LP 2: INFECŢIILE

BACTERIENE CUTANATE
Dr. NICOLA MONICA
Stafilococii
• familia Micrococcaceae
• coc gram-pozitiv,necapsulat,aşezat în ciorchine,aerob, facultativ anaerob.
• stafilococul alb (S. epidermidis) este patogen oportunist
• principalul habitat al Stafilococului auriu este regiunea anterioară a nărilor, perineu, tub
digestiv, pielea păroasă a capului şi părul, mâinile (mai ales subunghial)
• stafilococul auriu este o specie virulentă şi toxigenă
• rar pe tegument integru deoarece bacteriile nu pot trece de stratul cornos al epidermului
• lipidele de pe suprafata tegumentului au proprietati antibactericide
• frecvent pe leziuni cutanate preexistente (ruperea barierei cutanate)- maceratie, rani cronice,
escoriatii in urma leziunilor de grataj datorita cresterii pH-ului, cantitatii de dioxid de
carbon si nivelului de apa din epiderm
• contin proteine de suprafata care adera de mucoasa nazala, tegument
• este nevoie de 10000 de S.aureus pentru a produce un abces!
Streptococii
• familia Streptococcaceae
• coci gram-pozitivi, necapsulaţi, aşezaţi în lanţuri, aerobi, facultativ anaerobi
• principalul habitat al lor este rinofaringele
• patogenitatea streptococului este dată de o multitudine de factori de virulenţă şi de toxine
• clasificarea cea mai utilizată este cea antigenică, propusă de Lancefield- 19 grupuri
serologice de streptococi. Streptococul piogen grup A este cel mai important pentru
patologia dermatologica.
• in functie de capacitatea de a produce hemoliză, streptococii beta hemolitici, care
produc o zonă întinsă de hemoliză completă pe geloză sânge şi au rol principal în
patologia cutanată;
Stafilodermiile au fost clasificate în:
• stafilodermii pilosebacee- foliculite si perifoliculite
• stafilodermii ale glandelor sudoripare
• stafilodermiile unghiilor
• stafilodermiile pielii glabre
Foliculitele superficiale:
Impetigo stafilococic Bockhart
• mică pată eritematoasă care este apoi înlocuită cu o pustulă centrată de un fir de păr şi
înconjurată de un halou eritematos. Pustulele au dimensiuni cuprinse între 1-5 mm şi
sunt izolate sau grupate într-un placard. Ele se rup sau se usucă în câteva zile şi rezultă
cruste. Se vindecă fără cicatrice. Rareori, la persoane cu imunitatea deprimată,
afecţiunea poate avea o evoluţie cronică, extinzându-se la foliculii vecini şi complicându-
se cu abcese, furuncule, celulită, sicozis etc.
Diagnosticul se pune pe baza examenelor clinice,
examenul bacteriologic fiind necesar doar în unele forme
cu evoluţie recidivantă.
Tratamentul constă:
- profilactic - într-o igienă riguroasă, cu evitarea transpiraţiei, a macerării
tegumentelor şi tratamentul oricărei soluţii de continuitate.
- Curativ, se recomandă un tratament local care constă în deschiderea
pustulelor şi dezinfecţia lor cu apă oxigenată, soluţii de rivanol etc,
îndepărtarea crustelor şi atingerea cu coloranţi (streptomicozan, violet de
genţiana etc.) sau aplicarea de topice cu antibiotice (neomicină,
tetraciclină, bacitracină, polimixină), eventual asociate cu antiinflamatoare
(hidrocortizon 1%). Astfel, se dovedesc foarte utile preparate precum:
Diprogenta, Neobasept, Baneocin, Neobacin, Nebacetin, Septozol etc.
- Antibioterapia generală nu este necesară decât în formele cronice,
trenante.
 Foliculitele profunde:
1. Sicozisul vulgar – stafilococic
2. Foliculita genelor
3. Foliculita narinara
1. Sicozis vulgar stafilococic
• 1. pustule foliculare superficiale, care evoluează spre papulo-pustule centrate de un fir
de păr şi asociate cu colecţii purulente profunde, realizând aspectul de „abces în buton
de cămaşă".
• leziunile se însoţesc de reacţie perifoliculară şi au tendinţa la confluare în plăci
eritemato-edematoase, acoperite cu pustule care se deschid şi se acoperă de cruste brun-
cenuşii.
• evoluţia este cronică, cu pusee recidivante şi tendinţă la extensie spre foliculii vecini,
uneori conducând spre o formă particulară de sicozis care poartă numele de foliculită
decalvantă sau sicozis lupoid.
• infecţia pătrunde până la papila firului de păr pe care o distruge şi determină alopecie
cicatriceală. Evoluează sub formă de placarde cu zonă centrală lipsită de păr,
lucitoare, înconjurată de o zonă activă periferică, cu multiple pustule foliculare şi
cruste
• mai multe placarde pot conflua rezultând zone alopecice întinse.
2.Foliculita genelor (ulcior, orgelet)
• foliculită profundă, cu evoluţie acută, care se localizează la marginea pleoapelor, sub
forma unei nodozităţi dureroase, centrată de un fir de păr.
• evoluţia este spre abcedare, cu eliminarea puroiului şi vindecare în 7-10 zile

