UNIVERSITATEA CREȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR” BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT, CLUJ-NAPOCA

Anul III – semestrul 1

CONTRACTUL DE VÂNZARE-
CUMPÃRARE. CONSIDERAŢII
GENERALE
-Referat-

Student:
Candrea Marius-Victoraṣ
Anul III – Regim IFR
Nr. Matricol: 6959

1
 Cuprins

1.Scurt istoric privind contractul de vanzare-cumparare……………………………….3

2.Notiune, reglementare legala………………………………………………………..4
3. Caractere juridice………………………………………………………………5

4. Condiții de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare…………………6

4.1 Considerații generale…………………………………………………………6

4.2 Capacitatea parților…………………………………………………………..7

5.Consimțământul parților……………………………………………………….8

6.Bibliografie…………………………………………………………………….9

2
 CONTRACTUL DE VÂNZARE-
CUMPÃRARE
1.Scurt istoric privind contractul de vanzare-cumparare

Contractele au apărut ca necesitate într-un anumit stadiu de dezvoltare a societății spre a

înlocui formele arhaice și greoaie de schimb dintre și din colectivitățile primitive.

Formele de schimb care au precedat contractele, ce se efectuau cu ritual și publicitate

între clanuri și triburi, au fost îndeosebi: darurile reciproce, donațiile și contradonatiile însoțite de
servicii reciproce, iar mai tărziu a apărut „trocul' (schimb) care în prezent este înlocuit de
contractul de vânzare-cumpărare constituind forma civilizata (cizelată, stilizată) a acestuia. Cu
timpul acesta se perfecționează, unul dintre elementele ce se schimbau între ele devenind
oarecum permanent. La un moment dat, în dezvoltarea societății se puteau dobândi orice fel de
lucruri în schimbul unui bun, unul și același, mai întăi animalele, apoi moneda, în orice fel de
schimb, creând, astfel, premisele apariției contractului de vânzare-cumpărare.

De-a lungul timpului, contractele s-au dovedit a fi pe cât de simple în ce privește

formarea lor , pe atât de cuprinzătoare de activități și fenomene diferite, de aceea de la apariția
lor, schimburile de bunuri și de servicii și în general operațiunile prin care oamenii își satisfac
trebuințele materiale și cerințele spirituale nu au necesitat alte instrumente juridice, ci numai
adaptarea contractelor, în acest sens odată cu dezvoltarea și diversificarea producției, și pe cale
de consecință a creșterii volumului schimburilor și a varietății lui, s-a impus necesitatea unui
obiect unic că măsură a valorii și obiectului de schimb -BANUL-.

Odată cu apariția banului a apărut și vânzarea, care consta în schimbul unui obiect contra
unui preț stabilit în bani. Vânzătorul va înstrăina bunul, iar cumpărătorul va plăti prețul.

La români vânzarea-cumpărarea n-avea drept scop să transfere proprietatea ca în prezent,

ci era un contract creator de obligații, pentru a se transmite proprietatea, pe lângă
consimțământul parților era necesar îndeplinirea unor forme solemne, că tradițiunea,
mancipatiunea, în jure cessio, iar din partea cumpărătorului trebuia uneori când nu era acordat

3
vreun termen să plătească prețul, în acest sens atunci când vânzătorul făcuse tradițiunea lucrului
vândut, transmiterea proprietății nu avea loc decât prin plata prețului dacă nu se acordă
cumpărătorului nici un termen de plată. Rațiunea este că vânzătorul neacordand cumpărătorului
termen de plată, arată prin aceasta că nu se încrede în el și în cazul acesta trebuia ca vânzătorul să
fie asigurat prin gaj, și numai atunci era transmisă proprietatea lucrului. Astfel, contractul de
vânzare-cumpărare în dreptul roman este un contract consensual prin care vânzătorul se obliga a
procura posesiunea pacinică și utilă asupra lucrului vândut, iar cumpărătorul să plătească prețul.

2.Notiune, reglementare legala

Contractul de vânzare-cumpărare este reglementat în dreptul roman de C.Civ. și de alte

acte normative cu caracter special. Reglementarea amănunțită de către legiuitor a contractului de
vânzare-cumpărare își are rațiunea în dorința acestuia de a facilita încheierea validă a unui
contract atât de frecvent utilizat în practica zilelor noastre de către persoanele fizice ori juridice,
pentru procurarea celor mai diferite bunuri necesare satisfacerii diverselor nevoi.

Art. 1294 C.Civ. definește vânzarea că fiind „O convenție prin care doua parti se obliga intre ele,
una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta a plati celei dintăi prețul lui”.

