UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE DREPT
MASTER DREPT CIVIL ȘI PROCEDURĂ CIVILĂ
SESIUNEA IULIE 2023

TRANSFERUL DREPTULUI DE PROPRIETATE ÎN

CONTRACTELE CIVILE

TOMA DACIANA-IULIANA

1
 I. INTRODUCERE

Încă din cele mai vechi timpuri, instituția dreptului de proprietate a fost vitală pentru
omenire, la fel ca și contractul prin care are loc transmiterea proprietății sub diferite caracteristici.
Omul, ca participant la circuitul civil, nu poate fi lipsit de dreptul său absolut, adică acela de a
deveni într-un moment al vieții sale proprietar. Forma sub care se împroprietărește, este tocmai
contractul, cele două formează o simbioză, proprietatea în afara contractului ar fi tot atât de
absurdă ca și contractul lipsit de obiectul transferului dreptului de proprietate. Cele două instituții
se condiționează și se întrepătrund reciproc.
Proprietatea reprezintă un instrument juridic de o relevanță covârșitoare în raporturile
civile, și în același timp un stimulent economic. A fi proprietar este o garanție a libertății
individuale, a cărui scop se poate realiza doar prin perfectarea unui contract.
Legăturile care se formează între proprietate și contract sunt multiple, însă cele mai
importante izvorăsc din legătura juridică formată. Dreptul titularului de a dispune de bunul său
constă în prerogativa conferită proprietarului de a înstrăina acel bun prin acte cu titlu oneros sau
gratuit, ori de a constitui asupra lui drepturi reale în favoarea altor persoane, precum și de a-l
consuma ori a-i distruge substanța sau de a-i modifica funcționalitatea prin intermediul
contractelor. 1
Având în vedere că existența și forma efectivă a dreptului de proprietate este validată
întotdeauna de funcțiile pe care acesta le îndeplinește în cadrul societății, că funcțiile dau expresiaa
imediată a finalității urmărite în vederea căreia dreptul de proprietate a fost recunoscut si protejat
prin acțiunile reglementate expres de lege.
Așadar, prin această lucrare, doresc să fac o trecere în revistă a diverselor forme de
contracte prin care are loc transferul dreptului de proprietate, să pun în evidență fizionomia
proprietății și a contractului pornind de la cele mai simple elemente pe care le deține fiecare.
De asemenea, urmează o analiză a momentului în care are loc trasferul dreptului de proprietate
pentru fiecare contract, în conformitate cu actualele reglementări transmisiunea contractuală se
produce, de regulă, automat, momentul nașterii raportului obligațional coincide cu acela al

Pervu Milostean Diana, Transferul Dreptului de Proprietate, Coordonator știinfic: Prof.univ.dr. Radu I. Motica,
1

Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Drept, anul 2019, p.2

2
încheierii contractului, dar există o mulțime de excepții în acest sens, reglementate de dreptul
comun.
În dreptul civi, contractul de vânzare-cumpărare este un contract etalon, fiind întâlnit cel
mai adesea în practică, urmând a analiza punctual contractele care sunt de asemenea translative
de proprietate : contractul de donație, contractul de schimb, contractul de rentă viageră, contractul
de întreținere.

1. CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARE

Vânzarea este contractul cel mai răspândit și cel mai amplu, fiind definit de art. 1650
alin. (1) din Codul Civil: ,, Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz,
se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care
cumpărătorul se oblige să-l plătească.”2. Din definiția legală a contractului de vânzare rezultă că
este esential ca prin acest contract vânzătorul să transmiă sau să se oblige să transmită proprietatea
odată cu încheierea valabilă a contractului. 3
Analizând caracterul esențialmente translativ al contractului de vânzare cumpărare se
poate enunța faptul că se transmite un drept preexistent dintr-un patrimoniu în altul chiar in
momentul în care are loc încheierea valabilă a contractului. O excepție aparentă susținută de
doctrină, ar fi încheierea unui contract prin care, în schimbul unei sume de bani, se constituie un
drept real principal ( uzufruct, superficie, sevitute, etc) – care are natura juridică a unei vânzări. Se
poate spune că în acest caz dreptul real constituit nu preexistă încherii contractului, ci se naște ca
efect al acestuia, totuși, drepturile reale principale iau naștere odată cu dezmembrarea dreptului de
proprietate, prin separarea anumitor prerogative din conținutul acestuia, care deja existau în
patrimonial proprietarului și transferul acestor prerogative către dobânditorul dreptului real
principal. În consecința și în acest caz vânzarea își păstrează caracterul translativ de proprietate, în
sensul în care se trasferă din patrimonial proprietatului-vânzător în cel al cumpărătorului
prerogativele dreptului real. 4 Transferul propretății unor bunuri indiviadul determinate la momentul