3.Foliculita narinară
• infecţie a foliculilor narinari, foarte dureroasă, care adesea se însoţeşte cu fenomene
de celulită, putând evolua spre un furuncul.
• Este consecinţa unei rinite cronice şi/sau a leziunilor de grataj
Tratamentul este local şi general.
 Tratamentul local urmăreşte eliminarea colecţiilor purulente.
- Toaleta locala.
Se aplică topice cu antibiotice şi antiinflamatoare, se pot face ionizări
cu soluţie 1% de sulfat de cupru.
Crustele se îndepărtează prin aplicarea de pansamente umezite în
soluţii antiseptice (Burow 1/80, hipermanganat de potasiu 1/8000, acid
boric 1% etc).
Se recomandă întreruperea bărbieritului pentru a evita noi
traumatisme.
 Tratamentul general constă în antibioterapie, 10-14 zile şi
imunoterapie (vaccin antistafilococic, Polidin).
 În formele cronice se pot asocia şi doze mici de Prednison, în cure
scurte.
 Perifoliculite
Furunculul
-foliculită cu perifoliculită acută necrozantă, ce afecteaza atât foliculul pilos cât şi glandele
sebacee, ţesutul conjunctiv perifolicular şi ţesutul adipos subcutanat.
• debutează cu o mică pustulă foliculară şi prurit local
• evoluează în profunzimea foliculului pilos, interesând şi ţesuturile perifoliculare, cu
formarea unui nodul deosebit de dureros, care creşte rapid în dimensiuni, până la 1-2
cm diametru, devine fluctuent şi elimină burbionul, rezultând o ulceraţie crateriformă,
care se vindecă în 2-3 săptămâni, cu cicatrice
• burbionul reprezintă miezul necrotic al leziunii şi este format din puroi, detritusuri
celulare şi sânge.
Forme clinice:
1. furunculul malign al feţei:
• se localizează în cele 2/3 superioare ale feţei (buza superioară, şanţul nazogenian, obraz)
• poate determina complicatii grave (tromboflebita sinusurilor laterale, septicemie,
tromboflebita de sinus cavernos)
• edem important al regiunii afectate şi starea generală alterată, febră, frison
• Complicatii: tromboflebita sinusului cavernos asociaza simptomatologie neurologica
(semne meningeale, paralizie de nervi motori ocular şi facial) şi oculara (chemozis
conjunctival, protruzia globilor oculari);
2. furunculul antracoid:
• formă particulară de furuncul care constă în interesarea mai multor foliculi piloşi
învecinaţi şi a ţesuturilor din jurul lor, mergând în profunzime până la nivelul
hipodermului
• sunt interesate regiunile cu tegument gros şi puţin elastic (ceafă, umeri, coapsă etc).
• placard inflamator acoperit de multiple pustule foliculare
• prin eliminarea burbioanelor rezultă numeroase ulceraţii crateriforme, care conferă
leziunii aspectul „în stropitoare".
• se vindecă greu, pe parcursul a mai multe săptămâni, cu formarea de cicatrice inestetice,
cheloidiene
• starea generală este modificata (febră, frison, astenie, greaţă) şi, uneori, se asociază
limfangită şi adenopatie
Tratamentul local
In faza de debut :aplicarea de comprese umede antiseptice. Acestea
favorizează drenajul supuraţiei.
În faza de colectare se urmăreşte evacuarea conţinutului necrotic (burbionul).
După evacuarea conţinutului se elimină sfacelele şi se şterge cavitatea cu apă
oxigenată, apoi se aplică topice cu antibiotice. Se contraindică traumatizarea
leziunilor, pentru că favorizează diseminarea infecţiei pe cale hematogenă şi se
evită antisepticele puternice pentru că irită pielea, favorizând autoinoculările.
Deci nu se exprimă (stoarce), nu se incizează cu bisturiul.
Tratament general
 se recomandă antibioterapie cu peniciline rezistente la beta-
lactamază (Oxacilină, Cloxacilină etc), cefalosporine (Zinnat, Zinacef,
Ospexim etc.) sau chinolone (ciprofloxacină, norfloxacină, ofloxacină)
timp de cel puţin 7 zile.
 se asociază imunoterapie specifică (vaccin şi anatoxină stafilococică)
sau nespecifică (Polidin, Decaris, Corynebacterium parvum),
necesară mai ales în furunculoza recidivantă, furunculul antracoid şi
stafilococia malignă a feţei. În acest ultim caz se asociază
corticoterapie şi anticoagulante (heparină), la primele semne clinice
de tromboflebită de sinus cavernos.
La toate acestea se vor adăuga măsurile de igienă locală deosebit de
strictă, evitarea şi îndepărtarea tuturor factorilor favorizanţi, corectarea
stărilor patologice asociate (diabet zaharat, avitaminoze etc).
 STAFILOCOCIILE GLANDELOR SUDORIPARE

