Cuprins:

1.Introducere……………………………………………………2
2.Noțiunea și particularitățile contractului de schimb………….3
3.Caracterele juridice ale contractului de schimb………………5
4.Elementele contractului de schimb…………………………...6
5.Concluzie……………………………………………………..8
6.Bibliografie…………………………………………………...9

1
 Introducere

În luna martie al anului 2019 au intrat în vigoare noile modificări ale Codului Civil al Republicii
Moldova.
La modificarea acestuia s-a ținut cont de evoluțiile legislative internaționale și europene, vizând
mult mai concret și mai vast lagunele care au existat în legislația Republicii Moldova ajutând la
eliminarea lor.
Aceste modificări și completări ale Codului Civil al Republicii Moldova s-au referit și la
contractele civile dintre care face parte contractul de schimb la care și se referă referatul dat.
Pentru început vreau să menționez că apariția contractului de schimb a fost provocată de
necesitatea populației în anumite bunuri pentru a evolua, a-și ușura viața. Bunurile schimbate nu
făceau parte dintr-o singură categorie de bunuri, ele se refereau la întreaga proprietate deținută de
un subiect, și dacă acesta avea nevoie de un bun anumit propunea ceva în schimbul dorinței sale
(de aceeași valoare) și intră în posesia bunului dorit.
Starea economică s-a modificat mult de atunci și odată cu apariția banilor schimbul și-a pierdut
din popularitate fiind posibilă obținerea bunurilor în schimbul unei sume concrete de bani care a
obținut cu timpul denumirea de contract de vânzare-cumpărare.
Totuși contractul de schimb nu a dispărut complet datorită formei sale mai simple și înțelegerii
reciproce între doi subiecți care își doresc schimbul de bunuri.
Am hotărât să aleg această temă din motiv că în lumea modernă consumismul s-a ridicat la un
nivel exagerat și în scopul păstrării unui oarecare echilibru să minimizăm cercul consumatoric de
producere-cumpărare-uzare-aruncare prin schimbul bunurilor de care nu mai avem nevoie pe
bunurile dorite de aceeași valoare cu persoane care gândesc la fel.
Legislația Republicii Moldova prevede contractele de schimb, ele sunt stipulate în Codul Civil al
Republicii Moldova la art.1195-1197.

2
 1.Noțiunea și particularitățile contractului de schimb

Contractul de schimb fiind cel mai vechi contract civil nu a suferit mari modificări de-a lungul
timpului ramânând aceeași acțiune de schimb de bunuri între persoane care au un singur scop, de
a obține ceva nou în proprietate.
Contractul de schimb se regăsește în legislația Republici Moldova la art.1195 în Codul Civil care
prevede obligația părților de a transmite reciproc dreptul de proprietate asupra unui bun, însă cu
părere de rău acesta nu prevede o noțiune concretă care poate fi atribuită acestui tip de contract în
comparație cu literatura de specialitate unde contractul de schimb este definit în felul următor:
“Schimbul reprezintă un contract juridico-civil, prin care părţile se obligă să transmită reciproc din
proprietatea uneea în proprietatea alteea anumite bunuri.”1
Conform noțiunii de mai sus și prevederilor de la aln.1 art. 1195 Codul Civil al Republicii
Moldova, poate fi observată partea obligatorie a contractului de schimb și anume este obligația
RECIPROCĂ a părților de a transmite dreptul de proprietate asupra unui bun. Am evidențiat
cuvântul “reciproc” pentru că aceasta desemnează caracteristica care diferențiază contractul de
schimb de contractul de vânzare-cumpărare.
În cadrul contractului de vânzare-cumpărare are loc schimbul unui bun în favoarea unei sume de
bani pe când în cadrul contractului de schimb trebuie să fie prezent schimbul între două bunuri de
aceeași valoare.
După cum am menționat mai sus contractul de schimb este cel ma vechi tip de contract. Cu timul
însă practicarea schimbului și-a pierdut importanța majoră pe care a avut-o cândva fiind tot mai
des înlocuit cu contractele de vânzare-cumpărare care la rândul lor au fost provocate de apriția
banilor, deci persoanele nu mai erau nevoite să se izbăvească de bunurile deținute pentru a obține
bunuri noi, ci doar au început să le cumpere în baza unei anumite sume cerută de vânzător.
Cu toate astea și până în prezent contractul de schimb este aplicat în circuitul civil și presupune
același schimb de mărfuri între subiecți, conform art.1196 asupra lui fiind aplicate aceleași reguli
ca și în cadrul contractului de vânzare-cumpărare.
Datorită faptului că contractul de schimb este un contract juridico-civil de sine stătător, acesta are
anumite particularități specifice care îl caracterizează:
1)prima particularitate este faptul că în calitate de echivalent figurează nu o sumă de bani ,dar un
alt bun de aceeași valoare, detaliu care a fost menționat și anterior.
Codul civil actual prevede la art.1197 compensarea diferenței de valori
aln.1 “În cazul în care bunurile schimbate nu au aceeași valoare, diferența de valoare poate fi
compensată printr-o sumă de bani, numită sultă, dacă aceasta este prevăzută de contract.”

