IV.

CLASIFICAREA TIPURILOR DE TEN

TIPURI DE TEN

Din punct de vedere anatomic și fiziologic, pielea este structurată la fel

pentru toți indivizii speciei umane. Din punct de vedere estetic însă, fiecare individ
se deosebește de toți ceilalți. Pentru a putea elabora o strategie de abordare a
acestui aspect, din punct de vedere estetic și cosmetic s-a simțit nevoia grupării
tuturor particularităților individuale în câteva tipuri de ten.
Cosmeticiana trebuie să diagnosticheze foarte corect fiecare caz. Pe baza
diagnozei se întocmește o fișă cosmetică.

GLANDA SEBACEE

• Fiecare folicul pilos are ataşată o glandă sebacee asociată (împreună

formează aparatul pilosebaceu),
• glande sebacee se pot găsi şi izolate în zone lipsite de pilozitate (secreţia lor
continuă asigură filmul protector de sebum)
• Cele mai mari glande sebacee se găsesc pe frunte, nas şi bărbie;
• Glandele sebacee sunt total absente pe palme şi tălpi.

SEBUMUL este:

 secreţie grasă, cu rol protector pentru piele şi pentru firul de păr.

  asigură un film protector care împiedică deshidratarea pielii, respectiv
deshidratarea cu fragilizarea părului.
 Glandele sebacee sunt funcţionale încă din perioada intrauterine asigura
filmul protector de suprafaţă al nou-născutului.
 Secreţia sebacee este reglată prin mecanism endocrin, dar unii factori externi
o pot influenţa.
 Hipersecreţia sebacee favorizează sindromul seboieic şi acneea, iar
hiposecreţia sebacee determină deshidratarea pielii = îmbătrânirea organului
cutanat
Rolul secreției sebacee:
• constituie filmul hidro-lipidic de suprafaţă.
• participă la:
 împiedicarea deshidratării stratului cornos, opunându-se pierderii
insensibile de apă,
 echilibrarea ecosistemului bacterian cutanat (flora bacteriană), conferirea
unui confort la atingerea epidermului.
!!!În schimb, hiperseboreea conferă feţei şi părului un aspect gras, strălucitor şi
inestetic.

Tenurile se pot clasifica în:

1. ten normal
2. ten uscat
3. ten gras

IV.1.1. TENUL NORMAL

O piele normală poate fi considerată atunci când există un echilibru fizico-

chimic, fiziologic și anatomic. De asemenea pielea normală reflectă o stare de
sănătate a organismului și este întâlnită la copii și în jurul vârstei de 20-25 de ani.
Se caracterizează prin:
- Strălucire mată care este dată de porii curați care sunt strânși de activitatea
corespunzătoare a glandelor sebacee și o cheratinizare optimă.
- Pielea este netedă și catifelată datorită conținutului corespunzător de apă al
filmului hidrolipidic și pufului scurt de culoare deschisă.
- Elasticitatea tenului decurge dintr-o hidratare corespunzătoare, o proporție
bună a fibrelor elastice, un țesut adipos dens și un tonus muscular sănătos.
- Ridurile pot fi doar de expresie ori sunt inexistente.
- Valorile pH-ului este între 5,5 – 6.
 În cadrul acestui tip de ten se urmărește să păstreze caracteristicile normale
ale acestuia.

IV.2.1. TENUL USCAT

Tenul uscat este caracterizat printr-o hipofuncție a glandelor sebacee, iar

mantaua acidă este diminuată, neavând o protecție naturală. Insuficiența de apă
determină și pierderea de apă din straturile superioare ale pielii, ceea ce face să
apară și o deshidratare superficială.

Tenul uscat se clasifică în:

a. Ten uscat alipic (alipie- lipsă de grăsime)
b. Ten uscat deshidratat (lipsit de apă)
c. Ten cașectic (casexie-atrofie generală)

a. TEN USCAT ALIPIC (tulburări în metabolismul lipidelor)

În cazul acestui tip de ten procesul de producere a sebumului și a cheratinei

are o intesitate sub cea normală. Adică se caracterizează printr-o secreție
insuficientă de sebum care poate fi cauzată de un număr insuficient de glande
sebacee.
În majoritatea cazurilor cauza alipiei tenului este moștenită, uneori e
provocată de tulburări metabolice sau de disfuncții ale sistemului hormonal (
funcționare redusă a tiroidei, hipersecreție de hormoni estrogeni și hiposecreție de
hormoni androgeni). Ca factori externi amintim spălările frecvente cu apă caldă și
săpun și folosirea unor produse cosmetice sicative.

