Conditii generale obligatorii in alegerea dintilor stalpi

Pentru a putea fi selectionat ca stalp de punte, un dinte trebuie sa

indeplineasca anumite conditii generale obligatorii.

 Sa fie sanatos sau corect tratat

Dintele nu are voie sa prezinte infectii apicale, chisturi sau

granuloame netratate. De asemenea, daca a fost tratat
endodontic, obturatia de canal definitiva trebuie sa fie compacta,
continua si pana la varful radacinii.

Aceste aspecte se verifica prin examen radiologic. Daca dintele

prezinta afectiuni ce pot fi tratate, este indicat ca aceste
tratamente sa se efectueze inainte de inceperea lucrarii.

 Sa nu prezinte distructii avansate

Uneori, daca coroana dintelui este distrusa, se poate confectiona un

pivot dentar. Apoi, daca se indeplinesc celelalte criterii, puntea va putea
fi confectionata folosind ca stalp acest pivot.

Daca dintele prezinta distructii extrem de avansate, mai ales daca

acestea patrund si subgingival, este mai prudent sa nu se foloseasca
acest dinte ca stalp de punte.

dinte cu distructie coronara ;

se indica confectionarea
unui pivot dentar
  Sa nu prezinte mobilitate sau retractie gingivala accentuata

Se accepta un anumit grad de mobilitate mai ales daca puntea va

contine multi stalpi. Se va verifica pe radiografia dentara gradul de
resorbtie osoasa din jurul dintelui. Acesta nu trebuie sa depaseasca 2/3
din lungimea totala a radacinilor.

 Conditii specifice fiecarui dinte

Fiecare dinte va juca un alt rol in sustinerea puntii dentare. De exemplu,

dintii posteriori vor avea un rol mai important in sustinerea puntii datorita
marimii mai mari si a numarului superior de radacini.

"Puterea" cu care fiecare dinte va sustine puntea dentara depinde de

mai multi factori caracteristici fiecarei clase de dinti. Acesti factori pot fi
influentati de situatii patologice sau de inaintarea in varsta.

 Numarul de radacini : cu cat este mai mare, cu atat stabilitatea

dintelui este mai mare
 Lungimea si grosimea radacinilor : cu cat sunt mai mari, cu atat
stabilitatea dintelui este mai mare
 Divergenta radacinilor : cu cat radacinile sunt mai divergente cu
atat dintele este mai puternic ancorat in os
 Gradul de implantare osoasa : se refera la cantitatea si calitatea
osului in care este implantat dintele
 Elaborarea planului terapeutic al unui edentat partial

Valoarea functionala a dintilor stalpi este decisiva si se evalueaza

prin analiza urmatorilor factori:

a) Morfologia radiculara care cu cat este mai complexa, cu atat

confera o rezistenta mai mare dintelui;

b) Implantarea dintilor depinde de „aria radiculara utila' (lungimea

radacinii inclusa in osul alveolar), in functie de varsta si de anumite
stari patologice, raportul coroana clinica - radacina clinica (normal
1/2); cand raportul se schimba in detrimentul bratului de rezistenta
(radacina clinica) se instaleaza starea de insuficienta parodontala

c) Aprecierea calitatii suportului parodontal se face prin examen clinic

coroborat cu o investigatie radiologica, care ne indica implantarea
reala a radacinii si particularitatile ei topografice, anume: structura
osului alveolar, grosimea si continuitatea laminei dura, inclinarea
axiala radiculara si eventual semne radiologice ale unei traume
ocluzale (resorbtii radiculare si/sau osoase, ingrosari radiculare
apicale etc.);

d) Utilizarea dintilor mobili ca stalpi ai restaurarii este o problema

care a suscitat unele discutii in literatura de specialitate.
Paradoxal, dinti cu atrofii alveolare avansate se prezinta bine fixati
in alveolele lor, datorita unui proces de anchiloza, iar alti dinti cu
atrofii moderate sunt mobili si durerosi la presiune. Tehnici
moderne de terapie parodontala permit implante de aditie osoasa,
si transfixatii dentare, care modifica decizia de utilizare ca stalpi a
dintilor cu insuficienta parodontala;

e) Depulparea dintilor contribuie la diminuarea mobilitatii acestora,

ceea ce creeaza premise favorabile dintelui pentru utilizarea lui ca
stalp.

f) Directia de implantare a dintilor si ocluzia dentara. Ca o regula

generala ocluziile functionale permit alegerea unui numar mai
redus de dinti, in timp ce disfunctiile ocluzale primare necesita
suplimentarea acestora.
 g) Calculul coeficientilor de rezistenta parodontala a fost facut de
catre diversi autori (Duchange, Leriche), dintii fiind notati cu valori
crescande de la cei mai slabi (incisivii mandibulari) la cei mai
putemici (molarii secunzi). Calculul rezistentei dintilor stalpi se face
astfel: suma valorilor lor de rezistenta trcbuie sa fie cel putin egala
cu suma valorilor dintilor ce urmeaza a fi inlocuiti. Calculele sunt
relative, deoarece fiecare dinte natural cu parodontiu sanatos
dispune de o forta de rezistenta suplimentara, de obicei rezerva

fiind egala cu valoarea rezistentei lui.

Dinte Maxilar Mandibula

Incisiv Central 2 1
Incisiv Lateral 1 1
Canin

5 3

Premolari 4 4
Molar I,II 6 6
Molar III 2-5 4-6
h)
Profesia, varsta, sexul sunt factori care influenteaza alegerea
dintilor stalpi.

- Implantarea dintilor la un tanar permite de obicei diminuarea

numarului stalpilor unei restaurari fixe.

- Barbatii, beneficiind de o forta mai mare de masticatie, necesita

augmentarea suportului dento-parodontal.

- Diverse profesii solicita preponderent anumite zone ale arcadelor

(de exemplu instrumentistii suflatori solicita mai ales zona
frontala), situatie cand stalpii trebuie suplimentati.

Aprecierea reactivitatii parodontale se face prin examen clinic si

radiologic.
- Important pentru parodontiu este realizarea contactelor ocluzale
in sensul transmiterii presiunilor masticatorii in axul lung al
dintelui