STOMATITELE

Definitie:
Inflamatii de la nivelul gurii, interesand mucoasa mai rar tesuturile moi subiacente.
 Stomatitele apar in general localizate, indicandu-se prin denumirea specifica
zonei afectate: gingivita, palatinita, gnatita , orofaringita, glosita.

Etiopatogeneza.
1)      Cauze predispozante: carentiale(boli de nutritie), boli cronice si diferite
oraganopatii indeosebi gastroenteritele si nefritele cronice. Aceste cauze
actioneaza prin diminuarea reactivitatii cavitatii bucale fata de diferite solicitari
instalandu-se perturbari trofice si circulatorii, ceea ce reprezinta fondul pe
care se dezvolta procesul inflamator.
2)      Factori ocazionali: - actiunea mecanica exercitata de corpi staini
inplantati in mucoasa, alimente dure, taierea coltilor la purcei, ralotajul?
dentar, neregularitati de tocire si alte afectiuni dentare; - actiunea unor s
chimice: caustice si/sau iritante, dar si de compusi chimici iritanti eliminati din
organism pe la acest nivel (NH3, hidrargirism-Hg, Saturnism-Pb); - reactii
de ordin alergic (anazarca, fotodermatoza)
3)      Cauze determinante: - virusuri ai febrei aftoase; - febra catarala
maligna; - pesta bovina; - diareea virotica<->boala mucoaselor; - virusul
exantemului veziculos si a bolii veziculare a porcului; - virusul ectimei
contagioase; - virusul stomatitei veziculoase contagioase a bovinelor, a
suinelor, a cabalinelor; - virusul difterovariolei aviare; - virusul variolei;
- streptococi, stafilococi, bacilul TBC, actino-bacili, miceti (Candida<mai
frecvent la purceii sugari/intarcari precoce mai ales daca intervine terapia
orala cu antibiotice contra Salmonelozei>, Fusarium, Strachybothrys); -
paraziti (Trichomonas).

Simptomalologie.
Difera in functie de intinderea inflamatiei, in suprafata si in profunzime.
Simptomatologia generala se individualizeaza doar in stomatitele secundare
urmatoarelor boli: hepatice, renale, endocrine, de origine hematopoetice. Dpdv
functional stomatitele se caracterizeasa clinic prin disfagie bucala evidentiata prin
pseudotrismus, prehensiune cu dinti lungi, miscari superficiale ale mandibulei, jena in
masticatie, salivatie, facies ingrijorat, scaparea alimentelor din gura in timpul
masticatiei/deglutitiei.

Local se observa mai multe tipuri de stomatite:

1. STOMATITA CATARALA.
Mucoasele de pe zona inflamata (mai ales gingii/marginea limbii) sunt inrosite,
calde si uscate. Intre molar si bucce se formeaza magazii de alimente; salivatie cu
saliva spumoasa. La cal, tumefactia mucoasei palatine(palatinita) care ajunge pana
la nivelul tablei dentare(polurar "zambre"); se considera normal la tineret in timpul
schimbarii dintilor si la animalele batrane la care se produce tocirea.
2. STOMATITELE VEZICULOASE.(aftoase).
De regula simptomatologia bucala este dublata de maniestari generale la nivelul
pielii/altor organe pt ca eruptiile bucale sunt de ordin simptomatic (febra aftoasa,
stomatita veziculoasa). Mai exista somatite veziculoase simple/sporadice, cu
incidenta mare la purceii carentati si la iepurii din rasele specializate. Veziculele au
diferite dimensiuni de la bob de mazare, contin un exudat clar, incolor sau usor
galbui si apar grupate in anumite zone ale mucoasei (la bovine->burelet incisiv si
mucoasa labiala; purcei-> marginea limbii, mucoasa de pe bucce; iepuri-> buze si
limba), sialoree prelungita si "zgomot de sarut". La purceii sugari veziculele se
danteleaza, vf limbii apare ca o potcoava si acest aspect este normal.

3. STOMATITELE PSEUDOAFTOASe(papulo-ulceroase,ulcero-erozive).
Apar datorita consumului de radacinoase alterate, nutreturi mucegaite/iritante
(trifoiul este iritant inainte de inflorire). Apare disfagia bucala si eroziuni papuloase,
foarte rar veziuculoase, urmate de ulcere. Evolueaza benign cu epitelizarea
suprafetelor ulceroase. la cateva zile.

4.      STOMATITELE PSEUDOMEMBRANOASE. Mai frecvent la sugari si la

tineretul cu hipovitaminoza A si B, la cei cu carente proteice, anemie si
hipotripsie. Incidenta maxima se inregistreaza la purcei, tineret mai ales
primavare cand are caracter enzootic si apoi purcei sugari, miei, vitei, manji,
iepurasi. In cazul acestor stomatite exista 3 entitati morbide definitorii:
a.     stomatita crupala a sugarilor. Debuteaza cu sialoree, congesti si
tumefactia mucoasei bucale, dupa 1-2 zile apar false membrane cenusii-
galbui/alburii, consistenta redusa cazeoase, localizate indeosebi pe
mucoasa gingivala, linguala si la comisuri. Sub pseudomembrane se
descopera mucoasa denudata, intesns congestionat, sangeranda.
Sialoreea se agraveaza in zilele urmatoare, pseudotrismus, miros fetid al
gurii, agravarea starii generale.
b.     stomatita difteroida. Necroza epiteliului bucal, urmata de formarea
deasupra sonelor gangrenate a unor membrane preudodifteroide cu
aspect galbui, adesea aspect proliferatv. Simptomatologia
functionala(sialoreea, pseudotrismusul, disfagia) cat si acea generala sunt
mai grave.
c.     stomatita micotica. Produsa de Candida albicans apare la pucei si la
tineretul aviar in urma medicatiei aintiinfectioase abuzive. Se constata
depozite necrotice bogate in levuri?, stralucitoare albe-galbui, popular
"margaritarelul gurii". Dupa indepartarea lor se evidentieaza mucoasa
congestionata, leziunile necrotice pot conflua in timp, ocupand zone mai
intinse pe mucoasa linguala sau perilinguala si apoi cuprinde si mucoasa
faringelui, esofagului, gusii.