2
Dan Chirică, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Hamangiu, București, 2017, p.17
3
Serban Mircioiu, Reflexii asupra transferului dreptului de proprietate și obligației de a da în contractul de vânzare-
cumpărare în RRDP nr. 4/2011, p. 76
4
Răzvan Dincă, Contracte civile speciale în noul Cod Civil, Editura Universul Juridic, București, 2013, p. 29

3
 încheierii acordului de voință este o consecință supletivă a încheierii valabile a vânzării, fiind însă
doar de natura vânzării, iar nu de esența sa. 5
De cele mai multe ori noțiunea de caracter translativ al unui contract este folosită în sensul
că prin simpla încheiere a contractului se transfera un drept dintr-un patrimoniu într-altul, fără să
fie nevoie de îndeplinirea vreunei alte cerințe, nu este nevoie nici măcăr de trecerea unei perioade
de timp, având și caracter instantaneu. 6 În acest sens art. 1674 din Codul civil instituie regula: ,,
Cu excepția cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voința părților nu rezultă contrariul,
proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar
dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit incă.”
Una dintre obligațiile principale pe care cumpărătorul le are este aceea de a transmite
proprietatea sau un alt drept, pe care l-a vândut cumpărătorului, în schimbul unui preț, regăsindu-
se reglementate în Codul civil o sumedenie de excepții de la regula instituită de art. 1674 din Codul
civil, prin care dreptul vândut nu se transferă la data încheierii contractului, ci ulterior, după cum
urmează în următoarele exemple:
A) Transferul proprietății este afectat de un termen
Conform regulii de interpreatre in baza căreia contractul se interpreteaza în favoarea
cumparatorului, daca nu rezulta expres ca termenul amana transferul proprietatii, se va considera
ca el afecteaza doar momentul predarii. Dacă însă, termenul afectează transferul, obligația se
consideră împlinită, iar dreptul se consideră transferat de la vânzător la cumpărător odată cu
împlinirea acelui termen.7
B) Transferul proprietății este afectat de o condiție suspensivă
În acest caz obligația ia naștere numai dacă se împlinește condiția, dar cu efect retroactiv
de la data încheierii contractului. 8 Din această cauză, dreptul care aparține vânzătorului este sub
condiție rezolutorie și cel care aparține cumpărătorului este sub imperiul condiției suspensive.
C) Efectul constitutiv al înscrierilor în Cartea funciară
Articolul 885 alin. (1) din Codul civil reglementează dreptul asupra imobilelor cuprinse
in Cartea funciară care se dobandesc atat intre parti, cat si fata de terti numai prin inscrierea lor in

5
Aubry Et Rau, Cours de droit civil francais. Tome V. Vente et louage, 6-e edition, refondue par P.Esmain, Editions
tehnicques, Paris, 349, nota. 1
6
Răzvan Dincă, Note de curs, București, 2013, p. 3
7
Răzvan Dincă, op.cit., p. 99
8
Art. 1407 C. Civil

