Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie Nicolae Testemițanu

Etapele ciclului replicativ viral.Interferenţa virală

 Etapele ciclului replicativ viral

1 Recunoașterea celulei gazde

2 Adsorbția ( atașarea ) virusului de celula gazdă

3 Penetrarea sau pătrunderea virusului în celula gazdă

4 Decapsidarea şi migrarea acidului nucleic la locul replicării.

5 Sinteza macromoleculară. Biosinteza compușilor virali

6 Morfogeneza virionilor noi formați

7 Eliberarea virionilor din celulă

1 Recunoaşterea celulei gazdă

Pentru a infecta o celulă, virusul trebuie, în primul rând, să

recunoască celula care îi permite replicarea. Acest proces este
realizat datorită existenţei unor situsuri receptor-specifice (de
natură proteică) situate pe suprafaţa externă a particulei virale.
Aceste situsuri reacţionează specific cu receptori
corespunzători (de natură glicoproteică sau glicolipidică) de pe
suprafaţa celulelor "ţintă".
 2 Adsorbţia (ataşarea) virusului de celula gazdă
Structurile de ataşare ale virusului pot fi: capsomerele capsidei, glicoproteinele;
Receptorii specifici de pe membrana citoplasmatică a celulei gazdă sunt constituenţi normali ai acesteia.
Multiplele interacţiuni dintre proteinele virale de ataşare şi receptorii celulei gazdă, ataşeaza ferm virusul de celula
gazdă. Aceste interacţiuni pot reprezenta mecanismul “trigger” (declanşator) în urma căruia este eliberată
nucleocapsida în celula gazdă.
 ! Nu orice tip de celulă posedă receptori pentru orice tip de virus, astfel că fixarea şi adsorbţia virusurilor pe celule nu este
întâmplătoare şi depinde de afinitatea dintre celulă şi virus, afinitate denumită tropism. În absenţa receptorilor specifici
celula gazdă este denumită celulă nepermisivă.

Tropism

de regn ( vegetal, animal)

legat de tipul de celulă

de specie
 3 Penetrarea sau pătrunderea virusului în celula gazdă

În această fază se realizează infectarea celulei cu virus datorită pătrunderii acestuia prin peretele celular.Procesul poartă
denumirea de viropexie. Acest proces activ se poate desfăşura prin două modalităţi:

1Endocitoză., specifică virusurilor nude,iar mecanismul este asemănător procesului de fagocitoză.La nivelul membranei
celulare se formează o invaginaţie care include virusul iar ulterior membrana celulei se reface.Învelişul viral va fi lezat de
enzimele citoplasmatice eliberându-se genomul viral.
2.Fuziune, specifică virusurilor acoperite, reprezintă pătrunderea directă a virusului prin peretele celular, la locul de
fixare. Spiculii existenţi au rolul unor enzime, glicoproteaze care vor liza membrana celulară formând un canal prin care virusul
trece în materia citoplasmatică.
 4 Decapsidarea şi migrarea acidului nucleic la locul replicării
Decapsidarea constă în îndepărtarea sau distrugerea capsidei virale astfel încât genomul viral să devină accesibil mecanismelor
de transcripţie şi translaţie.
Are loc eliberarea acidului nucleic, astfel că genomul viral devine liber denumit şi virus vegetativ. Acesta este inobservabil, fiind
aparent dispărut ( fără identitate), de unde şi denumirea de eclipsă.

5 Sinteza macromoleculară. Biosinteza componenţilor virali

Acidul nucleic viral (ADN sau ARN) conţine informaţia genetică necesară replicării lui, inclusiv sintezei proteinelor virale. În
general replicarea particulelor virale reuneşte trei aspecte comune tuturor grupelor de virusuri şi anume:

replicarea genomului viral şi producerea de genomi progeni

transcripţia sau copierea informaţiei prin sinteza de ARN-m

translaţia sau decodificarea mesajului la nivelul ribozomilor celulari pentru sinteza proteinelor virale.
 A . Virusuri ARN
Virusurile ARN pot urma 3 tipuri de transcripţie, în funcţie de sensul mesajului înscris în
genomul lor.

