INGRIJIRI IN DERMATOELOGIE SI VENEROLOGIE

Din punct de vedere morfologic leziunile elementare ale pielii se clasifică în urmă toarele etape:

I. Leziuni prin modificări de coloraţie a pielii

a) Petele pigmentate:
- modifică ri de coloraţie reprezentate de o serie de leziuni circumscrise difuze sau generalizate, nu dispar
la presiune, pot fi congenitale sau dobâ ndite.
b) Petele vasculosanguine:
- rezultă din dilatarea vaselor (ex: eritemul, cianoza, purpura, petele vasculare propriu-zise) , angioamele
(congenitale).

II. Leziuni cu conţinut solid

- caracterizate printr-o consistenţă fermă şi produc modifică ri ale reliefului pielii.

a) Placa urticariană
- o ridică tură a tegumentului de culoare roşie, cu dimensiuni variabile mergâ nd de la dimensiunea unui
bob de mază re pâ nă la dimensiunea unui pod de palmă , au evoluţie scurtă , sunt însoţite de prurit şi se
resorb în câ teva ore – ex: urzicarea, urticarie.
b) Papula propriu-zisă
- o mică proieminenţă a tegumentului, dură , de culoare roşie, nu lasă cicatrici.
c) Tuberculul
- o leziune solidă , rotundă , situată în dermul profund, de mă rimea unui bob de linte şi este întă lnită în
lupusul tubercular, sifilisul terţiar.
d) Nodozită ţile
- induraţii subcutanate care se dezvoltă din profunzime spre suprafaţă .
e) Goma
- o nodozitate cu evoluţie particulară , de dimensiuni variate, evoluează în 4 faze şi este întă lnită în
sifilisul terţiar, tuberculoză şi micozele profunde.
f) Vegetaţia
- o escrescenţă filiformă cu aspect de creastă de cocoş sau conopidă ; este întă lnită în piodermita
vegetativă .
g) Tumoarea
- o malformaţie circumscrisă neinflamatoare cu tendinţa de persistenţa sau creştere. Poate fi: benignă
(fibroame, adenoame); malignă (sarcoame).

III. Leziuni cu conţinut lichid

a) Veziculele
b) Flictera
- o ridică tură a epidermului : - serocitrin; - sanghinolent.
c) Pustula
- ridică turi circumscrise pline cu conţinut lichidian purulent.

IV Leziuni elementare prin soluţie de continuitate

a) Escoriaţia – pierdere de substanţă la nivelul epidermei.

b) Exulceraţia sau eroziunea.
c) Ulceraţia – pierdere de substanţă mai profundă , de forme şi dimensiuni variate.

1
 d) Fisura sau ragada
- pierdere de substanţă de formă liniară localizată la plici sau în jurul orificiilor, în funcţie de profunzime
lasă sau nu cicatrici.

V Deşeurile cutanate

- sunt reprezentate de celulele cornoase descuamate ale secreţiilor fizilogice şi patologice uscate, câ t şi a
ţesuturilor.
a) Scuamele
b) Crustele
c) Escara
A. PIODERMITELE
- afecţiuni imflamatorii provocate de stafilococi, streptococi, germeni piogeni care în anumite condiţii pot
deveni patogeni.
- evoluează acut sau cronic.
- infecţia se produce obişnuit microtraumatismele având un rol important; rolul favorizant este
reprezentat de anumite boli generale ca: diabetul, alcoolismul, avitaminoze, boli debilitare.

I. Stafilococii

Stafilocociile cutanate sau stafilodermitele sunt afecţiuni produse de stafilococi care invadează orificiul pilosebaceu
situat în jurul firelor de pă r; în funcţie de localizare se clasifică în:

1.Stafilococii pilosebacee

a)Foliculita acută superficială este reprezentată de o pustulă superficială de mă rimea uni bob de mei încojurat de un
halon roşu inflamat; are evoluţie benignă , nu lasă cicatrici, localizată la barbă , mustaţă , pielea capului.

b)Ulciorul sau orjeletul este o foliculită acută profundă localizată la gene. Este reprezentat de o nodozitate cu o
pustulă centrată la nivelul unui fir de pă r. Evoluează bine, ricidivează des.

c)Foliculita narinara localizată intranarinar, este foarte profundă şi dureroasă .

d)Furunculul este o inflamaţie care interesează atât foliculul pilos câ t şi ţesuturile din jur; se prezintă ca o induraţie
cutanată roşie, dură , de dimensiunea unui bob de mază re sau alună , în jurul că ruia apare o pustulă , apoi o ulceraţie
prin care se elimină ţesutul necrozat (burbionul) care antreneaza in el si firul de par.

o Furunculul poate fi unic sau multiplu.

o Lasă cicatrici la vindecare, uneori recidivează .
o Sunt localizate pe mâ ini, antebraţe, coapse, gambe, şi poate fi însoţit şi de manifestă ri generale;
stare generală alterată ; febră .