4
Cartea Funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat inscrierea . Pentru executarea acestei
obligatii, vanzatorul va trebui sa puna la dispozitia cumparatorului înscrisurile necesare inscrierii
în CF a calitatii de titular a dreptului dobandit.
D) Vânzarea bunurilor de gen
Potrivit art.1678 din Codul Civil, atunci cand vanzarea are ca obiect bunuri de gen,
inclusiv dintr-un gen limitat, proprietatea se transfera cumparatorului la data individualizarii
acestora. El este valabil, daca bunurile sunt conforme specificatiilor contractuale, sau in lipsa
acestor specificatii, daca sunt cel puțin de calitate medie. În ipoteza în care bunul piere anterior
predării, nu numai că riscul este suportat de vânzător, dar acesta nu este exonerat de obligația de
predare, intrucât ,, genera non pereunt”9.
E) Vânzarea după mostră (art. 1680 NCC)
În cazul unei asemenea vanzari, proprietatea se stramuta la momentul predarii bunului.
Specificul vanzarii dupa mostra sau model este acela ca vointa partilor pentru incheierea
contractului se formeaza în urma studierii unui anumit exemplar dintr-un genul care face parte
obiectul contractului.
F) Vânzarea bunului viitor
În cazul acestei vânzari, proprietatea nu se poate transmite la momentul incheierii
contractului, deoarece în acel moment bunul vandut nu exista, astfel încat el nu poate forma
obiectul unui drept de proprietate.
Prin urmare, transferul proprietatii va fi amanat pana la data realizarii bunului. Potrivit
art.1658 alin. (5) – bunul este considerat realizat la data la care devine apt de a fi folosit, potrivit
destinatiei stipulate in contract.
G) Vânzarea lucrului altuia (art. 1683 NCC)
In cazul vânzarii lucrului altuia, vânzatorul se obligă față de cumpărator sa-i procure
acestuia proprietatea bunului. În această ipoteză vânzatorul nu este la data incheierii contractului
proprietarul lucrului, astfel că el va trebui sa faca demersurile fata de adevaratul proprietar necesare
pentru ca acesta sa consimta la transferul bunului sau.
H) Vânzarea cu rezerva proprietății
În acest caz proprietatea se strămută la data plății integrale a prețului. 10

9
Art. 1634 alin. (6) Cod civil
10
Art. 1684 din Cod civil

5
 2. CONTRACTUL DE DONAȚIE
Cine dăruieşte în timpul vieţii, precis o să regrete, mai târziu” 11. Contractul de donație
este un contract solemn12, unilateral și de principiu cu titlu gratuit, dar există reglementat în Codul
civil și donația cu sarcină care este un contract cu titlu oneros, dar numai în limitele valorii sarcinii
impuse donataraului. Donația presupune o întrăinare intuitu persoane făcută cu intenția de a-l
gratifica pe beneficiar ( donatar), care dobândeste un bun fără contraprestație. 13.
Este un contract translativ de proprietate, astfel că prin încheierea lui în condițiile
prevăzute de lege, are loc transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului odată cu simplul
acord de voință. Transferul proprietăţii către donatar nu este condiţionat de predarea bunului,
donaţia nefiind un contract real. Prin excepţie, în ipoteza darului manual transferul dreptului de
proprietate nu poate fi amânat, acesta având loc în momentul încheierii contractului şi al predării
bunului.
În doctrină 14
s-a evocat o speţă 15
prin care instanţa a delimitat contractul de donaţie de
contractul de împrumut. Instanţa a reţinut că intenţia de a dona trebuie stabilită clar pe baza faptelor
precise și concordante întrucât probele administrate nu au condus la dovedirea existenţei unui
acord de voinţă între reclamant și pârât privind încheierea unui contract de donaţie, atunci
convenţia încheiată are natura unui contract de împrumut.
Donatarul devenind proprietar al bunului donat și bucurându-se de toate prerogativele inerente
proprietății, putând dispune de bunul său.
Ca regulă generală, donația este un act irevocabil, consecință firească a trăsăturii sale de a fi
o gratuitate, irevocabilitate consacrată în mod special în materie de donații. Necesitatea securității
circuitului civil impune ca o donație deja perfectată să nu mai poată fi niciodată retrasă, actul fiind
irevocabil. În acest context, drepturile terților dobânditori sunt protejate, întrucât titlul de
proprietate al donatarului transmițător este unul irevocabil. Totuși, legiuitorul prevede anumite
situații 16 care dau dreptul donatorului de a revoca donația, animate de concepția de reparare a unui
prejudiciu moral suferit de donatorul care a oferit o gratuitate și care îi dă acestuia dreptul de a
cere desființarea retroactivă a donației, datorită comportamentului donatarului.

