preparatele specifice

Cultivarea pe medii lichide BACTEC MGIT:

Avantaje:
▪Rezultat pozitiv la 6 – 14 zile (Medii solide: în mediu – 3-4 săptămâni)
▪Automat detectează creşterea culturii
▪Posibilitatea confirmării creşterii prin frotiu
Dezavantaje:
▪Foarte scump
▪Necesită echipament special
▪Menţinere laborioasă şi scumpă
Testarea sensibilității M.tuberculosis:
o Cultura solidă (LJ): Specimenul este inoculat în tuburi cu AB; creșterea în tuburile cu AB indică rezistență
o Cultura lichida (BACTEC, MGIT): Specimenul este inoculat în tuburi cu AB; creşterea în tuburile cu AB
indică rezistenţă

16. Metodele molecular-genetice de diagnostic și identificare a speciilor

micobacteriene în tuberculoză (Reacţia de polimerizare în lanţ,
GenoType®MTBDRplus, XpertMTB/RIF, BD ProbeTec™, “fingerpriting”,
spoligotiparea). Interpretarea rezultatelor.
•Metode molecular-biologice:
o Rapid (1 zi vs săptămâni)
o Senzitiv (= culture)
o Specific
o Costisitor
o Necesită tehnologii sofisticate
o Necesită personal calificat
o Nu înlocuiește metodele culturale
“Reacţia de polimerizare în lanţ” (polymerase chain reaction – PCR)
• Permite amplificarea în milioane de exemplare a unor fragmente de ADN din regiuni selectate ale genomului
• Pentru început, trebuie cunoscute două secvenţe scurte de nucleotide, situate la capetele segmentului, care
urmează a fi amplificate
• Pe baza acestor secvenţe se produc aşa numiţii primeri, care prezintă din sine nişte molecule (fragmente) scurte
de ADN, complementare la aceste secvenţe de nucleotide
GenoType® MTBDRplus:
o GenoType® MTBC – diferențierea complexul M. tuberculosis (M. bovis, M. BCG, M.africanum)
o GenoType® Mycobacterium CM/AS – micobacterii non tb(M. avium, M. fortuitum, M.gordonae, M.
kansasii)
o GenoType® MTBDRplus – detecţia sensibilităţii pentru preparatele de I linie
o GenoType® MTBDRplus – detecţia sensibilităţii pentru preparatele de II linie

GeneXpert® MTB/RIF Test:

◼ Metoda Xpert MTB/RIF este propusă de OMS (2011) pentru depistarea rapidă a cazurilor de tuberculoză,
ca metodă de screening printre persoanele cu simptome clinice caracteristice tuberculozei, care este concepută
ca un test, în care toate reacţiile decurg într-un cartuş (cartridge)
◼ Testul se bazează pe multiplex, PCR în timp real, cu greutatea moleculara pentru a detecta și a diagnostica
MTB
- Tot odată această metodă permite depistarea rapidă a rezistenţei către Rifampicină
- Rezultatele cu rezistenţă la RIF sunt disponibile în numai 2 ore
- Metoda nu necesită laboratoare cu securitate biologică de nivel 2 sau 3
- Metoda este foarte simplă în utilizare şi poate fi aplicată în laboratoarele de nivel periferic

◼ Spre deosebire de testele clasice, proba se lasa la incubat la temperatura camerei timp de 15 minute direct in
tubul cu reactiv cu care este insotit cartusul, dupa care se efectueaza testul
❖ Denumire test: (M.tuberculosis, M. bovis, M. africanum, M. microti si M. canetti) si rezistenta la
Rifampicina
◼ test diagnostic calitativ in vitro
◼ Detectie L 81bp in gena rpoB
◼ recoltare proba: orice tip de secretie respiratorie
◼ timp de analiza: 90 minute

Analiza polimorfismului fragmentelor de restricţie -“fingerpriting”

◼ “amprentele digitale ale ADN”
◼ permite studierea profilului genomic al micobacteriilor
◼ Această metodă are o importanţă majoră în epidemiologia moleculară, infecţiile nosocomiale
◼ Metoda constă în determinarea (pornind de la ADN-ul cromosomial) numărului şi respectiv dimensiunii
fragmentelor de restricţie care conţin secvenţa de inserţie IS 6110 în cazul M.tuberculosis
◼ Această secvenţă variază de la o tulpină la alta, în funcţie de numărul copiilor şi respectiv distribuţia acestora
la nivel genomic.
17.Clasificarea clinică a tuberculozei. Principiile de bază a clasificării. Compartimente.
Formele clinice pulmonare. Caracteristica procesului tuberculos. Fazele procesului tuberculos.
Complicaţiile tuberculozei. Sechelele posttuberculoase. Elementele formulării diagnosticului
în baza clasificării.
Clasificarea
Tuberculoza aparatului respirator: Tuberculoza extrarespiratorie (a altor
•Tuberculoza pulmonară: organe):
o Complexul primar; •Tuberculoza sistemului nervos
o Tuberculoza pulmonară diseminată •Tuberculoza generalizată (poliserozita
(miliară) miliară cu localizări multiple)
o Tuberculoza pulmonară nodulară •Tuberculoza oaselor şi articulaţiilor
o Tuberculoza pulmonară infiltrativă •Tuberculoza aparatului uro-genital
o Tuberculoza pulmonară fibro-cavitară •Adenopatia tuberculoasă periferică
o Tuberculoza traheo-bronşică. •Tuberculoza peritoneului, intestinului,
•Tuberculoza extrapulmonară: ganglionilor limfatici mezenterici
o Pleurezia tuberculoasă (empiemul) •Tuberculoza pielii şi ţesutului celular
o Tuberculoza ganglionilor limfatici subcutanat
intratoracici •Tuberculoza altor organe precizate
o Alte forme de tuberculoză a căilor
respiratorii.

Caracteristica procesului de tuberculoză (Confirmat prin):

- microscopia sputei
- metoda culturală (însămânţare)
- metoda histologică
- metoda clinico-radiologică
Localizarea şi extinderea:
- în plămâni:
▪limitată (1, 2 segmente)
▪extinsă (3 şi mai multe segmente)
- în alte organe după denumirea organului
Faza
- evolutivă (infiltraţie, destrucție, diseminare)
- regresivă (resorbţie, induraţie)
- staţionară (fără dinamică radiologică)
- stabilizare (vindecare)
Complicaţii
- Hemoptizie, Pneumotorax spontan, Insuficienţă pulmonară, Cord pulmonar, Atelectazie, Amiloidoză, Fistule,
Insuficienţa organelor afectate
Sechele de tuberculoză
- Sechele de tuberculoză a sistemului nervos
- Sechele de tuberculoză uro-genitală
- Sechele de tuberculoză a oaselor şi articulaţiilor
- Sechele de tuberculoză a altor organe precizate
- Sechele de tuberculoză a aparatului respirator (FAI – fără alte indicaţii) sau cu indicaţii: pneumofibroză,
schimbări buloase, calcificări în plămâni şi ganglionii limfatici, aderenţe pleurale, fibrotorax, bronşiectazii, stare
după intervenţii chirurgicale la plămâni

Formularea diagnosticului:
1. Forma
2. Localizarea (excepție - diseminată)
3. Faza (evolutivă, regresivă, staționară, stabilizare)
4. Sputa, cultura, Xpert
5. Tipul cazului (nou, recidivă, eșec, pierdut din supraveghere etc.)

18.Tuberculoza primară. Particularităţiile generale ale tuberculozei primare.

Primoinfecţia
tuberculoasă latentă.
Tuberculoza primară:
•TB care apare în urma infecţiei, la persoanele neinfectate anterior
•Primoinfecţia TB (latentă, ocultă) urmează după primul contact de scurtă durată al copilului şi
pătrunderea în organism a unui număr mic de micobacterii
•Aproximativ 90% din persoanele infectate rămân în stadiul de infecţie tuberculoasă latentă, numai 10%
din persoanele infectate vor face tuberculoza-boală în următorii ani
•Perioada dintre momentul pătrunderii micobacteriilor în organism şi până la apariţia probei tuberculinice
pozitive se numeşte prealergică şi durează 2 – 10 săptămâni (în mediu 6 – 8 săptămâni)
•În această perioadă se dezvoltă hipersensibilitatea de tip întârziat, care se pronunţă prin pozitivarea probei
tuberculinice
•Ea este asimptomatică
•Pentru dezvoltarea TB - boală este necesară pătrunderea în organism a unui număr mare de micobacterii
virulente, un contact de lungă durată şi o imunitate deprimată a organismului

Particularităţile tuberculozei primare:

o Tuberculoza primară se dezvoltă după primul contact al copilului cu micobacteriile de tuberculoză
o Se întâlnește preponderent la copii şi adolescenţi
o Are loc conversia probei tuberculinice cu apariţia virajului tuberculinic
o Se dezvolta pe un fon de hipersensibilitate de tip întârziat, de aceea probele tuberculinice sunt hiperergice
o Sunt caracteristice reacţii paraspecifice – eritemul nodos, cerato-conjunctivită flictenulară, sindromul
poliarticular (reumatismul Ponse), poliserozite
o In procesul patologic este implicat, sistemul limfatic, tuberculoza primară fiind o infecţie limfotropă
o Poate avea o evoluţie gravă la copii mici, până la vârsta de 3 ani cu complicaţii severe (diseminări
hematogene, meningită tuberculoasă) care poate finaliza cu deces
o La majoritatea copiilor evoluează benign cu vindecare spontană chiar fără tratament
o Se înregistrează multirezistenţa primară a micobacteriilor de tuberculoza faţă de preparatele
antituberculoase

Primoinfecţie latentă:
o Primoinfecţie latentă în tuberculoză este rezultatul persistării infecţiei primare
Condiţiile de dezvoltare a primoinfecţiei latente:
▪ în urma unei rezistenţe genetice, procesul infecţios nu se dezvoltă
▪ imunitatea este dobîndită, cînd M.tuberculosis este transformată în forme latente, “dormante”
▪ În ambele cazuri sunt prezente M. tuberculosis și capacitatea macroorganismului de a înlătura antigenul este
insuficientă
Depinde de:
▪ Gradul de virulenţă M. tuberculosis
▪ Rezistenţa generală şi reactogenitatea imunobiologică a macroorganismului
▪ Este semnificativă şi acţiunea mediului

19.Reacțiile paraspecifice în tuberculoza primară.

Reacțiile paraspecifice
- eritemul nodos
- cerato-conjunctivită flictenulară
- sindromul poliarticular (reumatismul Ponse)
- poliserozite
•Reacţiile imune de interacţiune şi sensibilizare a macrofagelor şi T-limfocitelor activate şi acumularea lor
până la dezvoltarea sfârşitului logic (formarea granulomului) contribuie la dezvoltarea unor reacţii în diferite
organe, numite de A.Strucov paraspecifice
•Ele au o origine toxico-alergică, polimorfă, de tip mononuclear
Reacțiile paraspecifice:
- reacţie macrofagală difuză
- reacţie macrofagală nodulară
- infiltraţie limfo-histiocitară
- vasculite nespecifice
- necroze fibrinoide
•Aceste reacţii se dezvoltă în diferite organe şi ţesuturi, provocând un polimorfism clinic în formă de ”măşti”
ale tuberculozei
•Aceste reacţii paraspecifice fiind morfologic nespecifice au la baza lor etiologia tuberculoasă
•Multitudinea modificărilor paraspecifice şi a reacţiilor celulare sunt rezultatul proceselor imunologice
•Aceste reacţii constau în pronunţarea stării alergice a organismului caracteristice tuberculozei primare la
copii şi adolescenţi şi tuberculozei diseminate şi au un caracter hiperergic
•După caracterul reacţiilor celulare primele 3 tipuri reprezintă o reacţie de hipersensibilitate de tip întârziat,
al 4-lea – de tip imediat, iar al 5-lea – de tip mixt
20.Complex tuberculos primar. Diagnosticul pozitiv şi diferenţial. Tratamentul şi
prognosticul.
Formele clinice ale TB primare:
o Complexul tuberculos primar
o Tuberculoza ganglionilor limfatici intratoracici (adenopatie traheobronşică)
Complex tuberculos primar
•este o formă a tuberculozei primare la copii şi adolescenţi cu substratul morfologic – inflamaţia specifică a
ţesutului pulmonar (afectul primar), implicarea în proces a căilor limfatice (limfangită) şi a ganglionilor
limfatici intratoracici (limfadenită) sau adenopatie
Tabloul clinic:
Debutul poate fi:
▪Acut sub masca: pneumoniei, bronşită, gripă
▪Subacut
▪Insidios
▪Inapercept

!!! Sindromul de intoxicaţie și sindromul bronhopulmonar

Manifestările clinice ale sindromului de intoxicaţie:
▪sistemul nervos central - slăbiciune generală, astenie, excitabilitate, cefalee, dereglări de somn, subfebrilitate,
transpiraţii nocturne
▪sistemul endocrin – dereglări în creştere la copii, disfuncţie ale glandei tiroide în perioada prepubertară,
(hiperplazie de gr. II- III cu hiperfuncţie), dereglări funcţionale ovariene (amenoreea primară sau secundară,
ciclul menstrual neregulat), scăderea funcţiei glandelor suprarenale (adinamie, hipotonie)
▪sistemul imun – copiii devin bolnăvicioşi, se îmbolnăvesc frecvent de boli ale căilor respiratorii (viroze,
bronşite şi pneumonii repetate), reactivarea infecţiilor cronice (sinusite, amigdalite, pielonefrite etc)
▪sistemul cardiac – miocardite toxico-alergice (tahicardie, zgomotul I diminuat, suflu sistolic funcţional la
apex)
▪sistemul digestiv – scăderea poftei de mâncare sau inapetenţă, la examinare - gastrită hipoacidă, hiposecretorie,
hepatomegalie - mărirea ficatului cu 1,5 – 2 cm
Sindromul bronho-pulmonar:
▪Tusea este simptomul cel mai frecvent, iniţial este seacă, pe parcursul bolii devine productivă, sputa este în
cantităţi mici şi se expectorează cu greu
▪Dureri în cutia toracică – din cauza localizării afectului primar subpleural
▪Dispnea - se întâlneşte la cazurile complicate de extinderea procesului şi predominarea proceselor exudative
▪Hemoptizia – apare în cazurile complicate cu formarea cavernelor primare, mai des întâlnite la adolescenţi
Obiectiv:
▪Simptomele generale de intoxicaţie şi locale
▪Simptome generale de intoxicaţie - sub dezvoltare fizică, paliditatea pielii, eritem nodos pe gambe,
cheratoconjunctivită flictenulară, mărirea ganglionilor limfatici periferici în 10-12 grupe
▪Ganglionii limfatici la început sunt moi, elastici, mobili, indolori, apoi devin duri
▪Ganglionii limfatici periferici se măresc până la gradul III inclusiv
▪Mărimea ganglionilor limfatici periferici de gradul IV – VI este caracteristic pentru tuberculoza ganglionilor
limfatici periferici şi se pronunţă într- un grup

Tabloul radiologic:
Stadiul pneumonic (4-6 luni):
▪opacitate omogenă în segmentele anterioare ale plămânului cu implicarea hilului, componentele complexului
primar nu se evidenţiază
Stadiul de resorbţie:
▪simptomul bipolar (afectul primar şi adenopatia unite printr-o bandă opacă - limfangita)
Stadiul de organizare:
▪afectul primar şi adenopatia se încapsulează, dispare limfangita
Stadiul de petrificare:
▪formarea nodulului Gohn şi petrificatului în hil
o Evoluţia acestor stadii durează în jurul unui an, iar petrificarea ganglionilor limfatici în hil
până la 3-4 ani
Diagnosticul de laborator:
o Microscopia sputei la BAAR - pozitivă în 10- 15%
o Analiza sângelui: anemie hipocromă, leucocitoză moderată cu deviere spre stânga, aneozinofilie,
limfocitopenie, VSH accelerată
o Probele tuberculinice – proba Mantoux 2UT în majoritatea cazurilor este hiperergică şi coincide cu un viraj
tuberculinic
Complicaţiile:
o extinderea procesului inflamator
o compresia gangliobronşică cu formarea atelectaziei
o formarea cavernei primare care la rândul său se poate complica cu hemoptizie, pneumotorax spontan,
diseminări bronhogene
o caverne gangliobronşice
o fistule gangliobronşice
o pleurezie sero-fibrinoasă
Diagnosticul diferenţial
- tumori benigne şi maligne
- pneumoniile nespecifice

21.Tuberculoza ganglionilor limfatici intratoracici. Simptomatologie şi evoluţie.

Complicaţii.
Tuberculoza ganglionilor limfatici intratoracici
• este o formă TB primară extrapulmonară cu inflamaţie specifică a ganglionilor limfatici intratoracici, care
se întâlneşte preponderent la copii şi adolescenţi
• Sunt afectaţi preponderent ganglionii limfatici conform schemei Suchenicov – Esipov:
- Paratraheali
- Traheo-bronhiali
- De bifurcaţie
- Bronho-pulmonari
- Engel
Particularităţile patogeniei
o Infecţia pătrunde aerogen în căile respiratorii, se implementează la nivelul inelului limfatic Pirogov
(amigdale, faringe), apoi este reţinută în ganglionii limfatici intratoracici prin căile limfatice descendente
o Procesul tuberculos începe cu o hiperplazie nespecifică a ganglionilor lezaţi, care este completată de o
cazeificare parţială sau totală a ganglionului
o Se dezvoltă la copiii din focare de tuberculoză, cu imunitate scăzută, care suferă de amigdalite, faringite, etc.

Formele clinice:
o Forma infiltrativă – se caracterizează morfologic prin cazeificarea parţială a ganglionilor limfatici,
predomină inflamaţia de tip exudativ cu implicarea ţesutului adiacent. În tabloul clinic sindromul de intoxicaţie
predomină asupra celui bronho-pulmonar
o Forma pseudotumorală – se caracterizează morfologic prin cazeificarea totală a ganglionului limfatic. În
tabloul clinic predomină sindromul bronhopulmonar cu compresia bronhului (tusea bitonală convulsivă),
dispnee expiratorie
- Adenopatia traheobronşică de volum mic:
▪prezintă o variantă a formei pseudotumorale şi se întâlneşte şi la adulţii tineri
Manifestările clinice sunt moderate sau lipsesc
▪Această formă trebuie să fie suspectată la copiii şi adolescenţii din focarele de tuberculoză cu sindrom de
intoxicaţie, cu viraj tuberculinic, salt tuberculinic sau probe tuberculinice hiperergice
▪Ganglionii limfatici afectaţi cu diametrul de până la 1 cm /grup sunt ascunşi în umbra mediastinului, a
cordului şi sunt invizibili pe clişeul radiologic standard
▪Pentru depistarea lor este necesară radiografia în profil a cutiei toracice, tomografia mediastinului, tomografia
computerizată
Complicaţiile
- compresia ganglio – bronşică cu stenoză exprimată clinic prin tuse iritativă, tiraj, cornaj, dispnea poate
contribui la atelectazie
- intimitatea contactului ganglio-bronşic şi propagarea infecţiei la peretele bronşic poate realiza o perforaţie
(fistulă ganglio – bronşică)
- cavernă ganglionară
- diseminări bronhogene
- diseminări limfo-hematogene
- pleurezii sero-fibrinoase

22.Tuberculoza ganglionilor limfatici intratoracici. Diagnosticul pozitiv şi diferenţial.