Hidrosadenita
• infecţie stafilococică cronică ce interesează glandele sudoripare apocrine
• leziunile sunt deseori precedate de senzaţie de prurit şi jenă locală
• debutul se face prin unul sau mai mulţi noduli inflamatori subcutanaţi, dureroşi, duri
iniţial, care cresc în dimensiuni, devin fluctuenţi, tegumentul supraiacent este eritematos
şi cald şi leziunile abcedează, eliminându-se un puroi cremos amestecat cu sânge.
• netratat, procesul inflamator se extinde spre ductele sudoripare vecine şi în hipoderm cu
formarea de plăci sau benzi liniare indurate
• se vindecă prin fibroză, cu apariţia de cicatrice profunde, vicioase, care pot provoca
impotenţă funcţională.
• evoluţia este ondulantă, pe parcursul a luni sau ani de zile, putând să se complice cu
celulită sau sechele ale proceselor inflamatorii cronice.
Diagnosticul se pune pe baza aspectului clinic, examenul bacteriologic
fiind necesar, în special, pentru efectuarea antibiogramei. De multe ori,
pe lângă stafilococul auriu, au fost depistaţi şi alţi germeni (streptococi,
bacili gram-negativi).
Tratamentul local constă:
 la debut aplicarea de comprese umede antiseptice
 În faza de colectare, abcesele vor fi deschise chirurgical sau cu electrocauterul şi
drenate, după care se aplică topice cu antibiotice.
 În formele cronice, extensive, cu placarde cicatriceale întinse, se practică excizia
ariilor afectate, urmată de grefă de piele. De asemenea, se poate efectua
chiuretarea şi electrocoagularea glandelor apocrine infectate, rezistente la
tratament. Igiena locală va fi foare riguroasă şi vor fi îndepărtaţi factorii favorizanţi
(deodorante, epilare, ras etc).
Tratamentul general constă în antibioterapie, preferabil conform antibiogramei,
asociată cu cure scurte (5-7 zile) de corticoterapie, în formele persistente.
Totodată, se pot utiliza retinoizii, pentru combaterea ocluziei foliculare, unul din
factorii majori implicaţi în apariţia acestei afecţiuni.
Imunoterapia activă cu vaccin şi anatoxină stafilococică se recomandă în formele
cronice, recidivante. Se poate folosi şi o imunostimulare nespecifică, cu Polidin,
Decaris, Corynebacterium
 STAFILOCOCIILE UNGHIILOR
Perionixisul
• infecţie a repliului periunghial, întâlnită mai ales la femei
• tumefierea repliului unghial, care este roşu şi foarte dureros spontan şi la palpare
• la presiune se scurge o cantitate mica de puroi cremos, galben.
Onixisul stafilococic
• secundar unui perionixis, prin extinderea infecţiei la nivelul lamei unghiale, care se
îngroaşă, prezintă puncte supurative şi depresiuni transversale şi devine friabila
Diagnosticul se bazează pe aspectul clinic, dar mai ales pe examenul bacterio­logic.

