Curs pentru asistenții medicali

Autor Nyilas Carmen

 CUPRINS
•
•
•
• Laringita acută
• Laringita acută simplă
•
•
•
•
•
•
•
I. Definiții
A. Rinită = inflamația mucoasei nazale.
B. Faringită = inflamația mucoasei faringiene;
simptomul dominant este durerea faringiană
(odinofagia).
C. Rinofaringită = inflamația mucoasei nazale și
faringiene; de obicei afectează și mucoasa sinusurilor
paranazale, denumirea corectă fiind cea de rinosinuzită.
D. Răceală comună (”răceală”) = boală acută virală,
autolimitată, transmisibilă a tractului respirator superior
caracterizată prin manifestări clinice de rinită (rinoree,
obstrucție nazală, strănut) și faringită (odinofagie) cu
manifestări sistemice absente sau minime (febră, cefalee,
mialgie); afectează în special partea nazală a mucoasei
respiratorii.
E. Infecție acută de căi respiratorii superioare (IACRS) =
include rinita, faringita, amigdalita, otita medie, sinuzita
și laringita; termen mai larg comparativ cu rinofaringita
și răceala comună.
• IACRS, rinofaringita și răceala comună sunt frecvent utilizate în
mod greșit ca sinonime:
- IACRS este un termen mai larg.
- Faringita nu este prezentă în majoritatea episoadelor de răceală
comună.
• Infecțiile virale afectează de obicei în mod difuz tractul respirator
(infecțiile virale ignoră granițele anatomice); infecțiile bacteriene
ale tractului respirator sunt de obicei mai localizate (de exemplu,
faringita streptococică nu se însoțește de obicei de manifestări de
rinită).
Etiologie:
A. Răceala comună este o boală virală; există >200 de
tipuri antigenice de virusuri care pot cauza răceală
comună.
B. Agenți asociați în mod primar cu răceală comună:
1. Rinovirusuri umane (>100 de tipuri antigenice; cea mai
frecventă cauză de răceală comună; 30-35% din toate
răcelile la copil).
2. Coronavirusuri (5 tipuri antigenice).
C. Agenți asociați în mod primar cu alte sindroame, dar care pot
produce și răceală comună (sunt menționate sindroamele pe care le
produc de obicei):
1. Virus respirator sincițial (VRS): bronșiolită, pneumonie (2 tipuri
antigenice).
2. Metapneumovirus uman: bronșiolită, pneumonie (2 tipuri
antigenice).
3. Virusuri gripale: gripă, pneumonie, crup (3 tipuri antigenice;
multiple subtipuri).
4. Virusuri paragripale: crup, bronșiolită (5 tipuri
antigenice).
5. Adenovirusuri: febră faringoconjunctivală, bronșiolită
(57 de tipuri antigenice).
6. Enterovirusuri: boală acută febrilă nediferențiată,
herpangină, meningită aseptică.
7. Bocavirus: bronșiolită.
Incidență
1. Răceala comună este cea mai frecventă boală a omului
(copii și adulți) deoarece sunt >200 de tipuri antigenice de
virusuri care pot produce răceală comună și deoarece unele
virusuri nu induc imunitate protectivă de lungă durată după
infecție (VRS, virusuri paragripale, coronavirusuri).
2. Incidența răcelii comune scade cu vârsta. Incidența medie a
răcelii comune în funcție de vârstă este următoarea
(răceli/persoană/an; date din 2 studii):0-1 an= 3,5 - 6,9; 2-5
ani = 3,7 - 8,3; 6-9 ani = 2,7 - 6,1; 10-19 ani = 1,6 - 5,5; adulți
= 2,9 - 3,8.
Sezonalitate
1. În zonele temperate (emisferele nordică și sudică),
răceala comună apare tot anul, dar incidența este mult
mai mare toamna, iarna și primăvara.
2. În zonele temperate din emisfera nordică, epidemia
de răceli începe cu o creștere bruscă a incidenței
infecțiilor cu rinovirus în septembrie (simultan cu
începerea grădinițelor și școlilor).
3. Creșterea incidenței din septembrie până în aprilie (în
emisfera nordică) este rezultatul unor epidemii succesive cu
diferite virusuri respiratorii:
a. Rinovirusuri: septembrie - octombrie și martie - aprilie.
b. Paragripale: octombrie - noiembrie.
c. Adenovirusuri: octombrie - aprilie.
d. Coronavirusuri: noiebrie - februarie.
e. VRS: decembrie - martie.
f. Metapneumovirus: decembrie - aprilie.
g. Virusuri gripale: februarie.
h. Enterovirusuri: iunie - august sau tot anul.
Moduri de transmitere
1. Transmitere directă prin contact mână-mână, cu inocularea
ulterioară amucoasei nazale și conjunctivale.
2. Transmitere directă prin diseminarea picăturilor; picătura
este o particulă cu diametru de >10 μm expulzată în timpul
strănutului sau tusei.
3. Transmitere indirectă prin fomite, adică obiecte
contaminate: îmbrăcăminte, batistă, jucării,
4. Trasmitere indirectă prin inhalare de aerosoli (particule cu
diametru ≤5 μm).
Contagiozitate
Eliminarea virusului de către pacient este maximă în
primele 7 zile după inoculare și persistă după rezoluția
simptomelor (până la 2-3 săptămâni după infecție).
Factori de risc
1. Sex masculin.
2. Greutate mică la naștere.
3. La vârsta mică din cauza:
- lipsei de imunizare naturală la virusuri
- igienă personală precară (mănîncă de pe jos,..)
- contact apropiat cu alți copii.
4. Durată scurtă a alimentației naturale.
5. Fumat pasiv.
6. Sezonul rece prin mai multe mecanisme:
- circulație crescută a virusurilor respiratorii;
- aglomerarea persoanelor în interior
- mucoasă nazală umedă (virsurile respiratorii se fixează
greu pe o mucoasă nazală uscată);
7. Contact cu persoane bolnave: frați, frecventarea colectivității
a. Copiii care frecventează colectivitatea (creșă, grădiniță) au
cu 50% mai multe răceli comune comparativ cu copiii îngrjiți
la domiciliu.
b. Școlarii care au frecventat colectivitatea în perioada de copil
mic și preșcolar, au mai puține răceli comune comparativ cu
cei îngrijiți acasă.
8. Alergia (atopia).
9. Oboseala extremă.
10. Stresul psihologic.
11. Genetici: deficitul de lectină care leagă manoza
12. Status socioeconomic scăzut.
 A. Etape patogenetice
1. Infecția mucoasei nazale sau conjunctivale.
2. Răspuns inflamator nespecific acut cu infiltrarea
mucoasei nazale cu polimorfonucleare și eliberare de
citokine și alți mediatori. Inflamația este responsabilă de
majoritatea simptomelor din răceala comună.
B. Obstrucția nazală este secundară:
- congestiei
- hiperemiei (creșterea debitului sanguin la nivelul
mucoasei nazale)
- edemului mucoasei nazale
- secrețiilor nazale datorate rinoreei
C. Rinoreea prezintă mecanisme diferite în funcție de
etapa evolutivă.
1. Rinoree seroasă (apoasă, limpede): transudarea serului
în secrețiile nazale datorită creșterii permeabilității
vasculare.
2. Rinoree mucoasă: creșterea producției de mucus.
3. Rinoree purulentă gălbuie: număr mai mare de
polimorfonucleare în secrețiile nazale; nu indică neapărat
suprainfecția bacteriană (sinuzită).
4. Rinoree purulentă verzuie: secundară activității
enzimatice a polimorfonuclearelor (mieloperoxidază și alte
enzime).
D. Odinofagia este secundară elaborării de
bradikinină ca parte a răspunsului inflamator.
E. Tusea din răceala comună poate fi cauzată prin
mai multe mecanisme:
1. Extinderea infecției virale la nivelul tractului
respirator inferior.
2. Reflexe neuronale ca rezultat al iritației
receptorilor căilor respiratorii superioare.
3. Rinoree posterioară (postnasal drip) cu iritația
faringelui.
Manifestări clinice
A. Incubație
- 1,5 - 5 zile (media pentru rinovirusuri este de 2 zile).
B. Manifestări la debut
- Sugar: febră (38° - 39°C).
- Copii mai mari: uscăciunea sau iritația mucoasei nazale,
iritație faringiană.
C. Manifestări de rinită
1. Rinoree (coriză):
- seroasă (apoasă, limpede)
− mucoasă (albă)
− purulentă gălbuie
− verzuie).
2. Obstrucție nazală; poate interfera cu respirația, alimentația
și somnul (în special la sugarii mici); poate cauza iritabilitate și
oboseală.
3. Strănut.
4. Eritem al mucoasei nazale.
D. Manifestări de faringită
1. Odinofagie (durere faringiană) sau iritație
faringiană.
2. Disfagie (deglutiție dificilă secundară
odinofagiei).
3. Eritem al mucoasei faringene.
E. Manifestări sistemice
1. Febra (temperatură intrarectală sau timpanică
>38°C) este neobișnuită la copilul mare și adult; mai
frecventă la sugar, copil mic și preșcolar. Febra este
mai puțin obișnuită în infecțiile cu rinovirusuri sau
coronavirusuri; este mai frecventă în infecțiile cu
virusuri gripale, VRS,metapneumovirus și
adenovirusuri.
2. Indispoziție, mialgii, cefalee, iritabilitate, agitație,
oboseală, tulburări de somn,dificultăți de alimentație
(alimentația dificilă este secundară obstrucție
nazale,odinofagiei și apetitului diminuat).
F. Alte manifestări
1. Tusea este prezentă în 30-60% din răcelile comune și de obicei
apare după debutul manifestărilor de rinită.
2. Conjunctivită.
3. Adenopatie laterocervicală.
4. Vărsăturile și diareea sunt neobișnuite.
Manifestările sugarilor versus copil mic
Sugari Copii mari
Debut Febră Uscăciunea și iritația mucoasei
nazale; iritație faringiană
Manifestări Mai variate Mai puțin variate