2.Stafilococii ale glandelor sudoripare şi unghii

a)Hidrosadenita – este localizarea stafilococului la nivelul glandelor sudoripare, localizată la nivelul axilelor; începe
sub formă de induraţie de dimensiuni mici sau mari foarte dureroase care după câ tva timp supurează curgâ nd puroi
puţin abundent. Netratata poate evolua luni de zile.

b)Abcesele multiple ale sugarului – localizate la nivelul cefei şi se pot extinde pe tot tegumentul. Se prezintă sub
formă de mici noduli imflamaţi câ t un bob de porumb care atunci când sunt incizaţi lasă să curgă puroi.

2
c)Onixisul stafilococic – intereseaza toată lama unghială care-şi pierde luciul, se dezlipeşte de patul unghial, este
friabilă şi lasă să se vadă puncte de puroi.

II Streptococii

Afecţiuni produse de streptococ care se localizează pe pielea normală în jurul orificiilor naturale (nas, gură , pleoape).

1.Streptococii eritematoase

a)Erizipelul este o dermită acută localizată la faţă şi gambe. Clinic apare un placard roşu, edematos şi dureros cu
marginile proieminente, cu evoluţie centrifugă ; erupţia este însoţită de febră, frison, adenopatie regionala şi stare
generală alterată .

b)Streptococii buloase sunt localizate la faţa copilului sau a tâ nă rului fiind o afecţiune acută şi contagioasă . Evoluţie
benignă , fă ră cicatrici.

c)Penfigusul epidermic al nou-nă scutului este o streptococie buloasă contagioasă . Apare în maternitate la câ teva zile
după naştere, caracterizată sub forma unor bule cu conţinut purulent, localizat pe truchi şi membre şi rar pe faţă.

2.Streptococii erozive şi ulceroase

a) Intertrigo o dermatoză localizată la plici, interfesier, axilar; clinic se traduc prin placarde eritematoase pe
suprafaţa că rora se vă d mici vezicule şi ex-ulceraţii zemuinde.

b)Ză bă luta – are localizare la comisurile bucale, unic sau bilateral. Clinic este o fisură acoperită de crustă galbenă
foarte dureroasă .

3.Streptococii scuamoase sunt reprezentate de:

- Pitiriazisul alb al feţei.

- Streptococia pielii capului.

Tratament şi profilaxie în piodermite - local şi general.

Tratamentul general - Administrare de antibiotice cu spectru larg.

Tratamentul local se asociază celui general şi constă în aplicaţii de pansamente umede în soluţie antiseptică.

Profilaxia – este reprezentată de eliminarea cauzelor favorizante, respectarea unei igiene individuale stricte, evitarea
noxelor profesionale şi educaţie sanitară .

B. DERMATOMICOZELE(micozele cutanate)

Afecţiuni ale pielii produse de ciuperci, marea lor majoritate benigne.

Clasificare:

I. Dermatomicozele foliculare(pilomicozele)

Afecţiuni provocate de locallizarea ciupercilor la nivelul regiunilor pă roase.

1.Tricofiţia

3
Tricofiţia uscată este provocată de ciuperca care parazitează firul de pă r în interior cu localizare la nivelul pielii
capului. Este contagioasă cu vindecare fă ră cicatrici. Clinic se traduce printr-o leziune rotundă eritroscuamoasă cu
vezicule în jur.

2.Microsporia

- cea mai contagioasă dintre micozele capului;

- apare în colectivită ţi de copii;
- contaminarea este directă sau indirectă prin intermediul obiectelor personale;
- clinic apar plă ci rotunde eritoscuamoase bine delimitate cu dimensiuni între 1 şi 5 cm;
- boala se vindecă spontan, fă ră să lase cicatrici.

Tratamentul este general şi local.

- general - cu antibiotice;
- local – raderea pă rului capului, baie la 2-3 zile, şi aplicaţii cu comprese umede cu soluţii antiseptice.

