 INFECŢIILE CHIRURGICALE

 INFECŢIA CHIRURGICALĂ

Reprezintă ansamblul manifestărilor locale şi generale anatomo-clinice care apar în

urma pătrunderii şi multiplicării bacteriilor în organism. Infecţia chirurgicală se
caracterizează prin reacţii locale însoţite de fenomene clinice generale, în urma pătrunderii
microbilor aerobi sau anaerobi în ţesuturi, printr-o poartă de intrare creată prin diferite soluţii
decontinuitate.
Din punct de vedere etiologic, infecţia chirurgicală se produce în urma contaminării cu bacterii
aerobe şi anaerobe pe cale exogenă şi/sau endogenă (tub digestiv, căirespiratorii).

Flora bacteriană este reprezentată de:

- germeni piogeni (stafilococi, streptococi)
- floră bacteriană mixtă (aerobi şi anaerobi)
- stafilococi, streptococi, Corynebacterium pyogenes, B. pyocianeus, E. coli, Proteus
vulgaris, Spherophorus necrophorum,Clostridium perfringens.

Flora bacteriană aerobă produce infecţii purulente, în timp ce flora

bacteriană anaerobă produce toxine responsabile de apariţia necrozei şi
gangrenei.
Din punct de vedere patogenetic, importanţi sunt atât factorii favorizanţi cât şi
ceideterminanţi:

- factori favorizanţi (surmenajul, oboseala, subnutriţia, dieta prelungită, frigul,hemoragiile,

ţesuturi devitalizate, diabetul, intoxicaţiile, vârsta);
- factori determinanţi (prezenţa bacteriilor şi realizarea pragului infecţios; existenţa porţii
de intrare care poate fi accidentală sau operatorie).

Clasificarea infecţiilor chirurgicaleInfecţii chirurgicale aerobe locale> abcesul>

flegmonul> erizipelul traumatic Infecţii chirurgicale aerobe generale> septicemia>
piemia Infecţii chirurgicale anaerobe
 
Edemul gazos- apare de la cîteva ore la 6 zile după traumatism şi se caracterizează
prininfiltraţie plasmatică intensă, plagă de culoare închisă, pielea întinsă, violacee,
caldă,foarte dureroasă iar pe secţiune ţesutul este gelatinos, gălbui şi fără gaze.

Flegmonul gazos-se caracterizează local prin tumefacţie intensă, invadarea

ţesutuluiconjunctiv subcutanat şi intramuscular, plagă cu miros fetid, secreţie galben-
roşieticăspumoasă.

Iniţial regiunea este caldă, elastică, apoi devine rece insensibilă şi crepitantă
şisimptomele generale sunt reprezentate de (febră, abatere, dispnee, anorexie)
Gangrena gazoasă propriu-zisă-se caracterizează prin faptul că inflamaţia progresează
şidistruge fibra musculară ce este infiltrată, necrozată cu bule de gaz, de culoare
verzuie- putridă.
Fibra musculară nu sângerează, este acoperită de secreţie brun-roşcată cu bule degaz,
pielea este întinsă, lucioasă, rece, şi se sfacelează.
La apăsare se simt crepitaţii subcutanate şi zona este sonoră la percuţia digitală.
Local se descriu trei zone:
-centrală (necrozată, putridă, fetidă, brun negricioasă),
-mijlocie(rece, crepitantă)
-periferică (caldă, dureroasă).

Semnele generale se modifică şi pulsuldevine filiform, animalul este anorexie, apatic.

Evoluţia bolii este cu stare (deautointoxicaţie şi hipotermie).

Diagnosticul se stabileşte pe baza semnelor clinice locale şi generale.

Diagnosticul diferenţial se face cu septicemia, piemia, cu, plăgi contuze şi

emfizemul traumatic,hematoamele mari posttraumatice.

Prognosticul este grav.

Profilaxia implică tratamentul corect al plăgilor şi respectarea regulilor de asepsie

şiantisepsie.
Tratamentul
Local al plăgilor prin antisepsie mecanică şi realizarea de incizii largi. Aplicarea
de pulberi cu antibiotice şi realizarea infiltraţiilor perifocale cu ser antigangrenos
polivalent,în puncte separate (20-30 ml, timp de 3-4 zile).
General se realizează cu ser antigangrenos polivalent, administrat intravenos, timp de 3 -4
zile, în doze de 100-300 ml.
Antibioterapia-fluidoterapia şi vitaminoterapia suntcompletate de un regim alimentar
complet. (TETANOSULR) reprezintă o complicaţie a plăgilor consecutiv infectării cu
Clostridium tetani.
Etiologie
Boala apare în urma plăgilor de castrare, cuiului de stradă, seimelor
profunde, călcăturiila coroană, atingerii cu caiaua.
Cele mai receptive sunt:
solipedele şi suinele;
mai puţin receptive: bovinele şi ovinele, canidele, păsările
Semnele clinice Excitabilitate mărită, contractură musculară permanentă, convulsii,
trismus, capul şi gâtulîntins, coada contractată şi deviată, prolapsul pleoapei a lll-a.
Prognosticul este foarte grav.
 