Manifestări de Poate predomina Poate predomina obstrucția

rinită rinoreea
Febră Mai frecventă Mai rară
Iritabilitate, agitație Mai frecvente Mai rare

Dificultăți de Mai frecvente Mai rare

alimentație
și somn
Adenopatie Mai frecventă Mai rară
laterocervicală
Evoluție
A. Răceala comună este în general o boală ușoară și
autolimitată; prognosticul este excelent.
B. Durata simptomelor nazale este de 10-14 zile la sugari,
copii mici și preșcolari; 5-7 zile la adulți; febra (dacă este
prezentă) durează maxim 4 zile; tusea poate persista
săptămâni.
Complicații
A. Otită medie acută bacteriană (5-30%); otita medie virală ”pură”
este mai frecventă(50%).
B. Sinuzită acută bacteriană (5-13%) sugerată de persistența
rinoreei mucopurulente sau tusei diurne mai mult de 10-14 zile,
sau de apariția febrei, durerii faciale sau tumefacției faciale.
C. Conjunctivită.
D. Adenoidită bacteriană.
Complicații
E. Faringită bacteriană.
F. Infecții de tract respirator inferior (crup, bronșită, bronșiolită,
pneumonie);
pneumonia bacteriană este o complicație rară a răcelii comune.
G. Exacerbare astmatică (cel puțin 50% din exacerbările de astm
la copil sunt asociate cu infecții virale respiratorii).
H. Epistaxis.
I. Administrare (inutilă) de antibiotic; nu este o complicație
propriu-zisă, dar este o consecință importantă a răcelii comune.
Tratament
A. Antivirale
1. Nu există medicamente antivirale pentru răceala
comună (excepție gripa:oseltamivir, zanamivir).
B. Antibacteriene
1. Antibioticele nu sunt utile în terapia răcelii comune: nu
previn suprainfecția bacteriană, nu scurtează evoluția
bolii, au efecte adverse și produc rezistență bacteriană.
2. Antibioticele sunt indicate în caz de infecție bacteriană
secundară: otită medie acută, sinuzită.
Terapie simptomatică. Terapia răcelii comune se bazează pe terapia
manifestărilor bolii.
1. Obstrucția nazală. Dezobstrucția nazală este cel mai important principiu
terapeutic la sugari și copii mici, pentru a facilita respirația, alimentația și
somnul.
a. Inhalarea de aer cald și umed are rezultate mixte.
b. Clorura de sodiu izotonă (0,9%) intranazală sub formă de picături sau
spray poate ameliora manifestările nazale (obstrucție, rinoree); poate fi
folosită la orice vârstă, dar 40% dintre sugari nu tolerează administrarea.
c. Clorura de sodiu hipertonă (spray cu apă de mare, picături) nu prezintă
beneficii superioare clorurii de sodiu izotone.
d. Aspirația nazală (cu pară, aspirator nazal, aspirație nazofaringiană) poate
ameliora obstrucția nazală.
e. Descongestionante nazale (vasoconstrictoare) sunt frecvent
utilizate, dar nu există studii la copii <12 ani.
●Descongestionante nazale topice
- Medicamente: efedrină, fenilefrină, nafazolină, oximetazolină,
tetrizolină, tramazolină, xilometazolină.
- Prezentare: picături nazale, spray nazal.
- Vârsta minimă pentru administrare: 1 an, 2 ani, 6 ani sau 12 ani (în
funcție de medicament, prezentare și concentrație); nu se
recomandă ≤6 ani.
- Efecte secundare: congestie de ”rebound”(rhinitis medicamentosa;
din acest motiv durata maximă de utilizare este de 5 zile),
hipertensiune arterială, cefalee, greață, insomnie, amețeli,
convulsii, bradicardie, hipotensiune, comă.
● Descongestioante nazale orale
- Medicamente: fenilefrină, pseudoefedrină.
- Vârsta minimă de administrare: 6 ani, 12 ani sau 16 ani (în
funcție de medicament, prezentare și concetrație).
- Efecte secundare: stimularea sistemului nervos central,
hipertensiune, palpitații.
2. Rinoreea
a. Hidratare orală (în special cu lichide calde) poate ajuta la fluidificarea
secrețiilor nazale.
b. Clorura de sodiu izotonă (0,9%)
c. Antihistaminice orale de primă generație
- Efect: reduc rinoreea cu 25-30% (prin efectul anticolinergic); rezultate
mixte la copii.
- Efecte secundare: sedare, agitație paradoxală, uscăciunea mucoaselor
(conjunctivă, cavitate bucală, nas).
d. Ipratropium intranazal
- Efect: reduce rinoreea cu 22-31% (prin efectul anticolinergic).
- Efecte secundare: iritație nasala, epistaxis.
3. Strănutul
a. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) orale au ameliorat strănutul în
răceala comună.
b. Antihistaminice orale de primă generație nu au efect clinic semnificativ
asupra strănutului din răceala comună.
4. Odinofagia
a. Ibuprofen sau paracetamol; acidul acetilsalicilic (aspirina) este
contraindicată la copiii cu infecții virale respiratorii sau varicelă.
b. Băuturile calde, pastilele pentru supt cu zinc și benzidamina (soluție
pentru cavitatea bucală, spray) pot ameliora odinofagia.
c. Nu se cunoaște efectul gargarei cu apă sărată caldă și inhalării de aburi.
5. Tusea
a. Medicamente antitusive (supresoare ale tusei, inhibitoare ale tusei)
● Specifice
- Beta 2-agoniștii nu au efect în tusea acută fără obstrucție bronșică.
● Nespecifice (codeină, dextrometorfan, oxeladină, antihistaminice de
generația 1)
- Eficacitate discutabilă
- Efecte adverse: ar putea crește riscul de supurație pulmonară.
b. Medicamente protusive
● Expectorantele (guaifenezină,…) sunt fără beneficii terapeutice.
● Mucoliticele (acetilcisteină, carbocisteină, erdosteină, clorură de sodiu
hipertonă) prezintă eficacitate limitată.
c. Medicația de tip OTC (fără prescripție) pentru răceală comună
și tuse
- Nu există dovezi solide pentru sau împotriva utilizării
medicației OTC în terapia tusei acute. În unele țări, acest tip de
medicație nu este aprobat pentru a fi utilizat la copii (sub 6 ani
în Canada sau sub 4 ani în SUA; cu precauție la copii peste 6 ani
în Canada).
d. Mierea de albine s-a dovedit superioară placebo-ului, dar nu
a depășit dextrometorfanul; se poate utiliza doar la copii ≥1 an;
risc de botulism la sugari.
e. Comprimatele pentru supt împotriva tusei par să fie
eficiente; se pot utiliza numai la copii ≥6 ani; risc de aspirație <6
ani.
6. Febra
a. Hidratare orală, repaus la pat în cameră ventilată.
b. Ibuprofen sau paracetamol.
7. Durerea (mialgii, cefalee)
a. Ibuprofen sau paracetamol.
Alte tratamente
1. Repaus la pat, stat în casă: nu există studii.
2. Efort fizic: efortul mediu efectuat în timpul unei răceli comune
nu este nociv; efortul intens poate să aibă efecte adverse asupra
evoluției bolii.
3. Vitamina C nu este eficace în terapia răcelii comune.
4. Echinacea nu este eficace în terapia răcelii comune și poate să
prezinte efecte adverse (erupție cutanată).
5. Zincul (oral sau pastile pentru supt) reduce durata și severitatea
simptomelor de răceală comună.
Profilaxie
●Evitarea contactului cu persoane bolnave
- Evitarea contactului cu mulțimi sau persoane bolnave (creșă,
grădiniță).
- Izolarea persoanelor bolnave.
● Întreruperea transmisiei
1. Întreruperea transmisiei directe prin contact mână-mână:
a. Igiena mânilor: spălare frecventă pe mâini, utilizarea de
dezinfectaante
bazate pe alcool, utilizarea altor dezinfectante, șervețele umede
dezinfectante.
b. Batiste nazale dezinfectante.
c. Purtarea de mănuși, mască, ochelari de protecție.
d. Evitarea auto-inoculării (transferul virusului de pe degetele
contaminate pe mucoasa nazală sau conjunctivală).
2. Întreruperea transmisiei directe prin picături:
a. Igiena mucoasei nazale: batiste de unică folosință pentru strănut
și eliminarea secrețiilor nazale.
3. Întreruperea transmisiei indirecte prin fomite:
a. Utilizarea unui dezinfectant de suprafață.
● Reducerea expunerii la fum de țigară
● Chimioprofilaxie
1. Disponibilă doar pentru gripă (care reprezintă un mic procent
din etiologia răcelii comune): oseltamivir sau zanamivir.
● Imunoprofilaxie
1. Disponibilă doar pentru gripă: vaccinuri gripale.
2. Vaccinarea pneumococică poate fi utilizată pentru reducerea
otitei medii acute și pneumoniei secundare răcelii comune.
Definiții
A. Morfopatologică = inflamația vegetațiilor adenoide
(amigdala faringiană).
B. Clinică = prezența de secreții purulente la nivelul vegetațiilor
adenoide; ca și consecință a acestei definiții clinice, metoda gold
standard de diagnostic este fibroscopia nazală.
Anatomie și terminologie
A. Vegetații adenoide (amigdala faringiană) = masă de țesut
limfatic situată posterior față de cavitatea nazală, la nivelul
planșeului nazofaringian.
B. Inelul Waldeyer = inel de țesut limfatic situat la nivelul nazo-
și orofaringelui; include amigdala faringiană, amigdalele tubare
(eustachiene), amigdalele palatine, amigdalele linguale și (5)
țesut limfatic dispersat la nivelul restului faringelui.
Etiologie
A. Virusuri: virusul Epstein-Barr virus, virusurile herpes simplex
B. Bacterii: streptococ de grup A, Streptococcus pneumoniae,
Staphylococcus aureus, Haemophilus influenzae, anaerobi.
Manifestări clinice
A. Semne de infecție: febră.
B. Semne de rinită care persistă mai mult de 10 zile.
C. Rinoree muco-purulentă: anterioară sau/și posterioară
(„postnasal drip”).
D. Halitoză.
Complicații
A. Acute
1. Otită medie
B. Cronice
1. „Facies adenoidian” secundar obstrucției nazale cronice.
2. Hipoacuzie secundară otitei medii seroase.
3. Apnee obstructivă nocturnă.
Tratament
A. Antibiotice p.o.: peniciline sau cefalosporine pe durata
simptomelor și încă 7 zile (uneori 14-21 zile).
B. Terapie locală (administrare nazală)- Clorură de sodiu
izotonă (0,9%) sau hipertonă.
Definiții
A. Faringită = inflamația mucoasei și țesutului limfatic al
faringelui, în mod obișnuit datorată infecției.
B. Amigdalită = inflamația amigdalelor, în special a
amigdalelor palatine; amigdalita este o formă de faringită.
C. Angină = durere sufocantă; termenul este utilizat în 2
situații:
- angină pectorală
- odinofagie acută.
Epidemiologie
Faringita virală Faringită streptococică
Vârstă Orice vârstă 0-3 ani = 3-9% din faringite
3-14 ani = 37% din faringite
15-44 ani = 24% din faringite
≥45 ani = 16% din faringite
Sezon Tot anul, dar mai frecvent Tot anul, dar mai frecvent iarna și
toamna, iarna și primăvara primăvara devreme