Profilaxie

- depistarea precoce a bolnavului;

- urmă rirea contactelor;
- dezinfectarea prin fierbere a piepţinilor, periilor ,sepci, etc.

II Epidermomicozele

1. Epidermofiţia – este foarte frecventă cu localiză ri: inghinal, interdigito-plantare, interdigito-palmară .

2. Pitiriazisul vezicular este o epidermomicoză cronică localizată la nivelul toracelui umerilor şi gâ tului. Clinic
este reprezentată de plă ci scuamoase.

III Candidomicozele

- sunt reprezentate de ciuperci din genul Candida, specia Albicans care există sub forma saprofită în
cavitatea bucală şi care în anumite condiţii determină afecţiuni locale şi mai rar afecţiuni generale.

Cauzele favorizante

- tratamente cu antibiotice de lungă durată ;

- boli generale: diabet zaharat.

Boli date de candidomicoze:

1. Mă rgă ritâ relul – se localizează pe limbă şi faţa internă a obrajilor.

- clinic apar depozite albicioase de formă rotundă cu diametru de câ ţiva milimetri, aderente.
- cuprinde bolta palatină , amigdalele dâ nd stomatite candidozice.
- apar atâ t la adulţi câ t şi la copii.
2. Ză bă luţa
3. Intertrigo candidozic – reprezintă localizarea parazitului la nivelul plicilor.
- clinic se traduc prin placarde simetrice, reprezentate de eroziuni zemuinde acoperite de depozite
albicioase.
4. Vulvovaginita candidozică

4
 - este tradusă clinic prin prezenţa unei secreţii albicioase, brâ nzoase, abundente însoţite de eritem vulvar,
prurit şi usturime.
5. Onixisul candidozic
- clinic apar micoze ale unghiilor.
6. Granulomul candidozic
- este foarte rar întâ lnit la copii;
- clinic este reprezentat de formaţiuni papilomatoase acoperite de cruste.

Tratament – local şi general.

Tratament local – badijonă ri ale suprafeţei cu soluţie de glicerină amestecată cu stamicin sau nistatin, ovule în
vulvovaginită .

- Pimafucin (local)
- spă lă turi sau gargară cu soluţie de bicarbonat de sodiu.

Tratament general – de lungă durată cu antimicotice.

C. Dermatoze provocate de paraziţii animali

1.Scabia - provocată de paraziţi, femela depune ouă lele în galerii pe care le sapă în grosimea stratului cornos al
epidermului.

- după 8 zile larvele pă ră sesc galeria devenind adulte în 28 zile;

- apoi femela moare;
- boala este contagioasă apă râ nd prin contact direct sau indirect;
- clinic se traduce prin apariţia de vezicule perlate şi tunele, sunt însoţite de papule, exulceraţii şi cruste,
iar nocturn apare un prurit intens.

Localizare: regiunea interdigitoplantară , faţa anterioară a pumnului, braţe, coate, periombilical, coapse, fese – la
bă rbaţi în regiunea genitală .

Tratament local, 5-7 zile cu aplicaţii locale după o baie generală riguroasă . Profilaxie – igienă riguroasă (fierberea
lenjeriei).

2.Pediculoza – provocată de pă duchii care sunt de 3 feluri: - de cap, - de corp, - pubieni.

D. Dermatoze virotice
- sunt afecţiuni ale pielii provocate de viruşi şi sunt cunoscute sub numele de „viroze cutanate”.

Clasificare

1.Epidermovirozele sunt afecţiuni care interesează numai epidermul.

a) Verucile vulgare – popular sunt numite negi.

- clinic apar mici proieminenţe cu suprafaţă rugoasă , nedureroase şi neinflamatorii de culoare alb-
cenuşiu, formă aproximativ rotundă , cu dimensiuni între 3 şi 10 mm.
- apar în diverse locuri;
- se vindecă spontan.

