Sunteți pe pagina 1din 8

Cursul 12

AFECŢIUNI ALE MUCOASEI ORALE


LA COPIL ŞI ADOLESCENT

Clasificarea patologiei mucoasei orale:


1. Afecțiuni de dezvoltare ale mucoasei orale (rare)
Chisturile gingivale ale nou-născutului
- sunt chisturi de dezvoltare
- nu au semnificaţie patologică
- au frecvenţa cea mai mare în perioada neonatală
- sunt mai frecvente la maxilar
- apoi involuează spontan (chistul se rupe spontan și printr-un fenomen de
marsupializare se exfoliază) în primele 3 luni.
Forme clinice în funcție de localizare:
a) nodulii BOHN sunt chisturile localizate de-a lungul crestei gingivale.
- provin din resturile lamei dentare primare din care se formează mugurii
dinţilor temporari.
- sunt numeroase la fetus şi la nou-născut. La nou-născut se prezintă sub
forma unor noduli albicioşi cu bază mai lată, cu diametrul de aproximativ
2-3 mm, nedureroase, nu afecteză suptul. Pe cresta alveolară se pot întâlni
unul sau mai mulţi noduli.
b) perlele lui EPSTEIN sunt chisturile localizate pe linia mediană a palatului.
- rezultă din resturile epiteliale prinse pe linia mediană a palatului în
procesul de fuziune a mugurilor palatului.
- sunt vezicule chistice mici umplute cu lichid, de culoare gălbuie, de 1-3
mm,
- apar frecvent la nou-născuți.

1
2. Afecţiuni dobândite ale mucoasei orale (frecvente):
a) boli infecţioase:
A. virale,
B. bacteriene
C. micotice (fungice)
b) boli neinfecţioase:
A. aftele recidivante,
B. limbă geografică,
C. leziunile traumatice,
D. granulomul piogen.

Afecţiunile dobândite ale mucoasei orale sunt întâlnite mai frecvent la copil şi adolescent.
a) boli infecţioase:
A. INFECŢIILE VIRALE
Bolile virale sunt determinate de:
1. Virusurile herpetice
a) v. herpes simplex tipul I care determină, de regulă, infectare de la talie
spre extremitatea cefalică şi produce: gingivostomatita herpetică primară,
- herpesul secundar (recurent) cu localizare labială sau orală, panariţiul
herpetic, ocazional, herpesul genital
b) v. herpes simplex tipul II care determină, de regulă, infecţie de la talie în
jos şi produce: herpesul genital și ocazional, herpesul oral
c) v. varicelo-zosterian care produce: varicela (primoinfecţie) și zona zoster
(infecţie recurentă)
d) v. Epstein-Barr care produce: mononucleoza infecţioasă și leucoplazia
păroasă
e) citomegalovirusuri care produc: boli ale glandelor salivare
2. Picornavirusuri
a. v. Coxsackie care produc: boala mână-picior-gură și herpangina
b. rinovirusurile care produc: guturai
3. Paramixovirusuri

2
a. v. rujeolei care produce rujeola
b. v. urlian care produce oreionul
c. v. parainfluenza care produce infecţii respiratorii

1. Infecţiile cu virusuri herpetice


a) Infecţiile cu virus herpes simplex tipul I
Transmitere:
- contactul direct al persoanei infectate cu persoana sănătoasă
- în perioada neonatală (prima lună după naştere), nou-născutul poate face boala
prin infectare în timpul naşterii, dacă mama are o infecţie vaginală cu v. herpes
simplex tipul II.
Primoinfecţia
- manifestă cu semne clinice zgomotoase (rar) fie subclinică (majoritatea
indivizilor)
- incubaţie de 6-14 zile
- frecvenţa primoinfecţiei herpetice creşte de la vârsta de 6 luni şi atinge maximum
la vârsta de 2-4 ani.
- se manifestă prin apariţia unei erupţii specifice (vezicule care apoi se ulcerează)
pe ţesuturile orale şi periorale
- stare generală puternic afectată.
Infecția secundară (recurența)
- virusul se deplasează pe traseul nervului trigemen şi se cantonează la nivelul
ganglionului Gasser, unde rămâne în stare latentă
- anumite condiţii determină reactivarea virusului când particulele virale părăsesc
ganglionul Gasser şi se deplasează pe traseul nervului trigemen până la tegument
sau mucoasa orală unde provoacă o recurență a infecției (erupţie veziculoasă
strict localizată, limitată ca întindere, care ulterior se ulcerează)
- lipsesc simptomele generale, spre deosebire de primoinfecţie, care se însoţeşte de
simptomatologie generală zgomotoasă. Absenţa semnelor generale în infecţia
secundară se datoreşte dezvoltării, după primul contact cu virusul herpetic, a
mecanismelor de apărare tisulare şi umorale.

