TEMA 4:

PATOLOGIA
ANALIZATORULUI VIZUAL. BOLILE
ORBITEI, PLEOAPELOR, CONJUNCTIVEI,
SCLEREI ŞI CORNEEI
4.1. CONTUZIILE, RĂNILE ŞI FLEGMONUL
ORBITEI.
4.2. PATOLOGIA PLEOAPELOR (PLĂGILE,
ENTROPIONUL, ECTROPIONUL, BLEFARITA)
4.3. CONJUNCTIVITELE
4.4. SCLERITA
4.5. CHERATITELE
BIBLIOGRAFIA:
• DonicaGheorghe, Moldovanov Maria.
Chirurgiaoperatoere veterinară. Centrul Editoral al
UASM, Chişinău 2004, 287p. ISBN 9975-946-90-9.

• DonicaGheorghe, MusteAurel. Chirurgie veterinară

specială. Chişinău: „Print-Caro” SRL, 2011. 478p. ISBN
978-9975-4159-7-2.

• Mateş N., Muste A. Patologia şi clinica chirurgicală,

vol. I,II.- Cluj-Napoca: Genesis,1996. 478 p.
4.1.CONTUZIILE, RĂNILE ŞI FLEGMONUL ORBITEI)
Contuziile orbitei - se manifestă prin hemoragii
intraorbitale dând naştere la hematoame retobulbare.
Etiologia. Fracturile orbitei şi leziuni ale organelor din
cavitățile osoase din vecinătate (encefal, nervului optic).
Procesul este predispus la cabaline şi mai rar la bovine
(anatomia).
Tratamentul – Asemănător contuziilor osoase.
Hemoragie infraorbitară în urma contuziei
 Plăgile orbitei – pot fi însoţite de acelaşi complicaţii ca şi
în contuzii (hematoame, fracturi osoase, leziuni musculare şi
ale nervilor). Se pot complica cu abcese, flegmoane.
Tratamentul. Toaleta rănii şi antisepsia mecanică.
Colecţiile purulente se drenează. Corpii străini sunt înlăturaţi.
Se prescriu antibiotice şi sulfamide. Se iau măsuri pentru
stimularea cicatrizării. Rănile aseptice se suturează.
Plagă în regiunea orbitei
 Flegmonul orbital - apare în urma leziunilor profunde ale
conjunctivei şi pielii din jurul orbitei.
Simptoamele:
• Edem pronunţat la nivelul regiunii temporală, pavilionul
urechii, pleoapelor (fanta palpebrală închisă
• Temperatura locală – mărită, inapetența, globul ocular –
imobil.
• Conjunctiva – de culoare roşietică, iar suprafaţa ei este
acoperă cu exsudat purulent.
• Vederea scăzută, lăcrămația pronunţată, fotofobia.
• Apar abcese care de obicei se deschid în sacul
conjunctival, sau în fosa supraorbitală.
 Abces retrobulbar la un câine.
Hiperemia oculară, exoftalmia şi proeminenţa
pleoapei a treia sunt cele mai evidente semne clinice.
 Diagnosticul diferenţial - de panoftalmită (inflamaţia
purulentă a tuturor straturilor globului ocular).
Prognosticul - rezervat până la nefavorabil
Tratamentul - la început – comprese de încălzire cu sol. 2%
acid boric, proceduri de fizioterapie . Cavităţile purulente se
deschid şi se drenează. Local - blocaje novocainice. În sacul
conjunctival - preparate de resorbţie (1-3% sol. Iodid de kaliu,
enzime proteolitice).
Blocajul retrobulbar după Avrorov
4.2.PATOLOGIA PLEOAPELOR
Plăgile pleoapelor – la cal se produc prin agăţare, iar la
carnivore prin muşcătură.
Tratamentul – este obişnuit. Rănile proaspete se suturează.

Plaga pleoapei superioare

Entropionul - este un defect de închidere al pleoapelor
caracterizat prin răspândirea uneia sau a ambelor margini
libere spre suprafaţa globului ocular.
Există: E. spasmatic; E. cicatricial; E. bulbar; cauzat
Entropion
de iritaţie care determină spasmul muşchiului orbicular al
pleoapelor.
 Manifestările clinice – hipersecreţia lacrimală cauzată de
cilii (genele) orientate spre suprafaţa corneei. Mai târziu –
cheratita.
 Tratamentul – corecţia chirurgicală a pleoapelor (incizia
pielii pleoapelor în lambou şi aplicarea suturilor).
Ectropionul - reprezintă răsfrângerea spre în afară a
marginilor libere ale pleoapelor şi îndepărtarea lor de
suprafaţa corneei.
Etiologia – paraliza nervului facial, tumorile pleoapei
inferioare .