Caracteristici:
- Aspect mat, palid, porii sunt mici – aproape invizibili, comedoane filiforme,
piele subțire, riduri fine –liniare,
- La palpare pielea este ușor aspră din cauza deshidratării;
- Elasticitatea, aderența și tonusul se degradează repede din cauza faptului că
suportul plastic al pielii este inexistent.

În cazul acestui tip de ten scopul tratamentului este de a corecta deficiența de

grăsime prin aplicarea procedeelor de hrănire.

b. TEN USCAT deshidratat (tulburări în metabolismul apei)

 Lipsa apei în straturile profunde ale pielii se combină și cu lipsa apei în
stratul în stratul superior. Conținutul de apă nu scade doar în stratul cornos ci și în
epiderm, derm și chiar hipoderm, atunci când nu sunt eliminate cauzele la timp.
Tenul deshidratat ține de structura persoanei și este semn de îmbătrânire prematură
a pielii. Evoluția lui în acest sens este grăbită și de factori externi cum ar fi
folosirea produselor cosmetice astringente, sau pe bază de glicerină, expunerea
prelungită la soare sau solar. De asemenea conținutul de apă al pielii poate fi redus
și de boli interne (stări febrile, vărsături, diabet, diaree, stres, tulburări hepatice,
renale, pulmonare).

Caracteristici:
- Tenul este șters, aspru la pipăit, moleșit;
- Elasticitatea și tonusul sunt reduse;
- Se ridează prematur;
- Aspect de față făinoasă (descuamare furfuracee – celulele moarte nu reușesc
să se descuameze singure);
- Senzație de usturime și mâncărime a pielii.

Tratamentul acestui tip de ten urmărește corectarea deficienței de apă.

c. TEN CAȘECTIC (tulburări în metabolismul proteinelor și glucidelor)

Acest tip de ten îl întâlnim în cazul în care funcțiile pielii sunt diminuate,
chiar atrofiate, hrănirea pielii fiind insuficientă. Este un ten care pe lângă deficiența
de lipide se adaugă și o tulburare în metabolismul glucidelor și proteinelor. Acest
tip de ten se întâlnește la persoanele cu grave tulburări în organism: cardiace,
hepatice, diabet, tulburări nervoase; menținându-se atât cât se manifestă boala.
Pielea apare subțire, uscată, lipsită de elasticitate, palidă, cu aspect
pergamentos.
Tratamentul va urmări hrănirea și tonifierea pielii pentru a ajuta la
restabilirea metabolismului defectuos.

TERAPIA DERMATOCOSMETICĂ – TEN DESHIDRATAT

La nivelul EPIDERMULUI - trei factori importanţi care menţin hidratarea:

1. filmul lipidic de suprafaţă, rezultat din secreţia sebacee continua care
împiedică pierderile de apă transdermale (se rec. produse hidratante conţin
lipide cu rol ocluziv: colesterol, lanolină, cetaceum)
 2. factorul natural de hidratare (NMF: natural moisturizing factor) - un
complex de substanţe, între care: uree, amoniac, acid uric, acid 2-pirolidon
5carboxilic, glucozamină, lactaţi şi oligoelemente.
ceramidele au o eficienţă demonstrată de hidratare epidermală
• La nivelul DERMULUI, hidratarea este asigurată de acidul hialuronic.
• Scăderea semnificativă a acestuia în procesul de îmbătrânire cronologică şi
fotoindusă impune înlocuirea sa prin aplicaţii locale sau injecţii

IV.3.1. TENUL GRAS

Tenul gras este cauzat de o activitate intensă a glandelor sebacee care face
suprafața pielii uleioasă. Acest tip de ten în general se moștenește, însă cei care
intensifică producerea sebumului sunt hormonii androgeni (masculini), tensiunea
psihică (stresul), lipsa luminei solare, a mișcării, hrănirea incorectă, tulburările
digestive, folosirea produselor necorespunzătoare.