Tratamentul. Sechele primoinfecţiei tuberculoase. Semnificaţia epidemilogică a sechelelor
posttuberculoase.
Tabloul radiologic pt diag poz și dif
o Forma infiltrativă - sindromul hilului lărgit, fără structură, neomogen, de intensitate medie cu un contur difuz
o Forma pseudotumorală - hil lărgit, intensiv, omogen, net conturul şi policiclic
o Adenopatie traheobronşică de volum mic:
▪Ganglionii limfatici afectaţi cu diametru de până la 1 cm/grup sunt ascunşi în umbra mediastinului, a cordului
şi sunt invizibili pe clişeul radiologic standard
▪Pentru depistarea lor este necesară radiografia în profil a cutiei toracice, tomografia mediastinului, tomografia
computerizată
Diagnosticul diferenţial
o sarcoidoza, st. I
o limfogranulomatoza
o limfosarcomul
o limfoleucemiile
o adenopatiile nespecifice
Tratament
Antituberculoasele de primă linie.
-Izoniazida: se recomandă administrarea a 5 mg/kg/zi la adulți și între 10-15 mg/kg zilnic la copii
-Rifampicina: în doză de 10 mg/kg corp zilnic pentru adulți, iar pentru copii doza zilnică recomandată este 10-
20 mg/kg corp
-Etambutolul: adulții vor primi doza în funcție de greutatea corporală, doze cuprinse între 800-1600 mg/kg
corp/zi. La copii se recomandă o doză de 20 mg/kg corp/zi.
-Pirazinamida: La adulți doze între 1000-2000 mg/kg corp/zi în funcție de greutatea corporala, iar copii
primesc doza de 35 mg/kg corp zilnic.
Terapia de linia a doua se alege în funcție de rezistență, comorbiditățile pacienților: între streptomicină,
amikacină, levofloxacin, moxifloxacin, etionamidă.

Sechele de tuberculoză
- Sechele de tuberculoză a sistemului nervos
- Sechele de tuberculoză uro-genitală
- Sechele de tuberculoză a oaselor şi articulaţiilor
- Sechele de tuberculoză a altor organe precizate
- Sechele de tuberculoză a aparatului respirator (FAI – fără alte indicaţii) sau cu indicaţii: pneumofibroză,
schimbări buloase, calcificări în plămâni şi ganglionii limfatici, aderenţe pleurale, fibrotorax, bronşiectazii, stare
după intervenţii chirurgicale la plămâni
23. Complicaţiile tuberculozei primare.

Complicaţiile complexului primar: Complicaţiile formei traheobronșice:

•extinderea procesului inflamator •compresia ganglio – bronşică cu stenoză
•compresia gangliobronşică cu formarea exprimată clinic prin tuse iritativă, tiraj,
atelectaziei cornaj, dispnea poate contribui la
•formarea cavernei primare care la rândul atelectazie
său se poate complica cu hemoptizie, -intimitatea contactului ganglio
pneumotorax spontan, diseminări bronşic şi propagarea infecţiei la peretele
bronhogene bronşic poate realiza o perforaţie (fistulă
•caverne gangliobronşice ganglio – bronşică)
•Fistule gangliobronşice •cavernă ganglionară
•pleurezie sero-fibrinoasă •diseminări bronhogene
•diseminări limfo-hematogene
•pleurezii sero-fibrinoase
Complicații
o Ireversibile:
o Reversibilie:
▪Fibroza pulmonară
▪Hemoragie pulmonară
▪Bronșiectazii
▪Pneumothorax
▪Cord pulmonar cronic
▪Pleurezie
▪Amiloidoza
▪Empiem
▪Tbc bronșică, a laringelui, a intestinului

24.Meningita tuberculoasă: clinica, diagnostic, diagnostic diferenţial, tratament.

Meningita tuberculoasa este inflamatia meningelor cerebrale datorate infectiei cu Mycobacterium
tuberculosis. Meningita tuberculoasa reprezinta cea mai frecventa forma a tuberculozei sistemului nervos
central. Simptomele cardinale ale meningitei tuberculoase sunt febra si cefaleea. Simptomele meningiene pot
lipsi la circa 1/5 din pacienti, insa pot fi prezente semne de focar.
Patogenie-Bacilii de M. tuberculosis pătrund în organismul gazdă prin intermediul sistemului respirator, primii
afectați fiind plămânii: macrofagele alveolare sunt infectate și mai apoi distruse pe măsură ce bacilii se
înmulțesc. Ulterior, în cea de-a doua etapă, are loc diseminarea pe cale hematogenă rezultând bacteriemie care
va avea drept țintă alte organe, în acest caz sistemul nervos central.

Clinica
Evoluția simptomatologiei traversează mai multe etape (lent progresivă) și are un debut insidios.
În faza prodromală, sunt prezente simptome nespecifice precum deteriorarea stării generale, cefalee, vărsături,
febră sau subfebrilitate și oboseală.
Pe măsură ce boala progresează, în următoarele etape apar semnele specifice pentru meningita acută și anume
fotofobie, vărsături, alterarea statusului mental, dar și paralizii ale nervilor cranieni (sunt afectați în special
nervii oculomotori și nervul VII, facial) sau ale nervilor spinali.

În stadiile de evoluție foarte avansate, s-a descris hemiplegie, monoplegie și chiar tetrapareză, tremor, sindrom
confuzional.
Are 3 forme clinice
• Forma meningo-bazală (implicarea nn. Cranieni)
• Forma meningo-vasculară (hemipareze, hemianastezii)
• Meningo-medulară (parapareze inferioare)

Diagnostic
Anamneza ne ajută să aflăm date importante despre pacient, istoricul pacientului, debutul simptomatologiei și
factorii de risc prezenți.
Printre factorii de risc se numără:
-Contactul recent cu un pacient infectat cu Mycobacterium tuberculosis
-Infectare anterioară a pacientului (ex: a avut TBC pulmonar în antecedente)
-Imunosupresia (existența unor patologii cronice precum diabet, hepatită, boli autoimune, infecția HIV sau
terapia imunosupresoare cu corticosteroizi, etc.)
-Nivel socio-economic scăzut și condiții de trai precare, oameni care traiesc pe stradă
Examenul clinic
-Redoarea cefei
-Semnul Kernig I (ridicarea trunchiului din decubit dorsal în șezut va determina flexia genunchilor)
-Kernig II (cu pacientul în decubit dorsal, vom ridica membrele inferioare în poziție verticală; dacă există
iritație meningeană, pacientul va flecta genunchii)
-Semnul Brudzinski care este și el de două feluri:
Brudzinski contralateral se face cu pacientul în decubit dorsal, flectând gamba pe coapsă și coapsa pe
abdomen, iar dacă pacientul face flexia genunchiului de partea opusă se consideră semn pozitiv de iritație
meningeană.
Semnul Brudzinski al cefei presupune efectuarea de către examinator a flexiei cefei pacientului (cu bărbia în
piept), care dacă prezintă redoare de ceafă va îndoi ambii genunchi. De reținut că semnele specifice pentru
iritația meningeană, Kernig sau Brudzinsky pot fi pozitive sau absente.
Metodele paraclinice și instrumentale
1.Lichidul cefalo-rahidian (LCR) se recoltează prin puncție lombară și ne oferă date valoroase despre
etiologie, ne ajută să diferențiem meningita tuberculoasă de celelalte cauze bacteriene.
2.Examenul fundului de ochi: staza papilară,edem papilar si atrofia optică
3.Tabloul radiologic: variabil – poate fi normal, imaginea miliară, aspectul leziunei primare
4.CT Cerebral - este normal sau este hiperdensitatea la baza craniului ,hidrocefalie
5. IDR la PPD – este anergic negativ
6. Analiza sputei sau lavajul brinhoalveolar la BAAR – negativ la microscopie directă,dar uneori pozitiv la
cultură
Diagnosticul diferențial
Meningitele netuberculoase cu lichid clar (virotică, hepatica gripală, rujeolică, postvaccinală)
Prognostic nefavorabil – preponderent la bătrîni si copii mici
Tratament
-Izoniazida: se recomandă administrarea a 5 mg/kg/zi la adulți și între 10-15 mg/kg zilnic la copii
-Rifampicina: în doză de 10 mg/kg corp zilnic pentru adulți, iar pentru copii doza zilnică recomandată este 10-
20 mg/kg corp
-Etambutolul: adulții vor primi doza în funcție de greutatea corporală, doze cuprinse între 800-1600 mg/kg
corp/zi. La copii se recomandă o doză de 20 mg/kg corp/zi.
-Pirazinamida: La adulți doze între 1000-2000 mg/kg corp/zi în funcție de greutatea corporala, iar copii
primesc doza de 35 mg/kg corp zilnic.
25.Caracteristica lichidului cefalorahidian în meningita tuberculoasă.
•In lichidul cefalorahidian presiunea creşte nesemnificativ (70 picături - norma 60 - picături), se majorează
puţin conţinutul de proteine, celule - 20-25 în cm2 (norma pânâ 10 celule), fara culoare, glucoza/clorurile –
norma, reactia Pandi – negativa.
Lichidul cefalo-rahidian in meningita tuberculoasa este clar.
Hipercitoza este evidenta, 200-300 elemente cu o predominare limfocitara.
Hiperalbuminorahia este pronuntata, atingand 2-3 g/litru.
Hipoglicorahia (ce trebuie interpretata in functie de glicemie) are o mare semnificatie.
Diminuarea clorurilor este mai putin semnificativa, fiind o reflectare simpla a hipocloremiei.
26.Pleurezia tuberculoasă. Simptomatologie clinică şi radiologică. Examenul
lichidului pleural. Diagnosticul diferenţial. Evoluţie şi tratament. Empiemul
tuberculos.
Pleurezia tuberculoasă
• Este o formă a tuberculozei extrapulmonare. Pleurezia tuberculoasă este o complicaţie a tuberculozei
primare, cât şi a celei secundare.
•Se întâlneşte mai des la copiii cu vârsta de peste 6-7 ani, adolescenţi şi adulţi tineri.
•In patogenia pleureziei infecţia endogenă este prioritară şi se situează în ganglionii limfatici intratoracici sau
în parenchimul pulmonar.
•Rolul declanşator în îmbolnăvire îl are scăderea imunităţii celulare, hipersensibilizarea pleurei în urma unor
infecţii asociate, a traumei etc.
•În perioada infecţiei primare, în urma reacţiei de hipersensibilizare de tip întârziat se dezvoltă mai frecvent
pleureziile alergice (paraspecifice) fără substrat specific în foiţele pleurale;
•În tuberculoza diseminată sau secundară de tip nodular şi infiltrativă se poate dezvolta tuberculoza pleurei.
•Căile de pătrundere a infecţiei în aceste cazuri sunt hematogene, limfogene şi per (perifocale) cu substrat
morfologic specific local.

Tabloul clinic depinde de forma pleureziei care poate fi fibrinoasă şi exudative:

Fibrinoasă:
▪In pleurezia fibrinoasă tabloul clinic este sărac, cu puţine semne de intoxicaţie, cu dureri locale la inspir.
▪Debutul este acut
▪La auscultaţie se pot auzi frecături pleurale.
▪Radiologie sunt posibile depuneri pleurale.
Exsudativă:
▪Tabloul clinic al pleureziei exudative este pronunţat.
▪În pleurezia tuberculoasă propriu zisă, după o perioadă latentă cu sindrom de intoxicaţie se instalează o febră
până la 38-39°C, dureri în cutia toracică la începutul acumulării exudatului, dispnee care se agravează în
dinamică.
▪Datele obiective locale nu se deosebesc de alte pleurezii exudative: rămânerea în urmă în actul de respiraţie
al părţii afectate, freamătul vocal nu se transmite, la percuţie se atestă o matitate cu prezenţa liniei
Damuaso, a triunghiurilor Groco-Raufus şi Garleande. La începutul acumulării lichidului şi în perioada de
resorbţie se ascultă frotaţiile pleurale. în perioada de acumulare masivă a lichidului respiraţia lipseşte.
▪Puncţia pleurală scoate în evidenţă un exudat de caracter seros, mai rar hemoragie şi purulent (în caz de
empiem pleural).
▪Exudatul este serocitrin, cu o densitate de 1015-1025, cantitatea de proteine 3-6g/l, în 90-95 % de cazuri
predomină limfocitele, iar glucoza este scăzută.
Reacţia Rivalt este pozitivă. BAAR în lichidul pleural se apreciază în 2-3% cazuri, preponderent prin cultură.
Criteriile Light transudat-exudat
➢ Proteine lichid/proteine serice >0.5
➢ LDH lichid / LDH seric >0.6
➢ LDH lichid > 2/3 val. normala a LDH seric
Exista una dintre ele → exudat
În diagnosticul diferenţial un rol important îl are biopsia pleurei prin toracoscopie.
Pentru pleurezia tuberculoasă sunt caracteristice:
-vârsta tânără
-contact cu bolnavi de tuberculoză sau care suportă la moment o formă de tuberculoză pulmonară sau
extrarespiratorie
-debutul lent al bolii
-predominarea limfocitelor în lichidului pleural
-prezenţa BAAR în lichid
-caracterul specific al modificărilor morfologice la biopsie (granulomul tuberculos)
Lichidul se reabsorbe lent, formând depuneri pleurale mari, cu tendinţă spre închistare.

27.Tuberculoza pulmonară diseminata. Formele clinice. Simptomatologie şi

evoluţie. Semnele radiologice. Diagnosticul pozitiv şi diferenţial
•Este o complicaţie a tuberculozei primare la copii şi adolescenţi şi secundară la adulţi, substratul morfologic
al căreia îl prezintă leziunile nodulare cu d=2 mm (forma miliară) şi de diferite mărimi (formele subacută şi
cronică) situate simetric pe toate ariile pulmonare cu răspândirea infecţiei pe căile hematogene, limfogene şi
bronhogene
•Particularitățile patogeniei:
- Rolul principal în dezvoltarea TB diseminate îl are infecţia endogenă
- Una din condiţiile obligatorii ale patogeniei este hipersensibilitatea organismului şi scăderea rezistenţei
acestuia sub influenţa diferitor factori patogeni externi şi interni:
▪Superinfecţia exogenă, subalimentaţia, surmenajul psihic şi fizic, migraţia, detenţia, alcoolismul cronic,
narcomania, HIV – infecţia
•Reactivarea MBT în g/l intratoracici are loc în timpul implicării lor într-un proces nespecific cu mărirea
permeabilităţii vaselor, decalcinarea ganglionului, dezvoltarea limfangitei din jur şi pătrunderea infecţiei în
sistemul limfatic – ductul toracic, vena cavă superioară, inima dreaptă, circuitul mic, afectarea capilarelor cu
formarea de-a lungul lor a multiplelor leziuni nodulare de mărimea boabelor de mei (d = 2 mm) în forma miliară
sau la nivelul anastomozelor arterio – venoase (formele subacută şi cronică)

Formele clinice
o Forma acutisimă (sepsisul tuberculos sau tifobaciloza Landuzi):
▪se dezvoltă la persoanele tinere cu o imunitate grav compromisă
▪are un debut acut, cu febra până la 39° – 40°C, cu un sindrom foarte pronunţat de intoxicaţie, tuse, dispnee cu o
evoluţie rapidă, cu tendinţe de generalizare şi afectarea mai multor organe (ficat, splină etc)
▪Are un pronostic nesatisfăcător şi rezultă în deces; Se întâlneşte rar
o TB diseminată acută sau miliară:
▪Debutul este acut, de obicei progresiv, cu astenie, inapetență, slabire, febră.
▪In perioada de stare, febra este ridicată (39 - 40°C), neregulată, oscilantă, starea generală profund alterată,
insoțită de tuse, astenie intensă, polipnee, cianoza, tahicardie și transpirații.
▪Există mai multe forme: tifoidică, meningeală, pulmonară
▪Aspect radiologic: în primele zile doar un desen pulmonar accentuat, pentru ca mai apoi să apară opacitati
micronodulare cu dimensiunea de 2-4 mm (marimea boabelor de mei), la început mai mici şi mai rari, cu
intensitate mică, contur şters pentru ca într-un timp scurt să devină de o intesitate costală, bine conturaţi,
diseminate uniform în ambele câmpuri pulmonare, armonic „în oglindă”.
o TB diseminată subacută:
▪Se manifestă clinic printr-o perioadă prodromală cu semne de intoxicaţie timp de 1-2 săptămâni, apoi t se ridică
până la 38° – 39°C, se agravează sindromul de intoxicaţie, se instalează sindromul bronho-pulmonar, apar
manifestări laringiene – voce răguşită, dureri la glutiţie, senzaţie de corp străin
▪Aspect radiologic:
•Opacități nodulare de diferite mărimi difuz conturate, de intensitate mică şi medie situate cortical în segmentele
superioare şi medii în ambele câmpuri pulmonare
•Cavernele nu sunt caracteristice, dar în caz că apar ele sunt situate subclavicular din ambele parţi în formă de
ochelari, ele având pereţii subţiri (caverne ştanţate)
o TB diseminată cronică:
▪are o evoluţie îndelungată, ondulară, cu perioade de remisie şi acutizări
▪În perioada de acutizare la bolnavi t ce ridică până la 38 – 39°C, este pronunţat sindromul de intoxicaţie –
astenie generală, cefalee, transpiraţii nocturne, scăderea poftei de mâncare, pierdere ponderală, pierderea
capacităţii de muncă
▪Sindromul bronho-pulmonar - tuse cu expectoraţii muco-purulente pronunţate, dispnee
▪În perioada de remisie t scade până la subfebrilă sau se normalizează, starea bolnavului se ameliorează,
capacitatea de muncă revine, tusea şi expectoraţiile se micşorează, însă dispneea continuă să crească în dinamică
▪Bolnavul arată mai în vârstă, este palid, pielea este umedă. Este astenic, plica cutanată este micşorată,
tonicitatea musculară e slăbită
▪Cutia toracică capătă o formă de butoi, fosele supraclaviculare sunt retrase, submatitate în părţile superioare şi
în spaţiul interscapular, timpanită pe toate liniile mai jos de omoplat
▪Murmurul vezicular este diminuat, se ascultă raluri umede şi uscate de calibru diferit
▪Zgomotele cardiace sunt accelerate, zgomotul cardiac II este accentuat la nivelul a. pulmonalis
▪Tablou radiologic:
•Opacităţi nodulare diferite după dimensiuni şi intensitate situate simetric, cortical pe aria lobilor superiori şi
medii, pe fundalul unei pneumoscleroze difuze
•Emfizem pulmonar în regiunile inferioare cu formarea simptomului de “salcie pletoasă”
•Pot fi evidenţiate şi “caverne ştanţate”

