Elaborare metodică nr.

4
Complicațiile (bolile) inflamatorii ale erupției dinților de minte. Bolile de
erupție ale tuturor dinților

1. Accidente de erupție ale molarilor de minte inferiori;

Molarii de minte sunt dinții cu cea mai mare varietate și frecvență a fenomenelor patologice
secundare care pot surveni în procesul de formare, dezvoltare și erupție: procese inflamatorii
localizate sau extinse, mergând până la leziuni degenerative, patologii tumorale, tulburări
nervoase, afecțiuni mecanice la nivelul dinților și părților moi, patologie carioasă.
Complicațiile provocate de acest dinte rezultă din particularitățile sale eruptive: este ultimul dinte
care erupe, erupe dintr-o digitație a laminei secundare, o dată cu ceilalți molari, nu are loc suficient
pentru a erupe din cauza ramului ascendent al mandibulei, încurbarea spre distal a rădăcinilor
molarului de minte, deplasarea molarului de minte sub coletul molarului de 12 ani.
Topografia molarului 3 inf.: anterior – molarul de 12 ani; inferior – canalul mandibular; supero-
posterior – spațiul laterofaringian; infero-interior – spațiul pterigomandibular; înafară și înapoi –
regiunea maseterică; înafară și înainte – fundul de sac vestibular.
2. Date statistice (frecvența, vârsta, sexul, după forme de complicații etc.);
Conform datelor statistice, cel mai des complicațiile respective antrenează arcada inferioară, fiind
provocate de dinții 3.8 și 4.8. Se întâlnesc mai frecvent între 17 și 25 de ani, dar ele pot fi semnalate
la orice vârstă, începând cu 15-16 ani, vârsta spre care tinde să erupă molarul de minte inferior.
3. Patogenie:
Factori locali:
În legătură cu topografia locului de erupție și morfologia molarului inclus:
- Incluzie la locul normal de eerupție;
- Incluzie ectopică cu erupție în unghiul mandibulei, ramul ascendent;
- Erupție în poziție anormală, cu înclinații în ax (mezia, distal) cu deviere linguală sau
vestibulară;
- Coroane globuloase asociate cu lipsa de spațiu și erupție în poziție anormală;
- Raportul cu molarul doi.
Existența spațiului pericoronar, cavitate virtuală, în jurul coroanei dintelui, care, sub acțiunea
diverșilor factori, se poate transforma în cavitate reală;
Capușonul de mucoasă ce reprezintă elementul principal favorizant, în apariția accidentelor și
complicațiilor septice ale incluziei molarului de minte inferior;
Deschiderea în mediul oral a sacului folicular și grefarea procesului septic la molarul de 12 ani.
Factori generali:
Infectarea sacului folicular care se poate produce pe cale generală, endogenă, în special în cursul
bolilor ce scad pragul imunitar.
4. Anatomie patologică;
În timpul erupției molarului 3 inf., gingia în regiunea cuspizilor mediali se atrofiază, iar restul
coroane rămâne acoperită cu mucoasă – capușon. În spațiul pericoronar nimeresc resturi
alimentare, celule epiteliale descuamate, mucus. Temperatura optimală, mediul umed, absența
luminii crează condiții favorabile pentru dezvoltarea microflorei situate în spațiul pericoronar.
Trauma mucoase capișonului în timpul masticației duce la formarea pe suprafața sa a eroziunilor
și ulcerelor, reducerea imunității locale. Ca rezultat al acesteia, se dezvoltă inflamația țesuturilor
înconjurătoare. Leziunile frecvente a capișonului și recidivele inflamației conduce la un proces
inflamator.
5. Studiul clinic al complicațiilor, complicații inflamatorii, generale, mecanice,
nervoase;
Complicații inflamatorii reprezentate de pericoronarita congestivă sau supurativă. Acestea, dar mai
ales pericoronarita supurativă se pot complica cu procese septice severe, mai ales la nivelul părților
moi, oaselor, ganglionilor sau la distanță.