5
 b) Verucile plantare – apar la că lcâ i, haluce iar la persoanele cu platfus pe bolta plantară . Din punct
de vedere clinic apar ca formaţiuni rotunde sau ovale care datorită greută ţii corporale se
dezvoltă în profunzime, provocâ nd jenă la mers, impotenţă funcţională sau chiar durere.
c) Verucile plane juvenile – mici papule rotunde cu suprafaţă plană de culoarea pielii localizate la
nivelul tegumentelor, feţei dorsale a mâ inii.
- apar la copii şi adolescenţi,
- sunt numeroase şi dispar spontan.
d) Verucile seboreice(senile) – sunt excrescenţe plane sau proieminente de culoare brun-neagră ,
cu dimensiuni între 5-15 mm, apar pe trunchi, faţă , pielea capului(la persoane vâ rstnice).
e) Vegetaţiile veneriene – apar la început sub forma unor excrescenţe proieminente de culoare roz,
depă şind cu 1-2cm planul tegumentului, ră spândindu-se în buchete asemă nătoare crestei de
cocoş – dacă nu sunt tratate cresc foarte mult luâ nd aspectul unei conopide; sunt foarte
contagioase şi se iau prin contact sexual.

Tratament:

- local – cauteriză ri clinice, electrocauteriză ri, iar la cele veneriene, excizie chirurgicală .

2.Epidermoneurovirozele

- sunt afecţiuni virotice care interesează atâ t epidermul câ t şi sitemul nervos.

a) Herpesul simples – este o boală infecţioasă acută produsă de un virus care tră ieşte în stare latentă în
organism şi în anumite circumstanţe revine la piele pe cale nervoasă provocâ nd leziuni.
- un factor declanşator la femei îl constituie menstruaţia;
- clinic apare sub forma de vezicule de mă rimea unei gă mă lii de ac grupate în buchete înconjurate de o
zonă mică roşie care conţine un lichid incolor;
- după 1-2 zile lichidul din interior devine tulbure şi veziculele încep să se usuce formâ nd o mică crustă .

Tratament:

- cu soluţii uşor antiseptice, unguente, plasturi.

b) Zona-zoster – o boală a pielii, a nervilor şi ganglionilor spinali.
- apare pe traiectul unui nerv unilateral; boala începe prin nişte dureri nevralgice foarte intense
dealungul unor trunchiuri nervoase;
- vindecarea în 10-14 zile, iar durerea poate persista în unele cazuri mult timp după vindecarea leziunilor
cutanate.

Tratament

- general constâ nd în administarea de antialgice, vitamine din grupa B.

- local cu soluţii uşor antiseptice.
E. Tuberculozele cutanate

-afecţiuni ale pielii şi mucoaselor produse de bacilul Koch.

Clasificare:

1.Tuberculoze cutanate tipice

a) Lupusul tuberculos

6
 - cea mai frecventă formă clinică de tuberculoză cutanată .
- cea mai importantă din punct de vedere social.
b) Tuberculoza verucoasă
- apare prin contaminare externă de la animale sau omul bolnav.
- localizată la nivelul mâinilor şi picioarelor.
- clinic apare un placard rotund sau oval că ruia i se distind 3 faze(zone):

-una centrală cicatriceală netedă acoperită de zone cornoase;

-o zonă medie mai relevată acoperită de scuame şi cruste prin care la apă sare iese puroi;

-o zonă periferică de culoare roşie violacee.

c) Goma tuberculoasă
- iau naştere în profunzime în hipoderm;
- evoluează la suprafaţă unde ulcerează ;
- boala debutează cu nodozită ţi dure, mobile şi izolate;
- după câ teva să ptă mâ ni aderă la piele şi se ulcereză ; ulterior din unele din ele se scurge un puroi
sanghinolent cu resturi de ţesut necrozat;
- cicatrizarea este neregulată cu bride fibroase;
- boala evoluează luni de zile şi are o evoluţie lentă .

2.Tuberculoze cutanate atipice

a) Tuberculidele papulo-necrotice
- apar la tineri;
- clinic se traduc prin mici nodozită ţi de culoare roşie-violacee care se necrozează în centru şi lasă
cicatrice vizibilă .
b) Tuberculidele profunde hipodermice

Tratament

- general – admistrarea de tuberculostatice în scheme;

- local – aplicaţii de soluţii antiseptice şi unguente cu antibiotice.

Profilaxie

- descoperirea precoce a bolnavilor;

- anchetă epidemologică ;
- izolare si internare a bolnavului;
- control medical periodic.

F. Dermatozele alergice(alergodermitele)
- afecţiuni ale pielii determinate prin mecanism alergic.

1.Urticaria

- o dermatoză alergică caracterizată prin apariţia în mod brusc pe tegument şi mucoase, uneori a unor
leziuni eritemopapuloase asemănă toare cu cele produse de urzică .

7
Simptomatologie:- erupţia poate fi însoţită de urmă toarele fenomene: febră moderată , scă derea TA, diaree, vă rsă turi,
edem.

