TUBERCULOZA CUTANATA

Formă rară de manifestare a tuberculozei luând forme clinice variate determinate de:
◦ modul de invadare a pielii de către BK
◦ virulenţa germenului
◦ imunitatea organismului
Tuberculozele cutanate sunt produse de:
◦ Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch)
◦ Mycobacterium bovis
◦ Mycobacterium avium
 Tuberculozele cutanate se împart în tuberculoze tipice şi tuberculoze atipice

Tuberculoze cutanate tipice Tuberculoze cutanate atipice

1. Şancrul tuberculos
2. Lupusul tuberculos (vulgar)
3. Tuberculul anatomic
4. Tuberculoza verucoasă
5. Ulcerul tuberculos
6. Goma tuberculoasă (scrofuloderma)
7. Abcesele tuberculoase metastatice
8. Tuberculoza cutanată miliară
 Sunt denumite şi tuberculide
 Sunt cauzate fie de un număr foarte mic de
bacili, fie de o hipersensibilizarea a pielii faţă
de un focar tuberculos visceral.
1. Tuberculidele papulo-necrotice
2. Lichenul scrofulosorum
3. Eritemul indurat Bazin
4. Eritemul nodos

Şancrul tuberculos
- complexul primar tuberculos la nivel cutanat
- tuberculoză cutanată primară rezultată din inocularea exogenă a M. tuberculosis pe piele
- foarte rară întâlnindu-se la copii sub 5 ani, iar la adult îndeosebi la personalul sanitar
- debutează ca o pustulă sau papulă de coloraţie roşie-maronie care prin erodare se transformă
într-o ulceraţie neregulată
- Adenopatia satelită apare la 3-4 săptămâni după dezvoltarea ulceraţiei, este inflamatorie, cu
posibilitatea abcedării şi deschiderii la suprafaţa pielii

1
Lupusul tuberculos (vulgar)
- Cea mai frecventă formă clinică de TBC cutanată
- Tuberculoza de reinfectie la subiecţii contaminaţi anterior cu BK şi prezentând sensibilitate
la tuberculină
- Inocularea cutanată a BK poate fi endogenă (TBC pulmonară, ganglionară) sau exogenă
(înţepătură, vaccinare, circumcizie)
- Evoluţie cronică întinsă pe zeci de ani, şi este caracterizată prin ulceraţii întinse şi mutilante
la pacienţii netrataţi (ca şi „muşcǎtura de lup”)
- Localizarea de elecţie este la nivelul feţei
Manifestari clinice
 Leziunea elementară este un papulo-nodul rotund (lupom) situat în dermul profund, cu
diametrul de 3-4 mm, cu o consistenţă moale, cu o culoare roşie-gălbuie ca şi „marmelada de
mere”
 Lupomul are tendinţa de a persista, de a se înmulţi, de a conflua cu elementele învecinate
formând placarde care se extind prin periferie în timp ce centrul devine atrofic
Forme clinice
 lupusul tuberculos plan - plăci având suprafaţa netedă sau acoperită de scuame psoriaziforme
şi o margine neregulată sau policiclică;
 lupusul tuberculos hipertrofic - tuberculi boselaţi, de coloraţie gălbuie şi consistenţă moale,
cu suprafaţa netedă sau hiperkeratozică
◦ lupusul tumidus - localizat pe nas
◦ lupusul mixomatos - localizat la lobul urechii;
 lupusul tuberculos ulcerat în care tuberculii se necrozează progresiv  leziuni distructive,
cicatriceale;
 lupusul diseminat eruptiv în care leziunile sunt constituite din numeroşi lupomi izolaţi,
localizaţi îndeosebi pe trunchi
Diagnostic
- Diagnosticul este sugerat de aspectul clinic şi este confirmat de examenul histopatologic.
- Histologic:
◦ se formeaza un granulom tuberculos cu celule gigante, celule epiteloide şi zone de necroză de
cazeificare
◦ bacilii tuberculoşi sunt prezenţi, dar în număr foarte mic
- IDR la tuberculina este pozitivă
- De multe ori lupusul tuberculos coincide cu o tuberculoză pulmonară (Rx)
Goma tuberculoasă (scrofuloderma)