Diagnosticul de laborator:
o BAAR în spută pozitiv în majoritatea cazurilor
o Probele tuberculinice sunt pozitive normoergice
o Analiza generală sângelui prezintă modificări clasice în cazul tuberculozei (anemie, leucocitoză
moderată cu deviere spre stânga), lipsa euzinofilelor, limfocitopenie, monocitoză, VSH accelerat în perioada de
acutizare şi cu tendinţă de normalizare în perioada de remisie.
28.Diagnosticul diferenţial al tuberculozei pulmonare diseminate.
•cancerul metastatic (metastazarea cancerului gl tiroide – noduli mici, diseminații)
•pneumonii virale (noduli mici diseminații)
•bronşiolitele
•alveolitele (fibrozantă idiopatică, exogenă alergică, fibrozantă toxică)
•bolile profesionale (silicoza, antrocoza)
•bolile ţesutului conjunctiv
•stazele pulmonare în patologia cardiacă

Pneumoniile micronodulare bilaterale sunt cel mai frecvent secundare, sub forma unor complicații ale altor
maladii (IRVA, amigdalite).
Pneumoniile, în comparație cu tuberculoza au un debut mai acut şi sunt prezente acuze: febră 38-39°C, astenie
generală, cefalee, frisoane, tusedureri în cutia toracică.
La pacientii cu tuberculoză diseminată sunt prezente aceleaşi acuze dar mai puțin pronuntate.
Datele examenului fizic la pacientii cu pneumonii sunt mai pronuntate.
In hemograma pacienților cu pneumonie se evidenţiază o leucocitoză şi creşterea pronunţată a VSH. In spută
nu se depistează BAAR.
Radiologic opacitățile nodulare sunt situate în segmentele medii şi bazale, în tuberculoza diseminată, în
segmentele superioare şi medii pot fi prezente caverne „ştanțate" localizate subclavicular.
Schimbările radiologice în pneumonie sub tratament nespecific timp de 2-3 săptămîni au o involuție rapidă şi nu
lasă sechele.
Carcinomatoza (carcinoza pulmonară miliară) este secundară unui neoplasm situat într-un alt organ (cancer
mamar, hipernefroma, neoplasmul de cap de pancreas etc.). Bolnavii de carcinomatoză sunt de obicei mai
vârstnici. În anamneză poate fi istoricul de intervenție chirurghicală în legătură cu un neoplasm sau prezența lui
la momentul actual, însă în caz de tuberculoză - este prezent istoricul de contact cu o sursă de infectie sau
tuberculoză suportată în trecut.
Starea generală a pacienților cu carcinomatoză se agravează rapid, durerile în cutia toracică se intensifică, tusea
este uscată, chinuitoare, dispneea manifestă o tendință de agravare progresivă pînă la insuficienţă respiratorie.
In caz de carcinomatoză în analiza sputei se depistează celule atipice, iar în caz de tuberculoză- M.
tuberculosis.

29.Tuberculoza miliară. Forme clinice. Simptomatologie şi evoluţie. Diagnosticul

pozitiv şi diferenţial. Complicaţii.
TB diseminată acută sau miliară
o Debutul este acut, de obicei progresiv, cu astenie, inapetență, slabire, febră.
o In perioada de stare, febra este ridicată (39 - 40°C), neregulată, oscilantă, starea generală profund alterată,
insoțită de tuse, astenie intensă, polipnee, cianoza, tahicardie și transpirații.
Forme clinice:
-Tifoidică:
•În forma tifoidică domină tabloul hipertoxic, cu stare tifică si splenomegalie, similar celui din febra tifoida.
•Dispnee, tahicardie, cianoza. Respiaraţie aspră, crepitaţii.
-Pulmonară:
•Predomină simptomele pulmonare – tusea, dispneea. La percuţie timpanită, respiraţia aspră, crepitaţii.
-Meningeală:
•T înaltă, cefalee, vomă, semnele meningiene sunt mai puţin pronunţate decât în meningita TB – redoarea cefei,
simptomul Kerning slab pozitiv
o Aspect radiologic: în primele zile doar un desen pulmonar accentuat, pentru ca mai apoi să apară
opacitati micronodulare cu dimensiunea de 2-4 mm (marimea boabelor de mei), la început mai mici şi mai rari,
cu intensitate mică, contur şters pentru ca într-un timp scurt să devină de o intesitate costală, bine conturaţi,
diseminate uniform în ambele câmpuri pulmonare, armonic „în oglindă”.

Diagnosticul de laborator:
o BAAR în spută negativ mai frecvent (dacă avem distrucție - poz)
o Probele tuberculinice – negativă (anergie negativă – fals negativ)
o Analiza generală sângelui prezintă modificări clasice în cazul tuberculozei (anemie, leucocitoză
moderată cu deviere spre stânga), lipsa euzinofilelor, limfocitopenie, monocitoză, VSH accelerat în perioada de
acutizare şi cu tendinţă de normalizare în perioada de remisie

Diagnostic diferențial
•cancerul metastatic (metastazarea cancerului gl tiroide – noduli mici, diseminații)
•pneumonii virale (noduli mici diseminații)
•bronşiolitele
•alveolitele (fibrozantă idiopatică, exogenă alergică, fibrozantă toxică)
•bolile profesionale (silicoza, antrocoza)
•bolile ţesutului conjunctiv
•stazele pulmonare în patologia cardiacă

30.Tuberculoza pulmonară nodulară. Simptomatologie şi evoluţie. Diagnosticul

pozitiv şi diferenţial.
•Este o formă a tuberculozei secundare cu substratul morfologic în formă de leziuni nodulare cu mărimea de
până la 1cm situate în segmentele apicale uni- sau bilateral, asimetric
Particularităţile patogeniei
o rolul principal în dezvoltarea TB nodulare îl are infecţia endogenă situată în g/l intratoracici sau în
segmentele apicale ale plămânilor – sechele posttuberculoase după tuberculoza primară
o această formă de TB se dezvoltă pe un fond de hipersensibilitate locală scăzută şi o imunitate celulară
uşor dereglată
Formele clinico-radiologice:
o Forma nodulară recentă:
▪în segmentele 1,2 unilateral sau asimetric bilateral – leziuni nodulare de intensitate mică, cu contur imprecis,
cu dimensiuni de până la 1 cm
o Forma fibro-nodulară:
▪În forma fibro-nodulară leziunile nodulare sunt de intensitate medie şi mare, bine conturate pe un fundal de
pneumofibroză (micşorarea apexului în volum, depuneri pleurale)
Tablou clinic:
o TB nodulară este o formă de tuberculoză limitată cu manifestări clinice mici, sau chiar asimptomatice
o Debutul este insidios, inapercept
o Uneori există o simptomatologie discretă căreia bolnavul nu-i acordă atenţie
o Aceasta se manifestă printr-o senzaţie de disconfort cu subfebrilităţi periodice spre seară, astenie, inapetenţă
şi pierdere ponderală, tuse seacă sau expectoraţii reduse
Obiectiv:
▪Pot fi pozitive următoarele simptome: Şternberg (dureri la palpaţie în regiunea centurii scapulare şi Vorobiov
– Pottendjer, rigiditate în aceeaşi zonă)
▪La percuţie - îngustarea câmpului Kroening, micşorarea apexului pulmonar
▪Respiraţia este aspră supra şi subclavicular, se aud raluri unice uscate
▪Aceste semne clinice provoacă „măşti” de tip miozită, osteohondroză cervicală

Diagnosticul de laborator:
o BAAR se evidenţiază rar în spută
o Analiza generală sîngelui – normă sau schimbări moderate a unor indici
o Proba Mantoux cu 2 UT – normoergică
Diagnosticul diferenţial:
o pneumonia de focar
o pneumofibroză postinflamatorie
o cancer periferic (de tip Pencost)

31.Tuberculoza pulmonară infiltrativă. Simptomatologie şi evoluţie. Diagnosticul

pozitiv şi diferenţial. Complicaţii.
•Este o formă secundară a tuberculozei pulmonare cu substratul morfologic în formă de leziune nodulară cu
necroza în centru şi zona perifocală din jur mai mare de 1 cm situate mai frecvent în segmentele posterioare ale
plămânilor (S1, S2, S6, S10)
•Frecvenţa – este cea mai frecventă formă a TB pulmonare (70%)
Particularităţile patogeniei:
o Rolul principal în dezvoltarea TB infiltrative îi revine infecţiei endogene care este situată în ganglionii
limfatici intratoracici sau în sechelele posttuberculoase în plămâni (nodulii Simon, Ashoff – Puhl etc.)
o În sechelele posttuberculoase primare (pulmonare, ganglionare, extrarespiratorii) persistă micobacterii de tip
„L”, dormante care sunt apărate de acţiunea imunităţii celulare
o În cazul scăderii imunităţii locale poate avea loc reversia L-formelor micobacteriilor cu reactivarea procesului
o Suprapunerea infecţiei exogene contribuie suplimentar la reactivarea focarelor vechi prin dezvoltarea
hipersensibilităţii de tip întârziat
o Un rol important în dezvoltarea acestei forme îl are scăderea imunităţii generale şi celulare
o De aceea se întâlneşte mai frecvent la bolnavii cu factori medico-biologici severi (diabet zaharat, tratament
cu imunodepresanţi, alcoolism cronic, HIV – infectaţi etc), şi/sau condiţii sociale nesatisfăcătoare

Formele clinico-radiologice
o Infiltrate limitate:
▪bronho–lobular (Graw)
▪infiltratul rotund (Assman)
▪ovalar (Redeker)
o Infiltrate cu extindere medie:
▪infiltratul nebulos (Rubinştein)
▪periscisurită (Sergent)
o Infiltrate extinse:
▪lobita (L. Bernard)
▪pneumonie cazeoasă

Tablou clinic:
o Debutul bolii depinde de extinderea procesului:
▪În infiltratele limitate debutul este insidios cu astenie nepronunţată, pofta de mâncare scăzută, subfebrilitate
sau asimptomatic
▪Debutul subacut se întâlneşte la formele cu extindere medie şi cu forme extinse de TB
▪La aceşti pacienţi clinica evoluează sub diferite forme: Pseudogripală, Pseudopneumonică,
Pseudobronşitică, Hemoptoică
▪În aceste cazuri, este prezent sindromul de intoxicaţie pronunţat şi sindromul bronho- pulmonar (junghi
toracic, tuse cu expectoraţii mucopurulente, dispnee, hemoptizie)
o Rezultatele examenului fizic depind de extinderea şi caracterul infiltratului:
▪În infiltratele limitate datele obiective lipsesc sau sunt neînsemnate
▪În infiltratele cu extindere medie se evidenţiază următoarele semne:
•la inspecţie – micşorarea amplitudinii respiratorii a hemitoracelui afectat
•la palpaţie – rigiditatea muşchilor centurii scapulare (simptomul Vorobiov – Pottenger)
•la percuţie – submatitate
•la auscultaţie – respiraţie diminuată, raluri umede în ”zonele de alarmă“ (spaţiu suprascapular, supra şi
subclavicular)
▪În formele infiltrative extinse – respiraţie tubară
Tabloul radiologic:
o Infiltrate limitate:
▪bronho–lobular (Graw): opacitate cu dimensiunile de 1,5-2 cm situat în segmentele superioare (S1, S2) ,
formă neregulată
▪infiltratul rotund (Assman) reprezentat de un focar exudativ, situat de preferinţă în segmentul dorsal, retro-
sau subclavicular, se manifestă sub formă de opacitate rotundă, de 1-3 cm diametru (uneori se găsesc 2 sau 3
infiltrate simultan, a căror dinamică poate diferi total una de alta), cu caracterele leziunilor exudative –
intensitate subcostală, contur şters, omogenă
•Dinamica radiologică a acestei formaţiuni este foarte vie, putându-se resorbi sau excava în 2-3 săptămâni
astfel că urmărirea radiologică trebuie să se facă în etape scurte
•Resorbţia se produce în majoritatea cazurilor de la periferie spre centru, cu reducerea diametrului
•Când evoluţia este favorabilă, resorbţia realizează un discret câmp de induraţie fibroasă care se poate confunda
cu desenul pulmonar din regiune sau merge până la restitutio ad integrum
•Sunt cazuri când focarul exudativ se cazeifică, se încapsulează şi se transformă în tuberculom; în multe cazuri
se lichefiază realizând o cavernă
▪ovalar (Redeker):
•Dimensiune de aproximativ 2-4 cm, situate în spaţiile subclaviculare mai des omogene, de intensitate mică, cu
contur şters
•Aceste infiltrate au o clinică neînsemnată
•Adeseori ele se încapsulează formând tuberculoame
•Bolnavii sunt depistaţi prin metoda activă (control radiologic)
o Infiltrate cu extindere medie:
▪infiltratul nebulos (Rubinştein):
•în formă de nour
•Reprezintă o opacitate cu dimensiunile de 5-6 cm, neomogenă cu sector de hipertransparenţă în centru, cu
contur difuz
•acest infiltrat este deseori însoţit de hemoptizie
▪periscisurită (Sergent):
•în formă de triunghi marginal descris de Sergent – cu baza pe peretele toracic şi vîrful spre hil, latura
inferioară este formată de pleura interlobară
o Infiltrate extinse:
▪lobita (L. Bernard):
▪pneumonie cazeoasă:
•opacitate imensă de intensitate medie neomogenă, cu multiple sectoare de hipertransparenţă (“faguri de
miere”) cu leziuni nodulare disseminate în plămânul vecin

Diagnosticul de laborator:
o BAAR în spută pozitiv
o Probele tuberculinice sunt anergice – anergie negativă (depinde)
o Analiza sângelui caracteristică pentru TB avansată – anemie, leucocitoză moderată cu deviere spre
stânga, eozinopenie, limfocitopenie, monocitoză, VSH accelerat
Diagnosticul diferenţial:
o pneumoniile bacteriene
o abcesul pulmonar
o cancerul periferic
o infiltratele eozinofilice
o echinococul
o tumorile benigne
o chisturile
o cancerul central cu atelectazie

32.Formele limitate de tuberculoză pulmonară infiltrativă, particularităţile clinice.

•Infiltrate limitate (radiologic):
o bronho–lobular (Graw): opacitate cu dimensiunile de 1,5-2 cm situat în segmentele superioare (S1, S2),
formă neregulată
o infiltratul rotund (Assman): poate constitui, în unele cazuri, leziunea de debut a TB secundare, reprezentat
de un focar exudativ, situat de preferinţă în segmentul dorsal, retro- sau subclavicular
▪Radiologic, se manifestă sub formă de opacitate rotundă, de 1-3 cm diametru (uneori se găsesc 2 sau 3
infiltrate simultan, a căror dinamică poate diferi total una de alta), cu caracterele leziunilor exudative –
intensitate subcostală, contur şters, omogenă
▪Dinamica radiologică a acestei formaţiuni este foarte vie, putându-se resorbi sau excava în 2-3 săptămâni
astfel că urmărirea radiologică trebuie să se facă în etape scurte
▪Resorbţia se produce în majoritatea cazurilor de la periferie spre centru, cu reducerea diametrului
▪Când evoluţia este favorabilă, resorbţia realizează un discret câmp de induraţie fibroasă care se poate
confunda cu desenul pulmonar din regiune sau merge până la restitutio ad integrum
▪Sunt cazuri când focarul exudativ se cazeifică, se încapsulează şi se transformă în tuberculom; în multe
cazuri se lichefiază realizând o cavernă
o ovalar (Redeker):
▪Dimensiune de aproximativ 2-4 cm, situate în spaţiile subclaviculare mai des omogene, de intensitate mică, cu
contur şters
▪Aceste infiltrate au o clinică neînsemnată
▪Adeseori ele se încapsulează formând tuberculoame
▪Bolnavii sunt depistaţi prin metoda activă (control radiologic)
•În infiltratele limitate debutul este insidios cu astenie nepronunţată, pofta de mâncare scăzută, subfebrilitate sau
asimptomatic
•Examen fizic: În infiltratele limitate datele obiective lipsesc sau sunt neînsemnate

Diagnosticul de laborator:
o BAAR în spută neg
o Probele tuberculinice – pot fi pozitive - normoergice
o Analiza sângelui – fără modificări semnificative

33.Formele extinse de tuberculoză pulmonară infiltrativă, particularităţile clinice.

Radiologic
•Infiltrate cu extindere medie:
o infiltratul nebulos (Rubinştein):
▪în formă de nour
▪Reprezintă o opacitate cu dimensiunile de 5-6 cm, neomogenă cu sector de hipertransparenţă în centru, cu
contur difuz
o periscisurită (Sergent):
▪în formă de triunghi marginal descris de Sergent – cu baza pe peretele toracic şi vîrful spre hil, latura inferioară
este formată de pleura interlobară
•Infiltrate extinse:
o lobita (L. Bernard):
o pneumonie cazeoasă:
▪opacitate imensă de intensitate medie neomogenă, cu multiple sectoare de hipertransparenţă (“faguri de miere”)
cu leziuni nodulare diseminate în plămânul vecin

Tablou clinic
•Infiltrate cu extindere medie:
o infiltratul nebulos (Rubinştein):
▪acest infiltrat este deseori însoţit de hemoptizie
o periscisurită (Sergent):
▪cel mai frecvent simptom care îl aduce pe bolnav la medic îl constituie durerile în cutia toracică
▪aceste infiltrate au o clinică mai pronunţată cu sindromul de intoxicaţie şi cel bronhopulmonar
•Infiltrate extinse:
o lobita (L. Bernard):
▪cu manifestări clinice pronunţate – sindromul de intoxicaţie, tuse cu spută, dispnee, junghi toracic, hemoptizie
▪obiectiv – asimetrie în actul de respiraţie a hemitoracele afectat, vibraţiile vocale pronunţate, submatitate,
respiraţia tubară, raluri de calibru mic reduse
o pneumonie cazeoasă:
▪cea mai extinsă şi severă formă a TB infiltrative
▪se dezvoltă la persoanele cu imunitatea compromisă, cu multipli factori de risc atât sociali cât şi medico-
biologici
▪Clinic apar manifestări pronunţate ale sindromului de intoxicaţie şi al sindromului bronhopulmonar
▪Examenul fizic are un caracter pronunţat:
•“habitus ftizicus” – trăsături “ascuţite” ale feţei (”tras la faţă”), ochi sclipitori afundaţi în orbite, pomeţii roşii
•în plămâni se auscultă raluri de calibru diferit
▪evoluţia procesului este într-o progresie rapidă, pronosticul e nefavorabil, adesea finalizându-se cu deces
sau cu dezvoltarea tuberculozei fibro-cavitare (cronicizarea)

Diagnosticul de laborator:
o BAAR în spută pozitivă
o Probele tuberculinice – fal negative (anergie negativă)
o Analiza sângelui – caracteristică pentru TB avansată – anemie, leucocitoză moderată cu deviere spre
stânga, eozinopenie, limfocitopenie, monocitoză, VSH accelerat
34.Diagnosticul diferenţial al tuberculozei pulmonare infiltrative.
•pneumoniile bacteriene
•abcesul pulmonar
•cancerul periferic
•infiltratele eozinofilice
•echinococul
•tumorile benigne
•chisturile
•cancerul central cu atelectazie.

