INFECȚIILE OCULARE

Modul 19.
Boli infecțioase
și nursing specific

CURS nr. 9
Includ infecțiile ochiului, orbitei și organelor accesorii de protecție.
Prof. RUXANDRA RADU
Condiția microbiologică Prof. RUXANDRA RADU

Cele mai mari densități microbiene apar în zonele pilo-sebacee şi în orificiile glandulare.

Frecvent apar stafilococii coagulazo-negativi, microorganisme facultativ anaerobe, care colonizează

orificiile pilosebacee și ale glandelor sudoripare, celulele scuamoase superficiale și firele de păr.
Condiții prielnice de dezvoltare găsește aici și S. aureus.

Specii de Propionibacterium, (P. acnes), microorganisme anaerobe, colonizează mai profund unităţile
pilo-sebacee.

Dezvoltarea levurilor lipofile este favorizată de prezenţa sebumului.

Bacili difterimorfi completează gama restrânsă a microorganismelor găzduite pe tegumentul şi marginea
liberă a pleoapelor.

Conjunctiva şi corneea, deşi expuse contaminării cu microorganisme tegumentare, nazale sau

vehiculate prin pulberi şi corpi străini, rămân, graţie spălării prin secreţia lacrimală antrenată de
mişcările palpebrale, cu o încărcătură microbiană redusă.
De pe conjunctiva normală izolăm: Prof. RUXANDRA RADU

• stafilococi coagulazo-negativi (94%)

• bacilii difterimorfi
• Candida sp.
• stafilococi coagulazo-pozitivi
• streptococi
• Neisserii nepretențioase
• Haemophilus sp.
• Enterobacteriaceae
• Pseudomonas sp.
• fungi oportuniști și saprofiți
• bacterii anaerobe, nesporulate sau sporulate
• micobacterii condiționat patogene
• fungi oportuniști sau saprofiți (Absidia, Cryptococcus, Exophiala).
Entităţi nosocomiale Prof. RUXANDRA RADU

•Conjunctivite şi keratite- afecţiuni care frecvent se intrică din cauza continuităţii

epiteliale (kerato-conjunctivite).

•Endoftalmite cauzate de infecţia tunicilor şi umorilor globului ocular; panoftalmite,

când inflamaţia se extinde la scleră şi capsula lui Tenon.

•Infecţii ale pleoapelor: dermatite, blefarite, hordeolum.

•Infecţii ale aparatului lacrimal: canaliculite, infecţii ale sacului lacrimal (dacriocistite)
sau ale glandei lacrimale (dacrioadenite) acute sau cronice.

•Celulite orbitare şi infecţii supurative circumscrise (abces) sau difuze (flegmon), care
trebuie diferenţiate de tromboflebita sinusului cavernos.
CONJUNCTIVITE
Spectrul etiologic al conjunctivitelor este foarte variat. În afara agenţilor infecţioşi, Prof. RUXANDRA RADU
inflamaţii ale conjunctivei produc variate alergene (polenul gramineelor, cosmetice),
substanţe toxice, iradierea cu UV.

Semnificaţia clinică a agenţilor infecţioşi depistaţi pe mucoasa pacienţilor cu conjunctivită

Semnificaţie certă:
• H. influenzae
• N. gonorrhoeae
• N. menigitidis
• Treponema pallidum
• Mycobacterium tuberculosis
• Chlamydia trachomatis
• virusuri (adenovirusuri, herpes simplex, varicela-zoster, gripal, rujeolic, urlian)
• fungi (Candida sp. )

Semnificaţie posibilă:
•S. pneumoniae
•S. pyogenes
•S. aureus
•Enterobacteriaceae
•P. aeruginosa

Semnificaţie absentă sau excepţională:

•Stafilococi coagulazo-negativi
•Streptococcus viridans.
Infecții microbiene ale conjunctivei
Oftalmiile neonatale prezintă unele particularităţi etiologice.
Prof. RUXANDRA RADU

Oftalmia gonococică, principala cauză de orbire altădată, este controlată prin instilarea intraconjunctivală la naştere a soluţiei
nitrat de argint (1%) . Colirul poate cauza la cca 12% dintre nou-născuţi iritaţie conjunctivală trecătoare.

Chlamydia trachomatis D-K este în prezent cea mai frecventă cauză de conjunctivită neonatală.