2
- Extinderea la nivelul pielii, pe cale limfatică sau prin contiguitate, a unui focar tuberculos
subiacent (ganglionar sau osteo-articular)
- Localizări: regiunea gâtului, axile, inghinal, presternal
- Clinic: nodul subcutanat ferm, mobil şi acoperit de un epiderm moale  nodulul creşte, se
inflamează, devine sensibil, aderă de piele şi ia o culoare roşie-violacee  centrul devine
fluctuent şi se ramoleşte  ulceraţie adâncă, cu fundul murdar, cu marginile neregulate 
cicatrice vicioase, cu bride fibroase
- Evoluţie lentă în luni şi ani de zile, cu pusee repetate

Tuberculul anatomic
 Localizare faţa dorsală a degetelor mâinii
 Frecvent la anatomopatologi
 Clinic – papulă sau nodul hiperkeratozice
 Evoluţie
- tuberculoză verucoasă tipică
- visceralizarea infecţiei

Tuberculoza verucoasă
 Inocularea exogenă a BK la pacienţii cu imunitate preexistentă
 Localizare:
- faţa dorsală a mâinilor şi degetelor traumatizate anterior, îndeosebi la persoanele cu
anumite ocupaţii (medici veterinari, îngrijitori de vite, măcelari, tăbăcari)
 Clinic:
- papulă sau papulo-pustulă  nodul hiperkeratozic înconjurat de un halou inflamator 
placard keratozic de consistenţă fermă
 În absenţa tratamentului evoluţia este de lungă durată (ani de zile)

Ulcerul tuberculos (tuberculoza periorificiala)

 Pacienţi cu tuberculoză viscerală avansată  prin autoinoculare leziuni la nivelul joncţiunii
muco-cutanate constituind tuberculoza orificială
 Clinic:
- mic nodul violaceu, moale  ulceraţie anfractuoasă, dureroasă
 Orificiul bucal (limba, buze, gingii), anal, genital

Abcesele tuberculoase metastatice

3
 rezultatul diseminării hematogene a micobateriilor de la un focar primar în timpul unei
perioade de rezistenţă scăzută sau de alterare a imunităţii
 noduli subcutanaţi fluctuenţi, care pot invada pielea supraiacentă cu formarea de fistule şi
ulceraţii

Tuberculoze cutanate atipice (tuberculide)

Lichenul scrofulosorum (tuberculidele lichenoide)

Tuberculidele papulo-necrotice
 Formă de răspuns imunologic al gazdei la produşi ai micobacteriilor prezenţi în circulaţia
sanguină
 Adulţi tineri
 Clinic:
- leziuni papulo-nodulare de coloraţie roşie-brună, având în centru o veziculo-pustulă, care
va da naştere unei cruste galben-cenuşii, aderente, care acoperă o ulceraţie crateriformă
 cicatrice deprimată
- Foliclis – pe membre
- Acnitis – la nivelul feţei

Tratamentul tuberculozei cutanate

 Identic cu cel al tuberculozei altor organe
 Tuberculostaticele utilizate sunt:
◦ izoniazida
◦ rifampicina
◦ etambutolul
◦ pirazinamida
 Schemele terapeutice folosite au o durată de 6 sau 9 luni

Scheme terapeutice

4
◦ izoniazida 5-10 mg/kg/zi + rifampicina 450-600 mg/zi + etambutolul 15 mg/kg/zi în tratament
continuu (7/7) timp de 2 luni apoi rifampicină (2/7) şi izoniazidă 5 mg/kg/zi zilnic timp de 6-7
luni
◦ izoniazidă + rifampicină + pirazinamidă timp de 3 luni continuată cu asocierea izoniazidă şi
rifampicină timp de încă 4 luni
◦ izoniazidă + rifampicină + etambutol + pirazinamidă timp de 2 luni continuată cu izoniazidă +
rifampicină încă 4 luni
Tratamentul trebuie să ţină cont de forma clinică de tuberculoză cutanată

LEPRA

 Boalǎ infecţioasǎ produsǎ de Mycobacterium leprae sau bacilul Hansen

 Cunoscutǎ încă din antichitate ca fiind una dintre cele mai cumplite boli
 Evoluţie endemicǎ în anumite zone ale lumii (Africa Ecuatorialǎ – 4 milioane, India – 3,5
milioane).
 În ţǎrile dezvoltate nu se gǎsesc decât cazuri sporadice, când boala este adusǎ de turişti

Epidemiologie
 Sursa de contaminare - bolnavii cu lepră
 Căi de diseminare:
o secreţia nazală: prin strănut, tuse, vorbire,
o leziunile cutanate ulcerate,
o salivă, materiile fecale, urină, secreţie vaginală, lichid spermatic.
 Bacilii Hansen rămân viabili câteva zile în mediul ambiant în praf, pe îmbrăcăminte şi
obiecte
 Poarta de intrare obişnuită este reprezentate de mucoasa nazo-faringiană

 Contagiozitatea leprei este foarte scǎzutǎ.