Transmitere Transmitere directă prin mână sau În familie și colectivități aglomerate;

picături; transmitere indirectă prin transmitere prin picături sau contact
fomite sau aerosoli direct cu secreții respiratorii

Contagiozitat Variabilă Netratată: faza acută a bolii și încă o

e săptămână.
Tratată: 24 h după inițierea
antibioticoterapiei.
Manifestări clinice
A. Manifestări de faringită:
- odinofagie
- disfagie
- eritem faringian sau/și amigdalian
- exsudat faringian sau/și amigdalian
B. Manifestări clinice sugestive pentru o anumită etiologie
- Faringită streptococică vs. faringită nestreptococică (virală)
 Manifestări sugestive Manifestări sugestive
pentru etiologia pentru etiologia
Streptococică nestreptococică (virală)

Date generale
Vârsta Mai frecventă între 3 și 14 Orice vârstă
ani
Epidemiologie Contact cu infecție Contact cu infecție virală
streptococică
Istoric,simptome
Febră Medie/înaltă Absentă/mică
Frison Mai frecvent (21%) Mai rar (10%)
Semne de rinită Mai rar (28%) Mai frecvent (40%)
(rinoree, obstrucție
nazală, strănut)
Odinofagia Severă Ușoară/medie
Istoric,simptome Manifestări sugestive Manifestări sugestive
pentru etiologia pentru etiologia
Streptococică nestreptococică (virală)
Disfagia Mai frecventă (72%) Mai rară (59%)

Disfonia Mai rară (6%) Mai frecventă (10%)

Tusea Mai rară (27%) Mai frecventă (46%)

Vărsături Mai frecvent (28%) Mai rar 16%

Diaree Mai rar (3%) Mai frecvent (7%)

 Semne Manifestări sugestive Manifestări sugestive pentru
pentru etiologia etiologia nestreptococică
Streptococică (virală)
Erupție scarlatiniformă Mai frecventă (8%) Mai rară (2%)

Adenopatie laterocervicală Mai frecventă (64%) Mai rară (46%)

Adenopatie laterocervicală Mai frecventă (40%) Mai rară (23%)

dureroasă

Exsudat amigdalian sau/și Mai frecvent (37-46%) Mai rar (21-34%)

faringian

Hipertrofie amigdaliană Mai frecventă (70%) Mai rară (56%)

Peteșii la nivelul palatului Mai frecvent (15%) Mai rar (5%)

Complicațiile faringitei streptococice
A. Supurative (precoce)
1. Locale/neinvazive
a. Limfadenită cervicală
b. Abces (periamigdalian, retrofaringian, parafaringian)
c. Otită medie acută
d. Mastoidită
e. Sinuzită
f. Pneumonie
2. Diseminate/invazive
a. Bacteremie, sepsis
b. Endocardită
c. Meningită
Complicațiile faringitei streptococice

B. Nesupurative (tardive)
1. Febră reumatică (reumatism articular acut - RAA)
2. Artrită reactivă post-streptococică
3. Glomerulonefrită acută poststreptococică (GNAPS)
4. Eritem nodos
5. Boală neuropsihiatrică autoimună pediatrică asociată
streptococului de grup A
Antibioticoterapia
1. Obiectivele antibioticoterapiei sunt:
a. Profilaxia reumatismului articular acut(RAA); antibioticoterapia
poate preveni RAA dacă se inițiază în decurs de 9 zile de la debutul
faringitei; astfel, așteptarea rezultatului culturii faringiene (24-48
ore) nu afectează eficacitatea antibioticoterapiei in profilaxia RAA;
antibioticoterapia nu previne glomerulonefrita acută
poststreptococică.
b. Profilaxia complicațiilor supurative: abces periamigdalian, abces
retrofaringian, mastoidită,…
c. Ameliorarea manifestărilor clinice.
d. Scăderea contagiozității bolii.
2. Antibioticoterapia trebuie inițiată imediat la copiii cu:
a. Test rapid pozitiv pentru streptococ de grup A
b. Scarlatină
c. Faringită simptomatică dacă un membru al familiei are faringită
streptococică
d. Antecedente personale sau heredo-colaterale recente de reumatism
articular acut(RAA)
e. Faringită simptomatică la un copil care locuiește într-o zonă
epidemică pentru RAA
 4. Antibiotice recomandate în terapia faringitei streptococice:
a. Pacienți/părinți complianți + pacient fără alergie la
peniciline: penicilină V p.o. timp de 10 zile sau amoxicilină
p.o. timp de 10 zile.
b. Pacienți/părinți non-complianți + pacient fără alergie la
peniciline: benzatin penicilină G i.m. în doză unică.
c. Pacienți cu alergie de tip non-imediat la peniciline:
cefadroxil p.o. timp de 10 zile.
d. Pacienți cu alergie de tip imediat la peniciline: macrolide
(azitromicină, claritromicină).
e. Pacienți cu faringită streptococică recurentă: clindamicină
p.o. sau amoxicilină-acid clavulanic p.o. sau cefuroximă p.o.
B. Terapia febrei și odinofagiei din faringita streptococică
1. Terapie sistemică:
- ibuprofen p.o.
- paracetamol p.o..
2. Terapie locală:
- băuturi calde
- comprimate pentru supt cu zinc
- benzidamină (apă de gură, spray)
 Laringita acută

Definiții
1. Laringita se definește ca inflamația mucosei laringiene (inclusiv a
mucoasei corzilor vocale).
2. Crupul este un sindrom clinic acut, de obicei întâlnit la copii între
6 luni și 3 ani, rezultat din obstrucția parțială a căilor aeriene
superioare, în special a zonei subglotice, caracterizat prin tuse
lătrătoare, disfonie, stridor și detresă respiratorie.
3. Disfonia este definită ca orice afectare a vocii.
4. Răgușeala este definită ca voce aspră, îngroșată; este o formă de
disfonie.
5. Stridorul este un sunet respirator de tonalitate înaltă, aspru,
monofonic, auzit în special în inspirație și cauzat de fluxul turbulent
de aer prin căile respiratorii superioare îngustate; stridorul poate fi și
bifazic (inspirator și expirator).
 Laringita acută

Clasificarea laringitei acute:

1. Fără stridor = laringită ne-obstructivă = laringita acută simplă
2. Cu stridor = laringită obstructive
a. Crupul
- Crupul viral (laringită acută edematoasă subglotică,
laringotraheobronșită acută) – cu prodrom viral
- Crupul recurent (crup spasmodic, laringită striduloasă) – fără
prodrom viral; recurent
- Crupul membranos (traheită bacteriană, laringotraheobronșită
"malignă" Chevalier Jackson).
b. Epiglotita acută.
c. Difteria laringiană.
 Laringita acută simplă

Laringita acută simplă

Definiție
Laringita acută simplă este laringita fără stridor asociată unei
răceli comune.
Etiologie
Virală: virusuri paragripale, virusul respirator sincițial (VRS),
bocavirus uman, rinovirusuri, enterovirusuri, virusuri gripale,
coronavirusuri, adenovirusuri.
Evoluție clinică
- benignă: de obicei este o boală autolimitată
- se vindecă în decurs de 7 zile
 Laringita acută

Tratament
1. Hidratare
2. Aer umidificat
3. Repaus vocal
4. Evitarea factorilor iritanți (expunere la fum,..).
5. Nu se administrează antibiotice.
Crupul viral
Definiție
Crupul viral este laringita acută edematoasă subglotică,
laringotraheobronșită acută cu prodrom viral (răceală comună).
Sinonime
Crup infecțios, laringotraheită acută, laringotraheobronșită
acută, laringită acută edematoasă subglotică.
Etiologie
Virală: virusuri paragripale (cauza cea mai frecventă), VRS,
bocavirus uman, rinovirusuri, enterovirusuri, virusuri gripale
(produc o formă mai severă de crup), coronavirusuri,
adenovirusuri.
Factori de risc și asocieri
1. Vârsta mică (6 luni - 3 ani)
2. Sexul masculin (băieți:fete = 1,4:1)
3. Antecedente heredo-colaterale de crup
4. Atopia
5. Astmul bronșic
Epidemiologie
1. Crupul reprezintă una din cele mai frecvente cauze de detresă
respiratorie în prima decadă de viață.
2. Crupul poate fi sporadic, dar de obicei apare în epidemii toamna
târziu sau iarna (dar poate să apară în tot timpul anului).
3. Reinfecția este frecventă, dar reinfecția produce de obicei o formă
mai ușoară de boală.
4. Recurențele sunt frecvente între 3 și 6 ani, dar scad ca frecvență
odată cu creșterea diametrului căilor aeriene.
Manifestări clinice
1. Vârsta tipică este cuprinsă între 6 luni și 3 ani.
2. Prodrom viral de rinofaringită sau traheobronșită (febră de grad
mic, rinoree, tuse ușoară) cu 1-3 zile înaintea manifestărilor de crup.
3. Manifestări secundare afectării laringiene:
a. Disfonie
b. Tuse lătrătoare.
4. Manifestări secundare obstrucției căilor aeriene superioare
(obstrucție laringiană):
a. Stridor; adesea diminuează în repaus (în timpul somnului) din
cauza scăderii debitului de aer și se accentuează în timpul efortului
(alimentație, agitație, plâns) secundar creșterii debitului de aer.
b. Inspir prelungit.
Manifestări clinice
5. Semne de detresă respiratorie: polipnee, bătăi ale
aripioarelor nazale, tiraj (suprasternal și supraclavicular).
Gradul de detresă respiratorie este variabil.
6. Stridorul și semnele de detresă respiratorie sunt mai
accentuate noaptea (probabil datorită scăderii nivelului de
cortizol plasmatic).
7. Stare generală relativ bună.
Diagnostic
1. Diagnostic pozitiv
a. Crupul viral este un diagnostic clinic și de obicei nu necesită
radiografie cervicală sau alte examinări paraclinice.
b. Criterii de diagnostic: stridor acut la un copil între 6 luni și 3
ani cu disfonie și tuse lătrătoare, nedatorat epiglotitei, traheitei
bacteriene sau aspirației de corp străin.
2. Diagnostic diferențial
a. Următoarele boli trebuie excluse în caz de tablou clinic atipic:
epiglotita, traheita bacteriană, abces periamigdalian, aspirația de
corp străin, angioedemul, difteria laringiană.
3. Diagnosticul severității
Severitatea Ușoară Medie Severă
crupului
Stridor În condiții de În repaus În repaus
agitație (uneori
bifazic)