Tenul gras se clasifică în:

a. Ten gras uleios
b. Ten gras asfixic
c. Ten pletoric
d. Ten gras acneic

A. TEN GRAS ULEIOS (dereglare în metabolismul lipidelor)

Se caracterizează printr-o hiperfuncție a glandelor sebacee, având exces de

sebum, tenul va atrage murdăria și praful din mediul înconjurător. Este un ten mult
mai bine hidratat și se ridează mult mai târziu, își păstrează un aspect tânăr odată
cu trecerea timpului, deoarece secreția de sebum protejează tenul împotriva
aparițiilor liniilor fine și a ridurilor.

Caracteristici:
- Sebumul curge singur fața având aspect uleios, de aceea posibilitatea de a
exista comedoane este redusă;
- Porii sunt deschiși cu aspect de coajă de portocală;
- Suportul plastic este bine reprezentat de aceea ridurile apar târziu;
- Ph-ul este alcalin.
Tratamentul urmărește reducerea secreției de sebum și reducerea dimensiunilor
porilor, implicit curățirea acestuia, prin utilizarea de produse astringente.

B. TEN GRAS ASFIXIC (incapacitatea de a respira)

Apare pe fondul unui ten gras uleios neîngrijit, din cauza cheratinizării
intense, deschiderea filonului firului de păr și tubul de eliminare al glandelor
sebacee (în punctul în care se leagă de firul de păr) se închide. Fiind mai dens,
sebumul nu poate ieși la suprafața pielii și se formează comedoanele. Seboreea
uscată este însoțită și de lipsa apei în stratul superior al pielii.

Caracteristici :

- Ten lipsit de strălucire, palid, cenușiu, cu pori largi, aspect îmbâcsit;

- Se descuamează, e unsuros, textură granuloasă (aspru la pipăit), cu
comedoane, miliumuri, greu de eliminat
- Elasticitatea, aderența și tonusul se păstrează bine în timp;
- Este o piele sensibilă la factorii mecanici și microbieni din cauza ph-ului
alcalin.

Tratamentul acestui tip de ten urmărște golirea foliculilor pilosebacei de

surplusul de sebum, îndepărtarea stratului descuamant, înlăturarea asfixiei
cutanate, rehidratarea pielii.

C. TEN GRAS PLETORIC

Este tipul de ten care se caracterizează printr-un metabolism defectuos de

proteine și glucide. Deși și tenul cașectic are aceleați tulburări, spre deosebire de
acesta, tenul pletoric este reprezentat de un surplus de substanțe și de o
hiperhidratare (retenție de apă).

Caracteristici:

- Ten îngroșat, cărnos, congestionat, cu chisturi și elemente acneice,

- Este un ten sensibil la factorii mecanici, predispus la infecții și are o
fragilitate capilară.

Tratamentul acestui ten este asemănător celui gras, referindu-se la un proces

de curățire profundă și complexă, urmare a depunerii mari de proteine și glucide la
nivel cutanat. Se impune consultarea medicului, precum și un regim alimentar
adecvat, denumirea însăși de pletoric indicând „surplus”.
D. TEN GRAS ACNEIC

Tenul gras acneic reprezintă o formă gravă a unui ten gras asfixic, deoarece
acesta reprezintă un mediu prielnic dezvoltării microbilor datorită comedoanelor
dar și netratarea sau tratarea acestuia necorespunzător.

Este caracterizat de prezența a peste 15-20 de pustule inflamate, alături de

comedoane, miliumuri și chisturi sebacee.

Din cauza proceselor inflamatorii tenul acneic capătă un aspect roșiatic,

inflamat, porii sunt deschiși și închistrați cu comedoane, pustule și chisturi. Este un
ten cu piele îngroșată, granuloasă, extrem de sensibilă la factori mecanici și la
dezvoltarea microbilor deoarece ph-ul este alcalin fiind un mediu benefic pentru
dezvoltarea acestora.

Există mai multe tipuri de acnee dintre acestea amintim:

Acneea juvenilă, acneea conglobată, acneea cheloidiană, acneea necrotică, acneea

rozacee.

Acneea juvenilă – apare la pubertate în jurul vârstei de 13 ani când din

cauza dereglerilor hormonale fiind însoțită de dereglări la nivelul pielii și anume
seboreea. Pustulele sunt prezente pe față, spate, gât, zona umerilor. Dacă prezența
acneei persistă după vârsta de 25 de ani putem vorbi de anumite probleme interne
și se recomandă analize medicale, probe din pustule și ecografii abdominale.