 Infectarea este strâns legată de contactul direct şi îndelungat între cei ce răspândesc boala şi
cei susceptibili
 Riscul cel mai mare de infecţie îl au copiii sub 5 ani, adulţii malnutriţi, cu condiţii precare de
igienă, ce trăiesc în aglomeraţiile umane
 Perioada de incubaţie este lungă, în medie de 3-5 ani, dar cu limite mai largi între 2 şi 15 ani.

5
Manifestari clinice:
Debutează cu semne nespecifice:
o febră intermitentă sau subfebrilitate,
o mialgii, artralgii, nevralgii,
o epistaxis repetat,
o starea generală se alterează progresiv.
Există două forme clinice principale (polare) de lepră
 Lepra lepromatoasă
 Lepra tuberculoidă

Lepra lepromatoasă
Forma mai gravă, cu contagiozitate crescută, ce afecteazǎ indivizii cu rezistenţǎ scǎzutǎ la boalǎ.
Clinic:
- Lepride plane sau papuloase sau placarde difuze
- Leproame - noduli reliefaţi, roşietic-arămii sau bruni, nedureroşi, de consistenţă fermă.
Pot ulcera devenind foarte contagioase
- Localizarea de elecţie o repezintă faţa: fruntea, sprâncenele, spaţiile intersprâncenoase,
nasul, buzele, urechile, realizând aspectul de facies leonin
- Alopecia sprâncenelor şi bărbii
- Pielea este uscatǎ, fǎrǎ sudoraţie datorită distrugerii glandelor sudoripare

Rinita şi coriza mucopurulente, persistente

Ulceraţii ale septului nazal, perforaţii ale cartilajului şi chiar înfundarea nasului (nas în
lornietă)
Afectarea nervilor cubital şi/sau sciatic conduce la nevralgii, paralizii şi tulburări trofice
(ulceraţii, mal perforant), mutilări
Starea generală este alterată cu astenie şi febră
- Adenopatii generalizate,
- orhiepididimita cronică cu sterilitate,
- ginecomastie,
- splenomegalie,
- leziuni renale, endocrine,
- leziuni osoase (osteoporoză, osteoartrite),
- afectare oculară cu cecitate
Evoluţia este gravă fiind letală în 1-5 ani în lipsa tratamentului

6
Lepra tuberculoidă
 Forma mai blândă de lepră, cu contagiozitate mai redusă
 Cutanat:
- lepride maculoase, papuloase, placarde cu periferia micronodulară, mici leproame, de
coloraţie roşie-violacee, cu evoluţie excentrică. Leziunile cutanate sunt anestezice!!
 Neurologic:
o Manifestările nervoase sunt precoce, constante şi importante
o Sunt afectaţi: nervul sciatic popliteu extern, nervul cubital şi nervii plexului cervical,
o Disociaţie termo-analgezică (pierderea sensibilităţii termice la cald şi frig, a sensibilităţii
dureroase şi conservarea celei tactile)
o Atrofii musculare (ghiară cubitală), tulburări trofice (mal perforant plantar) sau mutilări

Diagnosticul in lepra
Clinic
Paraclinic
 Frotiu din secreţia nazală sau din ulceraţiile cutanate colorat Ziehl-Nielsen
 IDR la lepromină (reacţia Mitsuda)
- pozitivă în lepra tuberculoidă
- negativă în lepra lepromatoasă
 teste serologice de dozare a anticorpilor circulanţi
 Examenul histopatologic al unui fragment de biopsie cutanată sau nervoasă

Tratamentul in lepra
 Rifampicina (cea mai activă împotriva BH)
 Dapsona
 Etionamida
 Clofazimina
Tratament
o minim 6 luni în lepra tuberculoidă
o minim 2 ani în lepra lepromatoasă, dar mai sigur până la negativarea examenelor
bacteriologice (practic toatǎ viaţa)