35.Tuberculoza pulmonară fibro-cavitară. Factorii favorizanţi. Caracterele

clinico-radiologice. Evoluţie şi prognostic. Diagnosticul diferenţial.
•Reprezintă o formă clinică a tuberculozei secundare, substratul căreia este o cavitate (sau mai multe) cu
pereţi duri şi fibroză masivă în ţesutul învecinat, cu diseminare bronhogenă în regiunile inferioare şi deplasare a
mediastinului spre plămânul lezat
•Aspectul clinic se caracterizează printr-o evoluţie cronică manifestată prin schimbul perioadelor de
acutizare şi remisiune a procesului
•provine din formele incipiente ale tuberculozei: TB pulmonară infiltrativă – 50-60%, TB
pulmonară nodulară – 25%, TB pulmonară diseminată – 10-15%
Cauzele cronicizării cavernei:
- eşec terapeutic (tratament neregulat, de scurtă durată, cu încălcări de regim)
- utilizarea abuzivă de alcool
- aflarea în detenţie
- bolile asociate (diabet zaharat, ulcer gastric, boli psihice)
- refuz la intervenţia chirurgicală

•Formarea cavităţii din formele incipiente ale tuberculozei ţine în cele mai dese cazuri de necrotizarea maselor
cazeoase (sub acţiunea enzimelor proteolitice) în focarul pneumonic şi detaşarea lor în bronşie (cavitatea
pneumoniogenă)
•În alte cazuri cavitatea se formează în urma infectării micobacteriene a bronşiectaziei sau ulcerului
tuberculos al peretelui bronşial (cavitate bronhogenă)
•Caverna totdeauna este drenată de una sau două bronşii
•Starea bronşiei de drenaj influenţează starea ulterioară a cavernei
•În caz de implicare a peretelui bronşiei de drenaj în procesul specific poate avea loc îngustarea lumenului
bronşic, accentuarea suflajului şi constituirea „cavernei balonate”
•Alteori obstrucţia bronşiei prin leziuni specifice poate duce la stagnarea şi acumularea secreţiei bronşice în
interiorul cavităţii, aducînd la umplerea treptată a acesteia – „caverna împlută”
•După 2 ani de la luarea în evidenţa şi instituirea tratamentului cu tuberculostatice caverna continuă să rămînă
activă, baciliferă, atunci procesul se consideră fibro-cavitar.
Structura cavernei:
- strat intern – cazeosnecrotic
- strat mijlociu – granulativ
- strat extern – fibros
Cavernele tuberculoase dupa dimensiuni:
- mici pînă la 2 cm
- mijlocii pînă la 4 cm
- mari pînă la 6 cm
- gigante peste 6 cm
Variante clinice de evoluţie a TB pulmonare fibro-cavitare
Limitată şi relativ stabile:
▪datorită tratamentului se produce o stabilizare a procesului şi acutizarea poate lipsi timp de mai mulţi ani
Evolutivă:
▪se caracterizează prin alternarea acutizărilor şi remisiilor cu perioade diferite dintre ele – scurte şi
îndelungate, dar în timpul acutizărilor cu apariţia de noi infiltrate şi caverne
▪În unele cazuri plămânul se distruge complet, iar în altele, în caz de tratament ineficient cu o pneumonie
cazeoasă
Complicată:
▪de multe ori această variantă are o evoluţie progresivă, cu dezvoltarea la bolnavi a insuficienţei cardio-
pulmonare, amilodozei, etc

În acutizare:
- astenie marcată, inapetenţă, pierdere ponderală pronunţată, transpiraţii nocturne abudente, febră remitentă,
dureri toracice, tuse cu expectoraţii muco-purulente considerabile (100-200 ml în 24 de ore), uneori hemoptizii,
dispnee, tahicardia compensatorie, cianoza
o Inspecţia generală:
▪„habitus ftizicus”, caşexie cu atrofii musculare
▪deformarea cutiei toracice prin micşorarea în volum a hemitoracelui lezat
▪retracţia spaţiilor intercostale, supra-, subclaviculare
▪micşorarea amplitudinii respiratorii a hemitoracelui afectat
o Datele examinării obiective:
▪La palpaţie: atrofia muşchilor centurii scapulare (s. Vorobiov- Pottenger II), deplasarea traheii în direcţia
plămânului lezat (s. „furcă” Rubinştein)
▪La percuţie: submatitate, caverne gigante – o sonoritate timpanică
▪La auscultaţie: la nivelul cavernei pe fondalul respiraţiei tubare sau amforice se aud diferite raluri uscate şi
umede
În perioada remisiunii:
- semnele de intoxicare sunt slabe sau lipsesc
- uneori pot fi prezente tuse cu expectoraţii şi dispnee datorită pneumosclerozei, bronşitei nespecifice şi
bronşiectaziei

Tabloul radiologic:
- îngustarea spaţiilor intercostale şi a cîmpului pulmonar lezat
- prezenţa unor caverne deformate, cu dimensiuni mari şi pereţi groşi pe un fondal fibros
- pe alocuri emfizem pulmonar
- opacităţi bronholobulare diseminate în regiunile inferioare
- deformarea hilului şi retracţia lui superioară
-deplasarea mediastinului în direcţia plămânului lezat

Diagnosticul diferenţial
- abcesul pulmonar
- neoplasmul pulmonar excavat
- tumorile pulmonare benigne
- chisturile aeriene, în special cele solitare
- dilataţiile bronşice, în special forma „pseudo- chistică” sau chisturile bronşice
- chistul hidatic evacuat
- micozele pulmonare cavitare
- infiltratele fugace ulcerate
- silicoza pseudotumorală cavitară
- emfizemul bulos

36.Complicaţiile tuberculozei pulmonare fibro-cavitare.

•Reversibile: •Ireversibile:
o Hemoragie pulmonară o Fibroza pulmonară
o Pneumotorax spontan o Bronşiectazii
o Pleurezie o Cord pulmonar cronic
o Empiem o Amiloidoza organelor interne
o Tuberculoza bronşică, a laringelui, a
intestinului, etc.

HEMORAGIA PULMONARĂ:
•eliminarea unei cantităţi considerabile de sânge roşu spumos la fiecare expir
•Mecanisme de producere a hemoptiziei/hemoragiei:
o “per diapedisin” (dereglarea permeabilităţii vaselor)
o “per rexin” (ruptură a vaselor)
•Diagnosticul hemoragiei pulmonare:
o anamneza maladiei (TB, vechimea bolii, hemoptizii în trecut)
o tabloul radiologic al procesului pulmonar (destrucţie, pneumofibroza masivă, etc.)
o rezultatul bronhoscopiei cu depistarea sursei de hemoragie
•Factorii care contribuie la apariţia hemoptiziei şi hemoragiei pulmonare:
- oscilaţii mari a presiunii atmosferice şi a temperaturii aerului
- schimbarea bruscă a timpului
- supraîncălzirea corpului
- administrarea anticoagulantelor
- abuz de alcool
- intoxicaţia de lungă durată în cazul maladiilor pulmonare
- antibiotico-terapia masivă, chimioterapia
- insuficienţa respiratorie şi dereglări a circulaţiei sanguine se reflectă asupra stării
funcţionale a organismului şi organelor
- În special, suferă funcţiile ficatului şi a pulmonilor, ca urmare se dereglează sinteza şi regularea factorilor
sistemului de coagulare a sângelui
•Tabloul clinic:
o Cantitate:
▪mici – până la 100 ml
▪medii – până la 500 ml
▪masive (profuze) – mai mult de 500 ml
o Hemoptizia poate apărea pe neaşteptate, dar de obicei este precedata de prodrome:
▪senzaţie de căldura retrosternală
▪gust uşor metalic, sărat
▪genă respiratorie însoţita de stare de teamă
▪gâdilitură laringiana, după care urmează tusea
- Eliminarea sângelui este bruscă
- Bolnavul prezintă o criză de tuse, în cursul căreia elimina sânge curat, roşu-viu, aerat, spumos, cantitatea
variind intre 100 si 300 ml
- Semnele generale constau în paloare, transpiraţie, dispnee, tahicardie
- Eliminarea sângelui se poate repeta peste câteva ore sau în zilele următoare, când apar în spută şi cheaguri de
sânge, care pot fi întunecate la culoare
- De obicei, după câteva ore bolnavul nu mai prezintă decât spute hemoptoice, care persistă 2- 3 zile
- Pot apărea însa şi hemoptizii masive, fulgerătoare (tuberculoza pulmonară, dilataţie bronşica etc.), când, de
obicei fără prodrome, bolnavul elimină o mare cantitate de sânge şi moare prin asfixie
- Hemoragiile pulmonare masive pot fi letale, cauzate de asfixia mecanică, şoc hemoragic, stop cardiac
- La auscultaţie se determină raluri crepitante şi buloase mici în segmentele bazale a pulmonului pe partea
afectată
- Pot să apară atelectazii segmentare şi pneumonie prin aspiraţie
- La început apare febra, apoi peste 2-3 zile- pneumonie prin aspiraţie pe partea afectată
- Pneumonia are tendinţă lentă de resorbţie (regresie lentă)
- Atelectazia apare timp de 24-48 ore după hemoragie în caz de obturarea a bronşiilor cu cheaguri de sânge
- Rareori apare anemie secundară
•Tratament:
- repaos absolut la pat, în poziţie semi- şezânda, dacă este posibil pe partea leziunii
- repaos vocal absolut
- în primele ore sau zile, alimentaţie formată exclusiv din lichide reci
- punga cu gheata pe hemitoracele presupus bolnav sau pe stern
- Se aplică garouri pe porţiunile proximale ale membrelor pe 30-40 minute (în acelaşi timp - să se palpeze pulsul
pe artera radială şi tibială)
- Inhibitorii fibrinogenolizei:
▪Acid aminocapronic 5% - 100 ml intravenos în perfuzii
▪Contrycal (Gordox) 10 000-20 000 ED în 100 ml 0,85% soluţie Natriu Chlorid
▪Peste 1-2 ore după introducerea intravenoasă a inhibitorilor fibrinogenolizei se indică Acid aminocapronic cîte
5 ml 4-6 ori timp de 24 ore (cu interval 4-6 ore)
▪În total în primele 24 ore se indică 20-30 ml Acid aminocapronic
- Micşorarea presiunii în vasele circuitul sanguin mic:
▪preparate ganglioplegice, care blochează transmiterea impulsului nervos în sinapsa ganglionilor vegetativi, care
se utilizează în tratamentul maladiilor, însoţite de spasmele vaselor sau organelor interne:
•Gangleron 1,5% - 1-2 ml subcutanat
•Pentamin 5% - 1-2 ml subcutanat
•Benzohexonii 0,1 ml per os 3-6 ore pe zi timp de 2-3 zile
- Micşorarea permeabilităţii vaselor sanguine şi desensibilizare:
▪Clorură de calciu 10% - 10 ml intravenos
▪Dimedrol sau Diprazin subcutanat sau per os  Acid ascorbinic 5% - 3-5 ml
intramuscular sau 0,1 ml per os 3-5 ori timp de 24 ore
▪Se poate adăuga la tratament Androxon 0,025% - 1 ml subcutanat 1-4 ori pe zi
▪Acţiunea principală acestui preparat este spasmarea vaselor mici şi se utilizează
pentru stoparea hemoragiilor parenchimatoase şi capilare
o Dacă localizarea hemoragiei pulmonare este cunoscută se aplică pneumotoraxul sau pneumoperitoneum
artificial
o Tratamentul definitiv cuprinde bronhoscopia cu fibre optice de urgenţă care poate să localizeze zona de
origine şi să identifice cauza sângerării
o Daca sângerarea nu poate fi localizată datorită faptului că rata de sângerare nu permite vizualizarea adecvată a
cailor aeriene, sunt indicate bronhoscopia rigida de urgenţă sau arteriografia si embolizarea vasului
- În caz de hemoragii mai severe, cu stare de soc:
▪mici transfuzii repetate de sânge proaspat (50 - 100 ml)
▪Trombina în aerosoli
▪Glanduitrin (1 fiola, i.m. sau i.v. la 4 ore)
▪Novocaina 1% (10 ml., i.v. foarte lent, după testarea sensibilitaţii )

Pneumotoraxul
•este definit prin prezentă de aer în spaţiul pleural în rezultatul dereglării integrităţii pleurei viscerale
Tipuri:
o Pneumotoraxul deschis:
▪se dezvoltă dacă comunicarea între cavitatea pleurală şi spaţiul alveolar prin defectul pleurei viscerale se
menţine la expir şi inspir – pulmonul se colabează sub acţiunea elasticităţii proprii, organele mediastinului nu se
deplasează
o Pneumotoraxul închis:
▪apare dacă comunicarea între cavitatea pleurală şi spaţiul alveolar a fost de scurtă durată şi s-a oprit spontan
o Pneumotorax spontan cu supapă (hipertensiv):
▪se formează dacă defectul pleurei viscerale este deschis la inspir şi se închide la expir
▪În acest caz după fiecare act de respiraţie creşte volumul bulei de aer în spaţiul pleural
▪Tensiunea intrapleurală este în creştere şi prevalează cea atmosferică, devenind pozitivă

Tablou clinic
• se dezvoltă pe fond de stare satisfăcătoare a pacientului
- survine cel mai adesea brusc, prin junghi toracic unilateral, iradiat spre umăr, care se intensifică în timpul
respiraţiei, vorbirii, efortului fizic şi însoţit de tuse seacă, dispnee de tip expirator, tahicardia anxietate,
fatigabilitate, tanatofobie şi cianoză
- Durere toracică, dispnee
Examen clinic
Hemitorace afectat:
▪Ampliaţii costale diminuate
▪Absenţa transmiterii vibraţiilor vocale
▪Hipersonoritate la percuţie
▪MV absent / diminuat
▪Cardiovascular: Tahicardie, Hipotensiune arteriala (mai ales in PTX in tensiune)
Examenul obiectiv:
▪asimetria cutiei toracice, îndeosebi în actul de respiraţie
▪pe partea afectată absenţa transmiterii vibraţiilor vocale
▪la auscultaţie respiraţia veziculară este diminuată sau absentă
▪hipersonoritate la percuţie
▪se determină semnul Karpilovskii – deplasarea limitelor matităţii cardiace spre parte sănătoasă
▪tahicardie
▪hipotensiune arteriala
▪progresarea acestor simptome denotă prezenţa pneumotoraxului cu supapă, care devine hipertensiv
▪diagnosticul ester confirmat de radiografia toracică, pentru veridicitate efectuată în dinamică
Examenul radiologic:
▪hemitoracele afectat devine mai transparent
▪colabarea plămânului
▪deplasarea contralaterală a mediastinului
▪expansiunea cutiei toracice
▪Bandă de hipertransparenţă la periferia plămânului
▪Linie pleurală clară de demarcaţie
Complicaţiile:
o insuficienţă respiratorie acută însoţită sau nu de insuficienţă circulatorie
o întârzierea reexpansionării
o asocierea altor revărsate pleurale (aseptice, purulente sau sangvinolente)
o recurenţa pneumotoraxului
Diagnostic diferenţial:
o Alte urgenţe medicale clinic asemanatoare: Infarctul miocardic acut, Trombembolismul pulmonar, Disectia
acuta de aorta
o Alte patologii: Pleurezia, Pneumonia, Angina pectoral, Boala ulceroasa, Pancreatita acuta, Colecistita acuta
Tratament:
o Obiective:
▪Îndepartarea aerului din cavitatea pleurală
▪Prevenirea recurenţelor
o Abordare iniţială:
▪Oxigenoterapie (in toate circumstanţele)
▪Diferă in funcţie de cantitatea de aer din cavitatea toracică
- să combată durerea şi dispneea (prin decomprimarea plămânului si tratament cu antalgice, antitusive si oxigen)
- să reexpansioneze plămânul
- să prevină recidivele (prin eliminarea cauzei sau/şi simfizarea pleurei –se crează o adeziune a pleurei care va
împiedica o viitoare acumulare de aer în cavitatea pleurală)
- În caz de pneumotorax spontan hipertensiv este important de micşorat presiunea intrapleurală:
▪Puncţia pleurală cu eliminarea 500-600 ml de aer
▪Puncţia se efectuează în spaţiul intercostal II pe linia medioclaviculară
▪Uneori imediat după puncţie se introduce un microdrenaj (după Selidinger)
▪Drenarea activă după Bylau se efectuează timp de 2-3 zile
o La pacienţii cu pneumotorax spontan secundar se practicată toracostomia, cu instilarea unui agent sclerozant
(doxiciclina sau talc)
o Pacienţii cu pneumotorax spontan, primar sau secundar, la care persistă o fistulă sau la care plămânul nu s-a
expansionat după 5 zile de la practicarea toracostomiei, necesită toracoscopie cu rezecţie şi abraziune pleurală
Tratament chirurgical:
o Toracotomia cu suturarea defectului pleurei viscerale
o Bulectomie
o Decorticarea pulmonului
o Pleurectomie parietală
o Rezecţia părţii afectate a pulmonului

37. Preparatele antituberculoase. Clasificarea preparatelor antituberculoase. Activitatea

farmacologică antituberculoasă a preparatelor de prima linie şi linia 2.
CLASIFICAREA DUPĂ OMS:

Izoniazida (H)
Pirazinamida (Z)
Grupa 1 Preparate perorale de linia 1
Etambutol (E)
Rifampicina (R)
Kanamycina (Km)
Preparate
Amicacina (Am)
Grupa 2 injectabile
Capreomycina (Cm)
(aminoglicozide)
Streptomycina (S)
Levofloxacina (Lfx)
Grupa 3 Fluorchinolone Moxifloxacina (Mfx)
Gatiflloxaciina (Gfx)
Etionamida(Eto)
Preparatele perorale de Protionamida(Pro)
Grupa 4
linia II PAS (acid paraminosalicilic)
Cycloserina (Cs)
Bedaquiline
Delamanid
Clofazimina (Cfz)
Linezolida (Lzd)
Preparate cu acţiune nedeterminată
Grupa 5 Amoxicilina/clavulanate(Amx/Clv)
și preparatele noi
Thioacetazona (Thz)
Imipenem/cilastatin (Ipm/Cln)
Izoniazida (doza mare 16-20mg/kg/corp/zi)
Claritromycina (Clr)
•Preparate de linia 1: •Preparate de linia 2:
o Izoniazida (H) o Tioamide
o Rifampicina (R) o Aminoglicoside
o Pirazinamida (Z) o Fluorochinolone
o Etambutol (E) o Cicloserina
o Streptomycina (S) o PAS

Acţiunea diferitor preparate asupra celulei micobacteriene:

•INH (izoniazida) inhibă sinteza acizilor micolici a peretelui celular
•PZA (pirazinaminda) inhibă sinteza catenelor scurte a acizilor graşi
•RMP (rifampicin) inhibă transcripţia ARN, prin blocarea şi înlocuirea ARN

38.Reacţiile adverse la preparatele antituberculoase. Clasificare. Modul de acţiune.