Evoluţie- leziunile dipar în câ teva ore sau zile putâ nd aparea în pusee timp de câ ţiva ani.

Tratament- urmă reşte îndepă rtarea agentului cauzal cu regim alimentar, în formele cronice se face tratarea
concomitenta a eventualelor infecţii de focar.

Tratamentul local constă în loţiuni şi mixturi.

2.Eczema

- una dintre cele mai frecvente dermatoze alergice caracterizată printr-o erupţie eritemo-veziculoasă
difuză sau în placarde intens pruriginoasa; din punct de vedere clinic se descriu mai multe tipuri:
vulgare, papulo-veziculosă , eczemă atopică şi eczema seboreică a sugarului.
a) Eczema vulgară
- se caracterizează prin apariţia unui placard eritematos cu marginile iritate însoţit de prurit şi agitaţie;
pe acest placard apar o serie de vezicule cât o gă mă lie de ac cu un conţinut clar sau serocitin; veziculele
se rup spontan sau prin scă rpinat.
- vindecarea – în câ teva zile sau câ teva săptă mâ ni.

Localizare - faţa dorsală a mâ inii, picioare, braţe şi antebraţe, plici şi în zona organelor genitale.

b) Eczema papuloveziculoasă
- este constituită din mici ridică turi papuloase ce au în vâ rf o veziculă cu exulceraţii, cruste, scuame,
intens pruriginoase.
c) Eczema atopică a sugarului
- debuteză de obicei în a II-a, a III-a lună de viaţă sub forma unor placard eritemo-papulo-veziculoase, cu
ulceraţii, cruste şi scuame, intens pruriginoase.
d) Eczema seboreică a sugarului
- apare în primele 3 luni de viaţă şi se prezintă sub 2 forme:cefalică ; fesieră.

Tratament

- general
- local – aplicaţii cu unguente cu antibiotice.

3.Prurigo

- se înţelege erupţii pruriginoase caracterizate prin erupţii eritemo-papulo-veziculoase.

Clinic se deosebesc 2 forme:

- prurigo acut al copilului care apare de la 2-3 luni cu recidive până la 3 ani;
- prurigo cronic – recidivează foarte frecvent.

4.Neurodermita

- este localizată în special pe ceafă , faţa laterala a gâ tului, ră dă cina coapsei şi în jurul organelor genitale,
fiind reprezentat clinic printr-un placard, hiperpigmentat, intens pruriginos.

8
 G. Dermatoze autoimune
- sunt în prezent foarte numeroase, dar le vom descrie pe cele mai frecvente.

Clasificare:

1.Lupusul eritematos

- leziunile predominante sunt localizate la nivelul substanţei fundamentale din ţesutul conjunctiv.
- există 2 forme importante: o formă acută şi una cronică , diseminate de o formă intermediară de lupus
eritematos subacut.

Lupusul eritematos cronic

- cea mai frecventă formă localizată cu predilecţie la faţă interesâ nd nasul şi obrajii(formă de fluture), dar
poate fi localizat şi în alte regiuni ca:pielea capului, faţa dorsală a mâ inii, în decolteu, palme, plante şi mai
rar interesâ nd mucoasele.
- are manifestă ri exclusiv cutanate reprezentate de 3 feluri de leziuni: eritem, scuame, cicatrici atrofice.

Alte manifestă ri:

- stare generală uşor alterată

- prurit; în 10% din cazuri formele cronice se pot transforma în subacute.

Tratament

- general – Prednison în cure scurte, doze medii de imunosupresoare şi mai rar să ruri de Au.
- local – aplicaţii de unguente şi infiltraţii cu hidrocortizon acetat.

2.Sclerodermita

- Afecţiunea începe la degete prin tulbură ri vasculatorii; treptat pielea ultimelor falange se subţiază ,
devine uscată , dură , ceroasă , apoi cad unghiile, ulceraţii şi necroze; cu timpul leziunile se întind la
antebraţe şi la nivelul feţei.
- de la piele leziunile se pot întinde la muşchi care se atrofiază ; în forma generalizată progresivă sunt
atinşi şi muşchii viscerelor; evoluţia poate fi cronică cu sfâ rşit letal.

Tratament

- general – Prednison, vasodilatatoare, imunosupresoare.

- local – aplicaţii locale cu hidrocortizon unguent.

