Infecţia

chirurgicală
Obiective:
 Cunoasterea si apreciere patologiilor
provocate de infectiile chirurgicale
 Diferentierea patologiilor infectioase
chirurgicale.(aerobe si anaerobe)
 A cunoaste si a aplica metode de
profilaxie a infectiilor chirurgicale
 A poseda abilitatea de a aplica metode
de tratament spitalicesc optim si la timp.
 SUB INFECTIA CHIRURGICALA SE
INTELEGE AFECTIUNILE
INFLAMATORII, TRATAMENTUL
CARORA SE FACE DE PREFERINTA
PRIN METODE CHIRURGICALE.
CLASIFICAREA DUPA
AGENTI
 -STAFILOCOCICA
 -STREPTOCOCICA
 -PNEUMOCOCICA
 -COLIBACILARA
 -GONOCOCICA
 -MIXTA
Factorii determinanti:
 virulenţa microbiană;
 asocierea microbiană (sinergism
microbian);
 cantitarea de agenţi patogeni inoculaţi;
 starea circulaţiei sangvine la nivelul porţii
de inoculare;
 prezenţa ţesuturilor devitalizate la nivelul
acesteia;
 starea imunologică a organismului-gazdă.
Factorii determinanti:
 vîrsta,
 stări de denutriţie,
 anemia,
 dereglări metabolice,(diabetul zaharat,
obezi­tatea),
 terapia îndelungată cu corticosteroizi,
iradierea etc.
 Infecţiile chirurgicale

- se datorează pătrunderii unor germeni

patogeni , ce determină din partea
organismului o serie de reacţii.
 Cauza infecţiilor chirurgicale o constituie
varietatea mare de germeni patogeni,
proveniţi din mediul extern sau germeni
saprofiţi, aflaţi pe tegumente şi mucoase
sau în cavităţi, căi respiratorii, intestine
( unii microbi saprofiţi pot deveni patogeni).
 Clasificarea infecţiei
chirurgicale :
1)infecţie aerobă - germenii se dezvoltă în
prezenţa oxigenului, produc colecţii de puroi

2) infecţie anaerobă- germenii se dezvoltă

numai în lipsa oxigenului, sînt de o
toxicitate înaltă, au acţiune necrozantă
asupra ţesuturilor.
 În funcţie de agentul
patogen avem
 infecţie nespecifică - provocată de
stafilococi, streptococi, eşerihia Koli,
bacilul pioceanic ş. a.
 infecţia specifică - provocată de
clostridia tetanică, bacilui Koch, ş.a.
In functie de debut:

 Acuta

 Cronica
In functie de profunzimea
leziunii:
 Infectii superficiale

 Infectii profunde
Sub aspectul clinic al
infectiei:
 Infectie localizata

 Infectie generalizata
 Stadiul de infecţie locală
Clinic se manifestă prin 5 simptome locale
1) Durerea ( dolor);
2) Hiperemia ( rubor);
3) Hipertermia locală ( calor );
4) Tumefacţia ( tumor );
5) Tulburarea funcţiei ( funcţio laesa);

Semne genarale – febră, frison, tahicardie.

Semne genarale

 febră,
 frison,
 Tahicardie
 Astenie
 Cefalee
 Tulburari dispeptice
Examenul de laborator :

 Analiza generala a singelui:

 Leucocitoza
 VSH marit
 Examenul bacteriologic:
 detecta germenii patogeni –
determinarea antibioticogramei in baza
careea se face tratamentul antibacterian.
Pricipii de tratament
 Tratamentul loc depinde de faza
procesului.
 în faza de celulită (de hidratare)
 se vor aplica proceduri fizioterapeutice;
RUV sau RUS
 terapia,ultrasune­tul, lazeroterapia;
 prîşniţe calde uscate,
 Procedurile stimulează fagocitoza în focar
Pricipii de tratament -faza de
abcedare
 tratamentul chirurgical include:
 deschiderea focarului purulent sub
anestezie locală sau generală;
 toaleta riguroasă a plăgii cu soluţie de
Peroxid de hidrogen de 3%, apoi cu soluţie
de Furacilină 1:5000;
 drenarea plăgii cu lame de cauciuc sau
meşe de tifon, umezite cu soluţie
hipertonică de clorură de Na 10% ori cu
soluţie Dakin;
Pricipii de tratament