11
Antoine Loysel -celebru gânditor şi jurist, (1536-1617).
12
Art. 1011 alin. 1 Cod civil
13
Dan Chirică, Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile, Ed. Hamangiu, București 2017, p. 229
14
B. Ionescu, Nestemate de jurisprudenţă, Ed. Universul Juridic, București, 2011, p. 278-281.
15
Cour de Québec, 5 ianuarie 2005, (http://www.canlii.org//) în B. Ionescu, op. cit. p. 279.
16
Dan Chrică, Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile, Ed. C.H. Beck, 2014, p.112

6
 Revocabilitatea donației este întotdeauna o excepție, iar situațiile în care este admisă
acțiunea în revocare nu sunt atât de frecvente. Pe de o parte, pentru că sunt doar câteva cazuri
legale excepționale care permit revocarea donației și, pe de altă parte, pentru că rămâne la
latitudinea instanței să aprecieze gravitatea faptelor care ar justifica desființarea donației, ținând
cont de necesitatea prevalenței securității circuitului civil. Practica judiciară a demonstrat că cele
mai frecvente situații în care s-a admis revocarea donației au fost cele relative la neîndeplinirea
sarcinii asumate de donatar privind întreținerea donatorului. Prin urmare, donația este și rămâne
un act, în principiu, irevocabil. 17

3.CONTRACTUL DE ÎNTREȚINERE
Contractul de întreținere este un act juridic bilateral având valența juridică asemenea
unui contract, prin care întreținătorul (debitorul obligației de a face) 18
este obligat să presteze
anumite obligații față de întreținut (creditorul obligației de a face) în schimbul dobândirii de către
întreținător 19
, a unui capital de orice natură, determinat la momentul încheierii contractului de
întreținere, fiind considerat capitalul contractului.
Astfel cum detaliază și reglementările Codului Civil, obiectul obligației (debitorului)
constă în operațiunea de întreținere și anume procurarea de haine, îmbrăcăminte, asigurarea
utilităților indispensabile vieții umane, asigurarea periodică (și frecventă, credem noi) a hranei și
medicamentelor specifice bolii și vârstei, întreținerea gospodăriei prin curățirea și înfrumusețarea
(în cazul în care este necesar) a acesteia, întreținerea animalelor precum și hrănirea acestora,
asigurarea traiului necesar respectând situația socială anterioară, în funcție de condițiile și clauzele
stabilite la momentul încheierii contractului, privind valoarea capitalului precum și de situația
anterioară a creditorului obligației de întreținere. Astfel că, obligația întreținutul de a transfera
dreptul de proprietate întreținătorului precum și de a-l garanta contra evicțiunii si a viciilor ascunse,
în cazul în care contractul de întreținere încheiat este cu titlu oneros.20 Să nu uităm de faptul că
acest contract, bilateral, poate să fie instituit și în favoarea unei persoane, constituind o formă de
donație indirectă, care este de asemenea supusă formalităților dispozițiilor privind încheierea

17
Dimitrie Alexandresco, Explicațiunea teoretică și practică a dreptului civil român. Cartea a III-a. Despre
donațiuni și testamente, Atelierele Grafice SOCEC&CO, București, 1916, p. 433.
18
L. Pop, I-F. Popa, S.I. Vidu, Curs de drept civil. Obligațiile, Ed. Universul Juridic, București, 2015, p. 270.
19
Acta Universitatis George Bacovia, Juridica – Volume 8. Issue 2/2019, pag. 1 – Ion NECȘULESCU.
20
Ibidem, pag. 2.

7
actelor anume prevăzute de lege, în formă autentică. Se deosebește de vânzare prin tocmai obiectul
prestației dobânditorului (întreținătorului), care în schimbul bunului primit de la întreținut nu
achită un preț (o sumă de bani determinată), cum se întâmplă în cadrul unui vânzări, ci îl va
întreține pe înstrăinător până la moarte, asigurându-i 21în natură cele necesare traiului cotidian.

