Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE DREPT
DREPT CIVIL.CONTRACTE
BUCUREȘTI
2020
1
Introducere
Orice contract reprezinta o creație a unei voinței umane potrivit principiului libertații
contractuale, principiu ce sta la baza incheierii contractelor. O parte se obliga prin contract, prin
faptul ca și-a manifestat dorința în acest sens, insa doar în limitele în care a convenit. Principiul
libertații contractuale se manifesta și prin faptul ca o persoana poate sa încheie orice fel de contract,
si poate determina prin voința sa atat clauzele contractuale cat și efectele pe care contractul de
vânzare-cumparare le va produce. De asemenea, parțile pot schimba, modifica ori stinge obligațiile
care au fost exprimate în contract.
Din acest punct de vedere, contractul reprezinta principalul izvor de obligații. Prin izvor de
obligații înțelegem faptele juridice care vor da naștere la un raport juridic obligațional. Izvoare ale
obligațiilor constituie doar acele fapte juridice care, conform legii civile, pot da naștere la un raport
de obligații, astfel generând atat drepturi de creanța cat și îndatoriri corespunzatoare în favoarea,
respectiv în sarcina parților
Contractul exprima acordul de voința dintre doua ori mai multe persoane care determina
nașterea, modificarea sau stingerea unor drepturi și obligații. Termenul de contract echivaleaza în
concepția legiuitorului cu acela de convenție1.
Asadar contractul se întocmește in urma unei colaborari între societațile sau partenerii unei
afaceri. Contractul deoarece este un izvor de obligații civile sau comerciale, reprezinta cel mai
eficient si mai important act juridic in vederea desfașurarii activitaților economice și sociale,
indispensabil societații în practica civila și în practica comerciala.
1
art. 942 din Codul civil
2
1. Notiunea contractului de vanzare-cumparare
Prin vânzare se transmite, conform alin. 2 al art 1650 Cod Civil atat un drept de proprietate,
cat şi orice alt drept real3. Contractul de vânzare-cumparare nu poate sa aiba ca obiect nici drepturi
personale nepatrimoniale şi nici drepturi patrimoniale care au un caracter strict personal (dreptul
temporar de abitație al soţului supravieţuitor), nici alte drepturi prevazute de lege (ajutoare, pensii,
sau indemnizaţii materiale) sau rezultate din acte unilaterale, ori convenite prin contracte intuitu
personale (de exemplu, dreptul de întreţinere).
Conform noului Cod civil, transferul dreptului de proprietate reprezinta o obligaţie speciala
şi distincta a vânzatorului, aceasta este menţionata expres în art. 1.672 C. civ. impreuna cu
celelalte doua obligaţii de predare a bunului şi de garanţie contra evictiunii şi viciilor bunului. Cu
privire la riscul pieirii fortuite a bunului vândut,in urma absentei unei stipulatii contrare şi atâta
timp cât bunul nu a fost predat, chiar daca proprietatea a fost transferata cumparatorului anterior,
riscul va ramâne în sarcina vânzatorului,.
Asadar suportarea riscului pieirii fortuite a bunului va însoţi predarea efectiva a bunului si
nu transferul dreptului de proprietate,. Daca bunul vândut piere fortuit între momentul încheierii
contractului de vânzare-cumparare şi cel al predarii bunului, atunci vânzatorul va pierde dreptul de
a mai încasa preţul, iar in cazul in care l-a încasat are obligatia de a-l restitui, cu excepţia cazului în
care cumparatorul a fost pus în întârziere cea ce priveste obligaţia de preluare a bunului. În acest
caz cumparatorul se poate libera,fiind suficient sa faca dovada ca bunul ar fi pierit chiar daca l-ar fi
preluat la termen6 .În cazul bunurilor mobile nu este nevoie ca formalitaţile de publicitate sa fie
îndeplinite, iar dreptul de proprietate se transfera la data încheierii contractului7.
Bibliografie:
1. Adam, Ioan – Drept civil.Teoria generala a obligațiilor, Editura Ch. Beck, București, 2014
5
art. 1.673 alin.1 C. civ
6
art. 1.274 C.civ.
7
D.C., Stanciu (2012) - Tratat de drept comercial român, Editura Universul Juridic, București, p.97
4
2. Stanciu D. Carpenaru - Tratat de drept comercial român, Editura Universul Juridic,
București, 2012
3. Cod civil