5.STOMATITA ULCEROASA.
 Reprezinta o eruptie ulcero-necrotica bucala ce apare in urma scaderii activitatii
generale si/sau bucale, de regula de ordin toxic sau carential urmata adesea de
invadarea mucoasei bucale de diferiti germeni de supuratie si necroza. Aspecte
clinice: mucoasa rosie-violacee, tumefiata, ulcerata, miros fetid, saliva se scurge la
exterior in cantitati foarte mari si prezinta striuri de sange/portiuni de tesut
gangrenat.

6. STOMATITA GANGRENOASA(Gangrena gurii/noma).

Apare in urma infectiei mucoasei bucale si a tesutului subiacent, de regula cu
asociatii de germeni anaerobi, apare mai frecvent la carnivore, rar la purcei si vitei.
Starea generela este grava debuteaza cu febra, urmeaza o stare depresiva si in final
forma comatoasa cu semnele socului toxic; saliva este hemoragica,aspect murdar,
miros fetid; gangrena are aspect cianotic apoi verzui-gri-albicioasa care in timp se
elimina; se localizeaza la nivelul limbii la carnivore si in zonele invecinate limbii la purcei
si vitei; procesul gangrenos are tendinta de difuziune, cuprinzand plaseul gurii, chiar
bazele. Prin deglutitia materialului septic apar complicatii gastro-intestinale, iar prin
aspirarea pe cale aerofora apare gangrena pulmonara.

Diagnostic.
Nu prezinta dificultati sub aspect anatomo-clinic. Se bazeaza pe disfagie si pe
leziuni care se observa usor, in timpul vietii. Se face diagnostic diferentiat fata de: bolile
glandelor salivare, bolile faringelui si esofagului(disfagia este de alt tip-II), palalizia de
trigemen unde nu apar semne locale doar imposibilitatea inchiderii gurii, bolile dentare.

Evolutie.
De cele mai multe ori este acuta, stomatitele grave avand deseori consecintele:
slabire, inducerea hipoglicemiei, scaderea reactivitatii generale a organismului.

Prognostic.
Este favorabil in cazul stomatitelor usoare si rezervat/grav in cazul stomatitelor
profunde.

Tratament:
 tratament igienic – ameliorarea conditiilor de intretinere (curatenie, izolare,
dezinfectie, miscare, igiena corporala)
 tratament dietetic – administrarea de nutreturi semilichide/moi, apa la
discretiea(tratata cu CuSO4 sau acidifiata cu otet sau apa bicarbonatata),
alimentatie articiala (sonda gastrica) daca disfagia este grava, la purcei se
administreaza lapte indulcit cu glucoza.
 tratament etiotrop – de la caz la caz, dupa stabilirea diagnosticului etiologic,
vizandu-se atat factorii determinanti cat si starile carentiale sau bolile primare ale
altor organe. Antiinfectioasele administrate pe cale generala sunt justificate
numai in stomatitele flegmonoase, iar in asociatie cu ioduroase sunt
recomandate in glositele actinobacilare. In stomatitele pseudomembranoase dau
rezultate medicamentele fibrinolitice: tripsina, α chemo-tripsina.
   tratament stimulent. -- de stimulare a reactivitatii generale a organismului.
o proteinoterapia: hemoterapia, galactoterapia, extracte tisulare. suspensie
de organe
o implantoterapia: os, creguta de salcam.
o vitaminizare: A,C,PP,B -> dozele sunt de 5-10x mai mari decat necesarul.
o mijloace entropice: preparate> arsenicale, feruginoase, calcice,eupeptice,
hormoni(corticoizi,ACTH)
o analeptice: alcool, cafeina, stricnina, sol. izotonice glucozate/camforate.
   tratament local – spalaturi cu infuzie de musetel, apa otetita, apa bicarbonatata.
Tamponamente cu sastringente(suc de lamaie, decoct de scoarta de stejar).
Pensulatii de 3-6x/zi cu albastru de metilen 1-3%, KMnSO 4, bioctamina 1%,
borax 1-2%0,H202 2-3%, rivanol 0,1-0,3%. Electuare cu antibiotice si sulfamide,
cu glicerina simpla/iodata. Indepartarea falselor membrane cu tampoane
imbibate in sol bicarbonatata sau cu tripsina 1% sau cu perclorura de Fe 5%.
 in stomatitele ulceroase, flegmonoase si gangrenoase se indeparteaza testutul
necrozat si se dreneaza colectiile purulente dupa care se aplica repetat
tampoane sau glicerina iodata sau cu sol 3% de acid cromic.
 in stomatitele micotice se administreaza CuSO 4 0,5%0 in apa de baut la pui
si/sau unguent cu micostatice sau sublimat coroziv 1% 0, borax 4%, glicerina
iodata.