Ectropion
 Tratamentul. În cazul paraliziei se recomandă tonice
nervoase, Vitamine (B1 şi C), sau se recurge la operaţia
chirurgicală care constă în efectuarea inciziilor de retracţie a
pleoapei.
Blefarita - inflamaţia pleoapelor.
Există: b. eritematoasă; ulceroasă; ciliară; purulentă;
flegmonoasă;
Etiologia – iritaţia mecanică, termică, chimică, dermatite,
dermatoze, dereglarea metabolismului, avitaminozele A şi C.

Simptoamele –
lăcrămaţie , fotofobie,
tumefacţie şi îngroşarea
marginii pleoapei.
Complicaţiile ce pot surveni în blefarite:
• Madarosis – căderea cililor;
• Tilosis – îngroşarea marginilor pleoapelor;
• Hordeolium (urciorul) – inflamaţia glandelor sebacee de la
baza cililor;
• Şalazionul – inflamaţia glandei lui Meibomius, de natură
stafilococică;
 Tratamentul
În blefarita eritematoasă – crustele se înmoaie cu sol. 1%
bicarbonat de Na. Marginile pleoapelor se prelucrează cu
unguent 1-2% de oxicianură de mercur, sau unguentul de 5%
xeroform sau iodoform. În cazurile tardive marginile
pleoapelor se prelucrează cu sol.1% verde de briliant, sau
administrarea subconjunctivală sol. 0,5 % novocaină cu adaos
de antibiotice.
 În blefarita ulceroasă – irigaţii cu sol 3% acid boric;
cauterizarea cu sol. 2-5% azotat de argint, apoi cu sol. 1%
verde de briliant. Antibioterapia.
În blefarita flegmonoasă – pentru accelerarea procesului
– compresă cu sol. 3% acid boric. La apariţia fluctuaţiei –
incizie paralelă cu marginea pleoapei. Administrarea prin
intermediul canalului naso-lacrimal a antibioticilor dizolvaţi
în sol. novocaină 0,5%).
4.3. Conjunctivitele - inflamaţia conjunctivei.
Etiologia:
• factorii mecanici ( corpii străini , entropionul)
• factorii chimici (acumularea enormă a amoniacului în
încăperi, utilizarea incorectă a preparatelor
medicamentoase;
• factorii fizici (temperatura ridicată, surplusul de iradiere
cu raze ultraviolete;
• factorii biologici (ciupercile, microflora care se află
permanent în fundul de sac conjunctival.
Formele clinice ale conjuncrtivitei:
• catarală;
• fibrinoasă;
• purulentă;
• flegmonoasă;
• foliculară;
 CONJUNCTIVITA CATARALĂ – include stratul
epitelial.
În perioada acută - Hiperemia şi edemul conjunctivei,
blefarospazmul şi lăcrămaţia.
În cazurile cronică - se micşorează vit. A. şi activitatea
lizozimului.

Conjunctivita catarală Conjunctivita cronică

 Tratamentul. În scopul micşorării exsudaţiei sunt
prescrise preparate astringente (sulfat de zinc, sol. 2-8%
protargol, tetraborat de Na cu un adaos de sol. Dicaină şi
adrenalină hidrocloridă. Blocajul retrobulbar şi utilizarea
preparatelor tisulare după Filatov.
Conjunctivita purulentă –poate fi superficială şi profundă.
Simptoame – durerea; temperatura locală ridicată;
fotofobia; edemul conjunctivei; conjunctiva acoperită cu
secret purulent uneori cu porţiuni necrotizate, ulcere şi
perforaţii ale corneei, panoftalmie, cecitate.

Conjunctivita
purulentă bacteriană
 Tratamentul. Antibiotice şi sulfamide. Protargol,
colargol; blocajul retrobulbar;
Corticosteroizii. În cazurile profunde – tratament
antiseptic general.
În caz de abcedare – secreţiile purulente se deschid
paralel cu marginea pleoapei.
Conjunctivita foliculară - reprezintă inflamaţia foliculilor
limfatici de pe suprafaţa internă a pleoapei a 3-a.
Etiologia nu este cunoscută definitiv. Se presupune –
complicaţiile în unele boli infecţioase; dereglările
metabolismului; acţiunea razelor ultraviolete; polenul
plantelor (alergia).
 Manifestările clinice. La început – fotofobia;
lacrimaţie iar apoi eliminări purulente, pruritul; Pleoapa a
3-a este tumefiată, iar pe suprafaţa ei internă foliculii de
asemenea sunt tumefiaţi şi măriţi în volum semănând cu
zmeura coaptă.