1
NOTE DE CURS DREPT CIVIL (PARTEA SPECIALĂ) (Ciclul I)
AUTOR: Vera Lupașco mg. în drept, lector superior

3
2)o altă particularitate este calitatea participanților la contract care figurează atât ca vânzător
(transmite un bun) dar și ca cumpărător (primeste un bun în schimbul celui oferit). Această
particularitate este stipulată în aln.2 art.1195 din Codul Civil al Republicii Moldova (2) Fiecare
parte a contractului de schimb este considerată vînzător al bunului pe care îl înstrăinează şi
cumpărător al bunului pe care îl primeşte în schimb.
3)În cazul schimbului spațiului locativ se transmit numai împuternicirile de posesie și folosință a
spațiului locativ ce îi aparține altei persoane.
4)Ultima particularitate se referă la deosebirea din contractul de schimb și cel de vânzare-
cumpărare privitor preschimbarea bunurilor viciate cu alte bunuri calitative. Această schimbare
este prevăzută doar de contractul de vânzare-cumpărare și este o parte componentă a acestuia.

4
 2.Caracterele juridice a contracului de schimb

Contractul de schimb este un contract translativ de proprietate, adică în cadrul acestuia se transmite
dreptul de proprietate asupra bunului unei alte persoane datorită cărui fapt acesta se aseamănă cu
contractul de vânzare-cumpărare.
Contractul de schimb are câteva caractere juridice, și anume este un contract
sinalagmatic,consensual, comutativ și oneros.
1)Caracterul sinalagmatic presupune următoarele:-vînzarea este un contract sinalagmatic întrucît
dă naştere la obligaţii reciproce şi interdependente, fiecare avîndu-şi cauza imediată în cealaltă:
transferul proprietăţii îşi are cauza în plata preţului, iar plata preţului îşi are cauza imediată (cauza
obligaţiei) în transferul proprietăţii. În acelaşi timp, fiecare parte contractantă este creditor şi
debitor: cumpărătorul creditor, iar vînzătorul debitor al predării lucrului vîndut şi al obligaţiilor
de garanţie, vînzătorul creditor, iar cumpărătorul debitor al obligaţiei de plată a preţului şi de
preluare a lucrului vîndut.
2)Al doilea caracter juridic este caracterul consensual al contractului de schimb care reprezintă
simplul consens (înţelegere), simplul acord de voinţă asupra elementelor esenţiale ale vînzării,
adică asupra lucrului vîndut şi a preţului acestuia, valorează contract valabil încheiat,
neimpunîndu-se, în principiu, îndeplinirea vreunei formalităţi.
3)Al treilea caracter juridic este caracterul oneros, ceea ce presupune că părţile contractului de
vânzare-cumpărare urmăresc fiecare un interes patrimonial, vânzătorul să încaseze preţul, iar
cumpărătorul să dobîndească proprietatea lucrului vîndut. El intră prin urmare în categoria
contractelor oneroase definite ca fiind acelea în care fiecare parte voieşte a-şi procura un avantaj.
Noțiunea caracterului oneros este vizată și de Codul Civil la art.310 (2) Act juridic cu titlu oneros
este actul prin care se procură unei părţi un folos patrimonial pentru obţinerea în schimb a unui alt
folos patrimonial.2
4)Și al patrulea caracter juridic al contractului de schimb este caracterul cumutativ care prevede
următoarea, vânzarea este un contract comutativ întrucât, încă de la încheierea sa, prestaţiile
părţilor sunt determinate şi evaluabile, între ele existând o anumită echivalenţă, un anumit
echilibru.
Contractele cumutative sunt contractele în care existența și întinderea prestațiilor părților este certă
și poate fi apreciată cheia în momentul încheierii contractului3