Interacțiunea cu alte medicamente. Medicamente antituberculoase noi.
Reacțiile adverse a preparatelor de linia I:
- se împart în: alergice, toxice și mixte.
- ele pot fi : minore și majore.
Reacțiile adverse ale preparatelor antiTbc

•Afecţiuni hepatice (transaminazele cresc de 2-5 ori, icter)

•Spasmarea vaselor coronariene,intracraniene,periferice (tahicardie,cefalee,parestezii)
•Erupţii cutanate
Izoniazida
•Ginecomastia (la bărbați)
•Neuropatie periferică (apare datorită analogiei structurale a Izoneazidei cu Piridoxina,
aceasta antagonizând competitiv piridoxal fosfatul)
 •Afecţiuni hepatice (icter, transaminazele cresc de 2-5 ori, urina întunecată)
•Anemia hemolitică
Rifampicina
•Trombocitopenie
•Bloc hepato-renal (vomă,icter,anurie)

•Afecţiuni hepatice
•Atralgii (cedează la analgetice)
Pirazinamida
•Tulburări digestive (greaţă,vomă,pirozis,diaree)
•Hiperuricemie (guta)

•Neurită optică: scade acuitatea vizuală, scade câmpul visual, modificări

în percepţia culorilor)
Etambutol
•NOTĂ: Consultația oftalmologului
- Este contraindicat copiilor până la vârsta preșcolară.

•Dereglari ale aparatului vestibular (grețuri,instabilitatea mersului).

•Neurotoxicitate (afect.nervul acustic prin scăderea auzului,surditate)
•Nefrotoxicitate
Streptomicina
•Erupţii cutanate
•Şoc anafilactic
•Contraindicat gravidelor!!!
•Neuropatie periferică
•Manifestări psihotice
•Depresia
Tioamide
•Hipotirioza
•Greaţa şi voma, Gastrită, Hepatita

•Neuropatie periferică
•Pierderea auzului
•Dereglări vestibulare
Aminoglicozide
•Nefrotoxicitate
•Dereglări electrolitice (hipokaliemie şi hipomagneziemie)

•Convulsii
•Neuropatie periferică
•Manifestări psihotice
Fluorochinolone •Depresia
•Hepatita
•Artralgii

•Manifestări psihotice (psihoza cicloserinică)

•Convulsii
Cicloserină (Cs)
•Neuropatie periferică
•Depresia
Acid para
•Hipotirioza, greaţa şi voma, Gastrită, Hepatita
aminosalicilic (PAS)
CLASIFICAREA DUPĂ OMS:

Izoniazida (H)
Pirazinamida (Z)
Grupa 1 Preparate perorale de linia 1
Etambutol (E)
Rifampicina (R)
Kanamycina (Km)
Preparate
Amicacina (Am)
Grupa 2 injectabile
Capreomycina (Cm)
(aminoglicozide)
Streptomycina (S)
Levofloxacina (Lfx)
Grupa 3 Fluorchinolone Moxifloxacina (Mfx)
Gatiflloxaciina (Gfx)
Etionamida(Eto)
Preparatele perorale de Protionamida(Pro)
Grupa 4
linia II PAS (acid paraminosalicilic)
Cycloserina (Cs)
Bedaquiline
Delamanid
Clofazimina (Cfz)
Linezolida (Lzd)
Preparate cu acţiune nedeterminată
Grupa 5 Amoxicilina/clavulanate(Amx/Clv)
și preparatele noi
Thioacetazona (Thz)
Imipenem/cilastatin (Ipm/Cln)
Izoniazida (doza mare 16-20mg/kg/corp/zi)
Claritromycina (Clr)

Modul de acțiune
Preparat Mecanism de acțiune
inhiba sinteza acidului micolic din peretele microbian, interfereaza sinteze
Izoniazida ADN, micsoreaza posibilitatea de mutatie a microbilor si formarea
rezistentei.
Rifampicina inhibă transcripţia ARN, prin blocarea şi înlocuirea ARN
Pirazinamida inhibă sinteza catenelor scurte a acizilor graşi
Etambutolul Bacteriostatic
Streptomicina Bacteriostatic, inhibarea sintezei proteice
Interacțiunea cu alte medicamente

Preparat Interacțiunea cu alte medicamente

•Scade efectele piridoxinei (carența B6)
•Crește concentrația serică a fenitoinei, carbamazepinei, anticoagulantelor, benzodiazepinelor
Izoniazida
•Crește activitatea toxică a acetominofenului, teofilinei
•Poate provoca hepatita în abuz de alcol
•Scade activitatea unor AB (cefalosporine, doxiciclina, cloramfenicol), a levotiroxinei
•Reduce acțiunea anticoagulantelor, corticosteroizilor, benzodiazepinelor, glicozidelor cardiace,
Rimfapicina nifedipinei, propranolol, endorprilului, teofilinei, contraceptivelor orale
•Reduce niv seric al prep antiretrovirale (ritonavir, saquinavir, lopinavir)
•Crește efec inhibante ale alcoolului
Streptomicina •Mărește eficacitatea beta-lactamicelor
Ciprofloxacina •Sporeșe active toxică a teofilinei

Preparate noi
1. Bedaquiline Bdq 31
Grupa de antimicobacteriene Diarylquinoline
Mecanismul de acțiune
Bedaquiline afectează pompa de protoni a micobacteriei, și anume ATP sintetaza(adenozin 5'-trifosfat), o
enzimă care este esențială pentru producerea de energie în Mycobacterium tuberculosis.
Indicații
TB mutiDR(MDR), XDR
Administrare
Se administrează la adulți (≥ 18 ani) în tratament combinat cu încă cel puțin 3-4 preparate antiTB la care
pacientii MDR-TB izolat a fost dovedit a fi sensibile in vitro.
Inițial 400mg(4comprimate),o dată în zi ,în timpul mesei,timp de 1-2 săptămâni,
mai apoi din săptămâna a 3-a până în a 24 săptămână(6 luni) câte 200mg(2comprimate)de 3 ori pe săptămână
(total 188 prize)
✓Dacă a fost întreruperea unei doze primele 2 săptămîni ea nu va fi recuperată.
✓După săptămîna 3 doza omisă trebuie să fie recuperată cît mai rapid.
Reacții adverse
▪Frecvent-prelungirea intervalului Q-T, fenomenul advers asupra ritmului cardiac (fibrilații atriale) apare peste
16 săptămîni de tratament - este necesară spitalizarea pentru folsirea defibrilatorului.
▪Greață,atralgii,cefalee, hemoptizie
▪Mai rar-creșterea transaminazelor,amilazemiei,toracalgii,anorexie,erupții cutanate

2. Delamanid
Clasa farmacologica-Nitroimidazole
Mecanism de acțiune
Blochează producerea acidului micolic din peretele celular, se acumulează în macrofagi, acționează asupra MBT
dormante.
•Doza: 50 mg X 2 ori pe zi,7 zile/săpt.,timp 24 de săptămîni,în timpul mesei
Reacții adverse
▪Efect secundar cel mai grav a Delamanidului este prelungirea intervalului QT, o tulburare în activitatea
electrica a inimii, care poate duce la tulburări grave ale ritmului cardiac, cum ar fi tahicardia ventriculară, şi,
uneori, la moarte subita.
▪Un factor major care contribuie la prelungirea intervalului QT este hipoalbuminemie (în special sub 2,8 g/dl).
▪Alte reacţii adverse importante sunt: anxietatea, parestezii şi tremor, niveluri scăzute a potasiului în sânge.
Monitorizarea-ECG

39.Scopurile tratamentului antituberculos. Principii generale de tratament. Regimuri

terapeutice.
Scopurile tratamentului antituberculos
- Să vindece bolnavul de TB
- Să prevină efectele tardive ale bolii sau moartea prin tuberculoză
- Să prevină recidiva
- Să reducă transmiterea bolii

PRINCIPIILE DE TRATAMENT:
- începerea tratamentului rapid după depistare
- tratament strict supravegheat la ambele faze ale tratamentului
- tratamentul complex cu 4-5 preparate conform categoriei DOTS
- la apariţia fenomenelor adverse sau a polirezistenţei –individualizarea tratamentului
- respectarea duratei tratamentului de 6-8 luni
- asigurarea complianței bolnavului la tratament:
▪direct cu bolnavul,
▪cu persoana de contact,
▪cu lucrătorul social,
▪cu administraţia publică locală,
▪metode individuale de conlucrare etc.
- tratamentul bolilor asociate,
- acordarea ajutorului material (pentru îmbunătăţirea alimentaţiei şi condiţiilor de trai)

Regimurile terapeutice a TB MDR

-Standardizat – stabilirea schemei și a regimului de tratament pentru pacienții cu RR/MDR TB din grupuri
difinite, în baza rezultatelor TSM
-Individualizat – stabilirea și ajustarea schemei și a regimului de tratament, luând în considerație condițiile
speciale(comorbidități,reacții adverse), în corelație cu rezultatele TSM
-Empiric – stabilirea schemei și a regimului de tratament pentru pacienții cu tuberculoză la care nu este
cunoscut rezultatul TSM

Regimul bolnavului de TB:

- I-regim de pat pentru formele grave de TB și complicații – hemoragie pulmonară, pneumotorax spontan.
- II-regim limitat pentru formele evolutive de TB cu stări satisfăcătoare ale organizmului.
- III-regim general pentru perioade de stabilizare a procesului.
- Dieta bolnavului de TB – masa N 11 (regim dietetic consistent) - diversă,bogată în proteine și vitamine.

Ritmuri şi condiţii de administrare:

- ZILNIC
▪care are avantajul unor doze mici,
▪mai bine tolerate de pacienţi.
▪Este recomandat în faza iniţială, intensivă a tratamentului şi în unele situaţii în faza de consolidare.
- INTERMITENT (3 ori pe săptămână) este destinat fazei de continuare a tratamentului

Tratament anti-TB este constituit din 2 faze :

o Faza intensivă
▪este prima fază de tratament
▪durează 2-3 luni administrarea
▪4-5 preparate antituberculoase în funcţie de regimul de tratament indicat bolnavului.
▪Tratamentul în condiţii de staţionar, uneori poate fi efectuat în condiţii de ambulator.
Scop:
•Nimicirea rapidă a M.tuberculosis
•Prevenirea apariţiei rezistenţei
•Bolnavul devine necontagios
o Faza de continuare:
▪este a doua fază de tratament
▪durează 4-5 luni
▪Se reduce administrarea la 2-3 preparate antiTB în comparație cu prima fază, intensivă de tratament
▪Tratamentul în condiţii de ambulator, indiferent de categoria bolnavului.
▪Scop:
•De a acţiona asupra formelor persistente ale M.tuberculosis
•Sanarea focarului în organul afectat
40.Tratamentul TB sensibile: principii de bază, scheme, regimuri. Tipuri de pacienți.

PRINCIPIILE DE TRATAMENT
- începerea tratamentului rapid după depistare
- tratament strict supravegheat la ambele faze ale tratamentului
- tratamentul complex cu 4-5 preparate conform categoriei DOTS
- la apariţia fenomenelor adverse sau a polirezistenţei –individualizarea tratamentului
- respectarea duratei tratamentului de 6-8 luni
- asigurarea complianței bolnavului la tratament:
▪direct cu bolnavul,
▪cu persoana de contact,
▪cu lucrătorul social,
▪cu administraţia publică locală,
▪metode individuale de conlucrare etc.
- tratamentul bolilor asociate,
- acordarea ajutorului material (pentru îmbunătăţirea alimentaţiei şi condiţiilor de trai)

Tratament anti-TB este constituit din 2 faze:

o Faza intensivă
▪este prima fază de tratament
▪durează 2-3 luni administrarea
▪4-5 preparate antituberculoase în funcţie de regimul de tratament indicat bolnavului.
▪Tratamentul în condiţii de staţionar, uneori poate fi efectuat în condiţii de ambulator.
Scop:
•Nimicirea rapidă a M.tuberculosis
•Prevenirea apariţiei rezistenţei
•Bolnavul devine necontagios
o Faza de continuare:
▪este a doua fază de tratament
▪durează 4-5 luni
▪Se reduce administrarea la 2-3 preparate antiTB în comparație cu prima fază, intensivă de tratament
▪Tratamentul în condiţii de ambulator, indiferent de categoria bolnavului.
▪Scop:
•De a acţiona asupra formelor persistente ale M.tuberculosis
•Sanarea focarului în organul afectat

Regimurile terapeutice a TB MDR

-Standardizat – stabilirea schemei și a regimului de tratament pentru pacienții cu RR/MDR TB din grupuri
difinite, în baza rezultatelor TSM
-Individualizat – stabilirea și ajustarea schemei și a regimului de tratament, luând în considerație condițiile
speciale(comorbidități,reacții adverse), în corelație cu rezultatele TSM
-Empiric – stabilirea schemei și a regimului de tratament pentru pacienții cu tuberculoză la care nu este
cunoscut rezultatul TSM
Tipuri de pacienți
1.Caz nou (CN) este pacientul care nu a luat niciodată tratament cu medicamente anti tuberculoase în asociere
pe o perioadă mai mare de o lună de zile. Chimioprofilaxia tuberculozei efectuată cu un singur medicament sau
cu două (ex. copii, infectați HIV) nu se consideră tratament antituberculos.
2.Cazul cu retratament reprezintă una din următoarele categorii:
• Recidivă (R) - pacientul care a fost evaluat "vindecat" sau "tratament încheiat" in urma unui tratament
antituberculos anterior şi care are un nou episod de tubercu- loză confirmată. Cazurile neconfirmate
bacteriologic (pulmonare şi extrapulmona- re) vor fi de asemenea înregistrate ca recidive TB, dar astfel
de situații trebuie să fie rare şi bine argumentate prin examene clinice şi investigații de laborator.
• Retratament după eşec (E)- pacientul care începe un retratament după ce a fost evaluat ca "eşec" al
unui tratament anterior.
• Retratament după abandon (A) - pacientul care începe un retratament după ce a fost evaluat
"abandon" al unui tratament anterior.
• Cronic (C) - pacientul care incepe un nou retratament după ce a fost evaluat "eşec" al unui retratament.
Cat.
Pacienți cu TB Faza intensivă Faza de continuare
Dg
•Pacienți noi cu frotiu pozitiv 4H3R3 (4 HR)
2HRZE/S
•Pacienți noi cu frotiu negativ și afectare parenchimatoasă pulm 4H3R3 (4 HR)
I 2HRZE/S
extinsă 4H3R3 (4 HR)
2HRZE/S
•Infecțiile HIV concomitentă sau forme severe de TB pulm 6HE*7HR**

•Pacient cu frotiu pozitiv, care a beneficiat de tratament cel

puțin 1 lună până la internarea actuală
2HRZES/1HRZE 5H3R3E3 (5HRE)
II •Recădere
2HRZES/1HRZE 5H3R3E3 (5HRE)
•Tratament după întrerupere
•Eșec de tratament
•Pacienți noi cu frotiu negativ (alții decât cei din cat I)
III 2HRZE 4HR sau 6HE zilnic
•Forme mai puțin severe TB extrapulm.
Pt această cat. Sunt Pt această cat. Sunt
sugerate regimuri sugerate regimuri
•Cazurile cronice și MDR-TB (cu frotiurile pozitive persistente
IV standartizate sau standartizate sau
după re-tratament adm sub directă aobservare)
regimuri regimuri
individualizate individualizate

41.Monitorizarea și evaluarea rezultatelor de tratament a TB sensibile.

Monitorizarea tratamentului
- bacteriologica
- a ridicarii medicamentelor
- radiologica
- evolutia clinica a pacientului
Evaluarea bacteriologică este cea mai efectivă metodă de monitorizare a rezultatelor terapeutice la bolnavii
pozitivi prin microscopie. După 2 luni de tratament peste 80% din cazurile noi pozitive prin microscopie trebuie
să se negativeze, iar după 3 luni această rată trebuie să fie de peste 90%.
Cazurile recidive trebuie să aibă aceeaşi rată de conversie a sputei, iar în cazul "eşecurilor terapeutice" aceasta
trebuie să ajungă la 75% după 3 luni de retratament.
Monitorizarea ridicării medicamentelor este destinată pacienților cu tuberculoză, conform „Fişei de
tratament" (forma TB 01), care trebuie să fie direct observată de lucrătorii medicali.
Evoluția clinică a pacientului - se efectuează prin evaluarea periodică a semnelor clinice, iar după necesitate şi
acelor paraclinice.
Monitorizarea radiologică - se efectuează pentru toate cazurile de TB evolutivă, pulmonară şi extrapulmonară,
la finele fazei intensive de tratament şi la sfârșitul curei de tratament.
Evaluarea tratamentului antiTB
Vindecat:
▪Bolnavul, cu cel puţin 2 examene de spută microscopie negative dintre care: unul la 5 luni şi următorul la
încheierea tratamentului standardizat
Tratamentul încheiat:
▪Bolnavul, care : a efectuat întreaga cură de tratament standardizat, dar care NU a fost examinat microscopic
direct la sfârşitul tratamentului
Eşec terapeutic:
▪Bolnavul, care la examenul direct al sputei rămâne sau devine din nou pozitiv la 5 luni de tratament sau mai
târziu; sau devine BAAR pozitiv după 2 luni tratament
Tratament întrerupt (ABANDON) – pierdere din supraveghere:
▪Bolnavul, care a întrerupt administrarea tuberculostaticelor pentru cel puţin 2 luni consecutive din durata
tratamentului
Deces:
▪Bolnavul decedat din orice cauză în cursul tratamentului antituberculos.
Transfer:
▪În alt raion (la alt pneumoftiziolog)
▪La care NU se poate stabili rezultatul final al tratamentului

42.Rezistenţa M.tuberculosis faţă de preparatele antituberculoase (primară, secundară;

monorezistenţa, polirezistenţa, MDR, XDR).
•Tuberculoza rezistenta la tratamentul medicamentos exista atunci când tratamentul cu un medicament
stopeaza dezvoltarea unor bacili (sensibili la acel medicament), însă permite multiplicarea organismelor
existente ce sunt rezistente la tratamentul medicamentos.
•Rezistenta antituberculoasa apare in urma unor mutatii spontane prin selectia micobacteriilor la care în mod
natural sunt prezente gene ce determina rezistenta
Tipurile de rezistenta la preparatele antituberculoase
•Rezistenta primara - se constata la bolnavii cu TB cazuri noi, care în trecut nu au primit in mod
sigur un tratament antituberculos sau l-au primit nu mai mult de 1 luna.
•Rezistenta secundara (achizitionata) apare în procesul tratamentului antituberculos, de obicei în rezultatul
devierilor de la schemele de tratament și al greselilor in utilizarea preparatelor; întreruperi în tratament s.a.
Rezistenta secundară se apreciaza dupa 1 luna de tratament antituberculos la bolnavii cazuri noi sau la bolnavii
care au primit tratament anterior (recidive, reactivari)
•Monorezistenta este definita ca rezistenta la un singur preparat antituberculos.
•Polirezistenta este definita ca rezistenta la 2 sau mai multe preparate antituberculoase (excluzând combinatia
INH+RMP)
•Multirezistenta - MDR este un tip specific de rezistenta la INH+RMP, cu sau fara rezistenta la alte preparate
antituberculoase.
•XDR-TB este definită ca MDR/R-rezistența și rezistența la un fluorchinolon și cel puțin un preparat din
grupul A (bedaqulina, linezolida)
•pre-XDR-TB definită ca MDR/R-rezistența și rezistența la un fluorchinolon.