Definiția dată de legiuitor contractului de vânzare-cumpărare nu este completă, ea

rezumandu-se doar la transmiterea proprietății, ori, este unanim admis ca în schimbul unui preț
se poate transmite și un alt drept (real sau de creanță) decât dreptul de proprietate, întrucât
transmiterea proprietății nu este de esența vânzării-cumpărării ci doar de natura acesteia. Astfel
prin contractul de vânzare-cumpărare se poate transmite nu doar dreptul de proprietate, ci și un
alt drept real, de exemplu: dreptul de superficie ori de uzufruct, mai este de menționat faptul că
prin vânzare-cumpărare se poate transmite un drept din domeniul proprietății intelectuale, de
exemplu: drepturi patrimoniale de autor și în mod excepțional, drepturi asupra unei universalități
(vânzarea unei succesiuni) universalitate care cuprinde nu doar drepturile din activul succesiunii
ci și datoriile moștenirii.

Prin urmare, contractul de vânzare-cumpărare este acel contract în baza căruia o

persoană, numită vânzător strămută (transferă) și garantează altei persoane, numita cumpărător,

4
dreptul său de proprietate asupra unui bun sau alt drept real ori de creanță, sau dreptul asupra
unei universalități juridice, cumpărătorul obligandu-se în schimb a plati vânzătorului o suma de
bani, numita preț.

3. Caractere juridice

Din definiția dată contractului de vânzare- cumpărare rezultă caracterele juridice ale acestuia, și
anume: este un contract consensual, bilateral (sinalagmatic), cu titlu oneros, comutativ și
translativ de propriatate.
a) consensual - deoarece se încheie valabil prin simplul consimțământ al parților (solo consensu).
Acest lucru este prevăzut expres de art. 1295 alin l C.Civ. conform căruia „vinderea este perfectă
îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului '. Așa fiind, în principiu, pentru
validitatea contractului de vânzare-cumpărare nu se cere îndeplinirea vreunei condiții de forma
(nu are relevanta forma în care se exteriorizează consimțământul) și nici remiterea lucrului
vândut și a prețului în momentul încheierii contractului. Deci contractul de vânzare-cumpărare
nu este un contract solemn și nici real. De aceea, daca părțile consacra înțelegerea lor într-un
înscris autentic, contractul de vânzare-cumpărare nu devine un contract solemn, ci rămâne
consensual, legea neprevazand pentru validitate o asemenea formalitate.
b) Contractul de vânzare-cumpărare este un contract sinalagmatic (bilateral)- deoarece prin
încheierea sa dă naștere la obligații reciproce între părțile contractante (do ut des). Astfel,
vânzătorul are obligația să predea lucrul vândut și să-l garanteze pe cumpărător contra evicțiunii
și pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, iar cumpărătorul are obligația să plătească prețul
convenit și să preia lucrul. Rezulta că obligația fiecărei parti își are cauza juridica în obligația
celeilalte. Fiind un contract sinalagmatic se aplica regulile specifice acestei categorii de contracte
(excepția neexecutării contractului, rezoluțiunea pentru neexecutarea obligației de catre una din
părti).
c) Contractul de vânzare-cumpărare este prin esența sa un contract cu titlu oneros deoarece
ambele parti urmăresc anumite interese patrimoniale, adică primirea unui echivalent
(contraprestatie) în schimbul prestației la care se obligă. Astfel, vânzătorul urmărește să
primească prețul drept contraechivalent al prestației sale, iar cumpărătorul urmărește să
primească bunul cumpărat în schimbul prețului convenit.

d) Contractul de vânzare-cumpărare este un contract comutativ - deoarece existența și întinderea

drepturilor și obligațiilor reciproce sunt cunoscute de părți la încheierea contractului și nu
depind, că în cazul contractelor aleatorii, de un eveniment viitor și incert, care ar face să existe
șanse de căștig și pierdere pentru oricare din părțile contractante. În literatura juridică s-a opinat
că în contractul de vânzare-cumpărare exista și un element de „alea', rezultând din variațiunile
economice, lucrul vândut poate fi în intenția parților un 'alea', de ex: vânzarea unei recolte

5
viitoare în care toate riscurile prestațiunii ar fi puse în sarcina cumpărătorului. Numai în mod
excepțional contractul poate capătă caracter aleatoriu, de exemplu când obiectul este supus
pieirii, exproprierii.

e) Contractul de vânzare-cumpărare este un contract translativ de proprietate - acest caracter al

contractului de vânzare-cumpărare reiese neîndoielnic din prevederile art.971 și art.1295 alin. l
C.Civ. Astfel, potrivit textului de aplicație generala conținut de art. 971 C.Civ. „în contractele ce
au de obiect translația proprietății, sau unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite
prin efectul consimțământului parților, și lucrul rămâne în rizico-pericolul dobanditorului, chiar
când nu i s-a făcut tradițiunea lucrului'.