2
Codul Civil al Republicii Moldova.Republicat:01.03.2019 in Moniorul Oficial al Republicii Moldva nr.467-479,
art.748.Editia 2019
3
Drept civil.Contracte si succesiuni.Curs universitar.Editia a IV-a.-G.Chibac,S.Bruma,O.Robu,N.Chibac p.60

5
 3.Elementele contractului

Contractul de schimb conține două elemente principale fără de care acesta nu poate avea loc:
1)subiecții contractului
Contractul de schimb poartă un caracter universal şi poate fi aplicat pentru reglementarea
raporturilor cu participarea oricăror persoane, recunoscute în calitate de subiecţi ai dreptului civil.
Legea nu stabileşte cerinţe speciale faţă de calitatea juridică a subiecţilor schimbului, însă urmează
să ţinem cont de faptul că transmiterea reciprocă în proprietate a bunurilor, reprezintă o modalitate
de dispunere a bunurilor, de aceea atât vânzătorul cât şi cumpărătorul, urmează să fie proprietarii
bunurilor schimbate, sau titulari ai altor drepturi, care includ în sine împuternicirea de a dispune
de ele.
Subiecții contractului pot fi atât persoane fizice cât și persoane juridice.
Comparativ cu codul civil din 1964, unde contractul de schimb în care una sau ambele părti erau
organizații de stat, trebuia să fie prevăzut de legislația URSS și a Republici Moldova, legislația în
vigoare nu prevede restricții față de persoanele juridice în încheierea contractelor de schimb dacă
au fost îndeplinite toate cerințele.
Din motiv că asupra contractului de schimb se aplică regulile contractului de vânzare-cumpărare,
părțile contractului dat se vor numi ca și în cel din urmă vânzător și cumpărător,fiecare din aceste
părți activând în ambele calități-ca vânzător pentru bunul pe care îl transmite și ca cumpărător
pentru bunul pe care îl primește în proprietate în schimb.
2)Obiectul contractului- legislația prezentă a Republici Moldova nu pune nici o restricție privitor
obiectului contractului de schimb, deci în calitate de obiect pentru contractul de schimb poate
paticipa orice bun care întrunește calitățile prevăzute la aln.2 art. 315 din Codul Civil și anume:
(2) Obiectul actului juridic trebuie să fie licit, să se afle în circuit civil şi să fie determinat sau
determinabil cel puţin în specia sa.
În doctrină este menționat faptul că contractul de schimb se perfectează respectându-se condițiile
generale privitoare la forma actului juridic. Un exemplu în situația dată este un bun imobil, fie
acesta un lot de pamânt sau o casă sau orice alt ceva, este necesară respectarea formei prevăzută
la art. 320-326 din Codul Civil4
În ceea ce privește forma contractului mai avem și o altă prevedere în legislația Republicii
Moldova și anume art. 1028 din Codul Civil care stipulează încheierea contractului în orice formă
dacă subiecții au convenit și au îndeplinit toate condițiile de formă
“Dacă pentru valabilitatea contractului legea stabileşte o anumită formă sau dacă părţile au