Polipnee Nu Ușoară Medie / severă

Tiraj Nu Ușor / mediu Sever

Status mental Agitat când este Agitat și când nu Letargic
deranjat este deranjat
4. Diagnosticul complicațiilor
- otită medie
- traheită bacteriană
- bronșiolită acută
- pneumonie virală
- pneumonie bacteriană
- deshidratare
Evoluție clinică și prognostic
1. Durata simptomelor de crup este de obicei sub 5 zile; tusea poate
persista mai multe săptămâni.
2. Prognosticul crupului este excelent.
Majoritatea copiilor cu crup viral (sau spasmodic) pot fi tratați la domiciliu.
Indicații de spitalizare în crupul viral:
(1) Formă medie/severă de boală
(a) Crup mediu/sever (stridor în repaus, detresă respiratorie,
hipoxemie,cianoză, letargie)
(b) Aport lichidian redus, deshidratare
(c) Stare generală alterată, febră mare, sepsis
(d) Răspuns slab la corticoizi
(2) Factori de risc pentru boală medie/severă
(a) Vârsta <6 luni
(3) Probleme sociale:
(a) Îngrijire inadecvată la domiciliu (lipsa urmăririi atente la
domiciliu, părinții nu sunt capabili să detecteze semnele de deteriorare,
imposibilitatea terapiei la domiciliu).
(b) Distanță mare față de unitatea spitalicească.
Tratament
1. Principiu: trebuie să primeze terapia detresei respiratorii.
2. Evitarea situațiilor care produc agitația copilului: recoltare de
sânge, examenul cavității bucofaringiene, injecțiile IM,
îndepărtarea părintelui din camera deconsultație;
3. Reducerea la minim și gruparea examinărilor și măsurilor
terapeutice la copiii cu detresă respiratorie.
4. Poziția șezândă poate ameliora detresa respiratorie.
5. Hidratare adecvată: suplimentare cu lichide pentru a preveni
deshidratarea (lichide PO, pe sondă nazogastrică, sau IV).
Tratament
6. Aer umidificat pentru a preveni deshidratarea secrețiilor
respiratorii; eficacitate nedovedită în crupul ușor/mediu, dar
terapie frecvent folosită.
7. Antibioticele nu se recomandă în crup (viral sau spasmodic).
8. Glucocorticosteroizi administrați pe cale sistemică
a. Indicații: crup ușor, mediu sau sever.
b. Dexametazonă PO, IV sau IM, în doză unică zilnică.
c. Prednison sau prednisolon PO în 2-3 doze/zi.
Tratament
9. Glucocorticosteroizi inhalatori (beclometazonă, budesonidă, fluticazonă)
a. Sunt la fel de eficienți cu glucocorticoizii sistemici (dexametazonă PO, IM).
b. Indicații: (1) vărsături sau (2) pacientul refuză medicația PO.
c. Glucocorticoizii inhalatori se pot asocia cu glucocorticoizii sistemici, dar fără
a avea beneficii suplimentare comparativ cu fiecare medicație în parte.
10. Adrenalină 1‰ (1 mg/mL) administrată prin nebulizare (aerosoli).
a. Mecanism de acțiune: reducerea edemului și congestiei mucoasei prin
vasoconstricție.
b. Efectul maxim se atinge în 10-30 minute și durează 1-2 ore.
c. Indicații: crup mediu sau sever.
d. Utilizarea adrenalinei la domiciliu pentru crup este contraindicată datorită
posibilității recurenței simptomatologiei obstructive.
11. Oxigenoterapie în prezența detresei respiratorii.
12. Intubație traheală în cazul crupului care nu răspunde la administrarea de
glucocorticoizi și adrenalină.
Crupul spasmodic
Definiție
Crupul spasmodic constă în manifestări recurente și de scurtă durată de crup cu
debut brusc, de obicei noaptea, fără sau cu minim prodrom viral.
Sinonime
Crup recurent, crup alergic, pseudo-crup, crup fals, laryngismus stridulus,
laringită striduloasă.
Comentarii
1. Unii experți cred că distincția dintre crupul viral și spasmodic este importantă
din perspective prognostice și terapeutice.
2. Alți autori încorporează crupul spasmodic în diagnosticul de crup, gradul
obstrucției fiind cel mai important element pentru tratament și nu diferențierea
între crupul viral și recurent.
Etiologie/factori de risc/asocieri
1. Virusuri respiratorii (aceleași care sunt implicate în
etiologia crupului viral)
2. Alergie/atopie/astm bronșic
3. Factori psihogeni
4. Stenoză subglotică
5. Reflux gastroesofagian
6. AHC de crup
7. Obezitate?
8. Hipertrofie adenoidiană?
Manifestări clinice
1. Vârsta tipică: 6 luni - 3 ani.
2. Prodrom viral absent sau minim.
3. Debut brusc al simptomelor de crup (disfonie,
tuse lătrătoare, stridor, inspir prelungit), de obicei
noaptea sau seara, urmat de ameliorare în timpul
zilei; intensitatea simptomatologiei este medie sau
severă.
4. Detresă respiratorie.
Evoluție clinică
1. Simptomele sunt de scurtă durată (de la mai puțin
de o oră la câteva ore) urmate de ameliorare diurnă;
simptomele de crup spasmodic dispar mai rapid
comparativ cu cele de crup viral.
2. Acești copii au tendința de a prezenta episoade
recurente de-a lungul mai multor zile (3-4 nopți
consecutive) sau episoade la distanță de luni întregi.
Tratament
1. Crupul spasmodic se ameliorează rapid fără terapie,
astfel încât liniștirea părinților este metoda terapeutică
suficientă în majoritatea cazurilor; în multe situații
simptomele dispar până la sosirea în serviciul medical
de urgență.
2. Se descriu cazuri care s-au ameliorat prin expunerea
copilului la aerul rece al nopii sau/și aer umidificat; nu
există dovezi pentru aceste modalități terapeutice.
3. Antibioticele nu sunt recomandate.
 Diagnosticul diferențial al obstrucțiilor acute de căi aeriene
superioare
Crup viral Crup Crup Epiglotită Aspirație
spasmodic membranos corp străin

Sinonime Laringită Crup Traheită Supraglotit -

Subglotică recurent bacteriană ă
Laringotraheo-
bronșită
Vârsta 0,5 - 3 0,5 - 3 0,5 - 8 1-7 1-3
(ani)
AHC ±Crup Crup ? Negative Negative

APP Negative Crup ? Negative Istoric de

recurent aspirație
 Diagnosticul diferențial al obstrucțiilor acute de căi aeriene
superioare
Crup viral Crup Crup Epiglotită Aspirație
spasmodic membranos corp străin

Prodrom Răceală Nu Crup viral Nu Nu

comună
Debut Gradat (zile) Brusc, Gradat (zile) Brusc (6-12 Brusc
noaptea ore)
Timpul până 24 - 72 ore Minute Zile 4 - 12 ore Secunde
la detresa
respiratorie
maximă
Vocea Răgușită Răgușită Normală/ Înăbușită De obicei
răgușită (nu nu este
răgușită) răgușită
 Diagnosticul diferențial al obstrucțiilor acute de căi
aeriene superioare
Crup viral Crup Crup Epiglotită Aspirație
spasmodic membranos corp străin

Tuse Da Da Da De obicei De obicei nu

lătrătoare fără tuse

Febră Da; de obicei Rar Da; de obicei Da; de obicei Nu

<38,5°C >39°C >39°C

Poziția Oricare Oricare Oricare Poziția de Orice poziție

trepied

Stare toxică Nu Nu Da Da Nu
 Diagnosticul diferențial al obstrucțiilor acute de căi aeriene
superioare
Crup viral Crup Crup Epiglotită Aspirație
spasmodic membranos corp străin

Stridor Da (de la Da (medie Da (medie Da (adesea Da (variabilă)

(intensitate) ușoară la sau severă) sau severă) nu este
severă) severă)
Sialoree Nu Nu Nu Da Variabilă