Conjunctivita foliculară
 Prognosticul de obicei – favorabil.
Tratamentul –medicamentos şi chirurgical.
Medicamentos – cauterizarea foliculilor cu nitrat de
argint de 2-4 ori. După cauterizare se observă o iritaţie
enormă care dispare peste 2-3 zile. Cauterizarea poate fi
repetată peste 5-7 zile.
 Chirurgical constă în extirparea pleoapei a 3-a. Anestezia
– loco superficială cu dicaină sau sol. Novocaină de 3-4 %
prin picurare (3-4 picături) sau prin infiltrare.

Ablaţia parţială
a pleoapei a 3-a
4.4. SCLERITA – inflamaţia sclerei.
Există Sclerita - superficială (episclerită) şi difuză
Procesul apare de la regiunile din vecinătate (exemplu -
sinuşi). Episclerita se caracterizează printr-o tumefacţie
localizată. În rezultatul rănilor sau a rupturilor sclerei apar
stafiloame sclerale.
Simptoamele se caracterizează prin lacrimație, fotofobie,
durere şi creşterea temperaturii locale, injectarea vaselor
sangvine. În sclerita difuză – secreţii purulente.
Tratamentul:
în perioada acută:
• preparate antiseptice;
• proceduri de încălzire;
• blocaje novocainice ;
• preparate care micşorează hiperemia
inflamatoare (adrenalina hidrocloridă)
în perioada cronică: este indicată acutizarea
procesului cu picături de dionină.
4.5. CHERATITELE - inflamaţia corneei însoţită de
pierderea transparenţei.
Etiologia:
• Cauze mecanice – diferite traume, lovituri cu biciul,
zgârieturi de pisică (la câine) etc.
• Cauze infecţioase, (exogene ) microbii care pătrund în
ochi cu praful din exterior, şi (endogene) – microbii care
sunt vehiculaţi la nivelul ochilor din organism (gurma,
jigodie) etc.
• Carenţe alimentare – avitaminoza A, B
• Stările diatezice – albuminuria, diabetul.
Simptoamele generale ale cheratitelor:
• blefarospasm;
• lacrimaţie;
• durere;
• injecţie vasculară superficială şi profundă;
• eroziuni la suprafaţa corneei;
• fotofobia.

Blefarospasm
CHERATITA CATARALĂ SUPERFICIALĂ – se afectează
epiteliul corneei şi tunica Bowman şi de aceea această formă
se mai numeşte cheratită conjunctivală.
Tratamentul. Se înlătură cauza. Local folosim unguent
sau picături de sol. 5-10 % de iodid de kaliu, preparate
tisulare după Filatov, blocajul retrobulbar.

Cheratita superficială
cronică
Cheratita ulcerativă la un
boxer de 4 ani
CHERATITA VASCULARĂ se caracterizează prin
dezvoltarea unui număr de vase sangvine şi ţesut conjunctiv
sub epiteliu şi membrana Bowman şi de aceea face parte din
cheratita superficială. Epiteliul proliferează, iar pe suprafaţa
anterioară a corneei apar proeminenţe. Vasele sangvine sunt
mai pronunţate la periferie, dar uneori ajung până în centru
(ochiul roşu).
 Cheratita superficială cronică.
Evidenţierea vascularizării şi
pigmentării corneei indică procesul
cronic