Diagnosticul diferenţial se face cu perionixisul de altă etiologie (streptococic,

candidozic, dermatofitic etc).

Tratamentul este general şi constă în antibioterapie, după antibiogramă.

 Local se fac băi călduţe antiseptice, urmate de aplicarea de coloranţi sau topice cu
antibiotice şi, dacă este necesar, se deschid colecţiile purulente şi se drenează.
 STAFILOCOCIILE PIELII GLABRE
Impetigo bulos
• debutează cu vezicule care cresc în dimensiuni şi devin bule, de 1-2 cm diametru, înconjurate
de un halou eritematos. Bulele sunt flasce, conţinutul lor este clar la început, apoi se tulbură,
se rup, rezultând eroziuni care se acoperă de cruste brune, subţiri.
• uneori leziunile iau un aspect circinat sau serpiginos, având un centru scuamos şi periferia
veziculoasă care se extinde progresiv.
• localizările de elecţie sunt faţa (perinazal, peribucal) şi membrele
• starea generală este, de obicei, bună şi nu apare adenopatie
• vindecarea se face, în general, spontan, la 10-15 zile, fără cicatrice, doar cu un discret eritem
rezidual
Tratamentul constă în:
1. antibioterapie conform antibiogramei, 7-10 zile,
2. local, băi cu soluţii slabe antiseptice (permanganat de potasiu 1/10 000,
Fenosept 1-3 linguri/baie), urmate de îndepărtarea crustelor şi atingeri
cu coloranţi sau topice cu antibiotice.
Necroliza toxică epidermică (Sindromul Lyell de natură
stafilococică)
• debutul este acut, la 2-3 zile de la o infecţie stafilococică banală (faringită, rinită,
conjunctivită), cu febră şi pete eritematoase localizate iniţial la nivelul marilor
pliuri şi periorificial
• se extind până la realizarea unei adevărate eritrodermii pe care apar bule flasce mari
care conduc la decolări epidermice masive, în lambouri, tegumentul luând aspectul
de piele opărită
• rezultă suprafeţe denudate întinse, exsudative, cu alterarea marcată a stării generale,
prin tulburări ale echilibrului acido-bazic şi ale termoreglării
Diagnosticul este clinic, bacteriologic şi histopatologic.
Tratamentul constă în antibioterapie sistemică energică, conform antibiogramei şi
corticoterapie (Prednison 2-3 mg/kg corp/zi).
Local, se fac băi călduţe slab antiseptice sau comprese umede antiseptice, urmate
de atingeri cu coloranţi şi topice cu antibiotice şi hidrocortizon. Reechilibrarea
hidro-electrolitică şi acido-bazică este neapărat necesară
Botriomicomul (granulomul piogenic)
• varietate de tumoră angiomatoasă suprainfectată, mai frecvent la nivelul
extremitatilor
• tumoră hemisferică, cu diametrul de 0,5-2 cm, pediculată sau sesilă, de culoare roşie-
negricioasă, de consistenţă moale. Suprafaţa este papilomatoasă, frecvent erodată şi
acoperită de cruste hemoragice
• la periferie tumora este înconjurată de un guleraş, care rezultă prin erodarea
epidermului
• evoluţia este lentă, leziunea crescând în dimensiuni timp de câteva săptămâni sau luni,
după care staţionează
• subiectiv, rareori, apare durere la presiune sau prurit
• de obicei leziunea este unică.
Diagnosticul este clinic şi histopatologic (proliferare vasculară constituită din capilare
de neoformaţie şi înconjurată într-o stromă bogată în fibroblaste).