Tratamentul profilactic prin seroterapie antitetanică preventivă sau
vaccinoterapie, maiales în intervenţiile chirurgicale la cabaline şi suine.
Tratamentul curativ se realizează prin asocierea tratamentului chirurgical al
plăgii cu: sedative, antibiotice şi ser antitetariic.

INFECŢIILE CHIRURGICALE SPECIFICE ACTINOMICOZAE

Este o boală cu evoluţie subacută sau cronică, specifică bovinelor, caracterizată

prin procese proliferative de aspect tumoral, localizate în special la nivelul
ţesuturilor dure(mandibulă). Boala este rară şi îmbracă un caracter întotdeauna
sporadic.
Etiologie-agentul etiologic este reprezentat de (Actinomyces bovis )
Majoritatea infecţiilor la bovine sunt localizate în regiunea capului, poarta de intrare este
reprezentată de leziunilemucoasei bucale, faringiene.
Semnele clinice- debutul bolii este insidios, cu simptome şterse.
Localizarea la nivelul mandibulei semanifestă prin tumefacţie difuză ce determină
deformarea profilului osos.
Ţesutul spongios al mandibulei devine friabil,cu cavităţi multiple ce conţin puroi, dând
leziuni (deosteomielită)

Aceste microabcese confluează şi abcedează la suprafaţa cutanată prin unasau mai multe
fistule, prin care se exprimă un( puroi gros, dens, grunjos, alb cremos sau gălbui,
adesea fetid)
Din cauza focarelor de osteomielită, molarii cad, determinând o jenăaccentuată în
masticaţie.
Limfocentrii nu sunt afectaţi.
Diagnosticul se stabileşte pe baza semnelor clinice.
Diagnosticul diferenţial se face cuactinobaciloza.

Prognosticul este grav, boala fiind rebelă la tratament.

Tratamentul- local se realizează rubefacţii cu tinctură de iod pentru maturarea

abceselor, urmate de deschiderea chirurgicală, drenarea şi chiuretarea cavităţilor şi
aplicaţii locale cu pulberide antibiotice.

Pe cale generală se administrează iodura de potasiu în apa de băut, în apariţia

fenomenelor de iodism.
(ACTINOBACILOZAE)este o boală micotică, de tip granulomatos, cu evoluţie
enzootică, specifică bovinelor,mai ales celor în stabulaţie permanentă.
Etiologie- boala este produsă de (Actinobacyllus lignieresi )în asociere cu germeni
piogeni. Poarta de intrare este reprezentată de microtraumele mucoasei bucale,
laringiene, faringiene,esofagiene şi ale pielii din regiunea capului, limfocentrii
mandibular!, parotidieni,retrofaringieni, limbă şi glanda mamară.
Semnele clinice- în evoluţia clinică a bolii se disting o formă iniţială de limfangită
manifestată princordoane limfatice prezente mai ales în regiunea capului şi gâtului şi o
formă granulomatoasă, caracterizată prin apariţia de noduli granulomatoşi
subcutanaţi,ganglionari sau pe traiectul vaselor limfatice.

Aceşti noduli pot conflua în mase tumoraleactinobacilare de diferite mărimi, se

transformă în abcese reci care abcedează exprimândun puroi gros, cremos, gălbui, fără
miros specific, în funcţie de localizare se descriu maimulte forme clinice de boală:
- actinobaciloza perifaringină
- este frecventă iar tumefacţia ganglionară este dură şi sensibilă.
Pe măsură ce limfocentrii cresc în dimensiune apare jena în masticaţie şi deglutiţie.
Limfocentrii pot abceda sau se pot încapsula.

Animalul are facies abătut, esteinapetent şi slăbeşte progresiv.- glosita actinobacilară

("limba de lemn")
- limba este voluminoasă, imobilă, apare jena în masticaţie şi deglutiţie.
Animalul ţine gura întredeschisă şi saliva care se prelingeeste filantă. Induraţia
accentuată a limbii duce la mărirea exagerată a acesteia, vârful limbii proieminând din
cavitatea bucală.
- actinobaciloza pielii
- este mai rară, formaţiunile nodulare sunt multiple, localizateîn regiunea toraco-
abdorriinală.
Evoluţia este lentă şi pot apărea abcedări spontane.
- actinobaciloza mamară este întâlnită mai ales la scroafă, se caracterizează
prinapariţia de noduli înduraţi la baza mamelonului care confluează, determinând o
infiltraţiedifuză a glandei.
Diagnosticul - clinic, diferenţial cu actinimicoza.
Tratamentul -local se realizează rubefacţii cu tinctură de iod pentru maturarea
abceselor.
Abcesele reciactinobacilare pot fi excizate chirurgical.

Abcesele ce se deschid spontan se tratează prin drenarea şi chiuretarea cavităţilor

şiaplicaţii locale cu pulberi de antibiotice, bujiuri spumante.

Pe cale generală se administrează (iodura de potasiu în apa de băut, în doză de 8-12

grame pe zi şi iodura de sodiu administrată intravenos, în doză de 5-10 grame pe zi)
până la apariţia fenomenelor de iodism.
Glosita actinobacilară cedează la terapia cu iod pe cale generală.