Tratamentul – blocaje novocainice în scopul înlăturării

durerii. Terapia tisulară.
CHERATITA PURULENTĂ SUPERFICIALĂ – deseori
apare odată cu conjunctivita purulentă (În pesta canină).
Hiperemia vaselor conjunctivale, vascularizarea superficială a
corneei, fotofobia.
Tratamentul – preparate antibacteriale sub diferite forme,
terapia cu novocaină, corticosteronterapia, la începutul bolii,
iar în stadia finală – terapia tisulară, unguent de iodid de
kaliu.
CHERATITA ASEPTICĂ PROFUNDĂ – în proces este
inclusă toată corneea, cauza principală fiind pesta canină,
rikettsioza. Se observă vascularizarea profundă a corneei,
injectarea vasculară. Procesul poate să înceapă în acelaşi
timp în straturile superficiale şi profunde.
Tratamentul – coticoteroizii, blocaje novocainice, preparate
tisulare, picături cu atropină sulfat, iar în scopul micşorării
hiperemiei vaselor ciliare şi profilaxiei migrării procesului
spre iris se prescrie unguent de kaliu iodid.
CHERATITA PURULENTĂ PROFUNDĂ – poate fi difuză
şi localizată (abces).
Se manifestă o fotofobie pronunţată, lăcrămaţie, eliminări
purulente, injectare vasculară, vascularizare profundă.
Peste 5-7 zile începe eliminarea infiltratului, el se ridică
pe suprafaţa corneei începând de la periferie, iar în locul lui
apare o granulaţie.
În caz de abces el se deschide,iar în locul lui apare ulcer
de diferită formă şi mărime.
Tratamentul – antibioticele şi sulfamidele; blocajul
novocinic retrobulbar care stimulează apariţia liniei de
demarcare şi eliminarea ţesuturilor devitalizate şi granularea.
Astfel cicatrizarea se scurtează de la 3-4 săptămâni până la 1-
1,5 săptămâni.
Terapia tisulară de asemenea dă rezultate pozitive.
CHERATOCONJUNCTIVITA PARAZITARĂ -
TELAZIOZA
Reprezintă o oftalmohelmintoză provocată de specii din
genul Thelazia la taurine. Paraziţii se localizează în partea
anterioară a canalului naso-lacrimal (telazia guloza şi
scrjabini), sacul conjunctival şi spaţiul aflat sub pleoapa a 3-a
(telazia rodesi). Boala este provocată de către muşte (ciclul
de dezvoltare este cunoscut - parazitologia).
 Manifestările clinice. Boala se caracterizează prin
lacrImaţie, iar mai apoi apar eliminări purulente; hiperemia
conjunctivei şi sclerei; uneori apare cheratita.
Pentru diagnosticare - microscopia unde sunt depistate
telaziile care au o dimensiune până la 13 mm. Boala apare de
obicei primăvara nu mai devreme de 1,5 luni din momentul
apariţiei muştelor în încăperile animalelor.
 Diagnosticul diferenţial – faţă de conjunctivitocheratita
rikettsioza.
• Rikettsioza are agentul specific
• Rikettsioza apare în toate perioadele anului şi afectează
numai viţeii de 2-3 luni.
Tratamentul. Irigaţia sacului conjunctival cu soluţia Lugol,
acid boric, permanganat de kaliu sau apă fiartă, dar mai
eficace - cu soluţia Lugol deoarece ea are capacitatea de a
pătrunde şi în canalul naso-lacrimal unde de asemenea sunt
localizaţi agenţii patogeni.
 Profilaxia. Este necesar de întrerupt o verigă a lanţului
de dezvoltare: organismul – musca - parazitul. Această
verigă este agentul. Pentru aceasta se face dehelmintizarea
tuturor animalelor care au contact cu muştele în perioada
păşunatului din anul precedent cu sol. Lugol prima dată
iarna, iar a doua oară, primăvara până la păşunat.
CONJUNCTIVIT –CHERATITA RIKETSIOASĂ
Rickettsia este un parazit intracelular care este localizat în
citoplasmă sau în nucleul celular al corneei şi conjunctivei.
Pentru diagnoză frotiurile sunt vopsite după Romanovski
–Ghimza primind o culoare albăstruie. Se îmbolnăvesc de
obicei viţeii tineri.
Manifestările clinice: boala decurge prin 6 trepte:
• Conjunctivita seo-catarală ;
• Eroziunea corneei;
• Infiltraţii celulare (apare opacifierea corneeană şi
vascularizarea ei);
• Dezvoltarea abcesului cornean – cheratita purulentă;
• Ulceraţia corneei;
• Are loc cicatrizarea, simptoamele inflamaţiei dispar, iar
în locul defectului apar cicatricii;
 Diagnosticul de diferenţiere – dintre telazioză,
hipovitaminoza A; rinotraheita infecţioasă (sunt afectate toate
mucoasele, dar nu numai congunctiva şi corneea).
Tratamentul – sulfamide (sulfazol, streptocida albă,
sulfatul de Na), bicilina-1,3. Antibioticele din grupa
tetraciclinei. Eritromicina, tetraoleanul, pelicule oftalmice cu
conţinut de sulfamide, blocajul novocainic retrobulbar, sau
administrarea de novocaină subcutan în regiunea pleoapelor.