CURS 5/ 26.10.

2020
DEGERĂTURILE

Definiție:
Sunt definite ca leziuni localizate, cauzate de acțiunea directă a frigului în timpul expunerii, mai mult
sau mai puțin lungi, la o temperatură sub 0 grade C.
Degerăturile se dezvoltă insidios. Pierderea progresivă a sensibilității, amorțeala și paloarea zonei
afectate sunt semne de alarmă care survin adesea fără ca persoana afectată să realizeze. Afectează de
obicei extremitățile sau în general zonele decoperite (picioare, mâini, față, urechi, nas, genunchi). Portul
hainelor și a încălțarilor umede favorizează apariția lor.

Clinica degerăturilor:
GRADUL I:
 Semne: eritem , edem și sensibilitate profundă.
GRADUL II:
 Semne: eritem-roșeață , edem-umflare și hipoestezie( scăderea sensibilității) profundă.
GRADUL III:
 Semne: anestezia extremităților, flictene hemoragice, necroze superficiale.
GRADUL IV:
 După reîncălzire nu apar flictene, iar țesuturile sunt reci și insensibile.

Tratamentul degerăturilor:
- reîncălzire rapidă și prelngită (1 oră) intr-o baie cu apă caldă aproape de 39 grade Cla care putem
adăuga un lichid antisepic. Este absolut necesar sa menținem apa la 38 grade C. Aceste băi vor f
repetatede 2 ori pe zi. Imersia părții degerat poate să se acompanieze cu dureri vii. Aceasta sensibilitate
prevestind o bună evoluție;
- de evitat o reîncălzire lentă;
- se vor administra analgezice, antinflamatoare și antibiotice;
- aproximativ 8% din gederături necesită amputații.

1
 INFECȚIILE CHIRURGICALE

Definiție:
Sunt infecții care necesită tratament chirurgical sau care apar după manevre chirurgicale la nivelul
plăgii sau la distanță de aceasta.
1. Acute localizate:
a) infecții ale țesuturilor moi:
* infecții nesupurate (celulita, adenita, impetigo, foliculită, erizipel) ;
* abcese ale țesuturilor moi (abcesul, flecmon și alți stafilococi cutanați: furuncul) ;
* infecții necrozate ( infecții cu alte clostridii decât tetanosul) ;
* fascita necrozantă.
b) infecții ale diferitelor cavități din organism și peritonită/ percardită/ artrită
c) infecții nozocomiale (infecții ale plăgilor operatorii)
d) infecții asociate cu diferite grefe sau proteze
2. Acute generalizate:

 Tetanosul

 Antrax

 Rabia

 Septicemia
3. Acute cronice:
 Tuberculoza
 Actinomicoza
 Febra tifoidă

Fiziopatologia infecțiilor chirurgicale

Constituirea unei infecții chirurgicale depinde de:

- tehnică;

2
- patogenitatea agentului infecțios (virulența);
- mecanismele de apărare ale gazdei:
a) locale- integritatea epiteliilor de înveliș și diferitelor secreții
b) sistematice- sistemul imun.
- diferiți factori locali de la nivelul porții de intrare.

Principii terapeutice
În cazul plăgilor prevenirea infecției este mai importantă decât tratamentul curativ și se realizează
prin:

 Manipularea adecvată a țesuturilor

 Tehnici aseptice

 Antibioprofilaxie adecvată

 Evitarea contaminării masive

 Manipularea atentă a meterialelor afectate

 Respectarea riguroasă a asepsiei și antisepsia.

Alegerea antibioticului:
 probabilitatea prezenței unui anumit germene

 patogenitatea și sinergismul posibililor germeni implicați în infecțiile mixte

 sinergismul (potențare)

 concentrația antibiotică ce poate fi atinsă la locul infecției

INFECȚIILE CHIRURGICALE ACUTE LOCALIZATE

1. Celulita este infecția invazivă nesupurată a țesutului conjunctiv (dermului). Termenul de

celulită este adesea utilizat eronat, pentru a defini infiltrația adipoasă a unor zone ca șoldurile sau
coapsele.

Etiologia: agentul etiologic cel mai ds întălnit este streptococul.

Tablou clinic:

3
 - apare de obicei la nivelul unei extremități ca o zonă de tegument edemațiat cu colorație rosu
închis,
- infecția se extinde rapid, în sens centrifug de la poarta de intrare,
- marginile cu contur uneori șters.

2. Ademita reprezintă inflamația septică a ganglionilor limfatici.

Etiologia: agenții etiologici sunt streptococul/stafilococul.
Tablou clinic: adenopatie dureroasă unică sau multiplă cu edem și eritem ale tegumentelor
supraiacente (deasupra).
Adenopatie = ganglion mărit de volum.

3. Foliculita reprezintă inflamația acută septică a foliculului pilos.

Etiologia: stafilococul auriu.

4. Impetigo reprezintă infecția superficială a pielii manifestată prin papule roșii, indolore,
care se transformă rapid în vezicule, apoi în pustule care se sparg și devin coalescente cu aspect
de cruste.

5. Erizipel reprezintă inflamația acută septică, nesupuratăa pielii cu interesarea marcată a

vaselor limfatice subcutanate (de ex. unghiile încarnate)

Etiologia: streptococul betahemolitic grup A, stafilococul auriu.

6. Abcesul reprezintă o colecție purulentă, localizată într-o cavitate nou formată în urma
necrozei tisulare localizate.

7. Flecmonul reprezintă inflamația acută difuză o țesutului conjunctiv cu necroză tisulară

septică extensivă și fără tendință de limitare.

4
 STREPTOCOC ȘI STAFILOCOC

STAFILOCOCILE CUTANATE

1. Furunculul reprezintă inflamația acută, septică a folicului pilos și a glandei sebacee

anexate acesteia.
OBS. !!!!! Foliculita clasică interesează numai foliculul de păr.

Etiologia: stafilococul auriu.

Tablou clinic:
- îi este caracteristic burbionul țesut purulent necrotic cu forma unui dop,
- aspectul este al unui buton de cămașă,
- neesită o incizie largă și profundă.

2. Hidrosadenita supurată reprezintă infecția glandelor sudoripare, apocrine întânlită de

obicei la adulții tineri.

Etiologia: stafilococ.