Complicații nervoase apar din cauza situării molarului 3 inf. în vecinătate cu pachetul vasculo-
nervos al canalului mandibular. Astfel, pot apărea nevralgii dentare, sinalgii dento-cutanate,
otalgii, algii cervico-faciale, trismus, contracții musculare ale m. feței, paralizii faciale, tulburări
salivare prin participarea sistemului simpatic
Tulburări mecanice: la nivelul dinților vecini se poate întâlni patologie dentară, la presiunea
exercitată de molarul 3 inf. pe fața distală a molarului 2 inf. pot să apară leziuni carioase,
mortificări pulpare și rezorbții radicualre ale molarului 2 inf. prin acelați mecanis.
Patologii ortodontice: incongruența dento-alveolară cu înghesuire în regiunea frontalilor inferiori,
deplasări dentare cu rotație linguală sau vestibulară, factor de blocare a evoluției molarului 2.
Complicații generale: tromboflebita sinusului cavernos, complicații pulmonare.
6. Pericoronarita congestivă (forme clinice). Tabloul clinic, metode de tratament;
Tablou clinic: este și leziune inițial a complicațiilor septice sau „accident de alarmă”. Ea survine
cu vrecvență mai ridicată între 18 și 25 ani. Pacientul acuză dureri spontane sau provocate de
intensitate variabilă, jenă în deglutiție și trismus discret. Obiectiv se remarcă distal de mol. 2 inf.
în regiunea retromolară mucoasa este hiperemiată, congestivă, tumefiată. La presiune, de sub
capișonul de mucoasă apare o secreție serosanguinolentă, iar la palpare cu sonda se poate percepe
coroana molarului de minte. Este prezentă adenita submandibulară. De multe ori fenomenele
inflamatorii pot retroceda după câteva zile, fie spontan, fie printr-un tratament antiseptic local. De
multe ori această formă evoluează spre o formă supurativă.
Tratament: se recomandă irigații orale cu soluții antiseptice, sau tratament cu agenți fizici
(ultrasunet, diatermie, laser terapie de mică intensitate). Pentru combaterea durerii și congestiei se
pot administra antiinflamatoare și antialgice.
7. Pericoronarita supurantă. Tabloul clinic, tratament;
Tablou clinic: pacientul poate prezenta o stare generală mai mult sau mai puțin febrilă (38-39 C).
Inapetență, jenă de deglutiție, trismus. Prin evacuarea spontană a secreției purulente de sub
capișonul de mucoasă, pericoronarita poate ceda, capișonul mucos se poate retrace progresiv, iar
dintele își poate continua erupția, fapt întâlnit când dintele este inclus submucos, cu spațiu suficient
pe arcadă, într-o incluzie în ax vertical, iar capișonul de mucoasă este subțire.
Tratament: drenajul sacului pericoronar este un procedeu chirurgical de urgență prin care are loc
drenarea colecției purulente de sub capișonul de mucoasă. Se poate realiza printr-o incizie, plaga
fiind menținută deschisă cu ajutorul unei meșe iodoformate. Sub anestezie locală se execută o
incizie de aproximativ 1,5 cm cu o direcție anteroposterioară, folosind bisturiul, forfecuța de
plastie sau electrocauterul. Plaga este irigată apoi cu soluție antiseptică iar drenajul se realizează
cu o meșă iodoformată. Pe cale generală se administrează antialgice și antiinflamatoare.
Decapișonarea este procedeul chirurgical, care constă în excizia capișonului de fibromucoas ce
acoperă coroana dintelui. Această intervenție se efectuează doar după remiterea fenomenelor
inflamatorii sau supurative.
8. Gingivo-stomatita odontoazică, clinica, tratament;
Tabloul clinic:
Tratamentul: se îndepărtează în primul rând depozitele moi folosind soluții antiseptice slabe și
administrarea unor preparate ce conțin substanțe antiinflamatoare, antiseptice și analgezice, iar
după ce leziunile s-au remis, obligatoriu se execută odontectomia mol. 3 inf.
