PATOLOGIA

PLEOAPELOR
 
ANATOMIE FUNCŢIONALĂ

Pleoapele prezintă două porţiuni:

• porţiunea palpebrală - de la marginea liberă a acestora

până la marginea orbitară a tarsului
• portiunea orbitară - deasupra marginii tarsale ce se
întinde până la rebordul orbitar.

Marginea liberă a fiecarei pleoape prezinta cili în 5/6

externe , iar în 1/6 internă conţine punctele lacrimale.

Septul orbitar - se întinde de la marginea anterioară a

orbitei până la tars.
 
ANATOMIE FUNCŢIONALĂ

De la suprafaţă spre profunzime - patru straturi:

1. ţesut cutanat subţire, elastic şi uşor mobil
2. muşchii palpebrali:
• muşchiul orbicular care acţionează ca un sfincter al fantei
palpebrale este inervat de nervul facial;
• muşchiul ridicător al pleoapei superioare îşi are originea
în apexul orbitar, este solidar cu muşchiul drept superior
şi este inervat de nervul oculomotor comun
• muşchiul tarsal superior (Müller) şi muşchiul tarsal
3. tarsul - condensare de ţesut conjunctiv ce serveste
drept schelet al pleoapelor; tarsul superior este mai lat
decât cel inferior
4. conjunctiva este compusă din epiteliu scuamos
necheratinizat ce conţine glande lacrimale accesorii şi
celule caliciforme secretoare de mucină.
TULBURĂRI DE POZIŢIE ŞI
DE FORMĂ ALE
PLEOAPELOR
Entropionul
= răsucirea marginii libere a pleoapei (mai frecvent inferioare) spre interior →
malpoziţia cililor care irită permanent cornea putând determina ulcere corneene
 
Forme etiopatogenice:
• entropionul congenital datorită defectelor structurale tarsale sau hipogeneziei
retractorilor
• entropionul senil (involutional) se datorează hiperlaxităţii orizontale (tendoane
cantale) sau verticale (dehicienţa retractorilor palpebrali) a pleoapelor
• entropionul spastic apare prin contracţia excesivă a muşchiului orbicular în
prezenţa unei iritaţii sau inflamaţii oculare
• entropionul cicatricial este cauzat de scurtarea lamelei posterioare palpebrale
(conjunctivă şi tars).

• Tratamentul constă în suprimarea cauzei şi intervenţii chirurgicale specifice

fiecărei etiologii.
• 
Ectropionul
= răsucirea marginii libere a pleoapei spre exterior → inocluzia fantei
• keratopatie prin expunere (keratita lagoftalmică)
• îngroşarea şi hipertrofia conjunctivei
• epifora (prin malpoziţia punctelor lacrimale) ce induce eczematizarea pielii.

Forme etiopatogenice:
• ectropion congenital prin hipotrofia lamelei palpebrale anterioare
(tegument şi muşchi) ce determină scurtare verticală
• ectropion senil generat de accentuarea laxităţii tuturor ţesuturilor
palpebrale cu elongarea consecutivă a pleoapei pe orizontală
• ectropion paralitic determinat de paralizia nervului facial
ectropion cicatricial apare după traumatisme termice, chimice, infecţii
ale pielii pleoapelor.  
Tratamentul este chirurgical, adaptat severităţii ectropionului şi
etiopatogeniei.
TULBURĂRI DE MOTILITATE
ALE PLEOAPELOR
Blefaroptoza
• generată de anomalii structurale sau inervaţionale ale muşchiului ridicător al pleoapei
superioare
• se traduce prin căderea pleoapei superioare

Blefaroptoza congenitală este cel mai frecvent bilaterală, izolată sau asociată cu alte
anomalii.
• În ptozele bilaterale severe (când axul vizual este obstruat) copilul îşi ţine capul înclinat
spre spate pentru a putea vedea.
• În ptozele unilaterale severe, copilul dezvoltă o ambliopie de privare care necesită, de
urgenţă, cura chirurgicală.

Blefaroptoza dobândită este clasificată din punct de vedere etiopatogenic în:

• miogenă, se datoreşte disgeneziei muşchiului ridicător al pleoapei superioare
• neurogenă, este cauzată de conexiunile anormale dintre nervul trigemen şi muşchiul
ridicător al pleoapei superioare
• mecanică, este generată de prezenţa unei tumori palpebrale sau a blefaro-chalazisului
• traumatică, apare mai frecvent după dilacerări ale pleoapei superioare
• aponevrotică, este secundară dezinserţiei aponevrozei muşchiului ridicător al
pleoapei superioare la persoanele în vârstă.
Tratamentul ptozelor palpebrale este chirurgical în marea
majoritate a cazurilor.
• Indicaţia de tratament capătă caracter de urgenţă la copil,
unde obstrucţia axului vizual poate determina ambliopie
gravă.
Tehnicile chirurgicale vizează metode de:
• întărire a forţei ridicătorului pleoapei superioare (prin
scurtare sau avansare)
• reinserarea aponevrozei ridicătorului pleoapei superioare
• înlocuirea acţiunii ridicătorului:
• cu un fascicul muscular din dreptul superior
• prin suspensia pleoapei la muşchiul frontal
• dispositive tip arc, montate în pleoape, ce menţin fanta palpebrală
deschisă.
INFLAMAŢIILE
PLEOAPELOR
Blefaritele şi meibomitele
= afecţiuni cronice, recidivante ale marginii libere a pleoapelor ce
se asociază frecvent cu conjunctivite

Cauzele principale -infecţia stafilococică şi dermatita seboreică.

