Elev:Cojuhari Constantin

Anul I
Grupa M6
Scoala Sanitara De Stat:ʺ Gr Ghica Vodaʺ Iasi

Bacilul Lepros
Microbiologie

Profesor:Coroliuc I
 Lepra (sau boala Hansen) este o boală infecțioasă gravă cunoscută din antichitate, provocată
de Mycobacterium leprae sau Mycobacterium lepromatosis. Principalele forme ale bolii se bazează
pe numărul de bacterii prezente: paucibacilare și multibacilare.[1] Cele două forme se diferențiază
prin numărul de pete ușor depigmentate prezente, formele paucibacilare având mai puțin de cinci
pete, iar formele multibacilare având mai mult de cinci pete.[1] Diagnosticul este confirmat prin
identificarea de bacili acido-rezistenți într-o biopsie a pielii sau prin detectarea de ADN prin reacția
de polimerizare în lanț.[1] Lepra este mai des întâlnită la persoanele care locuiesc în condiții de
sărăcie și se crede că este transmisă prin picături respiratorii.[1] Nu este foarte contagioasă.[1]
Există o organizație internațională pentru combaterea leprei ILEP - International Federation of Anti-
Leprosy Associations care caută eradicarea bolii pe glob, lucru dificil din cauza timpului de incubație
lung [2].
În România mai există boala în delta Dunării, în Tichilești o localitate în județul Tulcea, Dobrogea se
află singurul sanatoriu (spital) unde mai conviețuiesc cei bolnavi de lepră.
Istoric[modificare | modificare sursă]
Boala este cunoscută din vechime, fiind amintită deja în primele izvoare scrise din istorie. Cercetările
mai recente au stabilit că locul de origine a bolii este Africa de est. De aici boala s-a extins
în Europa și Asia ajungând în India.
În Vechiul Testament, partea Leviticus (cartea 3-a a lui Moise), boala este descrisă amănunțit în
capitolul XIII vers. 1-46. De menționat că aici lepra nu este considerată ca o boală diferită de alte
boli dermatologice ca Lupus erythematodes (boală de piele cu o etilogie necunoscută), sau „Lupus
vulgaris” (tuberculoză dermică), cauza fiind necunoscută datorită cunoștințelor medicale puține din
acel timp.

Noile infecții cu lepră (2003)

La fel boala este amintită în Roma și Grecia antică. O preocupare deosebită cu această boală a fost în
timpul lui Cicero. Mai târziu prin secolele VII și VIII boala este răspândită în rândul populației
langobarde (popor germanic din nordul Italiei). Prin secolul IX și XI boala este amintită
în Würzburg, Bremen sau colonia de leproși (Leprosorium) din Aachen.
Conform specialiștilor, lepra probabil nu exista în Grecia dinaintea lui Hristos[3] și sunt voci care
afirmă că nu exista nici în Israelul dinaintea lui Hristos.[4][5]
Cruciadele fiind considerate ca unul din factorii importanți care au determinat răspândirea bolii
în Evul Mediu, boala atinge un apogeu în secolul XIII și dispare la sfârșitul secolului al XVI-lea,

lăsând bolnavii cu forma cronică de lepră. Lepra

Lepra este considerată azi o boală care se poate transmite numai în condiții igienice deficitare, stare
de subnutriție care determină o slăbire a sistemului imun.
Fenomenul de contaminare era deja cunoscut de la epidemiile de pestă, ceea ce a determinat izolarea
leproșilor în colonii, evitându-se contactul cu bolnavii, neținând seama de cei contaminați care erau
în perioada de incubație a bolii.
Lepra se extinde în zona Caraibelor și pe continentul american prin colonizarea Americii[6] și
comerțul cu sclavi. O extindere mare a bolii are loc în secolul XIX în Norvegia, atingând cifra de
2800 de leproși. În această perioadă este descoperit de medicul norvegian Hansen agentul etiologic.

LEPRA
    Definitie - afectiune infectioasa transmisibila produsa de un germene acidorezistent inrudit cu
bacilul Koch ( Mycobacteriumleprae sau bacilul Hansen).
   Patrunderea agentului patogen in organism se face, cel mai frecvent prin mucoasa
nazala  sau tegumente.
 

  Localizarea leziunilor, in ordinea frecventei: piele, tesut subcutanat, sistem nervos, aparat genital,
aparat respirator, aparat digestiv si sistemhematopoietic.

   Morfopatologic ↔ granulomul lepros se caracterizeaza prin leziuni difuze sau nodulare

constituite, de la periferie spre centrul leziunii din:
·  elemente limfoide, plasmocitare si fibroblastice,
·  celule epitelioide
·  celule gigante multinucleate cu citoplasma vacuolara (continut lipidic) caracteristice granulomului
lepros - sunt denumite celule Virchow, celule leproase sau globi leprosi
    Coloratia ZiehlNielson pune in evidenta bacilii Hansen.