 I faza - se aplica substante

antiseptice ,pansamentele vor fi
schimbate zilnic, pînă la dispariţia
eliminărilor din plagă.
Pricipii de tratament

 III faza de reparaţie şi regenerare

 se aplică pansamente cu unguente ce
protejează ţesutul de granulaţii:
 unguent de Furacilină, Betadină,
Pricipii de tratament

III faza de vindecare şi epitelizare

 se va trece la pansamente cu unguente
ce stimulează regenerarea:
 Solcoseril, Actoveghil, ulei de cătină albă,
 Infecţii
chirurgicale acute
localizate
 Definitie :

- Furunculul este un proces acut

supurativ al foliculului pilos şi al
glandei sebacee adiacente.
Etiologia:

 Stafilococul auriu
 -Stafilococul alb(mai rar)
Factorii predispozanti:
 Nerespectarea regulelor de igiena
 *Pielea murdarita si microtraumatismul
 *Diminuarea fortelor de protectie in
urma afectiunilor cronice
 *Avitaminoza
 *Diabetul, anemia
 *Denutritia
 *Surmenajul neuropsihic.
 Manifestari locale :
 Debutează cu prurit , care trece în durere
permanenetă , evolutivă.
 Local : infiltrat de formă conică, violaceu,
dureros, peste 2-3 zile în centru se formează
un dop necrotic ( burbion).
 Mai tîrziu pustula se sparge, apărînd o
secreţie gălbuie.
 Delimitarea şi eliminarea se fac prin
evoluţie spontană în jurul zilei a 8-a, lăsînd o
zonă de ulceraţie , care se vindecă prin
granulaţie.
Complicaţiile

 Complicaţiile se datorează deficitului de

imunitate sau unor manevre de stoarcere
nepermise.
 Ele pot fi locale ( limfangita, limfadenita)
şi generale ( septicemie, osteomielită,
ş.a.).
ATENTIE!
 Prezintă pericol localizarea furunculului în
regiunea feţeî, în special în zona triunghiului
naso-labial ,aici vasele sangvine comunică
cu cele intracraniene, ce poate declanşa
meningita.
 Este important de reţinut : nici un proces
inflamator la nivelui feţei nu va fi stors!
Acesta cazuri necesită internare pentru
supraveghere madicală specializată, este
obligatorie antibioterapia .
Este important de reţinut :

 nici un proces inflamator la nivelui feţei

nu va fi stors!
 Acesta cazuri necesită internare pentru
supraveghere madicală specializată, este
obligatorie antibioterapia.
Furunculul
 Tratamentul:

Afecţiunele locale trebuie tratate cu grijă, avînd în

vedere complicaţiile ce pot surveni.
 Tratamentul local trebuie să producă eliminarea
dopului necrotic.
 În faza de debut sînt indicate- badijonarea zonei cu
alcool iodat 2%, căldură uscată ( raze infraroşii,
RUV).
 In faza de apogeu ( furunculul s-a copt), se sparge
flictena, se smulge firul de păr şi dacă e posibil , se
extrage dopul necrotic.
Tratamentul:

 Nu se forţează eliminarea dopului prin

stoarcerea lui decît în momentul cînd
ţesutul necrotic s-a detaşat de ţesuturile
vecine.
 Tratamentul general constă în
administrarea de antibiotice.
 Furunculul antracoid
(carbunculul )
- DEFINITIE:proces supurativ- necrotic al
cîtorva foliculi pieloşi şi al glandelor
sebacee, cu implicarea hipodermului
(este deci o aglomerare de furuncule).
Este mai frecvent localizat la nivelui cefei,
al spatelui.
Apare mai des la bărbaţi, în special la
bătrîni, diabetici, taraţi.
Carbuncul
Carbuncul
 Local : la debut apare o tumefiere roşie-
violacee, consistentă şi foarte dureroasă,
care peste 3-4 zile cuprinde o suprafaţă mai
mare , cu mai multe rădăcini necrotice.
Semnele generale se manifestă prin febră,
frison, anorexie.
 Tratamentul :, tratament chirurgical –
incizia cu excizia ţesuturilor necrotizate,
urmate de drenaj şi aplicarea locală de
antibiotice.
 Hidrosadenita