H. Dermatoze de cauze necunoscute

1. Psoriazisul
- este o boală cutanată cronică, recidivantă , necontagioasă caracterizată clinic prin placi şi placarde
eritemoscuamoase, de culoare alb-sidefie, alcă tuite din mai multe straturi suprapuse de diferite
dimensiuni, prin îndepă rtara lor se produc mici hemoragii ca nişte puncte( semnul hemoragiei
punctiforme).

Localizare- la genunchi, la coate, regiunea sacrală , pielea capului, palme, plante, unghii şi regiunea genitală ;

Tratament- local – aplicaţii cu diverse unguente.

9
 2. Lichenul plan
- boală cronică necontagioasă care apare la vâ rsta adultă , tradusă clinic printr-o erupţie cutanată ,
reprezentată de papule mici, rotunde, cu diametru între 2-3 mm, de coloraţie liliachie, cu suprafaţa
lucioasă prezentâ nd în mijlocul ei o înfundă tură .
- este foarte pruriginoasă cu crize paroxistice provocâ nd uneori stă ri de insomnie.
- localizarea de elecţie este reprezentată pe antebraţe, pă rţile laterale ale trunchiului şi organe genitale.

Tratament:

General - sedative (Diazepam, Hideozin);

- antinfamator, antihistaminic: Prednison - cure scurte.

Local - aplicaţii de unguente.

I.Dermatozele buloase

- reprezintă un grup de afecţiuni în care elemntele iniţiale sunt reprezentate de bule, unele cu evoluţie
benignă , altele mai rar cu evoluţie malignă .

Clasificare

1. Pemfigusul
- o dermatoză mai rară , cu evoluţie gravă , uneori mortală ;
- apare la persoanele peste 40 de ani;
- debutul se face prin apariţia unor bule pe pielea aparent să nă toasă ;
- dimensiunile variază de la un bob de porumb pâ nă la dimensiunea unui ou de gă ină cu conţinut clar,
transparent, serocitin care cu timpul devine sanghinolent;
- iniţial erupţia interesează trunchiul şi membrele, putâ nd cuprinde şi alte suprafeţe. Bulele persistă
câ teva zile, apoi se sparg lă sâ nd în locul lor eroziuni sâ ngerâ nde.

Evoluţie

În afara tratamentului evoluţia este gravă cu sfâ rşit letal, 6-24 luni; iar sub tratament speranţa de viaţă de 8-10 ani.

Tratament general

- imunosupresoare
- reechilibrare electrolitică .

Tratament local

- cu soluţii uşor antiseptice.

2. Dermatita herpetiformă
- dermatoză benignă cu evoluţie cronică recidivantă.
- tratamentul general constă în regim alimentar cu excluderea fă inoaselor, iar local , cu soluţii uşor
antiseptice şi unguente cu antibiotice.
3. Epidermoliza buloasă
- o dermatoză eriditară , apare în primele luni după naştere şi are 2 forme clinice: - epidermoliza buloasă
simplă ; - epidermoliza buloasă distrofică .
a) Epidermoliza buloasă simplă
- apariţia de bule pe pielea aparent să nă toasă în teritoriile supuse traumatismelor.
- apar pe mâ ini, picioare, coate, genunchi, umeri şi fese.
- bulele au un conţinut serocitin sau chiar hemoragic.
- dacă se rup, ele se usucă progresiv, apoi se descuamează lă sâ nd un epiderm de culoare roşiatică .

10
 b) Epidermoliza buloasă distrofică
- o formă mai severă cu apariţia de erupţii succesive.
- lasă cicatrici pe piele, pielea devenind încreţită.

Tratament

- general – corticoterapie şi vitamine

- local – soluţii antiseptice, şi unguente cu antibiotice.

J.Bolile glandelor sebacee ale părului şi a glandelor sudoripare

Bolile glandelor sebacee sunt repezentate de seboree care reprezintă o stare cutanată patologică caracterizată printr-
o cantitate mare de sebum.

Starea de seboree se localizează la început şanţurile nazo-geniene, frunte, bă rbie şi pomeţi; în stadiile mai avansate
apar comedoanele (punctele negre), ulterior apar leziuni eritemopapulopustuloase, ulceraţii, cruste şi scuame.

Cea mai reprezentativă formă clinică este acneea polimorfă numită şi acnee polimorfă juvenilă. Debutează la vă rsta
de 11-15 ani la fete şi la bă ieţi la 13- 18 ani.