Factorii de risc pentru dezvoltarea rezistentei antituberculoase (OMS):

1. Factori biologici: populatie bacteriana initial rezistenta, factori cauzati de macroorganism (HIV), concentratii
insuficiente, inactivarea preparatului din cauza statusului pacientului
2. Factori clinici, de tratament: tratament incorect (autotratament, paramedical, dubios), prescrierea unor
scheme de tratament neadecvate, incorecte, utilizarea numai a 2 sau 3 preparate in faza initiala de tratament,
adaugarea doar a unui preparat in caz de ineficacitate a tratamentului primar sau dupa reactivari, durata
insuficienta de tratament
3. Factori farmaceutici si farmacologici: concentratii insuficiente, bioechivalenta neadecvata, conditii de
pastrare improprii, nesatisfacatoare, utilizarea unor preparate cu effect necunoscut, cu termen expirat sau calitate
proasta, raspindirea pe larg a preparatelor antituberculoase in sectorul medicinii private, utilizare necontrolata a
acestora.
4. Factori administrativi: incompetenta in planificarea si distribuirea medicamentelor, asigurarea
nesatisfacatoare (cu intirzieri) a medicamentelor antituberculoase pe plan national, procurari nestandarde, din
cauza unor legi, sau retineri, intirzieri in distribuire legate de birocratismul administrat, raspindirea pe larg a
preparatelor antituberculoase in sectorul medicinii private, utilizare necontrolata a acestora.
5. Factori sociologici: incomplianta la tratament, intreruperi frecvente ale tratamentului (alte motive), tratament
cu o durata nestandarda, in neconcordanta cu termenii adecvati ai schemelor (din cauza bolnavului)

43.Tratamentul tuberculozei drogrezistente. Tratamentul tuberculozei multidrogrezistente

(TB MDR): scheme și regim.
Regimurile terapeutice a TB MDR
-Standardizat – stabilirea schemei și a regimului de tratament pentru pacienții cu RR/MDR TB din grupuri
difinite, în baza rezultatelor TSM (test de sensibilitate)
-Individualizat – stabilirea și ajustarea schemei și a regimului de tratament, luând în considerație condițiile
speciale(comorbidități,reacții adverse), în corelație cu rezultatele TSM
-Empiric – stabilirea schemei și a regimului de tratament pentru pacienții cu tuberculoză la care nu este
cunoscut rezultatul TSM
Durata tratament TB MDR
Regim Lung pentru TB MDR/RR
✓Durata tratamentului – 18 luni sau mai mult
✓Poate fi standartizat sau individualizat
Regim Scurt pentru TB MDR/RR
✓Durata tratamentului – 9-12 luni
✓ În mare parte standartizate

Formarea regimurilor de tratament pentru TB

MDR
Levofloxacina sau Moxifloxacina
Grupa A Bedaquiline
Linezolid
Cicloserina
Grupa B
Clofazimina
Etambutol
Delamanid
Pirazinamida
Imipinem-cilastatin sau
Grupa C
Meropemnem
Amikacina sau Streptomicina
Etionomida sau Protionamida
Acid p-aminosalicilic

44.Formarea schemelor de tratament pentru TB MDR: principii

Principii utilizate in tratamentul tuberculozei multirezistente:
1. Regimuri care includ 5 medicamente considerate sensibile la cultura.
Deseori, in cazul cind tipul de sensibilitate nu este cunoscut sau e prezenta o maladie pulmonara bilaterala, se
vor utiliza mai mult de 5 medicamente.
2. Medicamentele se vor administra de 6 ori pe saptamina, de obicei, de 2 ori pe zi (pentru a elimina efectele
secundare, unele medicamente vor fi administrate de 3 ori pe zi)
3. Se vor aplica dozele maximale
4. Agentii injectabili (aminoglicozida sau capreomicina) se vor utiliza la cel putin 6 luni dupa conversia culturii.
5. Regimul de 18-24 luni va fi aplicat la cel putin 18 luni de la conversia culturii.
6. Orice doza este administrata sub directa observatie (DOT) pe parcursul intregului tratament,.
7. Fiecare doza administrata va fi introdusa intr-un registru de observatii cu referire la tratament.
Inainte de initierea tratamentului se va semna "Consimtamintul pentru tratament".
8. Toti pacientii trebuie inregistrati in baza de date creata special pentru pacientii TB MDR. Aici vor fi introduse
si rezultatele finale.
45.Particularitățile managementului TB XDR.
•Tuberculoza rezistenta la tratamentul medicamentos exista atunci când tratamentul cu un medicament
stopeaza dezvoltarea unor bacili (sensibili la acel medicament), însă permite multiplicarea organismelor
existente ce sunt rezistente la tratamentul medicamentos.
•Rezistenta antituberculoasa apare in urma unor mutatii spontane prin selectia micobacteriilor la care în mod
natural sunt prezente gene ce determina rezistenta

•XDR-TB este definită ca MDR/R-rezistența și rezistența la un fluorchinolon și cel puțin un preparat din
grupul A (bedaqulina, linezolida)
•pre-XDR-TB definită ca MDR/R-rezistența și rezistența la un fluorchinolon.

46.Monitorizarea și evaluarea rezultatelor de tratament TB drogrezistente.

•Monitorizarea tratamentului:
- bacteriologica
- a ridicarii medicamentelor
- radiologica
- evolutia clinica a pacientului
47.Comunicarea, informarea și educația pacientului cu TB. Importanța educației pentru
sănătate în controlul tuberculozei. Importanța aderenței pacientului la tratament.
În TB, ca și în majoritatea bolilor, succesul tratamentului este direct dependent de interesul primar al
pacientului faţă de sănătatea lui.
Suportul social este determinat de accesul la patru resurse:
-suport informațional (se referă la orice informații utile care ajută o persoană să rezolve problemele și să
readreseză sursele de stres; include instruire și educație);
-suport emoțional (include toate formele de asistență care contribuie la consolidarea respectului de sine prin
empatie, încredere, încurajare și îngrijire și care va ajuta să facă față provocărilor psihologice în viață);
-suport de companie (presupune suportul care face persoana să se simtă că el/ea aparține rețelei sociale și că
el/ea poate să se bazeze pe acest suport în caz de necesitate strigentă);
-suport material (desemnând toate bunurile, inclusiv financiare pe care o persoană le primește prin intermediul
sistemului social și asistenței pentru a face față obstacolelor zilnice);
-suport motivațional (mici recompense (stimulente) oferite pacientului pe parcursul tratamentului pentru
încurajarea ridicării medicamentelor antituberculoase și respectarea DOT).

Complianța la tratament constituie elementul esenţial al succesului tratamentului antituberculos. Două

intervenţii majore au fost utilizate pentru ameliorarea aderenţei la tratament și pentru prevenirea emergenţei
rezistenţei la preparatele antituberculoase: terapia sub directă observare (DOTS) și utilizarea
comprimatelor ce conţin combinaţii fixe de medicamente antituberculoase.
Complianţa la tratament în controlul tuberculozei poate fi definită ca: modalitatea prin care comportamentul
pacientului de urmare a tratamentului coincide cu tratamentul prescris.
Complianţa impune implicarea activă a pacientului în procesul terapeutic, prin informarea sa şi prin
cooptarea deciziei medicale.
· Aderenţa la tratament presupune primirea cu stricteţe a terapiei prescrise de medic pacientului, acesta
administrând toate medicamentele prescrise pe întreaga durată a tratamentului.
· Non-aderenţa reprezintă refuzul sau incapacitatea pacientului de a administra medicamentele prescrise de
către medic.

Factori care influenţează complianţa la tratamentul tuberculozei:

· factori care țin de pacient;
· factori care țin de tratament şi de complexitatea sa;
· factori care țin de boală – tuberculoza;
· factori care țin de sistemul de sănătate şi de relaţia medic – pacient;
· factori geografici şi socio-economici.

Cei implicaţi în asistenţa medicală primară a pacientului cu tuberculoză trebuie:

· să fie politicoşi, atenţi si respectuoși;
· să trateze pacientul cu consideraţie;
· să ofere pacientului ocazia de a-şi exprima neliniştile şi de a adresa întrebări
Din momentul stabilirii diagnosticului, pacientul trebuie să primească informaţia de bază cu privire la
tuberculoză şi cum se transmite aceasta. Bolnavul poate fi dezorientat şi atunci el trebuie convins că
tuberculoza este curabilă.

Comunicarea eficientă nu este doar o conversaţie sau un sfat. Aici trebuie adresate întrebări, e necesar ca
pacientul să fie ascultat atent şi ajutat în rezolvarea problemelor legate de boală, ţinându-se cont de
grijile şi nevoile lui.
Comunicarea eficientă contribuie la convingerea pacientului să vină regulat pentru administrarea
medicamentelor. Pentru a oferi bolnavilor informaţia despre tuberculoză şi tratamentul ei şi pentru a-i convinge
despre necesitatea administrării neîntrerupte a preparatelor, trebuie să utilizăm metode de comunicare eficientă
48.Tuberculoza şi infecţia HIV. Particularităţile clinice şi radiologice ale tuberculozei la
persoanele HIV-infectate. Screening-ul tuberculozei la persoanele HIV- infectate. Tratamentul
TB la persoanele cu co-infecția TB/HIV.
Influenta infectiei HIV in evolutia tuberculozei creste riscul infectiei dupa expunerea la M.tuberculosis,
favorizeaza transformarea infectiei in boala, creste rata recidivelor de TB si mortalitatea prin TB prin
asocierea HIV.
•Tuberculoza este cea mai frecventa boala infectioasa tratabila la HlV- infectati, poate apărea in orice stadiu al
infectiei HIV si accelera imunodepresia datorata HIV.
•Diagnosticul tardiv al tuberculozei creste rata mortalitatii.
Manifestarile clinice ale tuberculozei la HlV- pozitivi sunt nespecifice, multe cazuri fiind diagnosticate
tardiv din aceasta cauza.
•La HlV-infectati se depisteaza frecvent TB extra-pulmonara (limfocite CD4 mai mic de 100 mkl).
La majoritatea din ei TB extrapulmonara este asociata cu TB pulmonara.
TB extrapulmonara la HlV-infectati afecteaza: ganglionii limfatici periferici (cervicali, axilari, inghinali) si
ganglionii limfatici centrali (mediastinali, bronhopulmonari, mezenterici).
•Tuberculoza miliara afecteaza frecvent: sistemul nervos central (meningita, tubercuiomul cerebral); oasele;
pielea si tesutul celular subcutanat; membranele seroase (pleurezie, pericardita, peritonita).
•Diagnosticul tuberculozei la HlV- infectati este dificil deoarece in majoritatea cazurilor pacientii sunt
nonbacilari si tabloul radiologie este atipic.
•Bolnavilor cu tuberculoza activa li se ofera posibilitatea de a fi testati la infectia HIV la inceputul tratamentului
antituberculos (in caz de esec al tratamentului antituberculos testarea la HIV este repetata).

Testarea la HIV este efectuata doar cu acordul benevol al pacientului. Înainte de a testa bolnavul cu
tuberculoza la HIV medicul ftiziopneumolog efectueaza consilierea pre-test, explica beneficiile testarii si
urmeaza regulile confidentialitatii. In momentul în care persoana este identificată ca fiind HIV pozitivă, se
va efectua diag- nosticul TB prin microscopia sputei şi prin metoda culturală. Dacă rezultatul
microscopic este negativ, atunci se va aştepta rezultatul investigației culturale.
•In cadrul programului de dispensarizare a persoanelor HIV pozitive se va efectua examenul profilactic la
tuberculoza de 2 ori pe an. Acesta va include examenul clinic, examenul sputei (prin microscopie si culturala)
si radiografia cutiei toracice.
•Persoanelor HIV pozitive li se vor explica simptoamele ce sugereaza tuberculoza, pentru a asigura diagnosticul
precoce al tuberculozei.
Tabloul radiologic clasic al tuberculozei pulmonare la acesti bolnavi consta in afectarea preponderenta a
segmentelor apicale, prezenta opacitatilor nodulare, a cavitatilor, pleureziei si sunt caracteristice in stadiile
precoce ale HIV - infectiei. in stadiile tardive ale HIV – infectiei tabloul radiologie clasic se intilneste mult mai
rar.
•La astfel de bolnavi sunt afectate mai frecvent segmentele medii si bazale a pulmonilor, ganglionii limfatici
intratoracici, se depisteaza diseminatie miliara, aspect radiologie reticulonodular, lipsesc cavitatile.
•Conform clasificarii OMS tuberculoza pulmonara la adulti reprezinta stadiul clinic III SIDA, iar
tuberculoza extrapulomonara - stadiul clinic IV SIDA.
•Din cauza riscului major de transmitere pe calea aerogena a M.tuberculosis, initierea tratamentului
antituberculos nu trebuie aminata.
Tratamentul tuberculozei are prioritate in raport cu tratamentul antiretroviral, urmând a fi initiat in
momentul in care a fost stabilita diagnoza de tuberculoza activa.
•Tratamentul antituberculos se efectueaza conform schemelor standarde de tratament.
•Cel mai bun raspuns terapeutic se obtine daca schema terapeutica include izoniazida si rifampicina.
•De regula, cele mai bune rezultate sunt obtinute atunci când se aplica urmatoarea metoda: se incepe cu
tratamentul antituberculos, ce este asociat cu tratamentul antiretrovirai peste 4-8 saptamini.
•La adultii HlV-infectati cu tuberculoza extrapulmonara si/sau limfocitele CD4 < 200 mkl-1 tratamentul
antiretrovirai trebuie initiat imediat.
•Tratamentul antituberculos este prescris de catre medicul ftiziopneumolog. in timpul primelor 2- 4 saptamini
de tratament TB, trebuie efectuata o evaluare clinica completa in fiecare saptamina.

Interacțiunea dintre preparatele antituberculoase şi antiretrovirale:

Rifampicina reduce nivelul seric al preparatelor antiretrovirale. Intrucât rifampicina are cea mai mare eficientä
in tratamentul TB, se recomandă amânarea medicației antiretrovirale cu două luni sau pănă la încheierea curei
cu tuberculostatice.
Inhibitorii de proteaze (ritonavir, indinavir) nu se administrează paralel cu rifampicina. In cazul în care
terapia cu antiretrovirale a fost începută anterior diagnosticului de tuberculoză, cele două terapii vor fi asociate,
având în vedere interacțiunea dintre rifampicina și antiretrovirale.
Rifabutina poate fi administrată în locul rifampicinei la pacientii care primesc terapia antiretrovirală cu NNRTI
(inhibitori non-nucleozici de revers trascriptaza) şi IP (inhibitori de proteaze).

•Initierea timpurie a tratamentului antiretroviral (in primele 2-4 saptamini dupa inceperea tratamentului
antituberculos) poate reduce progresarea HlV-infectiei, dar poate fi asociata cu o incidenta destul de inalta a
efectelor secundare si reactiilor paradoxale (unele destul de grave pentru a determina intreruperea tratamentului
antiretrovirai si antituberculos).
•Anularea initierii tratamentului antiretroviral pe o durata de 4-8 saptamini dupa initierea tratamentului
antituberculos creeaza avantajele atribuirii unei cauze specifice pentru efectul secundar al medicamentelor,
reducind gravitatea reactiilor paradoxale si dependenta pacientului.
•Conform recomandarilor OMS si UNAIDS tratamentul profilactic cu Izoniazida 5mg/kgc administrat zilnic
persoanelor HIV pozitive se va efectua numai dupa excluderea TB active, inclusiv prin metoda culturala.
•Durata tratamentului profilactic e de 6 luni si se efectueaza direct observat.
•OMS recomanda vaccinarea BCG tuturor copiilor cu exceptia celor care manifesta simptome clinice
HIV/SIDA in tarile cu o incidenta inalta a bolnavilor de tuberculoza

49.Profilaxia specifică. Vacinarea BCG. Imunogeneza și protecția vaccinală. Definiţia

vaccinului BCG. Indicaţiile şi contraindicaţiile vaccinării.
•Imunizarea BCG previne eficient dezvoltarea formelor avansate de TB la copii (meningita TB și TB miliară),
însă nu previne infectarea/dezvoltarea TB
Vaccinul BCG reprezinta o suspensie de bacili tuberculosi de tip bovin atenuati prin treceri succesive pe
medii de cultura speciale (cartofi glicerinati cu adaos de bila de bou) cu mentinerea calitatilor imune.
•a fost elaborat în 1921 de savanţii francezi Albert Calmette şi Camilli Guerin (BCG Bacilul Calmette Guerin )
prin multiple reînsămînţări pe medii de cultură, fiecare 2 săpt., timp de 13 ani, în total - 231 treceri successive
•este al II vaccin care se introduce copilului nou-născut la a 2-5 zi de viaţă în maternitate
Vaccinarea provoacă modificări în sistemul imun, care depind de un şir de factori (cantitatea
subpopulațiilor de limfocite în momentul vaccinării, raportul şi funcția lor, doza vaccinului). Vaccinul BCG este
al doilea vaccin care se introduce în maternitate copilului nou-născut la a 35-a zi de viață.

Indicaţii
· Vaccinarea – obligatorie pentru toţi nou-născuţii, începînd din a doua zi de la naştere.
· În cazul în care nou-născutul nu a fost vaccinat la maternitate, va fi recuperată administrarea vaccinului de
către instituția de medicină primară, prin intermediul medicului de familie până la 2 luni fără testare
tuberculinică; după 2 luni – cu testare tuberculinică, fiind vaccinați BCG cei cu rezultatul probei tuberculinice
negative (papulă până la 4 mm inclusiv) în lipsa altor contraindicații medicale.
· O doză de vaccin este obligatorie și se va aplica copilului până la vârsta de 7 ani.
· Recuperarea celor nevaccinaţi din diferite motive (născuţi în străinătate, contraindicaţii ale vaccinării la
naştere) se poate realiza până la vârsta de 7 ani. Copiilor în vârstă de peste 2 luni, recuperarea în vederea
vaccinării BCG li se va efectua numai după avizul medicului ftiziopneumolog şi după testarea tuberculinică
prealabilă.