- virusuri ARN cu polaritate pozitivă: când ARN-ul viral este ARNm şi poate fi translat în
proteine virale precoce şi tardive.

- virusuri ARN cu polaritate negativă: iniţial sunt produse copii cu polaritate pozitivă ale
genomului parental (sub acţiunea ARN-polimerazei virale). Aceste copii constituie ARNm şi
ele sunt apoi translate în proteine virale

- retrovirusurile: ARN-ul viral parental este transcris sub acţiunea unei revers-transcriptaze
virale (ADN polimerază-ARN dependentă) într-un ADN monocatenar care formează un
hibrid ADN-ARN.
B. Virusuri ADN
Virusurile ADN trebuie, de asemenea, să producă un transcript ARNm, de obicei sub acţiunea unei enzime a celulei gazdă
(ARN-polimeraza ADN-dependentă). Moleculele de ARNm viral sunt translate în proteine precoce şi tardive. ADN-ul parental
dublu catenar este de obicei replicat de o ADN-polimerază ADN-dependentă codificată de virus.

! Celula gazdă pune la dispoziţia virusului, pentru replicare şi biosinteza proteinelor virale, materialul plastic şi energetic
necesar: aminoacizi, nucleotide, enzime, ARN-t (transfer), ribozomi, iar virusul participă doar cu informaţia genetică cuprinsă
în genomul viral, care indică ce trebuie realizat.
 6 Morfogeneza virionilor progeni (nou formați)
La sfârşitul fazei de biosinteză, când în celulă s-au acumulat cantităţi mari de acid nucleic şi proteine virale, are loc asamblarea
virionilor progeni.
Morfogeneza, ca regulă generală, are loc pentru virusurile ARN în citoplasmă, iar pentru virusurile ADN, intranuclear, după
migrarea materialului viral din citoplasmă în nucleul celulei gazdă.

7 Eliberarea virionilor din celulă

Virionii nou formaţi pot fi eliberaţi din celulă prin mai multe
mecanisme.
1) Înmugurirea sau burjeonarea este modalitatea de eliberare a
virusurilor cu anvelopă.
Măturarea 2) Liza celulei gazdă
3)Eliberarea virionilor consecutiv morţii celulei şi dezintegrării
acesteia. Aceste virusuri apar cel mai târziu, iar punerea lor în
Eliberarea libertate se
caracterizează printr-o frecvenţă moderată.
4) Trecerea virionilor direct la celula adiacentă celei în care a
avut loc multiplicarea, prin porii membranei celulare.
 Interferenţa virală
Interferenţa virală reprezintă procesul de inhibare a replicării unui virus de către un alt virus care a venit în contact înainte
cu celula respectivă.
Virusul care declanşează interferenţa se numeşte virus inductor sau interferent, iar celălalt,virus interferat sau exclus.

Totodată interferonul difuzând la celulele sănătoase

învecinate înaintea virusului, le transmite acestora rezistenţa
antivirală, împidicând infecţia.Astfel interferonul este utilizat
în medicină în tratamentul unor boli virale şi în unele boli
canceroase.
Bibliografie
file:///C:/Users/iGreen/Desktop/USMF/Anul%20ll/Semestrul%20ll/Microbiologia%20si%20imunologia/Morfologia_vir
usurilor_2021-35684.pdf

https://www.greelane.com/ro/%C8%99tiin%C8%9B%C4%83-tehnologie-math/%C5%9Ftiin%C5%A3%C4%83/virus-rep
lication-373889

http://www.umft.ro/data_files/documente-atasate-sectiuni/6306/curs_20de_20microbiologie_20special_c4_82_20v
ol_20ii.pdf

https://conspecte.com/microbiologie/replicarea-virusurilor.html

http://docshare01.docshare.tips/files/29940/299403788.pdf