Conjunctivita clamidială este cea mai comună formă de

conjunctivită neonatală. (Amabilitatea lui G Ridgway.)
 Prof. RUXANDRA RADU

Ocazional au fost semnalate conjunctivite neonatale cu:

•S. aureus, cu posibilitatea evoluţiei concomitente a sindromului pielii opărite
•H. influenzae, complicate cu meningită
•pneumococi, frecvent însoţite cu dacriocistită
•Shigella flexneri, complicate cu etmoidită
•Pseudomonas aeruginosa.
Conjunctivite primare cu Herpes simplex tip 2 evoluează în general spre
vindecare (uneori este afectată şi corneea).
Diferenţierea conjunctivitelor în grupe etiologice (bacteriene, virale sau
chlamidiale) prin criterii clinico-epidemiologice este aproximativă.

Chlamydia trachomatis și orbirea.

Patogeneza este prezentată în (a).
Cicatrizarea corneei (b) rezultă din trahomul ocular de lungă durată.
(Amabilitatea lui RC Barnes.)
Pata Giemsa a unei răzuiri oculare de la trahom (c) arată C. trachomatis ca o
incluziune intracelulară. Descărcarea purulentă în conjunctivita bacteriană este adesea asociată cu infecții de
Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae sau Staphylococcus aureus.
(Amabilitatea lui M Tapert.)
KERATITE
Prof. RUXANDRA RADU
Aspecte etio-patogenetice
Inflamaţia corneei - keratita, poate fi rezultatul agresiunii infecţioase sau antigenice.

Condiţiile locale (lentile de contact, avitaminoză, anomalii ale marginii pleoapelor, hiposecreţia lacrimală,
tulburări neurologice cu anestezierea corneei) favorizează microtraumatisme şi traumatisme care deschid calea
infecţiei.
Condiţiile sistemice (diabet, imunodeficienţe, alcoolism, avitaminoze)
favorizează invazia corneei de către agenţi infecţioşi chiar cu potenţial
invaziv redus (Staphylococcus epidermidis, streptococi viridans).

Continuitatea epitelială permite extinderea infecţiei de la conjunctivă la

cornee: kerato-conjunctivite.

Puţine bacterii penetrează epiteliul cornean intact (N. gonrrhoeae, C.

diphteriae, T. pallidum), spre deosebire de virusurile cu tropism
conjunctivo-cornean (herpesvirusuri, adenovirusuri, virusul vaccinia).

Corneea poate fi invadată pe cale nervoasă în herpesul recidivant, herpes

Cheratita virusului herpes simplex (HSV).
zoster, rabie. Ulcerele dendritice, observate aici pe cornee, sunt
frecvente în infecțiile recurente cu HSV.
În cadrul difuziunii sistemice a sifilisului sau tuberculozei pot apărea (Amabilitatea lui MJ Wood.)
keratitele interstiţiale.
KERATITE
Prof. RUXANDRA RADU
Majoritatea keratitelor apar însă prin inocularea traumatică a agenţilor infecţioşi (65-90% sunt bacterii).
Până la 80% din ulcerele coneene sunt determinate de Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae şi
Pseudomonas aeruginosa.

Plăgile corneene prin materiale vegetale, mai ales urmate de aplicaţii topice ale antibioticelor cu spectru larg şi
steroizi, favorizează infecţia fungică.

Agenţii infecţioşi ai conjunctivitelor:

•Coci gram pozitivi: Str. pneumoniae, S. aureus,
S. epidermidis, Str. pyogenes
•Coci sau cocobacili gram-negativi: N. gonorrhoeae, Haemophilus influenzae, Pasteurella multocida
•Bacili gram-negativi: Enterobacteriaceae,
P. aeruginosa
•Bacili gram pozitivi: Bacillus sp., Corynebacterium sp.
•Actinomicete: Actinomyces, Nocardia
•Micobacterii: Mycobacterium tuberculosis
•Spirochete: Treponema pallidum
•Virusuri: herpes simplex, varicela-zoster, Epstein-Barr, rujeolic
•Fungi: Fusarium sp., Aspergillus fumigatus, Candida sp., Penicillium sp.
•Protozoare: Acanthamoeba polyphaga
ENDOFTALMITE
Prof. RUXANDRA RADU

Aspecte etio-patogenetice
Endoftalmitele sunt afecţiuni inflamatorii ale uveei şi mediilor interne ale globului ocular. Cel mai frecvent au
etiologie infecţioasă, dar pot fi şi neinfecţioase, determinate de procese autoimune (oftalmia simpatică), de
hematoame intraoculare, corpi străini aseptici şi substanţe chimice rămase în ochi după intervenţii chirurgicale.