4. CONTRACTUL DE RENTĂ VIAGERĂ

Renta viageră este un contract prin care o parte, numită debirentier, se obligă să
efectuteze în folosul unei anumite persoane, numită crredirentier, prestații periodice, costând în
sume de bani sau alte bunuri fungibile. 22 Spre deosebire de Codul civil anterior, care nu definea
contractul de rentă viageră (rendită pe viaţă în limbajul vechii reglementări), noul Cod civil
surprinde, în conţinutul primului alineat al art. 2242, chintesenţa acestui contract: contract cu
executare succesivă ce are ca obiect plata unor bunuri fungibile. Noua reglementare consacră, la
nivel legislativ, terminologia specifică acestei materii, intrată deja în uzul specialiştilor dreptului:
debirentierul este persoana care se obligă să efectueze prestaţiile periodice de bunuri fungibile, iar
credirentierul este persoana în folosul căreia se efectuează prestaţiile periodice. 23
Contractul este translativ de proprietate, proprietatea bunului ce formează obiectul
contractului se transmite de la vânzător la cumpărător prin efectul realizării acordului de voinţă
al părţilor, dacă părţile nu au convenit să amîne transferul dreptului de proprietate. De asemenea,
acest contract poate fi încheiat ,, pe durata vieții mai multor persoane” urmând ca obligaţia de
plată a rentei să înceteze la data la care decedează ultima dintre aceste persoane” (art. 2244 Noul
Cod Civil). Durata contractului este nedeterminată, respectiv restul vieţii persoanei
credirentierului. Astfel, caracterul viager ţine de esenţa acestui act juridic special.
De asemenea este un contract caracterizat prin consensualitate, dacă nu vizează
transmiterea dreptului de proprietate asupra unui imobil, situație în care se impune cerința formei
autentice, acesta căpătând caracter solemn, sub sancțiunea nulității absolute.

21
Dan Chirică, op cit, 2017, p.29
22
Art.2242 Cod civil.
23
Baias Flavius-Antoniu, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, Noul Cod Civil, Comentarii pe
articole, Editura C.H.Beck, București, 2014, p. 1704

8
 5. CONTRACTUL DE SCHIMB
Conform Codului Civil, părţile contractului de schimb au obligaţia de a transmite
reciproc dreptul de proprietate asupra unui bun. Fiecare parte a contractului de schimb este
considerată vânzător al bunului pe care îl înstrăinează şi cumpărător al bunului pe care îl
primeşte.24 Acest schimb presupune așadar, un transfer de proprietate contra unui alt transfer de
proprietate. Acest contract se asemeană cu contractul de vânzare-cumpărare, fiind translative de
proprietate, dar nu identice ( de pildă, schimbul imobiliar, spre deosebire de vânzare, nu era supus
drepturilor de preempțiune legală).25Conform art. 1764 alin. 2 Cod civil ,, Fiecare dintre părți este
considerată vânzător, în cee ace priveste bunul pe care îl înstrăinează, și cumpărător în ceea ce
privește bunul pe care îl dobândește”
Dacă bunurile schimbate nu au o valoare egală sau echivalentă, părțile pot să convină
întregirea diferenței de valoare prin plata unei sume de bani, numiră sultă.26 Însă așa cum este
susținut de majoritatea opiniei doctrinare, în nici un caz sulta nu poate întrece valoarea bunului pe
care îl completează pentru a se realiza echivalența prestațiilor , căci în aces caz nu ar mai fi schimb,
ci o vânzare. 27
Spre exemplu dacă părțile convin înstrăinarea concomitentă încrușișată a două
bunuri diferite ( pe de o parte un imobil reprezentând în natură un teren, iar pe de altă parte un bun
mobil-apartament) cu stipularea prețurilor aferente, iar dacă părțile pentru a simplifica operațiunea
procedează la compensarea prețurilor ( cu plata evetuală a diferenței rămase dacă cele două prețuri
nu sunt egale), avem de a face cu două vânzari încrușișate, nu cu un schimb. 28
Ce trebuie avut de asemenea în vedere este faptul că, la fel ca și contractul de vânzare-
cumpărare, dacă obiectul contractului este un bun mobil, acesta poate să îmbrace forma unui înscris
sub semnătura privată, însă în ipoteza în care vorbim despre un contract de schimb a cărui obiect
sunt bunuri imobile, ori doar un bun imobil și un bun mobil, acesta obligatoriu, sub sancțiunea
nulității absolute, trebuie încheiat în forma autentică – art . 1764 alin.1 ,, Dispozițiile privitoare la
vânzare se aplică, în mod corespunzător, și schimbului.”