 Prin necroza tesuturilor in care se dezvolta leziunile specifice bolii rezulta mutilari (organizare
cicatriceala).
Clasificare - dupa tipul leziunilor :
•   lepra lepromatoasa,
•   lepra tuberculoida
•   lepra nediferentiata.
1.  Lepra lepromatoasa
−  se caracterizeaza prin constituirea de granuloame cu o topografie perivasculara.
−  prin unirea mai multor granuloame se formeaza cavitati pseudochistice pline cu un continut
lipidic.
−  cand leziunile sunt localizate in derm si tesutul subcutanat se produce o atrofie a epidermului.
LEPRA
§    Definitie - afectiune infectioasa transmisibila produsa de un germene acidorezistent inrudit cu
bacilul Koch ( Mycobacteriumleprae sau bacilul Hansen).
§    Patrunderea agentului patogen in organism se face, cel mai frecvent prin mucoasa
nazala  sau tegumente.
§    Localizarea leziunilor, in ordinea frecventei: piele, tesut subcutanat, sistem nervos, aparat
genital, aparat respirator, aparat digestiv si sistemhematopoietic.
§    Morfopatologic ↔ granulomul lepros se caracterizeaza prin leziuni difuze sau nodulare
constituite, de la periferie spre centrul leziunii din:
·  elemente limfoide, plasmocitare si fibroblastice,
·  celule epitelioide
·  celule gigante multinucleate cu citoplasma vacuolara (continut lipidic) caracteristice granulomului
lepros - sunt denumite celule Virchow, celule leproase sau globi leprosi
§    Coloratia ZiehlNielson pune in evidenta bacilii Hansen.
§    Prin necroza tesuturilor in care se dezvolta leziunile specifice bolii rezulta mutilari (organizare
cicatriceala).
Clasificare - dupa tipul leziunilor :
•   lepra lepromatoasa,
•   lepra tuberculoida
•   lepra nediferentiata.
1.  Lepra lepromatoasa
−  se caracterizeaza prin constituirea de granuloame cu o topografie perivasculara.
−  prin unirea mai multor granuloame se formeaza cavitati pseudochistice pline cu un continut
lipidic.
−  cand leziunile sunt localizate in derm si tesutul subcutanat se produce o atrofie a epidermului.
2.  Lepra tuberculoida
−  granulomul are o morfologie foarte asemanatoare cu granulomul tuberculos (numeroasele celule
epitelioide si celule gigante de tip Langhans).
−  absenta necrozei de cazeificare reprezinta un criteriu de diagnostic diferential.
3.  Lepra nediferentiata
−  este caracterizata prin constituirea unui infiltrat inflamator nespecific.
−  doar evidentierea bacililor Hansen in leziune si evolutia clinica permit stabilirea diagnosticului
pozitiv.
! Indiferent de forma pe care o imbraca inflamatia leproasa, prinderea filetelor nervoase in procesul
inflamator  este  caracteristica.
Evolutia bolii:
1.  Stadiul  primar    - se caracterizeaza printr-un afect primar, reprezentat de:
§    o ingrosare limitata la locul de patrundere a germenilor (mucoasa nazala sau piele) si
§    leziuni elementare cutanate (lepride) de tip eritematos sau pigmentar;
2.  Stadiul secundar
•    apar leziuni infiltrative difuze sau nodulare → leproame
•    aceste leziuni sunt raspunzatoare de modificarea caracteristica a expresiei fetei (facies leonin) si
de cicatricele mutilante, prin organizarea zonelor de necroza; caracterul mutilan t al bolii este
conditionat si de interesarea terminatiilor nervoase (asa-numita lepra nervoasa).
•    histologic se constata ingrosarea traiectelor nervoase  prin leziuni granulomatoase specifice, care
conduc la demielinizare si liza neurofibrilelor è apar tulburari trofice in teritoriile inervate de nervii
afectati.
 3. Stadiul tertiar  este caracterizat prin aparitia leziunilor granulomatoase, difuze si nodulare,
in viscere.
Cauze - afectiunea este cauzata de o bacterie in forma de bastonas, bacilul lui Hansen
sau mycobacterium leprae. Contagiunea nu este posibila decat in unele forme
de lepra (lepralepromatoasa); ea se face pornind de la secretiile nazale sau de la plagile cutanate ale
unui bolnav, care contamineaza pielea sau mucoasele (mucoasa respiratorie) unui subiect sanatos.

Simptome si semne - Evolutia leprei este foarte lenta si se intinde pe mai multi ani. Primele leziuni
sunt mici pete depigmentate, in general albe, cu diametrul de cativa milimetri, unde pielea este
insensibila si nu transpira. Boala ia apoi fie o forma numita tuberculoida, fie o forma zisa
lepromatoasa, sau chiar o forma intermediara.
- Lepra tuberculoida, cea mai frecventa, se intalneste la subiectii care au mijloace de aparare
imunitara relativ eficace. Ea lezeaza mai ales nervii, indeosebi in regiunile cotului, gambei sau
gatului, si acestia devin palpabili sub forma unor cordoane groase regulate sau avand portiuni cu
umflaturi si strangulatii. Evolutia se face catre o extindere a leziunilor, o deshidratare progresiva a
pielii, alterari ale muschilor si nervilor care duc la mal perforant plantar (ulceratii), retractii ale
tendoanelor si aponevrozelor picioarelor si mainilor.
- Lepra lepromatoasa, cea mai grava, se intalneste la subiectii cu mijloace de aparare imunitara
insuficiente. Ea se traduce prin aparitia de leproame, noduli de culoare rosie-bruna durerosi, care
sangereaza sub piele si sunt suficient de numerosi pentru a fi mutilanti. Fata, atunci cand este atinsa
de astfel de leziuni, se numeste leonina (amintind de un leu). Leproamelor li se asociaza o rinita
inflamatorie foarte contagioasa care poate antrena o prabusire a cartilagiilor, atingeri ale ochilor,
gurii si viscerelor, o febra si o insemnata oboseala generala. 
Tratament - Lepra este tratata prin administrarea de sulfone; totusi, deoarece au aparut numeroase
fenomene de rezistenta la acest medicament in ultimii ani, actualmente se face apel la alte produse
(sulfamide, rifampicina, dofazimina). Tratamentul trebuie sa fie urmat vreme indelungata, intre 6
luni si 2 ani, chiar si mai mult in formele evoluate. El duce la vindecarea formelor debutante si
impiedica evolutia formelor grave. 
Sinonim: boala lui Hansen.