Acneea juvenilă o întâlnim sub două forme:

- forma superficială, având ca expresie anatomică fie leziuni incipiente, fie papule
sau mici foliculare violacee, fie papulo-pustule mari, dureroase cu supuraţie
abundentă şi profundă.

- forma nodulară profundă (flegmonoasă), caracterizată prin noduli de culoare

violacee situaţi profund în derm sau hipoderm. Evoluţia duce spre formarea de
cicatrici inestetice.

Acneea conglobata este o formă aparte de acnee vulgară, supurată, pe lângă

leziunile tipice de acnee (comedoane, papule şi papulo-pustule). Pe lângă
tratamentele cu antibiotice şi corticoizi, se recomandă vaccin antistafilococic.

Acneea cheloidiana este o dermatoză exclusiv masculină şi constă în inflamaţia

foliculilor pilosebacei din regiunea cefei.
Acneea necrotică apare mai ales la bărbaţii adulţi şi debutează mai ales prin mici
leziuni foliculare de culoare roşie însoţite de prurit şi/sau senzaţie de arsură.
Evoluţia este cu formarea de cruste care, după eliminare, formează cicatrici.

Tratamentul urmărește asanarea infecției, refacerea valorii ph-ului. Înainte de

începerea tratamentului se recomadă consultul unui medic dermatolog și analize
din pustule pentru a elimina posibilitatea infecției cu stafilococ.

Acneea rozaceea este o dermatoză a feţei destul de frecvenţă, a adulţilor de

ambele sexe. În formarea ei există mai multe etape:

Etapa I –Eritroza

Se recunoaște prin apariția unei înroșiri ale obrazului, nasului și uneori a

frunții cauzate de anumiți factori interni sau externi precum:

-stări emoționale, expunerea îndelungată la factori atmosferici agresivi: ger sau

soare, tulburări digestive, consumul alimentelor picante, alcool, tutun, cafea. De
asemenea utilizarea produselor cosmetice prea agresive. Aceste înroșiri sunt
trecătoare, dar repetându-se duc la o stagnare a sângelui în anumite zone.

Etapa II – Cuperoza

Cu timpul sângele care invadează capilarele rămâne în acestea deoarece

pereții lor se dilată elasticitatea se diminuează și nu mai au putere să evacueze
complet capilarele. Astfel pe aripile nasului, pomeți și frunte vor fi caracterizate
printr-o roșeață permanentă fiind reprezentată de caplilarele dilatate și crește
temperatura locală.

Etapa III – Acneea Rozacee

Acneea rozacee propriu-zisă este ultimul stadiu care apare odată cu

instalarea menopauzei când rezistența organismului scade și este predispus la
infecții. Se manifestă prin apariția unor elemente de foliculită pe zonele cu roșeață
cuperozică. Aceste elemente sunt mici proeminențe roșii-inflamatorii simple sau cu
conținut purulent în vârful lor.

În această etapă cosmeticinele nu pot interveni, se recomandă tratament

dermatologic prin administrare de antibiotice și unguente pe bază de antibiotice
aplicate local.
IV.4.1. ACNEEA VULGARĂ – forme clinice, în functie de gravitate:

• acneea comedoniană (acneea punctate) este cea mai facilă formă, apare pe
fondul seboreei
• acneea papulo-pustuloasă este o formă mai avansată în care predomină
papulele rezultate din inflamaţia microbiană a foliculului sebaceu. În
formele grave, pustulele se pot inflama suplimentar, rezultând noduli
dureroşi la palpare : acneea papulo-nodulară.
• acneea nodulo-chistică - caracterizată prin apariţia unor leziuni profunde
dermo-hipodermice de 1 – 3 cm, roşii, dureroase la palpare. Nodulii au
conţinut purulent, iar drenajul acestor noduli este posibil prin formarea unor
fistule de drenaj.
• acneea conglobată este o variantă generalizată a formelor grave, formă în
care sunt afectate şi alte regiuni decăt faţa (braţe, regiune presternală).
Leziunile sunt de tip nodul carora li se pot asocia chiste, furuncule, abcese.

IV.4.2. ACNEE – forme legate de vârstă:

• Acneea neo-natală - apare la copii născuţi din mame având diverse forme
de virilism.
• Acneea juvenilă - apare în adolescenţă, dar poate persista şi la adultul tânăr.