4. Condiții de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare

4.1 Considerații generale

Contractul fiind un act juridic bilateral care se formează prin acordul de voință al parților,
implică existența a cel puțin două părti, care, pentru a da naștere unui contract valabil, trebuie să-
și exprime consimțământul liber cu privire la obiectul și scopul contractului.

Pentru că un contract de vânzare-cumpărare să fie valabil încheiat, legal întocmit, el

trebuie să întrunească toate condițiile generale de validitate prevăzute de lege.

În funcție de criteriul obligativității sau neobligativitatii lor, condițiile se împart în condiții

esențiale și condiții neesențiale

Condițiile esențiale sunt cerute pentru însăși valabilitatea contractului de vânzare-

cumpărare, deci ele trebuie îndeplinite în mod obligatoriu, lipsa uneia dintre ele atrăgând
nevalibilitatea contractului.

Condițiile neesențiale, numite și condiții întâmplătoare, sunt acelea care sunt prezente sau pot
lipsi din contractul de vânzare-cumpărare, fară a fi afectata valabilitatea acestuia.

Condițiile legale generale, cum ar fi: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil,

obiectul determinat, cauza licita, mai sunt numite și condiții esențiale. Acestea sunt prevăzute în
art. 948 C. Civ și privesc structura tehnica a contractului.

6
Aceste elemente structurale concretizează voință parților contractante de a încheia valabil
contractul civil avut în vedere, de a obține îndeplinirea întocmai a obligațiilor care revin fiecăreia
și de a realiza un anumit scop.

4.2 Capacitatea parților

Capacitatea de a contracta constituie o parte componenta a capacității juridice civile,
constând în aptitudinea unei persoane de a încheia, personal sau prin reprezentare, contracte
civile.

Potrivit art. 1306 C.Civ. „pot cumpără și vinde toți cărora nu le este oprit prin lege', de
unde rezulta că orice persoana poate încheia un contract de vânzare-cumpărare, fie în calitate de
cumpărător, fie în calitate de vânzător, daca legea nu îi interzice expres acest lucru. Prin urmare,
în dreptul civil roman, în materie de vânzare-cumpărare, regula - este capacitatea, fie că este
vorba de capacitate de folosință sau de capacitatea de exercițiu, iar incapacitatea - excepția.

Astfel cazurile de incapacitate sunt expres și limitativ prevăzute de lege, ele fiind de
stricta interpretare, neputand fi extinse și la alte cazuri. Vânzarea-cumpărarea constituie pentru
ambele parti contractante un act de dispoziție, ceea ce impune că acestea să posede capacitatea
de exercițiu deplina. Persoanele lipsite de capacitatea de exercițiu sau care au capacitate de
exercițiu restrânsă vor putea încheia un asemenea contract, dar numai prin intermediul
ocrotitorului legal, respectiv cu încuviințarea acestuia și, în toate cazurile, cu autorizația
autorității tutelare.

7
5.Consimțământul parților

Consimțământul (com sentire) reprezintă manifestarea de voință juridică a unei persoane

în vederea formarii unui act juridic, respectiv acordul de voință intre două sau mai multe
persoane care încheie un contract sau un alt act juridic bilateral sau multilateral[24] și în
principiu, pentru stabilirea conținutului acestuia.

Pentru a fi eficient, consimțământul trebuie să fie deplin, adică să nu fie viciat prin
eroare, dol sau violenta (eventual leziune). În cazul contractului de vânzare-cumpărare,
consimțământul se realizează prin oferta făcută de una dintre parti, care, de regula, este
vânzătorul, urmata de acceptarea acestei oferte de către cealaltă parte cumpărătorul. Practic,
acordul de voință intre părțile contractante, mai precis viitorul vânzător și viitorul cumpărător , se
realizează în majoritatea cazurilor, treptat, prin negocieri, propuneri și contrapropuneri, acceptări
parțiale și concesii reciproce, urmarindu-se în final ajungerea la înțelegerea deplina asupra
întregului conținut al contractului

8
6.Bibliografie:

https://www.rasfoiesc.com/legal/drept

Suport Curs

Cod Civil

https://lege5.ro/