Agenţii etiologici infecţioşi ai endoftalmitelor

Bacterii: la fel ca în etiologia keratitelor cu excepţia , Corynebacterium sp. la care se adaugă Bacteroides sp.,
Fusobacterium sp., Lactobacillus sp., Veillonella sp.
Fungi: localizări endoculare în infecţii sistemice (Aspergillus sp., Candida sp., Cryptococcus neoformans,
Histoplasma capsulatum) şi posttraumatice, accidentale sau chirurgicale sau ca urmare a perforării unor ulcere
corneene (Candida sp., Aspergillus sp., Cladosporium sp., Penicillium sp., Fusarium sp.)
Virusuri: herpes simplex, varicela-zoster, citomegalic, rujeolic, rubeolic
Protozoare: Toxoplasma gondii
Viermi: Taenia solium (cisticercoză), Toxocara canis şi T. cati (larva migrans)
 Prof. RUXANDRA RADU

Toxoplasmoza congenitală. Fotografie de fund

care prezintă cicatrice de corioretinită vindecată.
(Amabilitatea lui MJ Wood.)
Infecții ale straturilor mai profunde ale ochiului. (* 25% dintre
pacienții cu SIDA dezvoltă retinită cu citomegalovirus.)
 Prof. RUXANDRA RADU

Toxocara canis. Granulom în polul posterior al unui

ochi infectat. Nematodul larvar este clar vizibil în
centrul granulomului. (Amabilitatea lui D Spalton.)

Onchocerciaza. Scleroza vaselor coroidale cauzată de invadarea

microfilariei de Onchocerca volvulus. (Amabilitatea lui J Anderson.)
ENDOFTALMITE
Prof. RUXANDRA RADU

Uveitele în care elementul infecțios este dominant sunt infecții exogene sau infecţii prin contiguitate ori continuitate.

Infecţiile exogene apar în urma inoculării unor microorganisme (bacterii sau fungi) prin plăgi perforate, plăgi chirurgicale
sau ulcere corneene sau sclerale. Sunt o cauză importantă a endoftalmitelor.

Infecţiile endogene sunt o altă cauză importantă a endoftalmitelor. Agenţii infecţioşi (bacterii, virusuri, fungi, protozoare)
provin dintr-un focar infecţios situat în altă regiune a corpului. Frecvent sunt metastalice, dar pot fi şi expresia unei
sensibilizări la agentul infecţios.

Infecţii prin contiguitate ori continuitate. Propagarea infecţiei de la structuri vecine ochiului este o eventualitate rară. Sunt
de reţinut abcesele orbitare, tromboflebita venelor orbitare, meningite cu propagarea infecţiei prin teaca nervului optic.

Conjunctivitele purulente (pneumococice, gonococice), mai frecvent keratitele sau scleritele, determină iridociclite toxice,
aseptice.

Dintre endoftalmitele septice aproximativ 65% sunt determinate de coci gram-pozitivi, 24% de bacili şi cocobacili gram-
negativi, iar 11% sunt fungice.

Lentilele şi umorile intraoculare sunt un bun mediu de cultură segregat în mod normal de principalele sisteme
antimicrobiene ale mediului intern. De aceea, la acest nivel se pot iniţia infecţii cu microorganisme saprofite de pe suprafaţa
conjunctivei sau a agentului traumatic.
INFECŢIILE PLEOAPELOR
Prof. RUXANDRA RADU

Aspecte clinice şi etio-patogenetice

Inflamaţiile pleoapelor sunt afecţiuni frecvente. Clinic distingem:

• impetigo,
• dermatite,
• blefarite
• hordeolum.

Blefarita este inflamaţia marginii libere a pleoapei. Uzual este bilaterală şi cu evoluţie cronică. Poate fi expresia
unei infecţii, cauzată mai frecvent de stafilococi (S. aureus, S. epidermidis), de P. aeruginosa, Proteus mirabilis,
Moraxella sp., virusul herpes simplex sau infestări cu Demodex sp. Pot fi şi alergice cauzate de cosmetice sau
colire.

