Planul prelegerii:

1. Etiopatogenia conjunctivitelor, keratitelor.

2. Principalele grupe de simptome ale conjunctivitelor.
3. Clasificarea conjunctivitelor.
4. Conjunctivita blenoragică, conjunctivita difterică, conjunctivita foliculară.
5. Metodele de tratament ale conjunctivitelor.
6. Etiopatogenia și tabloul clinic în trahom.
7. Metodele de tratament ale trahomului.
8. Profilaxia şi îngrijirea bolnavilor cu conjunctivite şi trahom.
9. Clasificarea keratitelor.
10. Simptomatologia keratitelor.
11. Erozia corneei.
12. Ulcerul seriginos.
13. Keratita virală.
14. Keratoconjunctivita flictenulară.
15. Keratita sifilitică.
16. Keratita tuberculoasă.

1
 Conjunctivitele sunt inflamaţiile mucoasei care tapeteaza globul ocular si pleoapele.
Se întâlnesc destul de frecvent. Aceasta se datorează vecinătăţii conjunctivei cu pleoapele,
corneea, aparatul lacrimal; acţiunii factorilor patogeni. În mod normal, conjunctiva este de
culoare pal-roză, iar pe scleră transparentă. În procesele inflamatorii, conjuctiva este hiperemiată,
se modifică grosimea ei şi relieful, apare edemul, pot fi foliculi, pelicule, cicatrici.
Metodele de examinare ale conjunctivei sunt:
 examenul extern
 iluminatul lateral
 examenul de laborator.
Simptomatologia conjunctivitelor:
 jenă oculară
 senzaţii de corp străin în ochi (nisip)
 înţepături
 usturime
 prurit
 arsură
 lăcrimare
 fotofobie
 eliminări seroase, purulente
 dimineaţa ochii sunt încleiaţi
 injecţie conjunctivală
 edem conjunctival şi palpebral
 foliculi, membrane
 agitaţie
 insomnie
 febră
 reacţia ganglionilor limfatici
Etiologia conjunctivitelor:
 streptococi
 pneumococi
 gonococi
 stafilococi
 viruşi
 alergeni
 fungi
Conjunctivitele se clasifică:
În funcție de agentul patogen
1. bacteriene (gonococ, stafilococ, streptococ, chlamydia)
2. virale (adenovirusuri, virusul rujeolic, virusuri herpetice , virusul varicelo-zosterian)
3. alergice (praf, polen, farduri sau produse cosmetice, lentile de contact)
4. fungice.
În funcție de evoluție:
1. acute

2
2. subacute
3. cronice
Sursa de infecţie în conjunctivite este omul bolnav. Căile de transmitere - contact direct,
contact indirect, calea materno-fetala la nastere. Cel mai frecvent infecția se transmite prin
mâinile murdare, lenjeria contaminată, muşte lentilele de contact dezinfectate necorespunzator.
De obicei, se afectează mai întâi un ochi, apoi trece la al doilea.
Factori de risc:
 piscinele și strandurile neigienizate corespunzător
 colectivitățile de copii (gradiniță, școală, tabere)
 folosirea în comun a lentilelor de contact, prosoapelor, produselor cosmetice pentru machiaj
 expunerea la poluanți atmosferici (fum, praf, gaze industriale)
Diagnosticul clinic se bazeaza pe semnele si simptomele descrise anterior. Pentru un diagnostic
etiologic se pot recomanda analiza secretiei conjunctivale pentru bacterii, virusuri, identificare
fungi.
Conjunctivita gonococică este provocată de gonococul Neisseria. Se întîlnește mai frecvent la
nou-născuți, dar poate fi și la adulții cu infecție Neisseria gonorrhoeae.
La nou-născut infecția se transmite de la mamă în timpul nașterii.
Simptomele conjunctivitei gonococice
 fanta palpebrală îngustă
 hiperemia pielii pleoapelor
 edemul dur al pleoapelor
 eliminări purulente abundente de culoare galben-verzuie, dense
 conjunctiva hiperemiată pronunțat, infiltrată, uşor sângerează.
Este periculoasă prin afectarea corneei – dereglează alimentarea ei. Keratita poate duce la
perforarea corneei si endoftalmită (netratată la timp poate duce la orbire).
Tratamentul: pacientul trebuie spitalizat, și izolat, se preleveaza culturi din secretia
conjunctivală.
Tratamentul consta în administrarea antibioticului pe cale generală (ceftriaxone, cefotaxime).
Local:
 lavajul sacului conjunctival și pleoapelor cu soluții antiseptice ,ser fiziologic, apă fiartă
si răcită pentru îndepărtarea mecanică a secrețiilor.
 coliruri cu antibiotic: gentamicină, eritromicină, cite 2 picături frecvent,
 aplicarea unguentelor cu antibiotic.
Profilaxia conjunctivitei gonococice
Se efectuează în maternitate nou-născuţilor:
 lavajul sacului conjunctival cu sol. Furacilină 0,05 %
 aplicarea unguentului de Tetraciclină 1 %
Prevenția conjunctivitei gonococice la adulți constă în profilaxia bolilor cu transmitere sexuală.