24
Art. 1763 Cod civil
25
Fr. Deak, L.Mihai, R. Popescu, Tratat de drept civil, Vol.I. Vânzarea și schimbul, Universul Juridic, București,
2017, p.255-256.
26
Sulta poate să conste într-o sumă de bani, ci și intr-o altă prestație ( Dan Chirică, op cit. p.30.)
27
F.Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Universul Juridic, București, 2001, p.112
28
Dan Chirică, op.cit, 2017, p.29

9
III.CONCLUZII

Prin studiul de față am încercat să cuprind existența și realitatea contractului care sunt
confirmate așadar de existența și rolul pe care proprietatea îl deține astăzi în societatea noastră.
Cele două instituții se condiționează și se întrepătrund reciproc. Contractul nu există și nu
funcționează în sistemul de drept singur, în sine. Întotdeauna contractul urmărește un scop bine
definit, cel puțin în mintea omului el se materializează prin scopul și cauza care îl însoțește. M-am
referit în principal la contractul de vânzare, contract care, din punct de vedere economic și al
frecvenței cu care este încheiat, are cea mai mare importanță practică, și pe urmă am trecut la
analizarea altor contracte translative de proprietate.
În contextul titlului lucrării de mai sus, compoziția acesteia a necesitat un volum vast de
material bibliografic, deoarece tema abordată este una de o complexitate mare și totodată opiniile
doctrinare sunt diverse.
Trecând peste dimensiunile covârșitoare ale temei abordate, apreciez că am reușit să
tratez în conformitate cu standardele cerute anumite contracte care sunt caractezizabile prin
translativitatea dreptului de proprietate în dreptul civil.
Sunt conștientă că lucrarea nu poate fi lăsată departe de ochiul critic, putând fi găsite
numeroase lacune, ori aspecte peste care am trecut, fără o analiză aprofundată, dar consider că am
reușit trecerea în revistă a unor aspecte esențiale din viața contractelor dreptului civil în legătură
cu transferul dreptului de proprietate.

10
Referințe bibliografice:

1. Tratate, cărți,cursuri:

2. Dan Chirică, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Hamangiu, București, 2017,
3. Baias Flavius-Antoniu, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, Noul Cod
Civil, Comentarii pe articole, Editura C.H.Beck, București, 2014,
4. Răzvan Dincă, Contracte civile speciale în noul Cod Civil, Editura Universul Juridic,
București, 2013,
5. Dan Chirică, Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile, Ed. Hamangiu, București 2017,
6. B. Ionescu, Nestemate de jurisprudenţă, Ed. Universul Juridic, București, 2011,
7. Dan Chrică, Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile, Ed. C.H. Beck, 2014,
8. Dimitrie Alexandresco, Explicațiunea teoretică și practică a dreptului civil român. Cartea a
III-a. Despre donațiuni și testamente, Atelierele Grafice SOCEC&CO, București, 1916,
9. L. Pop, I-F. Popa, S.I. Vidu, Curs de drept civil. Obligațiile, Ed. Universul Juridic, București,
2015,
10. Fr. Deak, L.Mihai, R. Popescu, Tratat de drept civil, Vol.I. Vânzarea și schimbul, Universul
Juridic, București, 2017,
11. F.Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Universul Juridic, București, 2001,
12. Aubry Et Rau, Cours de droit civil francais. Tome V. Vente et louage, 6-e edition,Editions
tehnicques, Paris, 349

2. Acte normative

1. Noul Cod Civil publicat în Monitorul Oficial nr. 505 din 15 iulie 2011

3. Articole, studii de specialitate:

1. Pervu Milostean Diana, Transferul Dreptului de Proprietate

11
2. Antoine Loysel -celebru gânditor şi jurist, (1536-1617).

4. Surse web

1. Cour de Québec, 5 ianuarie 2005, (http://www.canlii.org//), accesat la data de 10.07.2023,

ora 10:15
2.Acta Universitatis George Bacovia, Juridica – Volume 8. Issue 2/2019, accesat la data de
11.07.2023, ora 15:45
3. ro.scribd.com, accesat la data de 12.07.2023, ora 18:05

12