Evoluție Boală Durată Deteriorare Rapid Variabilă;

clinică autolimitată; scurtă; mai progresivă; uneori
agravare recurentă rapidă stopul spre asfixie
noaptea comparativ respirator rapidă
cu poate să
crupul viral apară
în decurs de
ore
Definiție histopatologică:
Bronșita (traheobronșita) este definită ca inflamația traheei,
bronșiilor primare și secundare.
Definiție clinică
1. Bronșita acută este un sindrom infecțios autolimitat în care tusea
(uscată sau productivă, asociată sau nu cu raluri ronflante) este
simptomul principal. Pacientul nu prezintă manifestări de laringită
(obstructivă), sinuzită, bronșiolită, pneumonie sau boală cronică
respiratorie.
2. Nu există certitudine că acest sindrom clinic (bronșita acută) se
asociază cu modificări histopatologice inflamatorii ale traheei,
bronșiilor primare și secundare (bronșită).
3. Termenul de infecție de tract respirator inferior este utilizat pentru a
cuprinde bronșita, bronșiolita și pneumonia.
Epidemiologie
A. Bronșita acută reprezintă 40% din infecțiile de tract
respirator inferior la copil.
B. Se situează pe locul 3 între diagnosticele din medicina
de familie (primele 2 fiind infecția acută de căi
respiratorii superioare și amigdalita acută).
C. Incidența maximă în climatele temperate se observă în
lunile noiembrie, decembrie și ianuarie.
Etiologie
A.Virusuri (80%)
1. Virusul respirator sincițial (VRS)
2. Adenovirusuri
3. Virusuri paragripale
4. Virusuri gripale
5. Rinovirusuri
Etiologie
B. Bacterii (20%)
1. Mycoplasma pneumoniae
2. Chlamydophila pneumoniae
3. Chlamydophila psittaci
4. Bordetella pertussis
 Manifestări clinice
A. Prodrom de răceală comună (rinofaringită acută).
B. Simptome
1. Febră de grad mic
2. Tusea este simptomul predominant, inițial uscată,
ulterior productivă; sputa purulentă indică migrarea
leucocitelor și nu neapărat infecție bacteriană; durata tusei
este de sub 3 săptămâni.
3. Durere toracică, exacerbată de tuse, la copiii mai
mari.
C. Semne
1. Semnele prodromului de răceală comună.
2. Hârâit, raluri ronflante (nu sunt obligatorii).
Diagnostic

Bronșita acută este un diagnostic clinic:

1. Tuse, ± hârâit, ± raluri ronflante.
2. Fără manifestări de laringită (obstructivă), sinuzită, bronșiolită,
pneumonie sau boală cronică respiratorie.
3. Evoluție autolimitată (<3 săptămâni)
Tratament
A. Măsuri generale
1. Umidificarea aerului (terapie cu ”ceață”) crește confortul
pacientului, dar nu scurtează evoluția bolii.
2. Aport crescut de lichide pentru a preveni deshidratarea
mucusului și a scădea vâscozitatea secrețiilor respiratorii.
3. Modificarea repetată a poziției corpului poate ameliora drenarea
secrețiilor la sugari.
Tratament
B. Antibioticoterapie
1. În general fără efect.
2. Macrolide (azitromicină, claritromicină) în cazul
infecțiilor cu M. pneumoniae, C. pneumoniae sau B.
pertussis.
C. Antivirale
1. Zanamivir sau oseltamivir în cazul infecției cu virusuri
gripale A sau B.
D. Antipiretice-analgezice în caz de febră asociată cu
disconfort sau durere.
E. Medicația tusei
1. Medicamente antitusive (supresoare ale tusei, inhibitoare
ale tusei)
a. Specifice - Beta 2-agoniștii nu au efect în tusea acută
fără obstrucție bronșică.
b. Nespecifice (codeină, dextrometorfan, oxeladină,
antihistaminice de generația 1)
- Eficacitate discutabilă
- Efecte adverse: ar putea crește riscul de supurație
pulmonară.
.
2. Medicamente protusive
a. Expectorantele (guaifenezină,…) sunt fără beneficii
terapeutice.
b. Mucoliticele (acetilcisteină, carbocisteină, erdosteină, clorură
de sodiu hipertonă) prezintă eficacitate limitată.

3. Medicația de tip OTC (fără prescripție) pentru răceală

comună și tuse
- Nu există dovezi solide pentru sau împotriva utilizării
medicației OTC în terapia tusei acute. În unele țări, acest tip de
medicație nu este aprobat pentru a fi utilizat la copii (sub 6 ani
în Canada sau sub 4 ani în SUA; cu precauție la copii peste 6
ani în Canada).
4. Mierea de albine
- s-a dovedit superioară placebo-ului, dar nu a depășit
dextrometorfanul;
- se poate utiliza doar la copii ≥1 an; risc de botulism la
sugari.
5. Comprimatele pentru supt împotriva tusei
- par să fie eficiente;
- se pot utiliza numai la copii ≥6 ani; risc de aspirație
Definiții
A. Pneumonia reprezintă inflamația acută a plămânului cauzată de
infecție și caracterizată prin opacități pulmonare pe radiografia
toracică.
B. Pneumonia comunitară este pneumonia dobândită în comunitate
(agentul infecțios provine din afara spitalului).
C. Pneumonia atipică este pneumonia produsă de bacterii atipice
(Mycoplasma, Ureaplasma, Chlamydia, Chlamydophila și altele).
Anatomia (radiologică) a ariei pulmonare
A. Căi respiratorii intrapulmonare
1. Bronșii (lobare, segmentare, …)
2. Bronșiole (lobulare, terminale)
B. Vase sanguine și limfatice
C. Plămân
1. Capsulă = pleura
2. Parenchim = spațiul aerian
a. Bronșiole respiratorii, ducte alveolare, saci alveolari, alveole
3. Stromă = interstițiu parenchimatos acinar și intralobular alcătuit
din fibre septale
Anatomia (radiologică) a ariei pulmonare

D. Interstițiu
1. Peribronhovascular (sistemul de fibre axiale)
2. Septe subpleurale cu septe interlobulare (sistemul de fibre
periferice).
Clasificarea anatomică a pneumoniei

A. Pneumonie alveolară = inflamație cu exsudat în alveole.

1. Pneumonie lobară = consolidarea unei zone întinse și continui
a unui lob pulmonar (segment, parte a lobului sau a lobului
întreg).
2. Pneumonie lobulară (bronhopneumonie) = focare multiple de
inflamație centrate de o bronșiolă lobulară care realizează
opacități în petece localizate în mai mulți lobi pulmonari.
B. Pneumonie interstițială = în mod strict, este inflamația
interstițiului următoarelor structuri: pereți alveolari, saci
alveolari, ducte alveolare și bronșiole respiratorii; în mod
obișnuit, prin pneumonie interstițială se înțelege inflamația
interstițiului peribronhovascular (cu opacități interstițiale pe
radiografia toracică).
Epidemiologie
A. Incidență
1. Incidența pneumoniei în țările dezvoltate este 3,5-4,0
cazuri/100 copii/an la categoria de vârstă sub 5 ani, și 1,5
cazuri/100 copii/an la categoria de vârstă 5-14 ani.
2. Incidența pneumoniei este de 10 ori mai mare în țările
în curs de dezvoltare față de țările dezvoltate.
B. Mortalitate
1. La copiii sub 5 ani, pneumonia este cauza numărul 2 de
mortalitate (17% din numărul total de decese), fiind
depășită de decesele de cauză neonatală.
2. Mortalitatea este scăzută în țările dezvoltate și crescută
în țările în curs de dezvoltare.
Etiologie
A. Pneumonii virale, bacteriene și mixte
1. Etiologia virală este mai frecventă la copiii mici (până la 80%
din cazuri la copiii <2 ani).
2. Etiologia bacteriană este mai frecventă la copiii mari.
Streptococcus pneumoniae este implicat cel mai frecvent, urmat
de Mycoplasma și speciile de Chlamydia/Chlamydophila.
3. Până la 50% din pneumonii au etiologie mixtă (virală și
bacteriană).
B. Etiologie în funcție de vârstă
Vârsta Bacterii tipice Bacterii atipice Virusuri
0 - 1 lună -Streptococ de grup B -Chlamydia −Cytomegalovirus
-Escherichia coli trachomatis −Virus herpes simplex
-Listeria -Mycoplasma hominis −Enterovirus
monocytogenes −Ureaplasma
urealyticum
1 - 3 luni -Streptococcus - Chlamydia - Cytomegalovirus
pneumoniae trachomatis −Virus respirator sincițial
−Haemophilus −Ureaplasma −Virusuri paragripale
influenzae urealyticum −Virusuri gripale
−Staphylococcus −Metapneumovirus uman
aureus −Adenovirusuri
−Bordetella pertussis −Rinovirusuri
−Bocavirusuri
−Coronavirusuri
B. Etiologie în funcție de vârstă

Vârsta Bacterii tipice Bacterii atipice Virusuri

3 luni - 5 ani Streptococcus − Mycoplasma − Virus respirator sincițial

pneumoniae pneumoniae − Rinovirusuri
Haemophilus − Chlamydophila − Virusuri paragripale
influenzae pneumoniae − Virusuri gripale
Staphylococcus − Mycobacterium − Metapneumovirus uman
aureus tuberculosis − Adenovirusuri
Streptococ de grup − Bocavirus
A − Coronavirusuri
5 - 15 ani −Streptococcus -Mycoplasma Virsuri gripale
pneumoniae pneumoniae − Adenovirusuri
−Haemophilus −Chlamydophila − Metapneumovirus uman
influenzae pneumoniae − Virus varicelo-zosterian
−Staphylococcus −Mycobacterium
aureus tuberculosis
−Streptococ de grup A
Tablou clinic
A. Simptome
1. Istoric de febră, indispoziție
2. Tuse
3. Durere toracică
4. Respirație dificilă - la copiii peste 3 ani
5. Respirație frecventă
6. Alimentație dificilă
7. Vărsături
8. Durere abdominală - în special la copiii peste 5 ani
B. Semne
1. Febră
2. Polipnee - nu este un semn sensibil la copiii peste 3 ani; mai
sensibil la sugari.
3. Bătări ale aripioarelor nazale
4. Tiraj
5. Geamăt - sensibilitate redusă în diagnosticul pneumoniei, dar
cu specificitate înaltă.
6. Cianoză
7. Matitate - secundară consolidării pulmonare sau pleureziei.
B. Semne
8. Murmur vezicular diminuat sau absent - secundar
consolidării pulmonare cu dop de mucus pe bronșia respectivă
sau pleureziei.
9. Suflu tubar
10. Raluri ronflante
11. Wheezing/raluri sibilante - prezența wheezing-ului este
sugestivă pentru pneumonia virală sau cu bacterii atipice, în
special dacă pacientul nu prezintă febră sau hipoxemie.
12. Raluri crepitante
 Diagnostic etiologic
Pneumonie bacteriană vs. pneumonie virală
Pneumonie virală Pneumonie bacteriană

