Elaborarea nr.

4
Bolile infecțioase cu evoluție
cronică în cavitatea bucală.
Principii de diagnostic și tratament.

Elaborat de: Sandic Vera, S1506

Lues
Boală infecţioasă cronică
Agent cauzal: Treponema palidum
Sursa de infecţie - bolnavul.
 Infectarea se efectuează prin contactul direct al pielii sau
mucoasei cu obiectele şi instrumente stomatologice infectate, dar
mai des pe cale sexuală. Condiţiile principale de infectare sunt
microtraumele epiteliului, pielii şi mucoaselor. Se presupune că
Treponema palida poate pătrunde şi prin mucoasa intactă.
 Poate afecta atât pielea, cât şi mucoasa bucală.
Evoluţie sifilis:
1. Perioada de incubaţie - de la 10-14 zile până la 1-4 luni.
2. Perioada primară - apare şancrul dur (6-7 săptămâni), ulcer dur apărut pe locul
inoculării infecţiei. Nodulii limfatici regionali sunt măriţi, inflamaţi, indolori, mobili.
Localizat pe mucoasa buzelor, limbii, mai rar gingia şi amigdalele.
3. Perioada secundară-peste 6-8 săptămâni după apariţia şancrului dur. Odată cu apariţia
erupţiilor elementare rozeolo-papuloase, această perioadă se poate prelungi 2-4 ani,
modificându-şi tabloul clinic. La început apar o mulţime de erupții rozeolo-papuloase.
Starea generalănalterată-dureri pronunţate, febră, deglutiţia dificilă, poliadenopatie. După
încheierea perioadei secundare, toate erupţiile dispar treptat şi boala trece într-o perioadă
latentă, ce poate dura 2—4 ani sau chiar 30-40 ani, delimitată de perioada terţiară.
4. Perioada terţiară - apare peste 3-6-10 ani. Caracteristic pentru aceas­tă perioadă este
goma sifilitică.Goma sifilitică este o leziune proliferativ-necrotică ce poate viza palatul
dur, moale, limba.
Diagnosticul diferenţial sifilis primar: herpesul simplu (erupţiile sunt dureroase)
ulcerul tuberculos - dureros
cancerul - indolor
candidoza
leucoplazia
Diagnosticul diferenţial sifilis secundar: papulele sifilitice - cu keratozele
papulele sifilitice - cu candidoza bucală
eroziunile sifilitice - cu pemfigusul, stoma­tita
herpetică, stomatita aftoasă cronică recidivantă
sifilidele necrotice cu stomatita ulcero-necrotică.
Diagnosticul diferenţial sifilis terțiar: ulcerele gomoase
tuberculoza ulceroasă
şancru dur
lupusul tuberculos
cancerul
Tratament:
Se efectuează de medicul dermatovenerolog, în
staţionar, cu antibiotice.
Local se fac badijonări cu suspensii: Biochinol
de 8%,
Bismoverol de 7%,
Novarsenol de 10% în glicerină,
Osarsol de 10% în ulei de piersici,
sol. Miarsenol.
Tuberculoza
Tuberculoza - maladie infecţioasă cronică ce afectează întregul organism cu
manifestări specifice în cavitatea bucală.
Agent patogen - Mycobacterium tuberculosae (bacilul Koch), specific pentru
tuberculoză.
După modul de infectare :
1. Primară - apare la inocularea bacilului Koch prin mucoasa traumată.
Formă foarte rară.
2. Secundară - afectează plămînii sau pielea. Apoi micobacteriile ajung pe
mucoasa bucală pe cale hematogenă, limfogenă sau prin contact cu sputa. Graţie
rezistenţei sporite a MB, micobacteriile, de regulă, mor, însă nimerind pe
mucoasa traumată, ele continuă să se multiplice, formând eroziuni, ulcere noi.
În tabloul clinic, se deosebesc patru forme ale tuberculozei în cavitatea bucală:
şancru tuberculos - complexul primar; lupus tuberculos; tuberculoză miliară ulceroasă;
tuberculoză colicvativă (foarte rar).
Se cunosc patru forme evolutive: infiltrativă, nodulară, ulceroasă, cicatrizantă.
Procesul : apariţia edemului, hiperemiei, infiltraţiei, apoi apar tuberculi (lupoame)-formaţiuni de
mici, culoare roz-gălbuie, moi la palpare . La o apăsare uşoară, lupomul se sparge , la
apăsarea cu sticluţa, mucoasa devine albă. Mai tîrziu lupoamele devin galben-brune,
Lupoamele confluează, formând ulcere cu suprafaţa granuloasă, infiltrată, dar moale la palpare şi
slab dureroase. Pe valul infiltrat din jurul ulcerului apar tuberculi noi.
Tuberculoza miliară ulceroasă variantă a afectării mucoasei bucale în tuberculoza pulmonară.
Persoanele cu tuberculoză miliară elimină o cantitate mare de micobacterii cu sputa.
Elemente tipice ale tuberculozei - tuber­culi pe mucoasa limbii, palatul dur şi moale, obraji. Mai
târziu, tuberculii se transformă în ulcere dureroase, migratoare, care treptat se măresc.
Ganglionii limfatici regionali sunt măriţi şi dureroşi. Starea generală poate fi destul de
gravă. în sânge - leucocitoză, VSH - mărită.
Diagnosticul diferenţial :
 ulcerul gumos,
 stomatita ulcero- necrotică,
 ulcerul decubital, cel sifilitic şi canceros.
Principiile de bază:
• Examinări profunde pentru întocmirea planului de tratament.
• Examinări epidemiologice —pentru determinarea contactelor.
• Examinări radiologice, citologice, microbiologice.
Tratament
General
- este efectuat de specialistul de profil (ftiziatru).
Local -simptomatic:
• înlăturarea factorilor traumatizanţi
• asanarea cavităţii bucale
• gargare, badijonări, aplicaţii cu substanţe antiseptice, antiinfiamatoare şi keratoplastice.
SIDA (Sindromul imunodeficienţei dobândite)
Maladie contagioasă, provocată de virusul imunodeficienţei umane (HIV), care
afecteaza sistemul imun (limfocitele-T, macrofagii, monocitele).
Virusul se depistează în:- lichidul cefalorahidian (lcr);- secreţiile vaginale;-
spermă; - salivă, lacrimi;- laptele matern;- sudoare
Căile de pătrundere a virusului H IV în organism sunt:
• contacte sexuale neprotejate
• transfuzii de sânge
• de la mamă la făt
Incidenţa afectării pe această cale ar fi mai mare decât pe cea sexua­lă, însă pentru
aceasta sunt necesare 3 condiţii:
• cantitatea virusului
• virulenţa virusului
• sensibilitatea macroorganismului la infecţia HIV
Particularități clinice
Perioada de incubaţie durează de la 6-8 luni până
la cca 4-10 ani.
Manifestări bucale apar la cca 60% din
persoanele infectate cu infecţia HIV, incidenţa lor
Clasificare OMS a stadiilor clinice ale fiind următoarea:
SIDA: • candidomicoza - 88%
• stomatita herpetică - 11-17%
I. Incubaţia. • xerostomia - 19-28%
II. HIV infecţia acută. • cheilită exfoliativă - 9%
III. Purtătorul de virus: • ulcere - 7%
• glosita descuamativă - 6%
a. infecţie persistentă; • leucoplazia viloasă - 5%
b. infecţie generalizată. • sarcomul Kaposi - 4-50%
• hemoragii - 2%
IV. Limfadenopatie.
V. SIDA - complex asociat.
VI. SIDA cu infecţii şi tumori.