Hordeolum este o infecţie supurativă a glandelor pleoapei - Zeiss, Moll (hordeolum extern) sau Meibomius
uhordeolum intern) — cauzată de stafilococi.
INFECŢIILE APARATULUI LACRIMAL
Prof. RUXANDRA RADU

Aspecte clinice şi etio-patogenetice

Infecţiile interesează mai frecvent căile lacrimale decât glandele lacrimale.
Canaliculitele se manifestă ca inflamaţii cronice mai mult sau mai puţin discrete cauzate mai frecvent de actinomicete
(Actinomyces sp., Arachnia propionica), Malassezia pachidermatis, Fusobacterium sp. Infecţia cronică determină frecvent
formarea de concreţiuni care se calcifică şi obstruează canaliculele lacrimale.

Obstruarea canalului lacrimo-nazal este frecvent urmarea unor afecţiuni inflamatorii de vecinătate (rinite, sinuzită maxilară,
inflamaţii apicale dentare) şi mai rar a traumatismelor accidentale sau operatorii la nivelul sinusurilor sau rădăcinilor dentare.
Favorizează infecţii ale sacului lacrimal, dacriocistite care pot fi cronice sau acute.

Dacriocistitele cronice sunt cauzate mai frecvent de pneumococi, asociaţii de stafilococi, streptococi şi bacil piocianic.
Ocazional pot fi implicate Actinomyces sp. Aspergillus sp. sau Candida albicans. Chlamydia trachomatis poate fi o cauză a
dacriocistitelor cronice recurente.
Dacriocistitele acute apar pe fondul obstrucţiei proximale şi distale a căilor lacrimale: uzual prin tumefierea mucoasei sau
dacrioliţi în cursul dacriocistitelor cronice ocazional în cazuri de sarcoidoză a sacului lacrimal sau traumatisme. Cel mai
frecvent cauza acutizărilor este Streptococcus pyogenes. Complicaţii pot să apară prin extinderea infecţiei: dacriocistită cu
fistulizarea sacului lacrimal, ulcer cornean marginal.
Dacriocistitele acute pot fi expresia unor metastaze septice în cursul septicemiilor sau bacteriemiilor stafilococice,
streptococice, pneumococice, tifoidice, gonococice. Mai rar traumatisme locale deschid calea infecţiei stafilococice sau
streptococice.
La copii, dacrioadenitele acute bilaterale pot să apară în cursul parotiditei epidemice sau mononucleozei infecţioase.
Dacrioadenitele cronice pot să apară în tuberculoză, lepră, sifilis, schistosomiază.
INFECŢIILE ORBITEI ȘI SINUSULUI CAVERNOS
Prof. RUXANDRA RADU
Aspecte clinice şi etio-patogenetice
•Osteoperiostita,
•celulita, abcesul
•flegmonul orbitar

Sunt cel mai frecvent urmarea propagării prin contiguitate a infecţiilor sinusului maxilar superior. Adesea sunt hematogene.
Ocazional au origine exogenă (post-traumatice, post-operatorii).

Osteoperiostita acută este uzual stafilococică, formele subacute pot fi manifestări ale sifilisului secundar ori terţiar, iar cele
cronice sunt tuberculoase.
Celulitele şi infecţiile supurative ale conţinutului celulo-adipos orbital sunt cel mai frecvent cauzate de S. aureus,
Streptococcus pyogenes, S. pneumoniae.
La copii sub 5 ani poate fi în cauză şi Haemophilus influenzae, când coexită şi o infecţie a căilor respiratorii superioare.

Infecţiile exogene ale orbitei sunt obişnuit mixte cu implicarea variatelor specii din microbiota tegumentului, conjunctivei sau
vehiculate de corpi străini.
Cele propagate de la sinusurile maxilare sunt infecţii mixte cu variate specii anaerobe.
Mucormicoza şi aspergiloza orbitară sunt infecţii rare propagate din sinusuri la pacienţii cu condiţii predispozante: obstrucţia
sinusurilor prin procese inflamatorii alergice, deviaţie a septului nazal sau polipi nazali.

Tromboflebita sinusului cavernos prin propagarea infecţiei orbitare se caracterizează prin agravarea semnelor oculare şi
generale, alterarea conştientului şi apariţia semnelor de meningită.
Modul 19.
Boli infecțioase
și nursing specific

CURS nr. 9
Prof. RUXANDRA RADU