Clasificate din punct de vedere anatomo-clinic în:

• blefarita anterioară:
• subiectiv pacientul acuză senzaţie de tensiune în pleoape, de corpi străini,
prurit;
• obiectiv se constată hiperemia marginii libere a pleoapelor, îngroşarea
acesteia, prezenţa unor scuame situate în jurul cililor şi uneori chiar ulceraţii
• blefarita posterioară este determinată de inflamaţia glandelor lui
Meibomius.

Tratamentul este dificil, de lungă durată :

• tratamentul dermatitei seboreice
• toaleta şi masajul marginii ciliare a pleoapelor
• aplicaţii de antibiotice antistafilococice.
Orjeletul
= inflamaţia supurativă a glandelor Zeiss şi Moll produsă de
stafilococ

Evoluţia este bistadială:

• în stadiul iniţial domină fenomenele inflamatorii: durere, edem,
roşeaţă, căldură locală
• ulterior supuraţia colectează şi poate abceda spontan.

Tratament
• În faza de inflamaţie se recomandă menţinerea unor comprese
reci şi instilarea frecventă de coliruri antibiotice.
• În faza de supuraţie se aplică comprese calde cu scopul grăbirii
colectării orjeletului urmat de incizia şi drenajul acestuia.
Chalazionul
= inflamaţie cronică lipogranulomatoasă a glandelor
Meibomius.

Clinic apar noduli de consistenţă fermă situaţi în grosimea

tarsului cu aspect rosu-violaceu ce se pot suprainfecta
Tratamentul variază în funcţie de stadiul evolutiv:
• în faza acută se aplică comprese calde şi antiinflamatoare
• în faza cronică se practică excizia.
TUMORI BENIGNE
• Papilomul este o formaţiune tumorală
proeminentă, neregulată, centrată de
un pedicul vascular; poate fi sesil sau
pediculat  

• Keratoacantomul apare sub forma

unei tumori proeminente cu vârful
ombilicat situat în zonele expuse la
soare. El se dezvolta rapid (în 2-6
saptămâni) cu un crater central şi
poate să dispară spontan
• Nevul este o tumoră pigmentată, plată
sau proeminentă care în evoluţie poate
deveni intens pigmentată sau chistică;
el are un potenţial redus de malignizare
 

• Xantelasma reprezintă un depozit de

material lipidic situat cel mai des în
porţiunea internă a pleoapelor.
Leziunea are o culoare galbenă, este
uşor proeminentă şi are un contur net.
TUMORI MALIGNE
Epiteliomul palpebral
• cea mai frecventă tumoră malignă a pleoapelor

a.carcinomul bazocelular ce reprezintă 90% din tumorile maligne ale

pleoapelor.
• localizarea cel mai des întâlnită este la nivelul pleoapei inferioare şi a unghiului
intern.
Clasificarea după aspectul clinic (concordant cu cel histologic) defineşte:
• forma infiltrativă: are aspectul unei plăci indurate, ferme, mult mai extinsă la palpare
decât la inspecţie
• forma nodulară: apare ca o sferulă cutanată hiperkeratotică
• forma vegetantă: tumora proemină şi are aspect conopidiform.
• Carcinomul bazocelular are o progresie lentă şi determină foarte rar metastaze.
b.carcinomul spinocelular include 5-10% din tumorile maligne ale pleoapelor,
afectând mai frecvent pleoapa superioară şi unghiul extern. Diagnosticul diferenţial
se face pe baza examenului anatomopatologic. Forma spinocelulară este mult mai
agresivă decât cea bazocelulară, determinând metastaze mai frecvent şi mai
rapid.
Tratamentul
Conservator :
• radioterapia, este indicată în tumorile mici, neulcerate, situate la distanţă de
cantusuri şi se realizează prin implantarea unor "ace" radioactive la baza
tumorii sau prin iradierea externă cu protoni
• crioterapia, recomandată tumorilor mici situate în unghiul intern al ochiului,
constă în utilizarea unor dispozitive ce dezvoltă în interiorul tumorii
temperaturi de -30°C.
• iradierea fotodinamică

Chirurgical = metoda de elecţie -excizia chirurgicală completă, în limitele

securităţii oncologice, urmată de reconstrucţia palpebrală.

• Când tumora invadează globul ocular şi/sau ţesutul orbitar se impune

exenteraţia orbitei.
• În tumori inoperabile sau care au determinat metastaze se recomandă radio
şi chimioterapia.