– proces acut inflamator al glandei

sudoripare , produs de stafilococ,
localizat în fosa axilară, mai rar în
regiunea perianală.
Se întîlneşte mai frecvent la femei
Hidrosadenita
Hidrosadenita
 Debutează cu prurit, dureri minime , dar evolutive.
 Local: tumefiere nodulară, dură, dureroasă,
aderentă la piele, se măresc ganglionii limfatici
regionali.
 Se poate fistuliza spontan cu eliminarea unui
exudat cremos.
 Evoluţia este trenantă, lentă, cu caracter
recidivant.
Hidrosadenita
 Tratament :
 în prima etapă este conservativ –
repaosul regiunii, pansamente cu
antiseptice, antibioterapie.
 Tratamentul chirurgical este indicat în
etapa de colecţie- incizie, evacuare şi
drenaj.
 Limfangita
 DEFINITIE :

 proces inflamator acut al vaselor şi

trunchiurilor limfatice, provocat de
streptococi.
CLASIFICARE:
 Limfangita poate fi primară, în cazul cînd
streptococii dintr-o plagă sau bătătură
infectată pătrund direct în vasele
limfatice.

 Limfangita secundară este cea mai

frecventă şi se dezvoltă în jurul unui focar
purulent primar ( abces, flegmon etc.).
Limfangita
 Clinic se manifestă:
 printr-un cordon sensibil dureros ( în
forma tronculară)
 printr-o reţea de culoare roşie aprinsă în
jurul focarului inflamator ( în forma
reticulară).
 Tratamentul este local conservator
Limfangita
MASTITA
 Definitie: mastita este o inflamatie a
tesutului mamar care se manifesta
prin durere, umflare si inrosirea
sinilor.
 Mastita apare deseori la femeile care
alapteaza desi foarte rar survine si in
afara lactatiei.
 -Deseori, mastita apare in primele
sase saptamini dupa nastere
FACTORII DE RISC
 Pielea iritata si crapata a mamelonului
permit patrunderea bacteriilor ce pot
infecta ductul galactofor, ea poate
surveni chiar cind mameloanele nu
sint crapate.
 Un epizod anterior de mastita.
 Golirea incompleta a sinilor in timpul
alaptarii.
FACTORII DE RISC

 Purtatul unui sutien prea strins, care

poate reduce fluxul laptelui.
 Interventie chirurgicala anterior
asupra sinilor, radioterapie, slabirea
sistemului imun in urma unii
chimioterapii.
 Afectiuni imunitare(lupus)
SEMNE SI SIMTOME
 Mastita acuta.
 1)O zona rosie, calda si dureroasa pe
unul din sini.
 2)Durere sau senzatie de arsura in mod
constant sau in timpul alaptarii.
 Umflarea mamelonului.
 Febra(peste 38*C).
 Oboseala
PANARITIUL

 Definitie: este o inflamatie supurativa

a tesuturilor degetului.
 Etiologia.
 Agentul patogen al panaritiul este
stafilococul, mai rar streptococul,
deseori, insa se observa o flora mixta.
PANARITIUL

 Calea de patrundere.
 Microtraumatismele(escoriatii,intepaturi,
zgirieturi, corpi straini introdusi
accidental in piele s.a.), care sint deseori
neglijate pentru ca nu provoaca durere
intensa, joaca un rol esential in aparitia
panaritiului.
 Daca cel accidentat nu va primi de
urgenta o asistenta medicala necesara,
se poate infecta plaga si poate aparea
panaritiu
Clasificarea panaritiului
 La baza clasificarii sta principiu anatomic.In
legatura cu aceasta panaritiile se impartin:
 superficial
 al tesutului conjuctiv subcutanat
 osos
 articular
 al tecilor tendinoase(tendonosinovita)
 paronichie
 subunghial
 pandactilita(panaritiu total
PANARITIUL
ATENTIE!

