CURS 8

ACTINOBACILOZA TAURINELOR SI OVINELOR

Etiologie: Actinobacillus lignieresi

Caractere epidemiologice:
Receptivitate – taurine, ovine, rar porc, cal, caine, sobolan, om, iar dintre pasari rate.
Contaminare – infectia se poate realiza endogen, cu germeni prezenti la nivelul mucoasei
bucofaringiene, prin microleziunile produse de furaje dure sau tepoase, cand boala
evolueaza sporadic. La tineretul taurin infectia se realizeaza endogen, prin apa si furajele
contaminate si boala imbraca un caracter contagios.
Dinamica – boala are caracter sezonier evoluand spre sfarsitul iernii si inceputul
primaverii.

Patogeneza:
- germenii traverseaza mucoasa bucala sau faringeana si se localizeaza mai intai intr-un
lnn, unde se constituie o leziune primara, reprezentata de granulomul actinobacilar.
De aici infectia difuzeaza pe cale limfatica in tesutul conjunctiv subcutanat sau in
tesutul conjunctiv al limbii sau pulmonului, unde dezvolta un proces inflamator.

Tablou clinic:
- boala are caracter cronic, simptomele fiind in functie de specie si de localizare
Taurine
- in localizarile la nivelul lnn explorabile se constata tumefactia acestora; in formele
subcutanate se observa noduli aderenti la piele cu aspect tumoral; deseori colectiile
fistulizeaza generand ulceratii din care se scurge un puroi galben, grunjos
- in localizarile linguale, limba este tumefiata, pe suprafata mucoasei apar ulcere
consecutiv fistulizarii. In urma proceselor de fibrozare capata o consistenta dura
“limba de lemn”
- localizari mai rare- interne (trahee, pulmoni, seroase, testicule, glanda mamara,
meninge).
Ovine
- localizarile cele mai frecvente in regiunea botului, unde se formeaza noduli, in urma
abcedarii carora se constituie cruste care duc la ingrosarea buzelor. Au fost semnalate
localizari subcutanate in regiunea capului, localizari faringiene, parotidiene, mai rar
pulmonare, peritoneale, testiculare sau in alte organe. Mamita actinobacilara are un
caracter purulent cu formare de noduli in profunzimea glandei mamare.
Alte specii
- caine – localizari linguale
- cal- localizari cerebrale
- sobolanul alb – limfadenita
- rata – salpingita
Tablou morfopatologic:
- leziuni supurative – au toate caracteristicile abcesului (puroi cremos, galben, omogen
sau aspect de crema insufucient omogenizata)
- leziuni fibrozate – masa dura, difuza sau circumscrisa
- la oaie – puroiul este mai fluid, mai albicios, iar reactia de fibroza are o intensitate
mai redusa

Diagnostic:
- ex clinic
- confirmare – ex bacteriologic, bacterioscopic (prezenta tufelor actinobacilare)

Prognostic: - vital – favorabil

Profilaxie si combatere:
- curatarea pasunilo de spini si scaieti, administrarea de furaje cu cat mai putine ariste
- tratament chirurgical si medicamentos (antiinfectios – chimioterapice si antibiotice;
combaterea reactiei de fibroza – preparate iodate).

NECOBACILOZELE OVINELOR SI CAPRINELOR

Principalele forme de manifestare a necrobacilozei la ovine sunt:

- difteria mieilor,
- necrobaciloza organelor genitale,
- necrobaciloza viscerala
- necrobacilozele acropodiale din care fac parte dermatita interdigitala ovina,
flegmonul interdigital si pododermatita infectioasa.

Difteria mieilor- afecteaza mieii sugari ; leziunile fibrinonecrotice se extind pe

tegumentul buzelor, peribucal si pe mucoasa bucofaringeana. Indepartarea crustelor se
face greu, lasand in loc leziuni sangerande. Tratamentul se face prin aplicatii locale de
solutii antiseptice sau antibiotice sub forma de pslaturi bucale sau de spray-uri, iar in
formele grave injectabil.

Necrobaciloza genitala – eroziuni, ulcere si focare difteroide pe mucoasa vulvovaginala

si leziuni asemanatoare dar mai discrete pe furou si gland la masculi. leziunile produc
jena locala, in mers, in timpul urinarii si montei. Odata aparuta se comporta ca o boala
venerica putand fi transmisa prin monta.

Necrobaciloza viscerala – apare de regula la miei ca o complicatie a formei bucale, a

infectiei ombilicale sau a generalizarii infectiei genitale sau cutanate. Este cea mai grava
forma de necrobaciloza. Are evolutie acuta sau subacuta, cu alterarea grava a starii
generale. La ex necropsic se gasesc focare necrotice in ficat, pulmon de culoare galbuie
cu aspect uscat pe sectiune. In formele grave este practic incurabila.

Dermatita interdigitala a ovinelor (OID)- boala infectioasa acuta cu evolutie benigna

produsa de Fusobacterium necrophorum, la care s-au asocia si Arcanobacterium
pyogenes , caracterizata prin hiperemia si tumefierea pielii din spatiul interdigital, cu
prezenta unui exudat cenusiu, fara miros. Boala se instaleaza pe fondul macerarii si
iritarii pielii spatiului interdigital, ca urmare a asternutului umed sau a precipitatiilor
abundente, ce actioneaza timp indelungat asupra ongloanelor. Vindecarea se poate face
usor in urma instituirii tratamentului. Combaterea vizeaza respectarea masurilor de
profilaxie generala si aplicarea bailor de picioare cu solutii dezinfectante, concomitent cu
mentinerea animalelor pe asternut sau teren uscat.

Flegmonul interdigital al ovinelor (abcesul piciorului)- infectie cu caracter

necroticopurulent care afecteaza zona acropodiala distala. Boala apare sporadic. Punctul
de plecare al afectiunii este de regula pielea spatiului interdigital si se considera a fi o
complicatie a OID. Apare la animalele adulte. Rolul hotarator in producerea bolii il au
factorii traumatici, conditiile necorespunzatoare de intretinere, solurile si pasunile cu
exces de umiditate. Principalii agenti etiologici implicati sunt Arcanobacterium pyogenes
si F. necrophorum. Manifestarile clinice si lezionale depind de stadiul evolutiv al bolii. In
mod obisnuit este afectat un singur membru, iar la acesta un singur deget. Boala
debuteaza printr-o inflamatie a pielii interdigitale insotita de schiopatura. Uneori este
afectata zona coroanei sau articulatia onglonului. Zonele afectate sunt initial edematiate,
sensibile la palpare, iar prin acumularea puroiului se produce macerarea pielii cu aparitia
de fistule. Cand sunt afectate ligamentele de la nivelul articulatiei interfalangiene distale,
degetul afectat are o mobilitate exagerata. Diagnosticul este usor de precizat, iar ex
radiografic poate da indicatii pretioase. Confirmarea se face prin ex bacteriologic.
prognosticul este in general rezervat. Tratamentul este diferit in functie de gravitatea si
localizarea leziunilor. Tratamentul general se realizeaza cu sulfamide si antibiotice cu
spectru larg. Terapia locala urmareste conservarea integritatii ligamentelor articulare si
consta in deschiderea precoce a abceselor si evacuarea fortata a continutului acestora.
Pentru profilaxia specifica a bolii au fost utilizate diferite tipuri de vaccinuri inactivate
dar fara rezultate satisfacatoare economic.