Tratamentul de elecţie este excizia chirurgicală a tumorii, urmată de electrocoagularea

bazei, chiuretarea leziunilor mici, urmată de electrocauterizarea bazei şi aplicarea de
antiseptice locale sau tratamentul cu LASER. Leziunile mici pot fi distruse şi cu
electrocauterul.
În cazul formelor recidivante se recomandă şi antibioterapie sistemică
Omfalita
• piodermită stafilococică, care interesează ombilicul şi apare, mai ales, la nou-născuţi, în
condiţii de igienă deficitară sau la prematuri
• placard eritemato-edematos difuz la nivelul ombilicului. Suprafaţa sa supurează şi se
acoperă de eroziuni şi cruste
• se poate complica cu gangrena produsă de asociaţii microbiene, cu tromboza venei
porte, cu peritonită sau septicemie

Diagnosticul este clinic şi bacteriologic.

Tratamentul constă, în primul rând, în antibioterapie sistemică energică, cât mai precoce,
la care se adaugă tratamentul local, asemănător cu cel utilizat în celelalte piodermite
stafilococice.
 STREPTOCOCIILE ERITEMATOASE
Erizipelul
• piodermică streptococică eritematoasă profundă, cu evoluţie acută, care interesează
limfaticele reticulare ale dermului
• debut brusc cu febră, frison şi stare generală alterată (greaţă, curbatură, cefalee)
• la nivelul regiunii tegumentare interesate apare o placă eritemato-edematoasă, cu suprafaţa
lucioasă, care se poate acoperi cu vezicule sau bule, uneori cu conţinut hemoragic
• la periferie, leziunea este net delimitată de un burelet mai proeminent
• leziunea este deosebit de dureroasă şi se extinde în suprafaţă rapid, ajungând în primele zile
la un diametru de 15-20 cm
• se asociază adenopatie inflamatorie regională
• de obicei, leziunea este unică, rareori multipla
• se localizează cel mai frecvent pe faţă şi membrele inferioare
• in cazul interesării gambelor, poarta de intrare o reprezintă fisurile unui intertrigo
micotic interdigitoplantar, iar pentru localizarea facială (perinazal, periocular),
poarta de intrare este nazală, oculară, otică
• evoluţia naturală este spre vindecare spontană, în câteva săptămâni, cu
descuamare şi discretă pigmentaţie
• se poate complica cu: celulita, abcese cutanate, septicemie, infecţii metastatice
viscerale, glomerulonefrită acută. Localizările de la nivelul feţei se pot complica cu
tromboflebite de sinus cervical, meningită, abcese cerebrale
• tendinţa la recidive
Diagnosticul se pune pe baza aspectului clinic şi a examenului bacteriologic.
Streptococul piogen nu poate fi pus în evidenţă, întotdeauna, la nivelul leziunilor
cutanate, însă este prezent în exsudatele nazale, faringiene, conjunctivale.
Tratamentul general constă în antibioterapie sistemică cu penicilină injectabilă sau, la
alergici, cu eritromicină sau cefalosporine, timp de 5-7 zile. Se poate asocia, în formele
cu edem persistent, Prednison 30 mg/zi şi/sau antiinflamatoare nesteroidiene.
Local, se recomandă repausul la pat şi aplicarea de comprese umede reci, cu ceai de