 Teaca tendinoasa a degetului mare-

policelui- comunica cu bursa radiala,
iar cea a degetului cinci- cu bursa
sinoviala ulnara. De aceea panaritiile
avansate prezinta un pericol de
extindere a procesului supurativ si
asupra antibratului.
 Tratamentul chirurgical nu mai tirziu
de prima noapte de insomnie.
OSTEOMIELITA.
Definitie: osteomielita este o inflamatie
supurativa a maduvei osoase.
Calea de patrundere.
 Endogena(hematogen)
 Exogen(traumatica)
Incidenta max.copii 5-18 ani.
 Din focarul primar(furuncul,
carbuncul, panaritiu, flegmon, abces,
erizipel, escoriatii si plagi infectate,
dinti cariati, anghine,otite s.a.)microbii
patrund in maduva osoasa prin
torentul circulator si provoaca
inflamatia.
Cele mai fregvente localizari:
 -osul tibial
 -osul femural
 -osul humeral
La etapa prespitaliceasca
se administreaza:
 Analgetice
 Antipiretice
 Punga cu gheata in regiunea cerebrala
 Se imobilizeaza memru afectat
 Principiile de tratament al
infecţiilor chirurgicale
Tratamentul se realizează pe 2 direcţii :
-local şi general.
 Tratamentul local depinde de faza procesului.
În faza iniţială se vor aplica proceduri
fizioterapeutice : RUV, ultrasunet, prîşniţe calde
uscate.
Aceste proceduri stimulează fagocitoza în focar.
Dacă forţele imunobiologice ale organismului sînt
suficiente, procesul v-a involua.
În caz contrar se v-a produce supuraţia.
Principiile de tratament

 În faza de abcedare este obligatoriu

tratamentul chirurgical care include :
deschiderea focarului purulent; spălarea
plăgii cu apă oxigenată de 3 % ;
drenarea plăgii cu meşe de tifon umezite
cu sol. NaCl de 10%; pansamente
schimbate zilnic , pînă la dispariţia
eliminărilor din plagă.
 Principiile de tratament al
infecţiilor chirurgicale
 În faza de reparaţie şi regenerare se aplică
pansamente cu unguente ce protejează ţesutul de
granulaţii : unguent cu Betadină, Metiltiouracil, ş. a.

 În faza de vindecare şi epitelizare se va trece la

pansamente cu unguente ce stimulează
regenerarea : Solcoseril, Actoveghil, ulei de
cătină ,etc. În ultimele faze , pansamentul se
schimbă o dată la 2-3 zile, pentru a proteja ţesuturile
noi.
 Tratamentul general - depinde de
caracterul, localizarea infecţiei şi starea
generală a pacientului.
 Se vor administra : antibiotice ;
desensibilizante; vitamine; terapie de
dezintoxicare; imunoglobulună şi plasmă
antistafilococică etc.
Infecţia chirurgicală
anaerobă
 Tetanosul
- este o boală infecţioasă acută , provocată
de un agent anaerob- Clostridium tetani,
foarte răspîndit în natură şi mediul
înconjurător.
 Bacilul tetanic pătrunde în organism prin
leziunile pielii şi a ţesuturilor moi, fixîndu-se
la acel nivel. Ajungînd în ţesuturile neviabile
cu lipsă de oxigen , bacilul se multiplică şi
elimină neurotoxine.
 Simptome
Perioada prodromală durează 12-24 ore, cu
următoarele semne :
 la nivelul plăgii : senzaţie de arsură
dureroasă, plaga este fără eliminări,
contracţii musculare în jurul plăgii;
 semne generale: cefalee, excitaţie,
transpiraţii abundente.
 Simptome
Perioada de stare – apar contracţii
tonicoclonice ale musculaturii. Accesele de
contracţii sînt declanşate de excitanţi ca :
lumina, zgomote, manevre de investigaţie.
 Semnele clinice precoce sînt:
- senzaţii dureroase în timpul alimentării, ce
indică agresarea muşchilor masticatori- se
dezvoltă trismul.
Simptome
Următorii muşchi agresaţi sunt cei mimici,
care îi conferă feţei un aspect de „ rîs
sardonic”;
- Agresarea muşchilor paravertebrali şi ai
membrelor conferă corpului o poziţie
contorsionată denumită „ opistotonus”,
bolnavul se sprijină pe suprafaţa patului
numai cu ceafa şi călcîiele.
Tetanosul
 Tratamentul la etapa
prespitalicească

 se crează repaos fezic şi psihic absolut;