Vârsta Mai frecventă <5 ani Mai frecventă ≥5 ani

Epidemiologie Epidemie virală -

Debut Lent Rapid
Febră Mică Înaltă

Rinită Da Nu

Wheezing Frecvent Rar

Radiografie toracică Opacități bilaterale Opacități alveolare (lobare,

interstițiale segmentare); revărsat
pleural
 Diagnostic etiologic
Pneumonie bacteriană vs. pneumonie virală
Pneumonie virală Pneumonie bacteriană

Leucocite (/μL) <10 000 >15 000

VSH (mm/h) <20 >35

PCR (mg/dL) <2 >6

Procalcitonină <0,1 >1

(ng/mL)

Răspuns la Slab sau deloc Rapid

antibiotice
 Diagnostic de severitate
Pneumonie ușoară/medie Pneumonie severă

Detresă respiratorie
Polipnee Absentă/ușoară Medie/severă

Bătăi ale aripioarelor Absente Prezente

nazale
Tiraj Absent/ușor Mediu/sever

Geamăt Absent Prezent

Apnee Absentă Prezentă

 Diagnostic de severitate
Pneumonie ușoară/medie Pneumonie severă

Semne cardiovasculare
Tahicardie Absentă Prezentă

Timp de recolorare <2 sec ≥2 sec

capilară
Oxigenare

Cianoză Absentă Prezentă

Hipoxemie Absentă/ușoară (90-95%) Semnificativă (<90%)

 Diagnostic de severitate
Pneumonie ușoară/medie Pneumonie severă

Alte criterii
Alimentația PO Posibilă Nu este posibilă

Lichide PO Posibil Nu acceptă

Vărsături Absente Prezente (persistente)

Deshidratare Absentă Prezentă
Convulsii Absente Prezente

Letargie Absentă Prezentă

 Diagnosticul complicațiilor
1. Pulmonare
a. Revărsat pleural sau empiem
b. Pneumonie necrozantă, abces pulmonar, fistulă bronhopleurală
c. Sindrom de detresă respiratorie acută (de ”tip adult”)
2. Extrapulmonare
a. Meningită, artrită, osteomielită, pericardită, endocardită, sepsis
b. Sindrom hemolitic-uremic

Evoluție clinică. Prognostic

Copiii cu pneumonie prezintă ameliorare clinică și de laborator
în decurs de 48-72 de ore dacă terapia este adecvată.
Tratament
A. Spitalizare
1. Vârstă ≤6 luni
2. Pneumonie severă
3. Pneumonie complicată
4. Pneumonie recurentă
5. Lipsa de răspuns la terapia inițiată în ambulator
6. Boli cronice asociate: malnutriție (severă), imunodeficiență
7. Probleme sociale:
a. Îngrijire inadecvată la domiciliu (lipsa urmăririi atente la
domiciliu, părinții nu sunt capabili să detecteze semnele de
deteriorare, imposibilitatea terapiei la domiciliu).
b. Distanță mare față de unitatea spitalicească.
B. Măsuri generale
1. Gruparea și reducerea numărului de examinări paraclinice și
manevre terapeutice la copiii cu detresă respiratorie.
2. Suplimentare cu lichide pentru profilaxia deshidratării (PO,
sondă nazogastrică, IV).
3. Poziția șezândă poate ameliora detresa respiratorie.

C. Antibioticoterapie
Indicații:
a. Prezența consolidării pulmonare
b. Pneumonie severă
c. Pneumonie ușoară/medie cu caractere sugestive pentru infecție
bacteriană
D. Tratament patogenetic

1. Oxigenoterapie în caz de:

a. Hipoxemie (SaO2 <92-95%)
b. Detresă respiratorie
2. Fizioterapia toracică, mucoliticele, bronhodilatatoarele, clorura
de sodiu 0,9% în aerosoli și corticoizii (sistemici sau inhalatori) nu
se recomandă.
E. Tratament simptomatic
Paracetamol sau ibuprofen pentru febră sau/și durere
F. Monitorizare

1. Copii îngrijiți la domiciliu:

- Examen clinic zilnic
2. Copii spitalizați:
a. Pneumonie ușoară/medie (spitalizați din motive sociale)
(1) Temperatura de 2 ori/zi
(2) Frecvența cardiacă și detresa respiratorie o dată/zi.
b. Pneumonie severă
(1) Temperatura de 2 ori/zi
(2) Frecvența cardiacă și detresa respiratorie de mai multe ori/zi
(3) SpO2 (± gaze sanguine) la 4 ore.
Profilaxie

A. Strategii profilactice generale

1. Până la 50% din pneumonii sunt mixte (virale și bacteriene);
profilaxia infecțiilor virale ar putea scădea incidența
pneumoniei
2. Ameliorarea stării de nutriție: malnutriția este un factor de
risc pentru pneumonie (severă).
B. Strategii profilactice specifice

1. Vaccinare contra infecțiilor bacteriene:

a. Mycobacterium tuberculosis (vaccin BCG)
b. Bordetella pertussis (vaccin pertussis)
c. Haemophilus influenzae tip b (vaccin conjugat Hib)
d. Streptococcus pneumoniae (vaccin pneumococic conjugat -
PCV)
2. Vaccinare contra infecțiilor virale:
a. Virus gripal (vaccin gripal)
b. Virus rujeolic (vaccin rujeolic)
c. Virus varicelo-zosterian (vaccin varicelic)
B. Strategii profilactice specifice
3. Administrare de anticorpi monoclonali specifici anti-VRS
(palivizumab) pentru profilaxia pneumoniei/bronșiolitei cu VRS
la sugarii cu risc crescut de infecție severă cu VRS
4. Administrare de antibiotice pentru profilaxia pneumoniei cu
Pneumocystis jiroveci la pacienții cu imunodeficiențe.
5. Administrare de medicamente antituberculoase la contacții de
tuberculoză.
Definiții
A. Astmul bronșic este o boală eterogenă caracterizată prin:
1. Inflamația cronică a căilor respiratorii (de obicei)
2. Hiperreactivitate traheobronșică (de obicei)
3. Simptome respiratorii recurente: wheezing, dispnee, tuse,
opresiune toracică
4. Diminuarea difuză și reversibilă (cel puțin parțial) a debitului
expirator.
B. Exacerbarea astmatică reprezintă diminuarea acută sau
subacută a controlului simptomelor, îndeajuns să producă stres sau
risc pentru sănătate și care necesită vizită medicală SAU
administrare de corticoizi pe cale sistemică.
Etiologie
A. Factori genetici
1. Copiii proveniți din părinți cu astm bronșic prezintă risc crescut
de boală:
a. Risc de 6-7% dacă nici un părinte nu are astm
b. Risc de 20% dacă un părinte are astm
c. Risc de 60% dacă ambii părinți au astm
2. Există mai multe gene implicate în dezvoltarea atopiei și
hiperreactivității traheobronșice.
B. Factori de mediu
1. Factori inductori de astm (cauzatori de boală)
a. Alergeni
b. Infecții (virale) se asociază cu astmul bronșic, dar legătura de
cauzalitate nu este dovedită.
c. Microbiomul: creșterea diversității expunerii microbiene scade
riscul de astm bronșic.
d. Expunerea prenatală sau postnatală la fum de țigară
e. Sensibilizanți: vopsele,…
f. Poluarea aerului (gaze de eșapament, fum, gaze, biomasă,…)
se asociază cu astmul bronșic, dar legătura de cauzalitate nu
este pe deplin dovedită.
g. Dieta pe bază de formule de lapte praf (vacă sau soia), lapte
de vacă integral și dieta de tip vestic se asociază cu astmul
bronșic.
h. Obezitatea
i. Paracetamolul: utilizarea paracetamolului la gravide crește
riscul de astm bronșic; nu este clar efectul administrării
paracetamolului la copil asupra riscului de astm bronșic
j. Stresul
k. Factori socioeconomici
2. Factori declanșatori de simptome astmatice (factori „trigger”)
a. Alergenii (acarieni din praful de casă, mucegaiuri, gândaci, polenuri,
animale de casă,…) sunt declanșatorii principali la copilul de vârstă școlară.
b. Infecțiile (virale, Mycoplasma) sunt factorii declanșatori principali la
copilul preșcolar.
c. Efortul (fizic, alimentația, râsul, plânsul)
d. Aerul rece
e. Schimbările de vreme (modificări de umiditate, ceața,…)
f. Factorii iritanți (gaze de eșapament, fum de țigară, mirosuri puternice, clor)
declanșează simptome astmatice în absența sensibilizării imunologice
(alergice)
g. Stres emoțional sau anxietate.
h. Medicamente: beta-blocante, acid acetilsalicilic.
Răspunsul astmatic precoce și tardiv după expunerea la factorul
declanșator
Răspuns astmatic precoce Răspuns astmatic tardiv

Debut 5 - 60 min 3 - 4 ore

Durată 60 - 120 min Până la 24 ore (sau peste)

