Obezitatea 

este cea mai frecventa boala metabolica si se asociaza adesea cu boli

cronice severe cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, apneea de somn
etc. Ea este caracterizata printr-un exces de tesut adipos. In mod normal organismul
barbatilor contine un procent de 15 - 20 % de tesut adipos, iar organismul femeilor
un procent de 25 - 30 % de tesut adipos.

Organizatia mondiala a sanatatii a definit si clasificat grade de obezitate, pe

baza IMC - indicele de masa corporala, calculat prin raportul greutate/inaltime2,
astfel :

gradul 1 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 30 - 34,9

kg/m2
gradul 2 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 35 - 39,9
kg/m2
gradul 3 de obezitate cu indicele de masa corporala egal sau peste 40 kg/m2

Pacientii cu indicele de masa corporala (IMC) cuprins intre 25 - 29,9 kg/m2 au fost
definiti ca supraponderali. Valori normale ale indicelui masei corporale (IMC) sunt 24
- 26 kg/m2 pentru femei si 24 - 27 kg/m2 pentru barbati. Un indice de masa corporala
(IMC) sub 18 kg/m2 prezinta diagnosticul de denutritie.
Alti indicatori folositi pentru definirea stadiului de obezitate sunt grosimea pliului
cutanat (la nivel subscapular, tricepsului, bicepsului, suprailiac etc.), circumferinta
taliei (normal sub 80 cm la femei si sub 94 cm la barbati), raportul circumferinta
talie/circumferinta soldului. Toti acesti parametrii antropometrici permit stabilirea
claselor de risc clinic prin ajustarea valorilor IMC (indicele de masa corporala).

Datele statistice arata un procent de peste 50 % de persoane obeze si

supraponderale in Europa. In tarile europene rata obezitatii variaza invers
proportional cu nivelul socio-economic, in special in randul femeilor. In tara noastra
incidenta obezitatii este de aproximativ 17 % in mediul rural si cca. 20 % in mediul
urban, fiind mai frecventa la femei; la copii variaza intre 5 - 10 %.

Se cunosc doua modele de baza ale distributiei tesutului adipos la indivizii obezi

obezitate abdominala (androida, centrala) cu cele doua componente,

viscerala si subcutanata
obezitate gluteofemurala (ginoida)

Stabilirea tipului de obezitate a pacientului are o importanta clinica majora.

Obezitatea centrala este un factor determinant puternic al insulinorezistentei si se
asociaza cu un risc crescut de diabet zaharat, dislipidemie, ateroscleroza,
hipertensiune si cancer.
S-a identificat statistic o asociere intre cresterea adipozitatii centrale si unii factori de
mediu ca sedentarismul, nivelul socio-economic scazut si stresul psihic asociat,
nivelul scazut de educatie. Initierea fumatului este urmata de dezvoltarea obezitatii
centrale, proces reversibil dupa renuntarea la fumat.

Prevalenta obezitatii este crescuta suplimentar in anumite grupuri etnice datorita

obiceiurilor alimentare (preparate alimentare cu continut crescut caloric si scazut
vitaminic) si particularitatilor climaterice (sezonul rece prelungit cu reducerea ofertei
de fructe si legume). Urbanizarea, obligatoriu insotita de industrializare, este
trasatura definitorie a unei societati predispuse la obezitate. In societatea moderna,
excesul ponderal are o prevalenta ingrijoratoare. Cauzele obezitatii includ stresul
cotidian, lipsa educatiei, alimentatia hipercalorica tip fast-food, consumul crescut de
alcool. Mai importanta decat toate acestea pare insa scaderea gradului de activitate
fizica.

Unele tulburari psihologice primare ca : anxietatea, depresia, tulburarile de

personalitate, pot constitui factori etiopatogenici ai obezitatii prin inducerea de
tulburari de comportament alimentar. Cele mai frecvente astfel de tulburari sunt :
gustari interprandiale cu un bogat continut caloric, ingestie crescuta si frecventa de
dulciuri, aport alimentar crescut dupa ora 19, episoade de foame exagerata ce
conduc la ingestie alimentara crescuta intr-o perioada scurta de timp, bulimia,
hiperfagia, consum crescut de alcool, care prin aportul caloric si stimularea
apetitului, actioneaza ca factor favorizant al obezitatii.

Sedentarismul, acest factor cauzator de obezitate, poate fi :

habitual (indus de lipsa unei culturi sportive si de progresul tehnologic)

fortat (datorat unor accidente, handicapuri fizice, imobilizare postoperatorie
etc.)

In mod normal, apare o crestere in greutate la femeile aflate in perioda de sarcina,

lactatie sau menopauza.

Unele boli pot accelera castigul ponderal si conduc la dificultati in tratamentul

obezitatii (hipotiroidismul, sindromul Cushing, sindromul ovarului polichistic etc.).

O serie de medicamente pot modifica balanta energetica favorizand castigul

ponderal, fara sa determine un surplus ponderal important (cu exceptia
corticoizilor) : blocanti β adrenergici, steroizi (estrogeni, glucocorticoizi etc.), unele
contraceptive steroidiene, antidepresive triciclice, antiepileptice, antipsihotice,
antagonisti serotonergici, insulina si sulfonilureicele administrate impropriu.

Starea de obezitate este rezultatul unui dezechilibru intre energia de aport (valoarea
calorica a alimentelor ingerate) si cheltuielile energetice (energia consumata in
activitatea fizica si metabolismul bazal, termogeneza, prelucrarea alimentelor
ingerate).

Cheltuiala energetica de repaus este data de metabolismul bazal, efectul termic al

alimentelor (actiunea dinamica specifica a acestora), procesul de crestere si
termogeneza de adaptare la cald si frig.

Metabolismul bazal reprezinta energia necesara mentinerii functiilor vitale si

homeostaziei in conditii de repaus absolut : activitate nervoasa, cardiaca,
respiratorie, musculara, osmotica, sinteza compusilor organici. El reprezinta 60 - 75
% din cheltuiala energetica zilnica. Valoarea metabolismului bazal la adultul normal
este de circa 1 kcal/kg/ora, adica 1680 kcal pe zi pentru o greutate de 70 kg. O
scadere minima in timp a metabolismului bazal poate determina pe termen lung un
castig ponderal apreciabil. Odata cu inaintarea in varsta rata metabolismului bazal
scade cu 2 - 3 % la fiecare decada, iar necesarul caloric pentru procesul de crestere
este redus la 1 % din cheltuiala energetica zilnica; ambele dezechilibre favorizeaza
excesul ponderal in conditiile pastrarii aceluiasi aport caloric.

Actiunea dinamica specifica a alimentelor reprezinta cantitatea de energie necesara

digestiei si absorbtiei alimentelor, precum si pentru activarea sistemului vegetativ in
perioada actului alimentar. Reprezinta 10 % din consumul energetic zilnic.

Termogeneza de adaptare este energia necesara mentinerii constante a

temperaturii corpului si este dependenta de arderile desfasurate la nivelul tesutului
adipos brun.

Complicatiile starii de obezitate sunt multiple, fiind afectate in diferite grade aproape
toate sistemele si aparatele organismului. Complicatiile cardiovasculare sunt :
hipertensiunea arteriala, cardiopatia ischemica, insuficienta cardiaca, moartea
subita, accidentele vasculare cerebrale, insuficienta venoasa cronica. Complicatiile
osteo-articulare sunt : gonartroza, coxartroza si sindromul trofostatic din post-
menopauza. Studiile clinice au furnizat dovezi cu privire la rolul direct al obezitatii in
patogenia diabetului zaharat.