 se atenuează intensitatea luminii în
încăpere;
 se discută în şoaptă;
 se solicită urgent echipa de reanimare şi
terapie intensivă ;
 spitalizarea de urgenţă în serviciile de boli
infecţioase
 Profilaxia tetanosului
Profilaxia specifică constă în :
 profilaxia programată - administrarea
anatoxinei antitetanice, care declanşează
producerea de antitoxine în organism.
 Se administrează pentavaccinul .Această
vaccinare , precum şi revaccinările
programate , asigură o imunitate stabilă
pentru o durată de 10-12 ani.
Profilaxia tetanosului
 profilaxia neprogramată ( de urgenţă) - este
obligatorie pentru persoanele ce nu posedă
confirmarea medicală despre vaccinările
conform vîrstei sau intervalul de revaccinare
este depăşit. Aceasta se va efectua
următoarelor grupe de risc:
 la orice plagă accidentală;
 în combustii şi degerături de gr. II- III;
 operaţii pe intestinul gros şi rect;
 naşteri la domiciliu , avorturi extraspitaliceşti.
 Profilaxia tetanosului

 Acestor categorii li se va administra

anatoxină tetanică purificată şi adsorbită
( A. T. P. A.) şi ser antitetanic.
 Anatoxina se administrează 0,5 ml la copii şi
1 ml la adulţi.
 Serul antitetanic se administrează după
metoda Bezredco ( 0,1 ml de ser diluat i/d ,
dacă modificările locale lipsesc peste 30
min, se administrează 0,1 ml ser concentrat
s/d. dacă timp de 60 min. Nu apar semne
alergice , se administrează toată doza i/m.)
în doza de 1500 U.A.I. serul antitetanic
poate fi înlocuit cu imunoglobulină umană
antitetanică în doza 250-400 U.A.I.
 Adulţilor nevaccinaţi li se va administra
anatoxină tetanică purificată şi adsorbită
0,5 ml.- 3 inoculări cu interval de 4
săptămîni, prima repriză fiind combinată
cu ser antitetanic
 Gangrena gazoasă
-

este o infecţie specifică, provocată de

agenţi patogeni anaerobi ( bacilul
perfringens, vibrionul septic, bacilul
histoliticus).
Condiţiile de dezvoltare a
patologiei sînt :
- prezenţa ţesuturilor neviabile ( plăgi prin
strivire, anfractuoase);
- pătrunderea solului în plagă;
- imposibilitatea contactului ţesuturilor
profunde cu aerul ;
- prezenţa altor afecţiuni asociate ( DZ,
SIDA, uremie )
Infectia anaeroba
 Infectia anaeroba evolueza fara reactia
specifica de inflamatie si se
caracterizeaza prin mortificarea
tesuturilor, dezvoltarea edemului si
formarea gazelor in tesuturi.
 Simptome:
debutul este acut,
bolnavul acuză senzaţie de compresie
şi distensie în ţesuturi.
 se va depista crepitaţia.
 Înlăturînd pansamentul vom observa aspectul de
marmură al membrului,
 plaga va avea un aspest de carne fiartă
 eliminări puţine, brune.
 Dacă vom turna în plagă sol. de
Furacilină, la apăsarea marginilor plăgii
se observă eliminarea bulelor de gaze.
 În faze avansate , pe suprafaţa afectată
apar pete brune-vineţii.
 Toxinele, invadînd patul vascular ,
produc septicotoxemia, însoţită de
hipovolemie, anemie, acidoză,
insuficienţă hepatorenală, colaps,
obnubilarea cunoştinţei urmată de comă.
Profilaxia gangrenei gazoase

 toaleta foarte minuţioasă a plăgilor strivite

şi anfractuoase cu sol. Peroxid de hidrogen
3%;
 toaleta primară ghirurgicală a acestor plăgi
în termen optim ( primele 3-6 ore);
 drenarea plăgilor
Tratamentul este local şi general.
 Tratamentul local include :
- deschiderea largă a plăgii şi necrectomia
precoce;
- toaleta cu sol.Peroxid de hidrogen de 3%
sau menţinerea deschisă a plăgii;
 Tratamentul general include : antibiotice,
dezintoxicare, imunizare pasivă cu ser
antigangrenos, oxigenoterapie.
 În cazuri grave- amputarea membrului.
 MULTUMESC PENTRU ATENTIE!
 INTREBARI?