Conjunctivita difterică este o conjunctivită provocată de bacilul Leffler.

Se întâlneşte concomitent cu alte manifestări ale difteriei (laringe, nazo-faringe).
Manifestările clinice:
 hiperemia pielii pleoapelor însoţită de durere
 edemul dur al pleoapelor (ca lemnul)

3
  hiperemia conjunctivei
 pe conjunctiva pleoapelor – pelicule de culoare gălbuie-cenuşie, care aderă strâns la
conjunctivă, greu se detaşează. După detaşare sângerează, rămân cicatrici.
Tratamentul: pacientul trebuie spitalizat, și izolat, se preleveaza culturi din secretia
conjunctivală.
Tratamentul consta în administrarea antibioticului pe cale generală (ceftriaxone, cefotaxime).
Local:
 lavajul sacului conjunctival și pleoapelor cu soluții antiseptice,
 coliruri cu antibiotic: gentamicină, eritromicină, cite 2 picături frecvent,
 aplicarea unguentelor cu antibiotic.
 administrarea serului antidifteric.
Profilaxia conjunctivitei difterice constă în administrarea vaccinului antidifteric.
Conjunctivita foliculară se manifestă prin senzația de corpi străini în ochi.
Semnele obiective se manifestă prin hiperemie conjunctivală, pe conjunctivă (mai frcvent
pleoapa inferioară) apar foliculi de culoare roz-trandafirie, proeminenţi, dispuşi în ordine
anumită.
Tratamentul se efectuează după examenul bacteriologic al secretului conjunctival.
Tratamentul conjunctivitelor fără eliminări purulente
 sol. Sulfacil Na 20-30 % 2 pic. x 6 ori
 sol. antibiotic (Tobrimed ) 2 pic. x 6 ori
 sol. Dexametazonă 0,1 % sau Neladex 2 pic. x 6 ori
 ung. Tetraciclină 1% (Gentamicină, Maxitrol) 3 ori în zi.
Tratamentul conjunctivitelor cu eliminări purulente
 lavajul conjunctivei şi pleoapelor cu soluţii antiseptice (sol. Furacilină 0,05 %)
 sol Floximed 0,03 % (sau Ciprofloxacină, Tobrimed, Penicilină) la fiecare oră
 ung. Tetraciclină 1 % (Gentamicină) de 3 ori în zi.
Tratamentul conjunctivitelor virale
 sol. Interferon 2 p în fiecare oră
 gel Virgan 0,15 %
 ung. Virulex, Aciclovir.
Trahomul este o afecţiune infecţioasă foarte contagioasă, provocată de chlamidia
trachomatis. Transmiterea agentului patogen este favorizată de condiţiile sanitaro-igienice
proaste, de muşte. Perioada de incubaţie constituie 7-14 zile. Tabloul clinic decurge în patru
stadii:
I.
 hiperemia conjunctivei pleoapelor
 infiltraţia conjunctivei
 foliculi cenuşii, aşezaţi în dezordine în profunzimea pleoapei superioare
II.
 hiperemia conjunctivei
 infiltrate
 foliculi
 cicatrici
III.
4
  hiperemie
 infiltraţie
 mai puţini foliculi
 mai multe cicatrici
IV.
 cicatrici pe toată viaţa
Complicaţiile trahomului
Pannus (vascularizarea corneei)
Trichiază
Entropion
Ectropion
Xeroză
Ptoză
Conjunctivita adeno-virală este o afecțiune epidemică, provocată de adenoviruţi, ce se
manifestă prin edem palpebral, hiperemie conjunctivală, hemoragii subconjunctivale, foliculi,
adenopatie preauriculară şi submaxilară, secreţie sero-mucoasă.
Tratamentul
 sol. Interferon 2 p în fiecare oră
 gel Virgan 0,15 %
 ung. Virulex, Aciclovir.
De asemenea, gamaglobulină, vitamine, antibiotice şi sulfamide pentru prevenirea suprainfecţiei.
Conjunctivita primăvăratică este o afecțiune sezonieră, de etiologie necunoscută, se presupune
că joacă rol sensibilitatea sporită la radiaţia ultravioletă. Începe primăvara şi regresează toamna.
Este afectat, mai ales, sexul masculin – 85 %.
Simptomatologia:
 prurit accentuat la căldură
 usturime
 fotofobie
 lăcrimare
 fanta palpebrală îngustată – aspect somnoros
 pleoapele îngroşate
 conjunctiva palidă cu foliculi.
Durata îndelungată (durează ani de zile) cu acutizări primăvara-vara.
Tratamentul:
 desensibilizante
 antihistaminice
 corticosteroizi
 purtarea ochelarilor de soare
 schimbarea climei.
Conjunctivita trebuie diagnosticata de medicul oftalmolog.
Tratamentul conjunctivitelor trebuie instituit cît mai repede (în situațiile care necesită
examenul secreției conjunctivale, după antibiogramă).