9. Supurații ale părților moi;
Timpul 1. Se aplică un tratament local și general: irigații, antiseptice, antibiotice și
antiinflamatoare;
Timpul 2. Incizia și drenajul colecțiilor supurative care pot apărea ca și comlicații inflamatorii;
Timpul 3. După cedarea fenomenelor inflamatorii/infecțioase se îndepărtează cauza prin
odontectomie.
10. Supurații ale osului și periostului;
Tabloul clinic: similar periostitei
Tratament: evacuarea exudatului din colecție și extracția dintelui.
11. Complicații generale (tromboflebita, complicații pulmonare);
Tromboflebita sinusului cavernos: accident relativ rar, apare mai frecvent în legătură cu supurația
spațiului infratemporal, procesul septic merge pe calea plexului venos pterigoidian, trecând prin
partea inferioară a sinusului cavernos.
Complicațiile pulmonare: consecința aspirației din cavitatea bucală a conținutului septic cu origine
din pericoronarita supurată. Flora microbiană patogenă poate provoca pneumonii grave sau chiar
gangrene pulmonare.
Complicații generale: vehicularea sangvină a germenilor patogeni, producând septicemii sau
septicopiemii, endocardite, nefrite, uveite.
12. Tratamentul în dependență de varietatea complicației și situația anatomică a
molarului, incizie, decapușonare, extracție;
În toate cazurile când nu este posibilă erupția normală a mol. 3 sau când acesta a provocat diverse
accidente sau complicații, se impune tratamentul chirurgical și anume odontectomia.
Odontectomia cuprinde:
- Incizia și decolarea unui lambou mucoperiostal, cu descoperirea corticalei osoase;
- Trepanarea corticalei osoase;
 - Evidențierea coroanei molarului inclus prin îndepărtarea țesutului osos;
- Degajarea coroanei de țesut osos;
- Secționarea corono-radiculară (dacă este cazul);
- Luxația și extracția molarului;
- Îndepărtarea țesuturilor restante ale sacului folicular;
- Regularizarea planului osos;
- Replicarea lamboului și sutura.
Cele mai frecvente forme clinice de incluzie a mol. 3 inf. ( mezioangulară, verticală, orizontală și
disto-angulară):
- Incizia și decolarea (în plic, în baionetă, în anveloă);
- Trepanarea osului alveolar;
- Secționarea;
- Luxația;
- Extracția.
13. Tratamentul complicațiilor mecanice și nervoase;
Se recomandă irigații orale cu soluții antiseptice, sau tratament cu agenți fizici. Pentru combatera
durerii și congestiei, se pot administra antiinflamatoare și analgezice.
14. Particularitățile extracției dinților de minte în dependeență de poziție;
Extracția mol. 3 inf. inclus sau semiinclus, situat pe ramul inferior a mandibulei, este efectuată
prin acces din afară. Se face o incizie în trigonul submandibular și se taie țesuturile pe straturi.
Țesutul osos situat deasupra dintelui inclus, este îndepărtat cu bormașina. Dintele este scos cu
ajutorul elevatorului. Plaga după extracție este suturată pe straturi. În cazul în care dintele este
situat mai aproape procesul alveolar al corpului maxilarului inferior, se realizează acces intrabucal.
Se face o incizie unică a mucoase alveolare deasupra dintelui afectat, iar a doua de la coletul
molarului 2 în jos, oblic și înainte. Se decolează lamboul muco-periostal și se elimină țesutul osos
al peretelui alveolar exterior al maxilarului inferior. În perioada postoperatorie e prescrie
analginum aminopyrine, sulfamide, fizioterapii, pansament și unguient extern.
15. Profilaxia complicațiilor locale și generale.
Urmărirea evoluției corecte de dezvoltare a maxilarelor, erupției dinților, asanarea cavității bucale.