Mecanism Bronhospasm Inflamație

Mediatori implicați Histamină, leucotriene,… Citokine, leucotriene,…

Celule implicate Mastocite Eozinofile, limfocite T

Profilaxie/ Tratament Salbutamol Corticosteroizi

Diagnosticul „anatomic” de astm bronșic la copii >5 ani
și adolescenți
A. La această vârstă diagnosticul de astm bronșic se
bazează pe prezența manifestărilor respiratorii variabile și
recurente ȘI pe prezența disfuncției ventilatorii obstructive
variabile
B. Manifestări respiratorii recurente și variabile
1. Manifestări respiratorii
a. Wheezing
b. Dispnee
c. Tuse
d. Opresiune toracică
2. Manifestări clinice care cresc probabilitatea de astm bronșic
a. Mai mult de o manifestare
b. Variabilitatea manifestărilor de-a lungul timpului
c. Agravare în timpul nopții sau dimineața devreme
d. Manifestări declanșate de:
(1) Infecții (virale, Mycoplasma)
(2) Efort (fizic, alimentație, râs, plâns)
(3) Aer rece
(4) Alergeni
(5) Modificări de vreme
(6) Factori iritanți (gaze de eșapament, fum, mirosuri puternice)
3. Manifestări clinice care scad probabilitatea de astm bronșic
a. Tuse izolată (fără alte manifestări respiratorii)
b. Producție cronică de spută
c. Dispnee asociată cu amețeli, parestezii
d. Durere toracică („astmul nu doare”)
e. Dispnee indusă de efort fizic asociată cu inspir zgomotos
Diagnosticul „anatomic” de astm bronșic la copii ≤5 ani

A. La această vârstă diagnosticul de astm bronșic se bazează pe

prezența manifestărilor respiratorii, prezenței factorilor de risc ȘI
răspunsului la medicația antiastmatică

B. Manifestări respiratorii
1. Wheezing, tuse, dispnee (limitarea activității: copilul nu aleargă,
nu se joacă, nu râde)
a. Manifestările sunt și nocturne
b. Manifestările sunt declanșate de următorii factori: efort fizic, râs,
plâns, fum, poluare
c. Manifestările apar (și) în absența infecției respiratorii virale
C. Factori de risc
1. APP de boli atopice (dermatită atopică, rinită alergică) SAU
2. AHC de astm bronșic la rudele de gradul 1

D. Răspuns la medicația antiastmatică

1. Ameliorarea clinică după 2-3 luni de terapie cronică
„controller”
2. Agravare după stoparea terapiei cronice
Diagnosticul etiologic în astmul bronșic

A. Observații
1. Diagnosticul etiologic în astmul bronșic înseamnă de fapt testarea
pentru prezența atopiei.
2. Prezența atopiei nu confirmă diagnosticul de astm bronșic: atopia
nu este specifică pentru astmul bronșic (și nici obligatorie).
3. Prezența de manifestări respiratorii recurente asociate cu atopie
cresc probabilitatea de astm bronșic.
4. Absența atopiei nu exclude diagnosticul de astm bronșic.
B. Examinări pentru atopie și inflamație eozinofilică
1. Eozinofilele din sângele periferic
2. Testele cutanate reprezintă cel mai bun test pentru evaluarea
sensibilizării alergice.
3. Determinarea nivelului seric al IgE totale
4. Determinarea IgE specifice serice nu este la fel de precisă
comparativ cu testele cutanate.
5. Examinarea sputei pentru prezența eozinofiliei.
Diagnosticul diferențial al astmului bronșic

Bronșiolită acută Wheezing Astm bronșic

recurent indus (atopic)
viral
Vârsta <2 ani <6 ani >1 an

AHC de astm Mai rar Mai rar Mai frecvent

APP de boli Mai rar Mai rar Mai frecvent

atopice
Factori Infecții virale Infecții virale Infecții virale,
declanșatori alergeni, efort
fizic, aer rece, fum

Sezon Iarna Iarna Tot anul

Diagnosticul diferențial al astmului bronșic
Bronșiolită acută Wheezing Astm bronșic
recurent indus (atopic)
viral
Febră Da (cel puțin în Da Da (infecție
prodrom) virală)
/ Nu

Evoluție Episod unic Recurentă Recurentă

Răspunsul la - ± +
antiastmatice
Diagnosticul astmului - sinteză
A. Anatomic
1. Diagnosticul de astm bronșic se bazează pe manifestări
clinice, APP și AHC de atopie, disfuncția ventilatorie
obstructivă (la copiii care pot efectua spirometrie) și răspunsul
la terapia antiastmatică.
B. Etiologic
1. Astm bronșic atopic sau non-atopic
2. Identificarea factorului declanșator al simptomelor (infecții
virale, alergeni, efort fizic,…)
C. Funcțional
1. Disfuncția ventilatorie obstructivă (pe baza spirometriei - între
exacerbări)
2. Insuficiența respiratorie (pe baza SaO2 - în exacerbare)
D. Tip/subtip/severitate
1. Clasificarea astmului pe baza severității: astm bronșic intermitent,
persistent ușor, persistent mediu, persistent sever (clasificare mai rar
utilizată în practica clinică).
2. Clasificare bazată pe controlul astmului bronșic: astm bine
controlat, parțial controlat și necontrolat
Prognostic
Astmul bronșic tratat în mod adecvat și cu aderență (complianță) bună
la tratament prezintă un prognostic excelent.

Complicații
A. Spitalizări frecvente și absenteism școlar
B. Impactul psihologic al unei boli cronice
C. Scăderea funcției respiratorii în timp
D. Statură mică datorită astmului sever sau/și utilizării frecvente a
corticoizilor sistemici.
Tratament
Farmacoterapie
1. Clasificarea farmacologică a medicației antiastmatice
a. Bronhodilatatoare
● Beta-2 agonști adrenergici
(a) Cu durată scurtă de acțiune (BADSA): Inhalatori:
salbutamol, adrenalină, terbutalină
(b) Cu durată lungă de acțiune (BADLA): Inhalatori:
salmeterol, formoterol
● Anticolinergice: Ipratropiu (inhalator)
● Metilxantine: Teofilină (cu eliberare rapidă sau cu eliberare
lentă)
b. Antiinflamatoare
● Corticosteroizi: Inhalatori (CSI): beclometazonă, fluticazonă,
budesonidă, ciclesonidă,mometazonă; PO: prednison; IV:
metilprednisolon, hidrocortizon
● Stabilizatoare ale mastocitelor: Ketotifen PO; Cromone
inhalatorii: cromoglicat, nedocromil
● Modificatoare de leucotriene PO: Inhibitori de 5-
lipooxigenază(zileuton); antagoniști ai receptorilor leucotrienelor:
montelukast, zafirlukast
● Anticorpi monoclonali: Anti-IgE: omalizumab; Anti-IL5:
mepolizumab
2. Clasificarea clinică a medicației antiastmatice
a. Medicamente „reliever”: utilizate pentru terapia simptomelor acute
● BADSA: salbutamol,…
● Corticosteroizi sistemici (PO, IV)
● Anticolinergice
● Teofilină IV
b. Medicamente „controller”: utilizate pentru controlul (profilaxia)
simptomelor
● Corticosteroizi inhalatori
● Modificatoare de leucotriene
● BADLA
● Stabilizatoare ale mastocitelor
● Teofilină cu eliberare prelungită (teofilină „retard”)
● Anticorpi monoclonali
● Costicosteroizi PO
Terapia nefarmacologică
1. Evitarea factorilor declanșatori
a. Alergeni
(1) Evitarea alergenilor de interior nu este recomandată ca
strategie generală deoarece măsurile sunt complicate, consumatoare
de timp, scumpe, și nu există dovezi ale beneficiului clinic în
astmul bronșic.
(2) Evitarea alergenilor de exterior:
a. închiderea ferestrelor și ușilor, stat înăuntru, utilizarea aparatelor
de aer condiționat în sezonul de polen.
b. Infecții: vaccinare antigripală, vaccinare antipneumococică?
c. Efortul fizic NU trebuie evitat; trebuie încurajat; înotul
prezintă beneficii specifice asupra funcției respiratorii și
manifestărilor astmatice.
d. Aerul rece: evitarea efortului fizic intens în caz de
temperaturi scăzute.
e. Modificările de vreme: ?
f. Factorii iritanți (în special fumul de țigară) trebuie evitați.
g. Stresul emoțional și anxietatea: strategii de relaxare și
exerciții de respirație.
h. Medicamente
(1) Beta-blocantele (orale sau topice oculare)
trebuie evitate la pacienții cu astm bronșic, dacă este posibil
(2) Acidul acetilsalicilic și celelalte antiinflamatoare
nesteroidiene, sunt contraindicate doar dacă există istoric de
simptome astmatice secundare după administrarea acestor
medicamente.
2. Educația pacientului/familiei:
- cunoștințe de bază despre astm,
- tehnică corectă de inhalare,
- diferențierea medicației „reliever” față de cea „controller”;
- imporanța aderenței la tratament;
- plan de acțiune scris.
 Tratamentul astmului acut (simptome astmatice acute sau
exacerbări astmatice)
1. Medicamente (prezentate în ordinea utilizării)
a. BASDA (salbutamol) pe cale inhalatorie: 2 puff-uri; se poate
repeta după 20 min dacă este nevoie (de 2 ori)
b. Corticosteroid pe cale sistemică (prednison PO sau
metilprednisolon IV)
c. Ipratropiu pe cale inhalatorie
d. Teofilină IV
2. Oxigenoterapie pentru a menține SaO2 între 94-98%
3. Ventilație mecanică.
 Clasificarea astmului pe baza controlului simptomelor
1. Clasificarea GINA (Global Initiative for Asthma) a controlului
astmului bronșic la adult, adolescent și copil de 6-11 ani (GINA
2018)
În ultimele 4 săptămâni Bine controlat Parțial Necontrolat
controlat

Simptome astmatice diurne >2 ori

pe săptămână?
Trezire nocturnă datorată
astmului? Niciuna dintre 1-2 din 3-4 in acestea
Nevoie* de medicație „reliever” de acestea acestea
>2 ori pe săptămână?
Limitarea activității datorate
astmului?
 2. Clasificarea GINA a controlului astmului bronșic la copii
≤5 ani (GINA 2018)
În ultimele 4 săptămâni Bine controlat Parțial Necontrolat
controlat

Simptome astmatice diurne cu

durată de mai multe minute, >1
dată pe săptămână?
Trezire nocturnă sau tuse nocturnă 3-4 in Niciuna dintre 1-2 din 3-4 in acestea
acestea acestea acestea
datorate astmului?
Nevoia* de medicație „reliever” >1
dată pe săptămână?

Limitarea activității datorată astmului?