5
Tratamentul local constă în îndepărtarea mecanică a secrețiilor prin spălături oculare (ser
fiziologic, apă fiartă și răcită, soluții antiseptice), apoi instilații cu coliruri cu antibiotice, cu
spectru larg sau conform antibiogramei.
In cazul keratoconjunctivitelor se asociază coliruri cu antiinflamatoare și lacrimi artificiale, iar în
cazul conjunctivitelor alergice se asociază coliruri antialergice cu sau fără tratament
antihistaminic general.
ESTE IMPORTANT! Nu se aplica pansamente oculare (stagnarea secretiei poate favoriza
complicatiile corneene).
Profilaxia conjunctivitelor
Pentru prevenirea conjunctivitei se recomanda urmatoarele:
 izolarea bolnavilor cu conjunctivite (nu se duc la grădiniţe, şcoli, serviciu)
 respectarea igienei personale
 evitarea contactului zonei afectate (prin contact conjunctivita se poate transmite de la un
ochi la altul);
 igiena riguroasă a mîinilor și a feței (apă și săpun, ștergerea secrețiilor conjunctivale cu
tifon steril și ser fiziologic);
 igiena corespunzătoare a lucrurilor personale (fața de pernă, prosoape);
 evitarea folosirii în comun a produselor cosmetice și de machiaj, precum și a lacrimilor
artificiale;
 întreruperea portului de lentile de contact pe perioada tratamentului și readaptarea lor
după un consult de specialitate;
 evitarea folosirii produselor cosmetice sau de machiaj pentru persoanele cu alergie;
 utilizarea la nevoie a lacrimilor artificiale.

Afecţiunile inflamatorii ale corneei- keratitele sunt cele mai frecvente patologii ale corneei.
Etiologie:
 Streptococi;
 Stafilococi;
 Pneumococi;
 Viruşi;
 Treponema palida;
 BacilulKoch;
 Bruceloza;
 Alergii.

6
Clasificarea keratitelor:
I. Exogene(superficiale):
-ulcerul serpiginos;
-keratita virală;
-keratoconjunctivita flictenuloasă.
II. Endogene(profunde)
-sifilitică;
-tuberculoasă;
-bruceloasă;
Simptomele generale:
Acuzele: lacrimaţie, fotofobie, dureri oculare, blefarospasm, scăderea acuităţii vizuale.
Semnele obiective:
-congestie pericorneană;
-congestie conjunctivală;
-leziuni corneene :infiltrat alb-cenuşiu (de diferite dimensiuni, profunzime, localizare),eroziuni,
ulceraţii;
-scăderea sensibilităţii corneei;
-scăderea acuităţii vizuale;
-chemosis(edem al conjunctivei);
-edem palpebral.
Eroziunile corneei şi keratitele traumatice se produc ca urmare a microtraumatismelor corneene ( corpi
străini, arsuri, inflamaţii).
Acuzele: dureri pronunţate în ochi, lacrimaţie, fotofobie.
Semne obiective: modificarea lucilui, suprafaţă neregulată.
Diagnosticul: colorarea cu fluoresceina colorează defectul în verde.
Tratamentul:
-înlăturarea factorului cauzant;
-sol.Sulfacil de Natriu 30%;
-unguent de Tetracilcină 1%;
-spitalizare;
Ulcerul serpiginos al corneei apare după o microtraumă cu infiltrare ulterioară.( mai joacă rol imunitatea
slăbită şi prezenţa infecţilor limitrofe).
Corneea se scarifică şi în ea pătrund microorganismele. În cornee apare un ulcer cu o margine în formă de
semilună care se răspîndeşte (progrezează) pe suprafaţa corneei şi în profunzimea ei. Are o zonă mai
ridicată şi scobită profund, zona opusă este aplanată – are loc cicatrizarea şi epitelizarea ulcerului. Pe
fundul ulcerului apare colecţie purulentă. În CA colecţie purulentă-hipopion.
Acuze:
dureri oculare, fotofobie, lacrimaţie, scăderea acuităţii vizuale, blefarospasm, corneea edemată;
congestie perikeratică, fanta palpebrală îngustată, eliminări seropurulente, febră, cefalee.
Există pericol de infecţie intraoculară – endoftalmită.
Asistenţa de urgenţă:
-antibiotic intramuscular în doze mari(cefazolină);
-analgetice;
-calmante;
-sol.Sulfacil de Natriu 30%;