Cauze

- endocrine
- gastro-intestinale
- locale
- presidispozante(moştenite)

Clinic – se traduce prin comedoane care-şi mă resc volumul determinând o reacţie dermică tradusă printr-o erupţie
eritemopapuloasă centrată de o pustulă , rupâ ndu-se produce ulceraţii, cruste cu scuame, iar ulterior cicatrici.

Tratament- complex, general, pe lâ ngă cel medicamentos şi cel de corectare a tulbură rilor intestinale.

Tratament local – loţiuni, degresante, mixturii, vitamina A

Mai sunt recomandate alte tehnici: - raze ultraviolete, masaj, în cazuri extreme electrocauterizare.

Seboreea se poate localiza şi la nivelul pielii capului şi se caracterizeză prin descuamaţie persistentă , furfuracee
(mă treaţă ), care poate cuprinde şi sprâ ncenele, barba şi mustaţa.

Debutează la vâ rsta de 18-20 ani şi poate fi însoţită de alopecie difuză .

Tratament – local cu diverse soluţii, loţiuni şi şampoane.

J. Tumorile cutanate

Prin tumori cutanate se înţelege formaţiuni circumscrise ale pielii neinflamatoare avâ nd tendinţa de a persista şi de a
creşte, a că ror etiologie nu este cunoscută .

Clasificare

- după evoluţie tumorile se împart în :

1. Tumori benigne
- sunt bine delimitate cu o dezvoltare lentă, ră mâ n localizate în regiunea unde au luat naştere, nu
afectează starea generală , iar odată extirpate nu recidivează .

Clasificare

11
 a) tumori benigne epiteliale – sunt reprezentate de papiloane, veruci vulgare şi vegetaţiile veneriene.
b) tumori benigne glandulare – pot fi sebacee şi sudoripare; cele mai frecvente forme sunt adenoamele
sebacee de dimensiunea unei gă mă lii de ac, localizate pe nas, frunte şi bă rbie.
c) tumori benigne prin retentie (chisturi) – rezultă prin acumularea unor secreţii într-o cavitate; cele
mai frecvente sunt chisturile sebacee care sunt rezultatul ocluziei şi dilată rii unui canal pilosebaceu.
d) tumori benigne conjuctive – fibroame şi lipoame.
e) tumori benigne de origine embrionară – sunt reprezentate de angioame care sunt tumori vasculare
– hemangioamele şi limfoangioamele de mă rimi diferite.

Tratamentul tumorilor benigne este local reprezentat de excizie chirurgicală , electrocauterizare.

2. Tumorile maligne
- au structură diferită de ţesuturile normale
- nu sunt bine delimitate
- se dezvoltă foarte repede
- au caracter distructiv cu tendinţa la metastază şi recidivează după extirpare.

Clasificare

a) tumori maligne cutanate – tumori maligne care provin din proliferarea atipică a epidermului şi
anexelor sale.
- sunt cele mai frecvente dintre tumorile maligne ale pileii – 90% din cazuri şi se împart în:
- epitelioamele bazocelulare;
- epiteliomul plan cicatriceal;
- epitelioamele spinocelulare.
b) melanomul malign
- forma malignă care apare datorită degeneră rii nervilor pigmentari; câ nd un nerv pigmentar este supus
unor iradiaţii repetate, acesta creşte, se înconjoară de un halou imflamator, se infiltrează şi se ulcerează .
c) sarcoamele
- tumori maligne conjuctive cu evoluţie distructivă şi tendinţe la metastaze.

Maladii cu transmitere sexuală (BTS)

1. Sifilisul
- o boală venerică dintre cele mai grave cu evoluţie cronică transmisă prin contact sexual, dar şi pe cale
congenitală .

Clasificare

- sifilis primar
- sifilis secundar
- sifilis terţiar

Prima leziune vizibilă apare la locul unde s-a inoculat după o perioadă de incubaţie de 21-35 zile de contaminare. Se
manifestă printr-o leziune erodată , circumscrisă care poartă numele de sancru tare, sancru sifilitic sau sifilon primar.

La 7 zile după apariţia sancrului se produce o mă rire a ganglionilor limfatici regionali, iar perioada se numeşte
perioada primară a sifilisului.

Poziţionarea în sâ nge se produce după 42 de zile sau 3 săptă mâ ni de la apariţia sifilisului primar.