muşeţel, soluţie de rivanol, badijonări cu coloranţi şi aplicarea de unguente cu
antibiotice.
Poarta de intrare trebuie identificată şi tratată.
Celulita streptococică
• streptodermie eritematoasă profundă, cu evoluţie acută sau cronică, care interesează
ţesutul conjunctiv lax subcutanat
• se poate extinde şi superfi­cial, adesea coexistând cu erizipelul, de care poate fi greu
diferenţiată.
• apare pe leziuni cutanate preexistente (ulcere, plăgi traumatice sau operatorii, edem
limfatic, acnee, hidrosadenită).
• debutează cu un placard difuz eritemato-edematos dureros, ulterior febra, frison, stare
generala alterata
• în profunzime se dezvoltă abcese ce conduc la necroza tegumentului interesat
Diagnosticul este clinic şi bacteriologic.
Diagnosticul diferenţial se face cu erizipelul.
Tratamentul este asemănător cu al erizipelului: antibioterapie sistemica si local.
Cheilita angulară streptococică (stomatita angulară, perleşul, zăbăluţa)
• localizată la nivelul comisurii labiale
• debutează cu vezicule care apar pe fond eritematos şi se sparg lăsând fisuri dureroase
acoperite de cruste melicerice.
• Diagnosticul este clinic şi bacteriologic.
• Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu perleşul de alte etiologii (candidozic, perleşul
vârstnicilor edentaţi) şi cu sifilidele mucoase ale comisurii labiale.
• Tratamentul este local, cu soluţii antiseptice, coloranţi, topice cu antibiotice sau atingeri
cu nitrat de argint.
Ectima
• streptodermie profundă, ulceroasă, apare la persoanele cu teren predispozant şi cu igienă
deficitară, fie primar, fie secundar, prin suprainfecţia unei leziuni preexistente, pruriginoasă.
• debutează cu bule şi/sau pustule pe fond eritematos, care cresc în dimensiuni până la 2-4 cm
şi se acoperă de cruste aderente, brun-negricioase
• la periferie se observă un halou eritemato-edematos, iar baza leziunilor este indurată. După
îndepărtarea crustei rămâne o ulceraţie cu fundul anfractuos, acoperit cu puroi galben-verzui,
care se vindecă lent, în câteva săptămâni, lăsând o cicatrice pigmentată
• leziunile sunt, de obicei, multiple şi se localizează de predilecţie la nivelul membrelor
inferioare unde, când se asociază cu insuficienţă cronică venoasă, pot evolua spre un ulcer de
gambă
• poate avea caracter recidivant
Diagnosticul este clinic şi bacteriologic.
Diagnosticul diferenţial se face cu ulcerul cronic de gambă, sifilidele ulceroase terţiare
etc.
Tratamentul se aseamănă cu cel al intertrigo-ului streptococic.
Tratamentul constă în badijonări cu soluţii antiseptice sau cu coloranţi, urmate de
topice sau spray-uri cu antibiotice şi dermatocorticoizi. Tratamentul local va dura un
timp şi după vindecarea leziunilor, pentru a preveni recidivele.
 General, se administrează, în formele extinse, antibioterapie sistemică, 5-7 zile şi
prednison în doze mici şi cure scurte (30 mg/zi, 5-7 zile).
 Totodată, este necesară îndepărtarea factorilor favorizanţi şi o igienă cât mai strictă.
Va multumesc!