Simptomele SIDA, ce apar în cavitatea bucală, se pot manifesta prin:

• parodontită marginală agresivă
• stomatite ulcero-necrotice acute
• cheilite angulare
• tendinţa focarelor de infecţie periapicală de a se transforma în
osteomielită
• complicaţiile apărute în urma intervenţiilor endodontice.
Particularități clinice
La adulţi SIDA poate fi presupusă cel puţin în baza a două simptome se­vere şi cel puţin a
unuia neînsemnat.
Simptomele severe (majore) pentru SIDA sunt:
• scăderea ponderală cu cca. 10%
• diaree cronică timp de cel puţin 1 lună
• febră periodică timp de cel puţin 1 lună
• meningită criptococică
• sarcomul Kaposi
Simptome neînsemnate (minore) pentru SIDA:
• tuse îndelungată timp de cel puţin 1 lună
• dermatită polimorfă generalizată
• zona Zoster cu recidive
• candidomicoză bucală şi faringiană
• stomatită herpetică generalizată, progresivă
• limfoadenopatie
Diagnosticul pozitiv și diferențial
Diagnosticul de SIDA poate fi stabilit în baza simptomele enumerate mai sus sau în lipsa
vreunui simptom minor, cu condiţia prezenţei sarcomului Kaposi şi a meningitei
criptococice.
Diagnosticul de SIDA la copii se stabileşte în prezenţa a cel puţin două din următoarele
simptome majore (severe):
• scăderea ponderală şi reţinerea creşterii
• diaree cronică timp de cel puţin 1 lună
• febră timp de cel puţin o lună
Simptome neînsemnate (minore):
• limfadenopatie
• candidomicoza mucoasei bucale şi faringiene
• diferite infecţii recidivante (faringite, otite, etc.)
• tuse stabilă
• dermatită generalizată
• SIDA la mamă
Profilaxie și tratament
Măsuri de profilaxie SIDA pentru medicul-stomatolog: 1) informarea despre posibilii factori
de risc prezenţi la pacient. 2) dezinfectarea mâinilor şi utilizarea mănuşilor de o singură folosinţă. 3)
utilizarea (în măsura posibilităţilor) instrumentelor, materialelor, se­ringilor de o singură folosinţă.
4) respectarea strictă a tuturor normelor şi a cerinţelor de sterilizare şi dezinfectare a
instrumentelor şi a materialelor. 5) folosirea halatelor, măştilor, bonetelor şi a ochelarilor.
6) schimbarea mănuşilor şi măştilor după fiecare pacient. 7) spălarea mâinilor sub apă curgătoare şi
prelucrarea cu sol. Clorhexidină de 4,0%.
Tratamentul SIDA
Tratamentul SIDA are mai multe direcţii şi se bazează pe mecanismele proceselor ce au loc în
organism ca răspuns la acţiunea infecţiei HIV.
Metodele de profilaxie şi tratament SIDA sunt orientate în două direcţii:
- tratamentul bolilor asociate
- sinteza preparatelor chimice noi pentru tratamentul acestui sindrom.
Preparatele recomandate în lupta cu SIDA sunt:
Azidotimidină, Interferon(recombinat), Aciclovir, imunocorectori, Viusid ş.a. Tratamentul specific şi
toate investigaţiile se fac sub supravegherea medicului-infecţionist. Medicilor- stomatologi le revine
funcţia de a depista şi a trimite bolnavii la specialişti, de a efectua tratamentul simptomatic, respectând
toate măsurile de protecţie.
Prognosticul pentru toate cazurile de SIDA este nefavorabil, însă în ter­mene diferite.