4
Drept civil.Contracte si succesiuni.Curs universitar.Editia a IV-a.-G.Chibac,S.Bruma,O.Robu,N.Chibac p.61

6
prevăzut o anumită formă, contractul se consideră încheiat în momentul îndeplinirii condiţiei de
formă.”5
În calitate de elemente neesențiale ale contactului de schimb sunt prevăzute și pretul și termenul.
Ceea ce se referă la prețul bunurilor, de obicei în mare parte acestea au valoare echivalentă sau
aproximativ echivalentă. După cum am menționat mai sus, pentru diferența de valoare Codul Civil
prevede achitarea unei slute ( plată în plus), dar și aici este o anumită regulă și anume aln.2 art.
1197
“ Un contract este contract de vînzare-cumpărare, și nu contract de schimb, în cazul în care sulta
depășește valoarea bunului care are valoarea mai mica”
Despre prețul bunului în cadrul unui contract de vânzare-cumpărare este stipulat în art. 1111 al
Codului Civil al Republicii Moldova.
Cât despre ceea ce ține de termenul în contractul de schimb,avem obligația de a preda și a prelua
bunurile de către subiecți, mai ales în cazul unor bunuri valoroase și/sau voluminoase.
Termenele menționate mai sus le găsim la art. 1112 “Termenul predării bunului” ; art.1115
“Momentul executării obligației de predare a bunului” și art.1116 “ Recepționarea bunului” .

5
Codul Civil al Republicii Moldova.Republicat:01.03.2019 in Moniorul Oficial al Republicii Moldva nr.467-479,
art.748.Editia 2019 art.1028

7
 Concluzie

În concluzia acestei teme pot menționa faptul că diferența dintre contractul de schimb și contractul
de vânzare cumpărare nu este atât de mare, fapt care poate fi observat și din textul de mai sus.
Pentru generalizare o să mai fie menționate odată aceste diferențe.
Deci cele mai importante deosebiri dintre contractul de schimb și contractul de vânzare-cumpărare
sunt:
1. La schimb, elementul principal este bunul, la vânzare–cumpărare este preţul;
2. Schimbul nu poate fi considerat o varietate de vânzare şi nici o dublă vînzare însoţită de
compensarea preţurilor, deoarece înstrăinarea nu se face pentru preţ, ci pentru un alt lucru.
3. Contractul de schimb poate avea atît caracter civil (încheiat pentru satisfacerea necesităţilor
personale ale participanţilor la circuitul civil de bunuri și valori), cât și caracter comercial (încheiat
cu scop lucrativ între participanţii la circuitul comercial), în funcţie de obiectul contractului.
4. La vînzare există un vânzător şi un cumpărător, pe cînd la schimb, fiecare parte este, totodată,
şi vînzător şi cumpărător.
Legislatia României la fel prevede contractul de schimb în Codul Civil, noțiunea acestuia este
stipulată în art.1763 din Codul Civil al României și sună în felul următor “Schimbul este contractul
prin care fiecare dintre părţi, denumite copermutanţi, transmite sau, după caz, se obligă să transmită
un bun pentru a dobândi un altul.”
Din noțiune se observă diferența de nume a subiecților, dacă în legislația noastră aceștia sunt numiți
la fel ca în contractul de vânzare-cumpărare, atunci în legislația României, subiecții iau denumirea
de copermutanți.
O diferență mai majoră este faptul că potrivit legislației României, contractul de schimb poate avea
atât caracter consensual cât și real, ceea ce conform art.1174 (4) Contractul este real atunci când,
pentru validitatea sa, este necesară remiterea bunului.
Consider că contractul de schimb este un act juridic binevenit în legislație fiind o alternativă bună
a contractului de vânzare-cumpărare pentru subiecții interesați reciproc de bunurile altei persoane.
Și desigur un rol important îl joacă și forma mai simplistă a acestuia fiind necesară doar inșelegerea
între subiecți, predarea și preluarea bunurilor dorite, și în plus nu necesită o sumă de bani cheltuită
în plus.

8
 Bibliografie
1) Codul Civil al Republicii Moldova.Republicat:01.03.2019 in Moniorul
Oficial al Republicii Moldva nr.467-479, art.748.Editia 2019
2) Drept civil.Contracte si succesiuni.Curs universitar.Editia a IV-a.-
G.Chibac,S.Bruma,O.Robu,N.Chibac
3) NOTE DE CURS DREPT CIVIL (PARTEA SPECIALĂ) (Ciclul I)
AUTOR: Vera Lupașco mg. în drept, lector superior
4) https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-civil-
contracte/contractul-de-schimb/
5) https://legeaz.net/noul-cod-civil/art-1763-notiune-contractul-de-
schimb
6) http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/175630