Contraindicaţii medicale pentru imunizarea BCG:

- Anafilaxia şi alte complicaţii grave după doza precedentă de BCG, inclusiv cicatrice cheloidă, lupus
eritematos, BCG osteită, uveită, eritem nodos, erupţii cutanate
- Stările imunodeficitare (imunodeficienţe congenitale, dereglări dobîndite ale sistemului imunitar în cazuri de
neoplasme, leucoze, tratament de lungă durată cu imunodepresante, radioterapie)
- HIV infectati si persoanele cu semne clinice SIDA
- Boli acute, boli cronice în acutizare
- Traume natale severe cu simptoamele neurologice (sindromul convulsiv)
- Alergii grave - vaccinare în condiţii de staţionar, folosind desensibilizante
- Notă: În afecţiunile perinatale ale SNC (inclusiv paralizie infantilă cerebrală fără convulsii) – vaccinare se va
efectua peste o lună după compensarea sindromului convulsiv și indicii LCR

Contraindicatiiie la revaccinare
- copii cu reactii pozitiva la tuberculina
- starile acute cu febra
- bolile cronice in perioada de acutizare,
- copii cu complicatii la vaccinare,
- afectiuni cutanate difuze

50.Tehnica vaccinării BCG. Evoluția reacției post-vaccinale.

•În caz că nou-născutul nu a fost vaccinat în maternitate, pînă la vârsta de 2 luni vaccinarea se efectuează fără
testarea tuberculinică prealabilă
•După împlinirea vârstei de 2 luni vaccinarea se efectuează doar copiilor cu proba tuberculinică negative
•Unica revaccinare care se efectueaza in R.Moldova este la virsta de 7 ani.
Tehnica
Locul introducerii vaccinului BCG:
o treimea superioară a braţului stâng, în locul de inserare a m. deltoid
o vaccinul BCG se introduce strict intradermal
o Doza - 0,05 ml, pentru revaccinare - 0,1 ml.
•Imunizarea BCG poate fi efectuată concomitent/in aceiaşi zi cu oricare din vaccinurile indicate pentru
imunizarea copiilor
•Copiii cu CPV mai mică de 4 mm fac parte din grupul de risc!

Reacţiile locale normale postvaccinal

o aspectul cojii de portocală în locul introducerii vaccinului
o la o lună se formează o papulă
o la 3 luni – o pustulă cu crustă, care cade
o la 1 an - cicatrice cu dimensiuni 4-8 mm
o Supravegherea dinamicii procesului post vaccinal se efectuează la 1, 3, 6 si 12 luni din ziua vaccinării
(revaccinării) cu înregistrarea rezultatelor în fişa de ambulator a copilului

51.Complicaţiile postvaccinale BCG, clasificarea lor. Cauzele dezvoltării şi metodele de

prevenire a lor.
Complicaţiile imunizării BCG
- I categorie: leziuni cutanate locale: Limfadenita, Abces rece, Ulcer cutanat
- II categorie: infecţia BCG persistentă şi diseminată fără sfârşit letal: Lupus eritematos, Osteita, Uveita
- III categorie: infecţia BCG diseminată afectarea generalizată cu sfârşit letal
- IV categorie: sindromul post-BCG: Eritem nodos, Erupţii cutanate, Cicatricea cheloidă
•Se considera complicatie a imunizarii BCG ulceratia cu diametrul de peste 1 cm, adenite supurate cu
afectarea ganglionilor limfatici regionali, cu un diametru mai mare de 10 mm.
•Este necesar controlul ganglionilor limfatici la 3, 6 si 12 luni.

Cauzele dezvoltării complicaţiilor BCG:

- reactogenitatea mărită a vaccinului
- imunosupresie a copilului
- încălcarea tehnicii de introducere a vaccinului
Cauzele dezvoltării complicaţiilor:
- Înocularea unei doze de vaccin mai mare, decît este prevăzut de instrucţiunea de utilizare
- Injectarea vaccinului într-un loc de inoculare nepermis şi mai profund decît intradermal
- Reconstituira vaccinului cu alţi solvenţi, decît cel produs de acelaşi producător ca şi vaccinul
- Reconstituirea vaccinului cu o cantitate incorectă de solvent
- Păstrarea şi mînuirea incorectă a vaccinului, solventului
- Nerespectarea asepticii la mînuirea şi administrarea vaccinului, Ignorarea contraindicaţiilor medicale către
imunizarea BCG
- Particularităţi individuale ale organismului celui imunizat
•În tratamentul limfadenitelor post-BCG in faza de infiltratie si abcedare, chimioterapia generala se asociaza
cu cea locala, sub forma de aplicatii de 20% solutie de Dimexid si Rifampicina.
•Tratamentul BCG-osteitei trebuie sa fie complex si include chimioterapia antituberculoasa si tratamentul
functional ca o etapa de baza a interventiei chirurgicale. Terapia antituberculoasa cu 3 - 4 preparate este initiata
in ziua stabilirii diagnosticului, pina la interventia chirurgicala, si dureaza nu mai putin de 10 - 12 luni (aceasta
fiind cura de baza)
Prevenirea:
-minimizarea vizitelor neautorizate la secție cu un copil nou-născut, ceea ce va limita contactul acestuia cu
agenții patogeni;
-asigurarea ventilației frecvente a încăperii în care se află femeia care lucrează și copilul;
-imediat după vaccinare este interzis să scăldăm bebelușul (va fi mai bine să îl faci după 1-2 zile, iar procedurile
de apă nu trebuie să fie lungi);
-când ieșiți din spital, nu trebuie să vizitați locuri aglomerate cu copilul.

52.Principiile de diferenţiere ale alergiei post-vaccinale şi infecţioase.

Criterii Alergia la infecţia naturală Alergia postvaccinală

Contactul bacilar Prezent Absent
>12 mm. dispare peste < 12 mm, dispare peste
Dimensiunile papulei
2-3 săptămâni o săptămână
Culoarea papulei Roşie, cu nuanţă violacee Roză
Dinamica IDR Mantoux
Stabilă sau în creştere În descreştere
2UT
Vaccinarea BCG Efectuată de mult Recentă
Cicatricea postvaccinală < 4 mm 4-8 mm
Reacţii paraspecifice Prezente Absente

53.Profilaxia specifică. Profilaxia medicamentoasă a tuberculozei. Profilaxia primară

(chimioprofilaxia). Profilaxia secundară (chimioterapie preventivă). Indicaţiile. Metodica.
Profilaxie medicamentoasă primară (chimioprofilaxia) - are ca scop prevenirea infectarii cu micobacterii de
tuberculoza in focarul de tuberculoza si se aplica copiilor neinfectati (cu proba Mantoux negativa)
Profilaxie medicamentoasă secundară (chimioterapie preventivă) - vizează prevenirea evoluţiei spre boală
manifestă la cei deja infectaţi (indicata persoanelor din focarul de tuberculoza care au contact cu bolnavi -
baciliferi, copiilor cu viraj tuberculinic, probe tuberculinice hiperergice)
•Chimioprofilaxia este indicată copiilor sub 18 ani din focarele de tuberculoza.

Principiile profilaxiei medicamentoase

Indicații:
▪copii 0-18 ani care au fost în contact cu bolnavi TB
▪persoane cu statut HIV pozitiv
Monoterapie cu Izoniazidă (H):
▪Doza H - 10 mg/kg/zi, maximum 300 mg/zi, timp de 6 luni
▪Izoniazida este indicata pe un termen de 6 luni copiilor infectati (testul tuberculinic pozitiv).
▪În caz ca testul tuberculinic este negativ chimioprofilaxia se efectueaza timp de 3 luni.
▪Apoi testul tuberculinic se repeta si daca este negativ chimioprofilaxia este intrerupta, iar dacă testul
tuberculinic e pozitiv, chimioprofilaxia dureaza inca 3 luni
Contraindicaţiile profilaxiei cu H:
▪TB activă
▪Reacţii adverse grave la H
▪Antecedente de profilaxie corectă
▪Boala hepatică cronică gravă/semne clinice de hepatită active
Recomandări suplimentare: Asocierea Piridoxinei (vit. B6)

54. Profilaxia tuberculozei. Direcțiile profilaxiei tuberculozei.

•Scop:
- stoparea transmiterii infecţiei tuberculoase printre membrii colectivităţii
- ridicarea rezistenţei macroorganismului
•Obiective:
- profilaxia specifică (imunizarea BCG, chimioprofilaxia)
- depisrarea cazurilor şi asanarea focarelor (profilaxia sanitară)
- controlul infecţiei TB
- profilaxia social
•Direcţiile profilaxiei TB:
- Măsurile de prevenire şi combatere a TB se aplică în complex, pentru întreruperea lanţului transmiterii
infecţiei de la bolnavii cu forme contagioase de TB, la populaţia sănătoasă
- Sursele de infecţie sunt supuse tratamentului cît mai precoce, care capătă astfel şi un accentuat caracter
preventiv prin neutralizarea acestora
- Prevenirea formelor avansate de TB la copii (meningita TB, tuberculoza miliară) se realizează prin
vaccinarea BCG a nou-născuţilor şi revaccinarea persoanelor din grupele de vîrstă conform Calendarului
de vaccinări aprobat în modul stabilit.
- Pentru persoanele care au contactat infecţia şi care prezintă un risc crescut de îmbolnăvire prin TB, tratamentul
preventiv contribuie la protejarea lor.
- Ansamblul măsurilor profilactice include de asemenea ventilarea încăperilor, limitarea contactului cu
bolnavul TB în spaţii limitate, măsuri de protecţie individuală etc.
- Profilaxia TB se realiza pe cîteva căi, care nu se exclud, ci sunt complementare: profilaxia nespecifică
(sanitară şi socială), profilaxia specifică (vaccinarea şi profilaxia medicamentoasă)

55.Profilaxia nespecifică. Măsuri profilactice în societate. Măsuri de igienă personală.

Profilaxia nespecifică
•Depistarea precoce
•Promovarea alimentaţiei raţionale şi a modului sănătos de viață, ameliorarea condițiilor de trai și de muncă
•Consilierea privind: reducerea consumului abuziv de alcool, consumului de tutun și droguri
•Tratamentul maladiilor cronice concomitente
•Supravegherea persoanelor cu risc sporit de îmbolnavire TB şi examinarea lor
•Supravegherea persoanelor cu sechele posttuberculoase
•Supravegherea, la necesitate, profilaxia medicamentoasă copiilor contacţi cu bolnavul de TB
Principiile profilaxiei sociale a TB:
- Realizarea măsurilor de reducere a consumului abuziv de alcool, droguri, tutun şi altor deprinderi vicioase
- Promovarea modul sănătos de viaţă
- Colaborarea cu reţeaua lucrătorilor sociali pentru acoperirea cu servicii a păturilor vulnerabile
- Implicarea membrilor societăţii (membrii familiei, vecini, reprezentanţi ai cultelor, lucrători sociali şi ai
primăriilor, ONG locale etc.) în măsurile de prevenire a TB
- Implicarea comunității şi autorităţilor publice locale în acţiuni de informare a populaţiei despre TB

Măsuri de igienă personală

Obiectivele:
-A preveni infectarea cu MBT a persoanelor sănătoase;
-A preveni evoluţia spre boală TB a persoanelor deja infectate cu MBT;
-A limita contactul persoanelor bolnave de TB activă (îndeosebi eliminatorii de bacili) cu oamenii sănătoşi,
acasă şi la serviciu, prin realizarea măsurilor profilactice în societate, măsurilor antiepidemice şi curative în
focarele de infecţie TB.

56.Focarele de tuberculoză. Criteriile pericolului epidemiologic al focarului de infecție TB.

Focarul de tuberculoză:
- Totalitatea persoanelor care convieţuiesc şi au gospodărie comună cu un bolnav de TB
- Încăperea, apartamentul, locul de muncă şi eventual, dacă este cazul, dormitorul comun în care locuieşte sau îşi
desfăşoară activitatea un bolnav de TB
- Dormitorul comun pentru muncitori sezonieri sau boschetari, unde s-a depistat un bolnav TB
- Grupa sau grădiniţa, clasa sau şcoala, grupa de instruire în colegii, universităţi, alte instituţii de instruire în care
s-a depistat un bolnav TB printre discipoli, sau în rîndul personalului angajat cu TB formă contagioasă
- În unele cazuri focar este întreaga casă şi/sau curtea, dacă favorizează contacte prelungite şi frecvente între
locatari, mai ales între copii şi bolnavul contagios
- Grupul de persoane, care îngrijesc animalele cu TB (veterinari, mulgătoare)

Criteriile pericolului epidemiologic al focarului de infecție TB

- Eliminarea masivă şi permanentă a MBT de către bolnavii de TB
- Condiţiile familiale şi de trai ale pacientului, prezenţa printre contacţi a copiilor, adolescenţilor, gravidelor
- Comportamentul de risc
- Nivelul culturii generale şi celei igienice ale pacientului şi persoanelor din jur
•Factori ce determină pericolul epidemiologic al focarului de infecție TB:
- Masivitatea eliminării de bacili de către bolnav
- Numărul celor expuşi şi gradul lor de receptivitate
- Intimitatea şi durata contactului

•În baza acestor criterii focarele de TB se divizează în 3 grupe în dependenţă de pericolul epidemiologic
•Conform acestei grupări se determină volumul şi conţinutul măsurilor profilactice în focar
 •Bolnavii cu forme distructive de TB, eliminatori permanenţi de MBT, locuitori permanenţi ai apartamentelor
comunale sau cămine
- În familia bolnavului sunt copii, adolescenţi, gravide
Focar - Familia locuieşte în condiţii precare, bolnavul şi persoanele din preajma sa nu respectă regulile de conduită
grupa I igienică
•Pacient HIV pozitiv cu TB evolutivă
•Bolnav cu TB cu rezistenţă la medicamente
•Bolnavul cu statut microbiologic necunoscut, la care diagnosticul de TB a fost stabilit postmortem
•Bolnavul cu eliminare de bacili confirmată
- lipsa copiilor şi/sau adolescenţilor, gravidelor, condiţii sanitaro-igienice satisfăcătoare
Focar - respectarea de către bolnav a regimului şi a prescripţiilor
grupa II •bolnav cu proces pulmonar distructiv fără eliminare de bacili
•bolnav cu tuberculoză evolutivă confirmată fără eliminare de bacili, în legătură cu contingentul periclitant
(însă în familia sa sunt copii şi există factori agravanţi)
•Pacientul este eliminator de bacili convenţional
Focar •În familia bolnavului sunt numai persoane adulte
grupa III •Pacientul şi persoanele din jur îndeplinesc toate măsurile sanitaro-igienice necesare pentru profilaxia TB
•Tuberculoza la animale în gospodărie

57.Activităţi în focarele de tuberculoză. Asanarea focarelor. Examinarea contacților. Ancheta

epidemiologică. Conlucrarea serviciului de ftiziopneumologie şi serviciului de sănătate publică.
Conlucrarea serviciului de ftiziopneumologie şi serviciului de sănătate publică
•Evidenţa TB:
- după depistarea Cazului Nou de tuberculoză evolutivă (inclusiv recidivă) se asigură informarea Centrelor de
Sănătate Publică prin îndeplinirea şi transmiterea formularului 060-e, pentru completarea Registrului de
evidenţă a bolilor infecţioase
- după depistarea Cazului de tuberculoză evolutivă cu eliminare de MBT (inclusiv recidivă) în timp de 24 ore se
informează Centrul de Sănătate Publică prin completarea “Fişei de declaraţie urgentă” – formularul 058-e
- nu mai târziu de 3 zile de la primirea fişei de declaraţie urgentă se efectuează ANCHETA

Examinarea contacţilor
- Examinarea contacţilor este un proces sistematic destinat depistării cazurilor TB nediagnosticate anterior în
rândul contacţilor cazului index.
Contact - orice persoană care a fost expusă cazului index.
Caz index (pacient indice) – caz de tuberculoză nou depistat sau caz de recidivă, la o persoană de orice vârstă,
într-o gospodărie anumită sau în alt loc comparabil în care alte persoane puteau fi expuse MBT.
Un caz index este cazul în jurul căruia este centrată examinarea contacţilor (dar nu este neapărat cazul sursă).

Informația esențială pentru a determina riscul potențial reprezentat de cazul index include:
-rezultatele frotiurilor de spută sau ale altor examinări microbiologice;
-caracteristicile radiologice ale bolii;
-gravitatea, tipul și durata simptomelor (în special tuse);
-prezența unor factori de risc pentru rezistența la medicamente;
-cunoscută sau presupusă infecția HIV;
-locul în care a avut loc expunerea.
Contactul poate fi:
-Contact intradomiciliar, atunci când o persoană care a partajat acelaşi spaţiu de locuit închis cu cazul index
timp de o noapte, sau mai multe nopţi, sau perioade frecvente, sau prelungite în timpul zilei în ultimele 3 luni
anterioare iniţierii tratamentului episodului curent.
-Contact apropiat, atunci când o persoană care nu este de la domiciliu, dar care a partajat cu cazul index un
spaţiu închis, cum ar fi un loc de întâlnire, la o consiliere socială, la serviciu pentru perioade îndelungate în
timpul zilei în ultimele 3 luni anterioare iniţierii tratamentului episodului curent.

Examinarea contacţilor este formată din două componente:

- identificarea și prioritizarea;
- evaluarea clinică.

Identificarea și prioritizarea contacţilor este un proces sistematic de identificare a contacţilor cu risc sporit de
dezvoltare a TB.
Include:
-interviu cu cazul index pentru a obţine numele şi vârsta persoanelor contacte;
-evaluarea riscului contacţilor de a avea (prezenţa simptomelor sugestive pentru TB) sau a dezvolta TB.
Bolnavul TB – cazul index trebuie intervievat, cât mai curând posibil după stabilirea diagnosticului (în decurs
de 1 săptămână). Informațiile suplimentare obtinuțe de la pacientul index trebuie să includă o descriere a
domiciliului lor și a altor locuri în care s-ar fi putut produce transmiterea infecției TB.