7
 -unguent de Tetraciclină sau Gentamicină);
-spitalizare de urgenţă fără pansament.
În rezultatul tratamentului ulcerul se cicatrizează lăsând diferite opacităţi:
-opacitatea totală profundă numită leucom, se tratează chirurgical prin keratoplastie (transplantul de
cornee).
Keratita virală apare concomitent sau după suportarea unei infecţii virale.
Acuze: lacrimaţie; fotofobie pronunţată; dureri oculare violente; scăderea acuităţi vizuale;
senzaţie de corp străin.
Semne obiective:
În cornee pătrund viruşi şi toxine care provoacă apariţia veziculelor herpetice pe cornee care se sparg
formînd eroziuni- infiltrate în formă de crenguţe. Sensibilitatea corneei este scăzută.
Asistenţa de urgenţă:
-Interferon 2 picături fiecare oră;
-unguent Aciclovir sau Virulex;
-pansament;
-spitalizarea de urgenţă.
Tratamentul este efectiv primele 7 zile cu cîteva preparate antivirale.
Keratoconjunctivita flictenuloasă este de origine tuberculoasă, mai des apare la copii.
Diagnosticul se stabileşte în baza reacţiei Mantu.
Tabloul clinic: lacrimaţie; fotofobie; apar flictene - noduli roz-gălbui în regiunea limbului cu un fascicul
de vase sanguine, rar flictenele apar pe cornee.
Dacă reacţia Mantu este pozitiva pacientul primeşte tratament cu preparante antituberculoase.
Tratament local: ca la toate keratitele.
Keratita sifilitică profundă se întîlneşte în sifilisul congenital la vîrsta de 6-21 ani.
Este caracteristică prezenţa triadei Hatcinson:
 nasul în formă de şa;
 dinţi deformaţi;
 gambe iatagan.
Mai pot fi alte semne lipsa procesului xifoid pe stern, noduli pe coaste, scăderea auzului.
Keratita sifilitică evoluează în 3 faze:
I. Faza de infiltraţie - 4-6 săptămîni în cornee mai des la limbul superior apar infiltrate
punctiforme ce ocupă toată corneea – aspect de sticlă aburită. Acuitatea vizuală scade
considerabil, lacrimaţie şi fotofobie pronunţate, dureri oculare.
II. faza de vascularizare - durează cîteva săptămîni. Apar vase sangvine, acuitatea vizuală scade
mai mult, excitaţia mai accentuată.
III. faza de reabsorbţie - durează 3-4 săptămîni, infiltratele se reabsorb de la limb spre centru
lăsînd opacităţi fine. Pentru keratita sifilitică este carcteristică afectarea ochilul al doilea după
tratarea primului.
Keratita tuberculoasă profundă. În cornee apare un infiltrat alb-gălbui ce staţionează, este caracteristică
afectarea irisului şi corpului ciliar, poate fi exsudat în CA. Pot fi recidive.
Consecinţele keratitelor. În majoritatea cazurilor infiltratele se reabsorb complet. Uneori opacităţile de
diferite dimensiuni rămîn pe toată viaţa, scade acuitatea vizuală.

8
 Bibliografia de specialitate:
Bibliografie obligatorie

1. Boiştean V., Bobu T., Curs de oftalmologie, Universitas, Chişinău, 1995.

2. Moldoveanu M., Moldoveanu A.,Oftalmologie pentru asistenţi medicali, Editura ALL, Bucureşti,
2012.
3. Negrean M., şi alţ., Standarde/ protocoale a deprinderilor practice, Ed. Prag -3SRL, Chişinău, 2017.
Bibliografie suplimentară

1. Cernea P.,Tratat de oftalmologie, Editura Medicală, Bucureşti, 2002.

2. Chiseliţă D., Oftalmologie generală, Ed. Dosoftei, Iaşi. 1997.
3. Lupan D., Oftalmologie, Î.S.F.E.P.,,Tipografia Centrală”,Chişinău, 2005.
4. Pop R., Oftalmologie, Casa cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca, 1996.
5. Ruban E.,Boli de ochi,Editura Fenix, Rostov pe Don, 2009
6. www.ms.md
Bibliografia psihopedagogică:

1. Cerghit I. Metode de învăţare, Polirom, Iaşi, 2006.

2. Cartaleanu T., Cosovan O. ş.a. Formare de competenţe prin strategii
didactice interactive, ProDidactica, Chişinău, 2008.
3. „Recomandări practice pentru predare-învăţare-evaluare”, Pro-Didactica, Editura Cartier, 2009.