3
Gingivostomatita primară herpetică
- gingivostomatita primară herpetică apare de regulă, la copilul sub vârsta de 5 ani
- incubaţie de 6-7 zile, max. 2 săptămâni
- boala debutează brusc cu semne locale, generale și loco-regionale, fără semne
prodromale
- durata bolii între 1 săptămână şi 10-20 zile.
Semne locale:
- apar vezicule pe tegumente, pe roşul buzelor sau oriunde pe mucoasa orală (nu
există o zonă de predilecţie!)
- veziculele sunt mici, cu conţinut lichidian gălbui sau alb. Ele sunt înconjurate de
un halou roşu, caracteristic, dar mucoasa din jur are aspect normal. Veziculele se
sparg după cîteva zile, lăsînd ulceraţii acoperite de o membrană gri-albicioasă
- ulceraţiile au diametrul de 1-3 mm, dar pot conflua, căpătând un contur neregulat.
- ulceraţiile sunt dureroase → alimentaţia pacientului se face cu dificultate, iar
ingerarea de alimente sau lichide cu conţinut acid sporeşte durerile
- se poate asocia tumefacţie gingivală, eritem
Semne generale
- febră, dureri articulare, cefalee, stare generală alterată
Semne loco-regionale: adenopatie cervicală / geniană.
- perioada de evoluţie a bolii este influenţată de virulenţă şi de starea generală a
pacientului
- vindecarea se face fără a lasa cicatrici, deoarece leziunile sunt localizate numai
intraepitelial.
Infecţia recurentă (secundară)
Factori ce pot produce reactivarea virusului și recurența sunt: expunerea prelungită la
soare / la frig, traumatisme, de stress, de imunosupresie, unele manevre
stomatologice de rutină, iritaţia produsă de materialul din care este confecţionată
diga, injecţia pentru obţinerea unei anestezii locale, pot determina recurenţa.
Frecvenţa puseelor de reactivare a virusului şi apariţia recurenţelor este mai mare la
indivizii tineri şi scade odată cu înaintarea în vârstă.
Semnele generale în infecţia secundară lipsesc.

4
Semnele prodromale care preced infecția secundară sunt
- senzaţie de furnicătură, de arsură sau durere, se întâlnesc pe locul unde se vor
dezvolta leziunile, cu câteva ore înainte de apariţia acestora.
Clinic:
- vezicule multiple, fragile, cu viaţă scurtă, deoarece, la scurt timp, se ulcerează.
- ulceraţiile rotund-ovalare confluează şi dau naştere unor ulceraţii cu dimensiuni
mai mari, cu contur neregulat
- vindecarea se produce fără a lăsa cicatrici.
- infecţia secundară se localizează mereu în același loc:
o în majoritatea cazurilor, pe tegumentele periorale sau perinazale, la
nivelul zonelor de trecere dintre tegument şi mucoasă, mai frecvent la
zona de trecere dintre tegument şi roşul buzei
o în cazuri mai rare, circa 5%, veziculele pot să apară şi la nivelul cavităţii
bucale, zone de predilecţie fiind palatul dur şi gingia fixă.
- la pacienţii imunocompromişi se întâlnesc ulceraţii cronice, trenante, de multe ori
cu aspect dendritic, localizate frecvent pe limbă. La aceşti pacienţi şi, în general,
la pacienţii cu stare generală compromisă leziunile se vindecă mai greu.
Panariţiul herpetic
- o primoinfecţie sau infecţie secundară, periunghială
- leziuni: roşeaţă, tumefacţie, vezicule sau pustule dureroase ce se rup în final şi se
transformă în ulceraţii. Se însoţesc de adenopatie axilară sau epitrohleară.
- evoluţia leziunilor durează 4-6 săpt
- se poate modifica şi starea generală
- pot apărea recidive în acelaşi loc.
DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL
1) Diagnosticul diferential al gingivostomatitei herpetice primare se face cu:
 Faringita streptococică
- ulceraţiile nu sunt precedate de vezicule
- leziunile nu interesează buzele şi ţesuturile periorale
 Eritemul polimorf