(aleargă/se joacă mai puțin comparativ cu alți
copii, obosește rapid în timpul mersului
pe jos/jocului?)
Fibroza chistică (FC, mucoviscidoză)
Definiție:
Este o boală genetică cu transmitere autozomal recesivă,
multisistemică, care limitează speranța de viață.
Produsă de mutația genei care codifică proteina CFTR (cys$c
fibrosis transmembrane conductance regulator) afectează in special
aparatul respirator dar și pancreasul, ficatul, rinichiul, intestinul,
aparatul urogenital, sistemul osos și glandele sudoripare
• Explicația denumirilor
– Fibroză chistică – fibroză și chiste la nivelul pancreasului
– Mucoviscidoză – mucus vascos
Prevalența fibrozei chistice in anumite sindroame
Fibroza chis,că este responsabilă de multe cazuri de:
• Pneumopatie cronică severă
• Insuficiență pancreatică exocrină
• Pancreatită
• Deshidratare hiponatremică
• Polipoză nazală
• Pansinuzită
• Prolaps rectal
• Coleli,ază
• Diabet zaharat secundar
Etiologie
Boală genetică
• Transmitere autozomal recesivă
• Produsă de mutația genei care codifică proteina CFTR (cys,c
fibrosis transmembrane conductance regulator)
• Cele 2 gene pot să prezinte mutații diferite – dublu heterozigot
• Aproximativ 2300 de mutații ale genei CFTR
– Peste 2000 de mutații cauzatoare de boală
• 23 de mutații produc aproximativ 90% din cazurile de FC la
caucazieni europeni non-hispanici
– 270 mutații CFTR nu produc FC
Manifestări respiratorii
Nou născut:
• sunt neobișnuite manifestările respiratorii la această vârstă
Sugar:
• Infecții trenante de tract respirator inferior (bronșită, bronșiolită,
pneumonie)
• Tuse productivă, persistentă
• Wheezing persistent
• Atelectazie
• Sinuzită (90%)
Manifestări respiratorii:

Copil:
• Infecții trenante de tract respirator inferior
• Bronșiectazie (> 50% la vasta de 3-5 ani)
• Pansinuzită cronică (99%)
• Polipoză nazală (după varsta de 5 ani = 6-56%)
Manifestări respiratorii:

Adolescent/adult:
• Bronșiectazie
• Hemoptizie (varsta medie de apariție =15 ani)
• Pneumotorace (varsta medie = 22 ani)
• BPOC
• Insuficiență respiratorie
• Pansinuzită cronică (99%)
• Polipoză nazală (6-56%)
Manifestări digestive
Nou-născut- manifestari hepato-biliare:
• Icter colestatic prelungit (2-38%)
• Deficit de vitamina K
• Ileus meconial (10-20%; 80-90% din ileusurile meconiale sunt
datorate FC)

Sugar:
• Insuficiență pancreatică exocrină(≥85%)
• Hepatocitoliză
• Colestază
• Ciroză biliară focală (10-20% la 1 an)
• Prolaps rectal (10-20%; la 1nlună 3 ani)
• RGE (20%)
Manifestări digestive
Copil:
• Insuficiență pancreatică exocrină (≥85%)
• Diabet zaharat (9% la varsta de 5-9 ani)
• Steatoză hepatică (20-60%)
• Ciroză biliară focală (10-72%)
• Ciroză biliară multilobulară (varsta mediană de debut = 9 ani)
• Vezică biliară mică (2-30%)
• Vezică biliară destinsă (20%)
• Prolaps rectal (10-20%; la 1 lună 3 ani)
• RGE (25-100%)
• Constipație (26-47%)
• Obstrucție intestinală distală (4-16%)
Manifestări digestive
Adolescent/ adult
• Insuficiență pancreatică exocrină (≥85%)
• Diabet zaharat (26% la varsta de 10-20 ani)
• Ciroză biliară focală (>70% la adult)
• Ciroză biliară multilobulară (5-15%)
• Hipertensiune portală (după varsta de 20 de ani)
• Vezică biliară mică (≤30%)
• Litiază biliară (1-10% la varsta de 10-20 ani;
≤33% la adult)
• Prolaps rectal
• RGE (25-100%; 94% la adult)
• Cons,pație (26-47%)
• Obstrucție intestinală distală (16%)
Alte manifestări:
Nou-născut
• Aparatul reproducător- absența congenitală bilaterală a
ductului deferent
Sugari
• Deshidratare
• Anemie
• Hipoalbuminemie (≤50% in momentul diagnosticului)
• Edeme
Alte manifestări:
Copil:
• Hipocratism digital (la copilul mare)
• Intoleranță la căldură
Adolescent/ adult
• Sterlitate la bărbat:95-99% (azoospermie obstructivă prin
absența ductului deferent)
• Hipocratism digital
• Incontinență urinară (30-60% la femeile adulte; 5% la bărbații
adulți)
• Gust sărat al tegumentului/sudorației
• Tulburări electrolitice (Na+ ↓ ; Cl- ↓ ; alcaloză metabolică
Hipocratism digital
 Diagnostic- Confirmarea fibrozei chistice

Manifestări AHC pozitive de Test screening

clinice tipice( FC neonatal pozitiv
respiratorii,
hepatobiliare, sau sau
gigestive,
urogenitale

PLUS

Doua teste de Identificarea a Potențial nazal

sudorație sau două mutații sau transepitelial
pozitive cauzatoare de anormal
efectuate în zile FC
diferite
Profilaxie
•Profilaxie primară
– Detecția heterozigoților (purtătorilor) și sfat genetic
• Profilaxia secundară
– Diagnostic prenatal și sfat genetic( biopsie din vilozitățile corionice
amniocenteză)
• Profilaxia terțiară
– screening universal la nou-născut (tripsinogen imunoreac,v,...)
– terapie agresivă precoce a manifestărilor (infecții respiratorii,...)
– terapie cu modulatori ai CFTR inainte de apariția manifestărilor
clinice
Evoluție

- Fibroza chistică este o boală cronică progresivă

- Peste 80% din decese sunt cauzate de insuficiența respiratorie
- Durata mediană de viață = peste 40 de ani (în țările dezvoltate)
Prognostic
Depinde de ...
– Infecții (colonizarea cu Burkholderia cepacia)
– Valoarea FEV1
– Exacerbările pulmonare acute
– Transplantul pulmonar
Complicații
• Aparat respirator
– Insuficiență respiratorie
– Pneumotorace (semn de prognostic rezervat)
• Aparat cardiovascular
– Cord pulmonar (tardiv)
• Aparat digestiv
– Ciroză cu hipertensiune portală
• Deces precoce
Tratament

• Obiective
– Păstrarea funcției pulmonare
– Ameliorarea statusului nutrițional
…………..cu tratamentele actuale
…………..pentru ca pacientul să beneficieze de terapiile viitoare
Tratament
Defect fiziopatologic
Genă CFTR modificată
Proteină CFTR modificată
Transport ionic modificat
Depleția lichidului periciliar Restaurarea lichidului
Principii terapeutice Terapie specifică
Terapie genetică • Inlocuirea genei
• Editarea genomului
(editarea genei
ADN, editarea mARN cu
oligonucleo,de an,sens)
Modulatori ai CFTR • Potențiatori ai CFTR:
ivacator
• Corectori ai CFTR:
lumacator
• Ataluren
Modularea canalelor • Experimentală
ionice
• Soluție hipertonă de NaCl
periciliar (3-7%)
• Manitol inhalator
Tratament
Defect fiziopatologic Principii terapeutice Terapie specifică
Mucus vascos Scăderea vascozității • Acetilcisteină?
mucusului • Dornază alfa inhalatorie

Scăderea clearanceului Creșterea clearaance-ului • Fizioterapie toracică

mucociliar mucociliar • drenaj postural
• percuție toracică
• vibrații
• tuse
• expirații forțate
• drenaj autogen
• presiune expiratorie
pozitivă
• fluper
• compresii toracice cu
frecvență inaltă
• efort fizic
Tratament
Defect fiziopatologic Principii terapeutice Terapie specifică
Brohoobstrucție Ameliorarea Acetilcisteină?
bronhoobstrucției • Soluție hipertonă de NaCl
(3-7%), manitol inhalator
• Dornază alfa (DN-ază)
• Fizioterapie toracică
• Bronhodilatatoare
• Bronhoscopie cu lavaj bronșic
Infecția / colonizarea Terapia și profilaxia • Terapie:
infecției respiratorii • antibiotice (inhalatorii, PO, IV)
• Profilaxie:
• evitarea contactului cu persoane
infectate
• vaccinări (rujeolă, gripă,
varicelă, pertussis, Hib, PCV)
• Ig anti-VRS
• profilaxie cu antibiotice
 Tratament
Defect fiziopatologic Principii terapeutice Terapie specifică

Inflamația Supresia inflamației • Azitromicină in doză mică

• Corticosteroizi (inhalatori?, PO)
• Ibuprofen in doză mare
• Antioxidanți?
Pneumopatie terminală Terapie de substituție Transplant pulmonar

Insuficiență pancreatică Terapie de substituție Enzime pancreatice (lipază,

• proteaze)
Obstrucția biliară Dezobstrucție biliară • Acid ursodeoxicolic
Tratament

Defect fiziopatologic Principii terapeutice Terapie specifică

Malnutriția Terapie nutrițională • Cale: PO, sondă nazogastrică,

gastrostomie, nutriție parenterală
• Dietă hipercalorică,
hiperproteică, hiperlipidică
• Supliment de lichide și NaCl
• Suplimente alimentare cu
vitamine liposolubile (A, D, E, K) și
minerale (fier, zinc)
● Man Sorin. Pediatrics for Medical Students, Editura
Risoprint, 2017
● Mihaela Vasile. Puericultura si pediatrie pentru asistenții
medicali. Editura ALL
● Ciofu E, Ciofu C. Esențialul în pediatrie, Ed. a 2-a,
București, Ed. Amaltea, 2002
●Sorin C Man, Mircea V Nanulescu. Pediatrie practică,
Editura Risoprint 2006