12
Sifilisul primar netratat se resoarbe spontan după 4-6 să ptă mâ ni.

După 55-56 zile de la contaminare, toţi ganglionii limfatici se mă resc în volum. La aproximativ 65 de zile apar
leziunile perioadei secundare a bolii, în această perioadă apă râ nd leziuni cutanate, mucoase şi viscerale.

După aproximativ 3 ani de boală leziunile capă tă noi caractere cu tendinţe la distrugerea ţesuturilor, lă sâ nd în urma
lor cicatrici. Este forma terţiară a sifilisului. În această perioadă leziunile apar la nivelul pielii, organelor interne sau
sistemului nervos.

- netratată are o evoluţie lentă, în cazul aplică rii unui tratament corect, spirochetele sunt distruse;
evoluţia este oprită , bolnavul vindecâ ndu-se.
- dacă tratamentul este incomplet cu doze insuficiente de antibiotice, vindecarea nu are loc deoarece
manifestă rile clinice apar după un timp; menţionă m că în sifilis nu există imunitate naturală dobâ ndită .

Sifilisul latent

- repezintă perioada de boală fă ră semne clinice aparente care urmează fazei acute a infectiei sifilitice.
Diagnosticul este fixat cu ajutorul seroreacţiilor care sunt pozitive sau pozitive parţial(+ -)

Sifilisul congenital

- prin contact direct de la mamă la fă t în timpul vieţii intrauterine;

- în funcţie de masivitatea infecţiei se produce: - avort spontan; - naştere prematură cu făt viu dar
neviabil, sau fă t cu sifilis congenital precoce şi sifilis congenital tardiv.

Reacţiile serologice în sifilis

Anticorpii prezenţi în sâ nge se pune în evidenţă prin aşa numitele reacţii serologice. Cea mai cunoscută reacţie este
reacţia Berdet-Wasserman.

Citirea rezultatelor poate fi negativă (-), dubioasă ( ±,+), pozitivă (+) şi intens pozitivă (+,+,+,+,+)

Tratamentul constă în doze de antibiotice pe termen lung pâ nă la negativarea reacţiei serologice – Penicilină ,
Moldamin.

2. Blenoragia sau gonoreea

- este boală venerică contagioasă localizată iniţial la uretră care poate produce complicaţii locale,
locoregionale sau generale.
- contaminarea este directă .
- incubaţia variază de la 36 ore pâ nă la 7-15 zile.

Din punct de vedere clinic evoluează diferit la femeie faţă de bă rbat.

Blenoragia(bă rbaţi)

- are 2 forme clinice: o formă acută care apare în 36-72 ore de la contact şi se manifestă prin prurit,
imflamaţie; o formă cronică manifestată prin dureri, usturime, secreţie uretrală abundentă şi purulentă .

Blenoragia(femei)

- localizarea gonococului la nivel vaginal

13
 - forma clinică este cronică manifestată prin secreţie abundentă , dureri, usturime, iar ca şi complicaţie
poate să apară anexită .
- tratament cu antibiotice.
3. Uretrite negonococice
- procese imflamatorii în apariţia că rora intervin şi alţi agenţi etiologici şi anume bacterii, paraziţi,
microbi.
- au evoluţii acute, subacute şi cronice.
a) Uretritele microbiene
- se manifestă prin secreţie uretrală redusă însoţite de jenă şi usturime.
- fenomenul cel mai des întâ lnit este stafilococul auriu.
b) Uretrita cu tricomonas vaginalis
- apare mai des la femei.

Simptomatologie

- secreţie albicioasă cu aspect spumos, însoţită de eritem şi prurit, tratament local cu ovule sau general cu
Metronidazol.
c) Uretrita candidozică
- apare mai frecvent la femei
- secreţie abundentă însoţită de o senzaţie de mâ ncă rime pe tractul urinal.
- tratament local prin aplicaţii de ovule cu stamicin, unguente cu soluţii de clotrimazol şi spă lă turi cu
soluţii de bicarbonat de sodiu 2%.
4. S.I.D.A
- sindromul imunodeficienţei dobâ ndite
- marchează un deficit al sistemului imunitar dobâ ndit ca urmare a infecţiei cu virusul HIV.

Manifestă ri clinice

- sistemul imunitar este foarte slă bit.

- apar diferitele boli şi tumori, uneori chiar forme de cancer.
- simptomele de la început sunt asemă nă toare unei stă ri gripale.
- lichidele prin care se pot transmitere sunt: sânge, lapte de mamă, spermă .
- tratamentul este conform schemei M.S.

14