5
- Boală acută autolimitantă și ades recurentă care afectează tegumentele și
mucoasele inclusiv mucoasa bucală
- cauzată de factori variați, incluzând infecțiile virale, medicamentele
(anticonvulsivantele, antibioticele etc), predispoziția genetică.
- Leziunile polimorfe hematice (macule, papule, vezicule) în scurt timp se erodează
lăsând ulcerații mai mari decât cele din herpes acoperite cu membrane gri-albe,
foarte dureroase.
- afectarea gingiei este foarte rară
- buzele prezintă fisuri şi cruste hematice caracteristice
 Gingivita acută ulcero-necrotică (infecţia Vincent)
- este o infecţie bacteriană produsă de Spirochete şi de Prevotella intermedia.
- se întâlneşte rar la preşcolari, fiind mai frecventă la adolescenţi.
- declanşarea bolii este favorizată de: infecţii virale (inclusiv HIV), malnutriţie,
stări emoţionale, perioade scurte de somn, unele boli generale
- leziunile se localizează la nivelul papilelor interdentare și marginii gingivale la
nivelul cărora se produce necroză tisulară și ulcerații (! neprecedate de vezicule)
- febră, dureri acute gingivale, halenă
- cedează în 48 de ore după îmbunătățirea igienei orale și clătiri cu apa oxigenată
diluată sau cu alți agenți oxidanți
2) Diagnosticul diferențial al herpesului secundar cu localizare intraorală se
face cu:
 Stomatita aftoasă
 Ulceraţiile postraumatice
 Arsurile chimice
 Alergia de contact.
3) Diagnosticul diferențial al herpesului secundar labial se face cu:
 pustulele întâlnite în impetigo, infecție cutanată cu bacterii piogene. Este o
piodermita superficială, contagiosă. Apar vezicule sau bule pe o bază
eritematoasă care se rup și lasă suprafețele denudate. Prin uscarea exudatului se
formează cruste melicerice. Veziculele se extind periferic și se vindecă central
(erupție cu aspect cincinat).

6
Zonele afectate de elecție sunt fața (perinazal, perioral) și membrele.
Se produce vindecare spontană în 2-3 săptămâni.
TRATAMENT
A. Tratamentul gingivostomatitei herpetice
Principiile de tratament din faza acută a bolii sunt:
1. Tratament antiinfecțios antiviral prin administrarea pe cale generală de
Acyclovir (Zovirax): capsule / suspensie
- la adolescenți Acyclovir (Zovirax) capsule 200 mg de 5 ori /zi timp de 10 zile
(1000 mg/zi),
- la copilul mic Acyclovir (Zovirax) sub formă de suspensie orală: 15ml/kg corp de
5 ori/zi. La copilul mic, pentru ca eficienţa tratamentului să crească, se recomandă
ca administrarea suspensiei de Acyclovir să înceapă în primele 3 zile de la
debutul bolii.
2. Reducerea simptomatologiei acute, pentru a permite alimentarea
pacientului prin:
- administrarea de analgezice pe cale generală
- aplicaţii locale de anestezice uşoare înaintea orelor de masă - dyclonină
hidroclorică 0,5%; lidocaină - care reduc temporar durerea şi permit
alimentarea cu alimente moi. Se dă copilului o linguriţă de anestezic, pe care o
ţine în gură timp de 2-3 minute şi apoi scuipă.
- Amestecul de benadril (elixir de diphenilhydramine care este un anestezic
ușor) şi caolin-pectat este indicat la copiii foarte mici, care nu ştiu să scuipe,
prin acoperirea leziunilor acest amestec
3. Prevenirea infecţiei secundare
- aplicaţii locale de pulbere de tetraciclină după fiecare masă timp de câteva
zile. Se folosesc aplicatoare umezite cu ser fiziologic pudrate cu pulbere luată
direct din capsula de antibiotic.
- clătiri cu soluţie de tetraciclină hidroclorică 10 ml (250 mg tetraciclină) se
recomandă în ulceraţia herpetică severă. Soluţia se ţine în gură 2-3 minute,
apoi se scuipă. Manevra se repetă de 3 ori pe zi, timp de 3 zile, după care se

7
face pauza 3 zile pentru a se evita apariţia candidozei orale. Tratamentul se
poate repeta dacă este nevoie.
4. Hidratarea și vitaminizarea pacientului pe toată perioada bolii. În locul
sucurilor naturale acide sau acre care exacerbează durerile, se recomandă
administrarea de vitamine.
5. Liniștirea copiilor agitaţi prin administrarea de antihistaminice în doza
minimă eficientă pentru a produce o stare de confort şi de toropeală.
6. Repaus la pat în camere curate, aerisite, izolate faţa de ceilalţi copii din
familie.
1) Tratamentulul herpesului recurent cu localizare orală
- tratament antiinfecțios antiviral, pe cale generală cu Acyclovir capsule sau
suspensie administrate ca în faza acută a bolii imediat după apariția semnelor
prodromale,
- tratament antiinfecțios antiviral, pe cale locală cu cremă Acyclovir (Zovirax)
5% - aplicaţii de 5 ori/zi, timp de 4 zile la copiii în vârstă de  12 ani.