Evaluarea clinică a contacţilor – un proces sistematic pentru confirmarea sau infirmarea TB active în rândul
contacţilor și, eventual, tratamentul infecției tuberculoase latente. Evaluarea clinică este efectuată în cazul în
care rezultatele de identificare și prioritizare a contacţilor indică un risc sporit de a avea sau de a dezvolta TB.
Examinarea clinică a persoanelor care au contactat cu pacienţi TB:
-Istoricul complet al persoanei
-Examenul clinic
-IDR la copii
-Examenul radiologic OCT
-Persoanele identificate cu simptome sugestive pentru TB sunt supuse examinărilor microbiologice
(microscopia sputei la BAAR, Xpert MTB/RIF, cultura)
-În situația în care cazul index este o persoană care trăieşte cu HIV toţi contacţii intradomiciliari sau apropiaţi
trebuie să fie consiliaţi şi testaţi la marcherii HIV
-Contacţii care au simptome sugestive pentru TB activă trebuie să fie consiliați şi testați la HIV, ca parte a
evaluării lor clinice.
EPIDEMIOLOGICĂ
Ancheta epidemiologică
- AE – un element de strategie în controlul TB recomandat de OMS, de rând cu tratamentul corect şi examinarea
contacţilor
- AE – reprezintă complex de măsuri şi acţiuni, care urmăreşte descoperirea precoce a persoanelor, care fac
parte dintr-un lanţ de transmitere a infecţiei, lanţul epidemiologic,AE are ca scop prevenirea transmiterii
infecţiei prin reducerea intervalului dintre depistarea unor cazuri de îmbolnăvire şi aplicarea tratamentului
antituberculos

Obiectivele AE:
- Depistarea rapidă a persoanelor infectate şi a celor cu semne de boală
- Instituirea tratamentului preventiv cât mai rapid
- Depistarea precoce a cazurilor adiţionale pentru întreruperea lanţului epidemiologic
În funcţie de obiectiv AE poate fi:
Ascendentă (AEA):
-se aplică în cazul diagnosticării TB la copil pentru identificarea sursei de infecţie:
•Bolnav cu TB pulmonară(tuse, strănut, vorbire, cântat etc.)
•Contagiu intrafamilial, intradomiciliar, de rudenie
•Surse de infecţie cu BAAR “pozitiv” microscopic
Descendentă (AED):
-se declanşează la confirmarea oricărui caz de TB pulmonară
-SCOPUL: Depistare a persoanelor infectate sau bolnave

•Măsurile antiepidemice in focar:

- izolarea bolnavului şi iniţierea tratamentului antituberculos cît mai precoce
- întreruperea transmiterii infecţiei prin efectuarea dezinfecţiei terminale şi/sau instruirea dezinfecţiei curente
- determinarea hotarelor focarului şi cercului contacţilor și a posibilei surse de infecție
- examinarea contacţilor
- administrarea chimioprofilaxiei sau chimioterapiei preventive copiilor contacți
- controlul infecției TB în focar
- abordarea ameliorării condiţiilor socio-economice
- instruirea și educaţia bolnavului și a contacților

Pentru asanarea focarelor de tuberculoză sunt utilizate următoarele metode de

dezinfecţie:
- metoda mecanică
- metoda termică
- metoda chimică
•Dezinfecţia vaselor se efectuează prin fierbere cu bicarbonat de sodiu 2,0% - 20 - 30 min.
•Sputa se dezinfectează cu soluţie de cloramină 5,0% - 12 ore, soluţie de clorură de var activat -
20,0 gr. - 100,0 ml - 1 oră, soluţie de cloramină activată 2,5% - 4 ore.
•Cearşafurile, lenjeria - fierbere, călcat.
•Suprafeţele - cu soluţie de cloramină 5,0%, soluţie de clorură de var activată - 0,5%
 - izolarea bolnavului prin spitalizare
- dezinfecţia globală
Focar grupa I - dezinfecţia curentă
Focar grupa II - examinarea contacţilor
Focar grupa III - administrarea chimioprofilaxiei,
- abordarea ameliorării condicilor socio-economici
- educaţia sanitară

58.Controlul infecţiei TB. Activități manageriale. Controlul administrativ.

Măsurile de control ale infecţiei TB se clasifică în măsuri:
-Manageriale
-Administrative
-Inginereşti (de mediu)
-Protecţie respiratorie personală

Controlul infecţiei TB este o combinaţie de măsuri care vizează reducerea riscului de transmitere a
tuberculozei în instituţiile medicale și populaţie.
•Baza controlului infecţiei TB este diagnosticarea precoce şi rapidă, precum şi managementul adecvat al
pacienţilor cu TB
Măsurile de control ale infecţiei TB:
Activități manageriale :
▪prevăd elaborarea politicilor, programelor şi altor activităţi manageriale în domeniul controlului infecţiei
tuberculoase
Activități administrative:
▪reduce riscul de expunere a persoanelor neinfectate cu TB la sursa de infecţie prin intermediul politicilor şi al
bunelor practici
Inginereşti (de mediu):
▪previne răspîndirea şi reducerea concentraţiei aerosolilor infecţioşi în mediul ambiant
Protecţie respiratorie personal:
▪folosirea echipamentelor de protecţie respiratorie (mască, respirator) în situaţiile cu risc înalt de expunere, cînd
concentraţia particulelor infecţioase nu poate fi redusă în mod adecvat prin intermediul controlului administrativ
şi ingineresc

Activităţile manageriale
- Elaborarea de politici, programe și planuri la nivel național/teritorial ce prevăd măsuri manageriale în
domeniul controlului infecţiei, inclusiv și de formare a bugetelor pentru astfel de activități
- Elaborarea normativelor de evaluare a riscului în diferite structuri medicale; revizuirea politicii privind
controlul medical la angajare şi cel periodic al personalului implicat în controlul TB
- Dezvoltarea şi implementarea politicilor şi a protocoalelor scrise eficiente pentru a asigura identificarea,
izolarea, evaluare diagnostică şi tratamentul rapid al persoanelor posibil infectate cu tuberculoză
- Activităţi axate pe formarea de specialişti în domeniul controlului infecţiei tuberculoase
- Elaborarea/revizuirea standardelor tehnice de proiectare, construcţie şi renovare a spaţiilor destinate
diagnosticului şi îngrijirii pacienţilor cu tuberculoză
- Elaborarea strategiilor de pledoarie, comunicare, mobilizare socială în domeniul controlului infecţiei
tuberculoase
- Elaborarea indicatorilor de monitorizare și evaluare a activităților de control infecțios (indicatorii specifici
vor fi stabiliţi la nivel naţional, pentru a permite compararea situaţiei din fiecare unitate)
- Desfăşurarea studiilor operaţionale în domeniul controlului infecţiei tuberculoase. Rezultatele studiilor
operaţionale oferă evidenţele ştiinţifice necesare elaborării şi implementării planului national.

Control Administrativ
- Separarea fluxurilor de pacienţi:
▪Separarea bolnavilor cu TB confirmată de cei cu TB suspectă, de alţi pacienţi
▪Separarea pacienţilor cu TB cu frotiul sputei pozitiv şi celor cu frotiul sputei negativ
▪Separarea secţie/salon pentru pacienţi cu co-infecţie TB/HIV, în special pacienţii cu TB MDR
▪Separarea pacienţilor cu TB MDR de pacienţii cu TB sensibilă
▪Separarea pacienţilor cu TB rezistentă conform profilului de rezistenţă
- Reducerea timpului petrecut în spital:
▪Spitalizarea numai a pacienţilor contagioşi sau pacienţii care nu pot fi trataţi în condiţii de ambulator
▪Reducerea timpului petrecut de personalul medical cu pacienţi contagioşi
▪Reducerea comunicării cu rudele şi a vizitatorilor în perioada contagiozităţii
- Educarea şi informarea personalului:
▪Privind elementele ce ţin de riscul de TB şi prevenirea acestora
▪Asupra tehnicilor şi procedurilor periculoase care reclamă grijă specială (recoltarea sputei etc.)
▪Se va acorda o atenţie specială persoanelor care au o stare de sănătate care sporeşte riscul individual (masa
corporală redusă etc.)
- Stabilirea standardelor de îngrijire:
▪Respectarea DOT
▪Salonul va îndeplini cerinţe:
•maximum 6 paturi în saloane
•pacienţi MDR – 2 paturi (maxim 3)
•arie utilă minimă de 7m²/ pat
•distanţa între două paturi – 0,70 m
•saloanele bine aerisite

59.Controlul infecţiei TB. Măsuri de control al mediului.

•Scop: prevenirea răspândirii şi pentru reducerea concentraţiei aerosolilor infecțioși (droplet nuclei) în aerul din
mediul ambient
Controlul ingineresc sau de mediu
•Include următoarele tehnologii care suprimă sau neutralizează M.tuberculosis:
- Ventilaţia naturală
- Ventilaţia mecanică
- Filtrele HEPA (filtrare de eficienţă înaltă a particulelor) – elimină particulele infecţioase din aerul ce trece prin
filtru
- Radiaţia ultravioletă (UV) cu efect germicid (distrugerea micobacteriilor)
Ventilaţia - element prioritar în controlul infecţios:
Naturală:
▪Ventilaţia naturală este creată de forţele naturii (vînt, temperaturi)
▪Ventilaţia naturală este realizată prin ferestre, uşi şi ţevi de ventilare
▪Ventilaţia naturală poate asigura schimbarea unui volum mare de aer pe oră şi asigura o diluţie eficientă a
particulelor infectate
▪Creşterea ventilaţiei naturale şi direcţionarea aerului (departe de zonele în care se află oameni) în secţiile cu
pacienţi bolnavi de TB şi în momentul recoltării sputei prin:
-Deschiderea geamurilor
-Folosirea ventilatoarelor sau a sistemelor speciale în camerele de izolare pentru direcţionarea aerului către
exterior

Mecanică:
▪locală – dulapuri, cabine pentru colectarea sputei, izolatoare cu presiune negativă
▪generală– pasaj de aer într-un moment şi reciclarea aerului, folosind lămpi UV şi filtre HEPA
Principiile ventilaţiei:
▪Direcţionarea aerului
-De la mai puţin curat spre curat
-Presiune negativa
▪În locurile în care concentraţia de particule infectioase este cel mai înaltă schimbul aerului din interior - în 6
ore

Radiaţia ultravioletă:
- Radiaţia ultravioletă este utilizată ca masură inginerească adiţională atunci cînd ventilaţia singură nu este
suficientă pentru controlul transmiterii infecţiei tuberculoase
- Dispozitivele medicale care generează acest tip de radiaţie sunt numite generic lămpi UV sau lămpi bactericide
- Utilizarea radiaţiei ultraviolete necesită expertiza tehnică pentru achizitionare, instalare şi monitorizarea
funcţionării
- Iradierea ultravioletă distruge M. tuberculosis în 5 min
•Tipuri de lămpi UV:
- Lămpi UV cu radiaţie directă (neprotejate), utilizate pentru dezinfecţia aerului în încăperi în afara timpului de
lucru, în absenţa persoanelor
- Lămpi UV cu radiaţie dirijată spre partea superioară a încăperii (upper room UV GI), care:
▪datorită unui scut de protecţie, reflectă radiaţia UV spre tavan unde creează un strat decontaminat
▪prin mişcarea naturală a aerului spre tavan se obţine în timp decontaminarea întregului volum de aer din
încapere
▪acest tip de dispozitive poate fi utilizat în prezenţa omului în încăpere
- Lămpi UV mobile, care pot fi plasate în diferite zone ale încăperii în funcţie de necesităţi
- Lămpi UV utilizate în hote de securitate biologică
- Lămpi UV utilizate în ducte pentru decontaminarea aerului din sistemele de ventilaţie
- Dispozitive de curaţare a aerului utilizând lumina ultravioletă într-un sistem închis („purificatoare de aer”)
60.Controlul infecţiei TB. Protecţia respiratorie personală.
Protecţia respiratorie personală
•Oferă protecţie personalului medical şi îngrijitorilor în spaţiile unde concentraţia particulelor infecţioase nu
poate fi redusă la un nivel minim prin intermediul controlului administrativ şi de mediu
•Vine în completarea celorlalte metode de control al infecţiei
•Echipamentul personal de protecţie respiratorie este conceput în aşa fel încît să acopere gura şi nasul persoanei,
asigurînd filtrarea particulelor infecţioase prezente în aer
•se utilizează în zonele cu risc sporit de expunere şi completează măsurile controlului administrativ şi
ingineresc:
- Salon unde se efectuează proceduri de inducere a tusei
- Salon spirometrie
- Salon bronhoscopie
- Săli patomorfologice
- Săli intervenţii chirurgicale urgente la pacienţi potenţiali TB contagioşi
Măsuri de protecție respiratorie personală
•Instruirea personalului medical
•Selectarea respiratoarelor
•Testul de etanșare
•Instruirea pacienților referitor la igiena respiratorie și la normele de comportament în timpul procedurilor de
inducere a tusei
Măștile chirurgicale:
- Au fost iniţial create să protejeze pacientul de aerosolii eliminaţi de medic şi asistenta medicală în timpul
procedurilor medicale
- Deşi, de obicei, măştile chirurgicale sunt utilizate de către personalul medical pentru asigurarea protecţiei
respiratorii, acestea nu oferă 100% protecţie persoanelor care le poartă cînd e vorba de M.tuberculosis şi nu
trebuie utilizate cu acest scop!
- Măştile chirurgicale trebuie oferite pacienţilor suspecţi şi celor baciliferi
- Folosirea corectă a măştii reduce cantitatea de aerosoli infecţioşi eliminaţi de pacienţi TB
- Iată de ce distribuirea/oferirea măştilor trebuie să fie însoţită de instruirea pacienţilor privind utilizarea
corectă a acestora
- Cu toate acestea, utilizarea măştilor chirurgicale de către pacienţii cu TB poartă în sine riscul de apariţie a
stigmei faţă de pacienţi
Respiratorul:
- Respiratorul este un mijoc individual de protecţie respiratorie, care acoperă gura şi nasul şi are o capacitate
specifică de filtrare a aerului
- Spre deosebire de masca chirurgicală, respiratorul conţine un filtru şi este conceput astfel încît să acopere etanş
faţa, pentru a preveni pătrunderea particulelor infecţioase sub mască
- Respiratoarele sunt utilizate doar în instituţiile specializate, de obicei spitale de tuberculoză, doar după ce au
fost respectate complet toate măsurile administrative şi de mediu
- Saloane izolator
- Încăperi colectare spută
- Vehicul AMU sau la transportarea pacienţi TB contagioşi
- Domiciliu pacienţi TB contagioşi
61.The End TB Strategia: viziunea, scopul, obiectivele. Programul Naţional de control al
tuberculozei în RM: scopul, obiectivele.
Viziunea: O lume fără TB Zero decese TB, Zero boala TB, și Zero TB suferințe
Scopul: A pune capăt epidemiei globale TB
Obiective:
- Reducerea cu 95% cazurilor de decese TB (comparativ cu a. 2015)
- Reducerea cu 90% incidenței TB (comparativ cu a. 2015)
- Nici o familie afectată, ce se confruntă cu cheltuielile catastrofale din cauza TB

•Scopul Programului: ameliorarea sănătăţii populaţiei prin reducerea poverii tuberculozei în Republica
Moldova, în conformitate cu Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului şi obiectivele Parteneriatului “Stop TB”
•Obiectivele Programului:
- asigurarea unui diagnostic calitativ, cu obţinerea către anul 2015 a unei rate de detecţie a cazurilor de
tuberculoză pulmonară cu microscopia pozitivă de peste 70%
- realizarea şi menţinerea către anul 2015 a accesului universal la tratamentul eficient al tuturor formelor
de tuberculoză, cu obţinerea unei rate de succes a tratamentului cazurilor noi de tuberculoză pulmonară cu
microscopie pozitivă de cel puţin 78% şi a ratei de succes a tratamentului cazurilor cu tuberculoză
multidrogrezistentă nu mai joasă de 60%
- asigurarea către anul 2015 a suportului social pentru cel puţin 90% din pacienţii cu tuberculoză din
categoriile socialmente vulnerabile
- asigurarea către anul 2015 a controlului eficient al coinfecţiei TB/HIV, cu reducerea ratei de coinfecţie
TB/HIV printre cazurile de tuberculoză sub 3%
- sporirea către anul 2015 a nivelului de cunoştinţe al populaţiei despre tuberculoză la un nivel de cel puţin
80% şi menţinerea unei rate de vaccinare BCG la naştere de cel puţin 98%
- dezvoltarea şi aplicarea către anul 2014 a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi operaţionale în domeniul
controlului tuberculozei cu realizarea a cel puţin 7 cercetări
- consolidarea către anul 2015 a unui sistem eficient de management, coordonare, monitorizare şi evaluare a
Programului
62.Structura organizatorică şi responsabilităţile serviciilor de control al tuberculozei. Nivelul
central. Nivelul raional/municipal. Nivelul primar. Activităţile comune ale centrelor de
sănătate publică, serviciilor de ftiziopneumologie şi medicină primară în controlul
tuberculozei.
•Nivelul Central – Institutul de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc”. Coordonarea programului
este efectuat de coordonatorul Principal al PNCT
•Nivelul Raional/Municipal reprezentat de Secţiile Teritoriale de Ftiziopneumologie
•Nivelul primar este reprezentat de către Centrele medicilor de familie şi este unul din cele mai
importante
Activitățile comune
Integrarea serviciilor de ftiziopneumologie cu medicina primară și medicina preventivă, susținută de
administrația publică locală şi de întreaga societate este cheia succesului unui Program Național de Control al
tuberculozei. Acesta va contribui la depistarea preco- ce a bolnavilor de tuberculoză, la tratamentul corect şi
strict supravegheat, la micşorarea rezervoarelor de infecție tuberculoasă, a dezvoltării formelor rezistente de
tuberculoză, iar ca rezultat la scăderea tuturor indicilor epideometrici din țară.

63.Controlul tuberculozei la nivelul asistenţei medicale primare. Obligaţiunile medicului de

familie în controlul tuberculozei.
Atribuţiile lucrătorilor AMP în controlul TB:
•Identificarea suspecţilor de tuberculoză din rândul „simptomaticilor” şi referirea lor către serviciul
ftiziopulmonologic
•Să participe, în colaborare cu medicul ftiziopneumolog, la efectuarea investigaţiei epidemiologice şi
implementarea măsurilor necesare la depistarea cazurilor de tuberculoză
•Să efectueze, după confirmarea diagnosticului de TB, vizite comune în focar TB cu medicul epidemiolog și
ftiziopneumolog, cu întocmirea anchetei de investigare a focarului, alcătuirea planului de asanare a focarului și
să asigure realizărea lui
•Să asigure administrarea tratamentului sub directă observare la bolnavii cu tuberculoză înscrişi pe listele
sale sau aliaţi în teritoriul pe care îl au arondat epidemiologic sub supravegherea serviciilor TB
•Să depisteze oportun cazurile de întrerupere a tratamentului și să asigure reîntoarcerea promptă a
pacientului la medicație
•Să raporteze imediat serviciilor TB a oricărui abandon sau a oricăror complicaţii care pot apărea în timpul
tratamentului
•Să monitorizeze pacienţii din grupurile cu risc sporit de îmbolnăvire cu tuberculoză conform
reglementărilor naţionale
•Să examineze activ contingentele periclitante
•Să efectueze vaccinarea BCG precum şi efectuarea intradermoreacţiei la tuberculină la copii (conform
legislaţiei naţionale)
•Să contribuie la instruirea bolnavilor TB și familiile acestora, cât și întreaga populație din teritoriu în ceea ce
priveşte simptomele și profilaxia TB, implicând în aceste acțivități comunitatea, autoritățile publice locale.