IV.4.3. ALTE TIPURI DE ACNEE

 Acneea profesionala -la persoanele care manipulează uleiuri de gresare,

hidrocarburi, gudroane.
 Generata prin greşeli de tratament cosmetic

-acneea cosmetică, prin folosirea de unguente grase (lanolină, acid oleic),

care obstrucţionează glandele sebacee şi sunt comedogene

-acneea excoriată -apărută in urma traumatizarii mecanice a leziunilor

usoare de acnee în cabinete cosmetice cu personal neavizat (cicatricile rezultate vor
fi mult mai inestetice decât leziunile iniţiale)

IV.5. COMEDOGENIC VS NON-COMEDOGENIC

• Produsele non-comedogene - nu tratează acneea, dar, prin formulele

speciale pe care le conțin, previn apariția leziunilor de acnee sau
agravarea celor deja existente.
• ‘Comedogenic’- unul sau mai multe ingrediente ce pot cauza acnee.
!!!Același produs poate fi comedogenic pentru un tip de ten și non-comedogenic
pentru un altul.

INGREDIENTE CU EFECT COMEDOGENIC

FOARTE FRECVENT FRECVENT MODERAT

Isopropyl isostearate, Coconut butter/oil, Mink oil,

Isopropyl myristate, Acetylated lanolin, Soybean oil,

Myristyl myristate, Acetylated lanolin Shark liver oil,

alcohol,
Laureth-4, Stearic acid: TEA,
Lauric acid,
Oleth-3. Myristic acid,
Isopropyl palmitate,
Buytl stearate,
Isostearyl isostearate,
Decyl oleate,
Myristyl lactate,
Isostearyl
Stearyl heptanoate, neopentanoate,

Cetearyl alcohol + Glyceryl stearate SE,

ceteareth 20,
Wheat germ glyceride,
Cocoa butter.
Laureth-23

Substante active antiacneice:

• Peroxidul de benzoil un excelent antiinflamator in concentratii

cosmetice de 2,5% (din pacate mai putin raspandit pe piata romanesca)
• acidul salicilic (cel mai bun comedolitic-topeste punctele negre),
• sulful (are efect antiseboreic si antibacterian),
• hidroxi-acizii (acizii din fructe-acidul glicolic este cel mai folosit ca si
comedolitic),
• triclosan (antibacterian ),
• retinol (comedolitic),
• niacinamida-agent antiacneic
MELANINA

• Melanina - principalul fotoprotector natural al pielii şi cel mai important

determinant al coloraţiei cutanate
• Sinteza melaninei (a melaninelor) are loc în melanocite,

celule situate pe stratul bazal al keratinocitelor, între acestea, ca şi la baza

foliculilor piloşi.

• Melaninele - pigmenţi responsabili de protecţia faţă de radiaţiile UV

(fotoprotecţia naturală), asigură coloraţia pielii şi a părului, şi într-o
oarecare măsură asigură sinteza vitaminei D în piele, sub influenţa UV.

• Pe baza proprietăţilor fizico-chimice au fost diferenţiate două familii de

melanine:
– eumelaninele, pigmenţi de culoare brună, polimeri de tip INDOl - 5,6
– CHINONĂ, se găsesc prezenţi în pielea albă şi în cea brună-neagră,
cât şi în părul blond, şaten sau negru.
– feomelaninele, pigmenţi de culoare galben, brun sau roşie, sunt
derivaţi de cistenil-DOPA, se găsesc în părul roşcat. O variantă a
feomelaninei este familia de pigmenţi de tip trichrom, evidenţiaţi de
asemeni în părul roşcat, ca şi în urina pacienţilor cu melanom malign.
• Pielea umană este un amestec al celor două familii de pigmenţi, în diverse
proporţii.

RADIAȚIILE UV

• În atmosfera terestră există trei tipuri de radiaţii UV :

• Radiaţiile UVC, având lungime de undă cuprinsă între 220 – 290 nm, sunt
cele mai nocive. Acestea nu ajung pe suprafaţa terestră fiind ecranate total
de stratul de ozon din atmosfera terestră,

• Radiaţiile UVB, având lungimea de undă între 290 – 320 nm, sunt relativ
nocive (incriminate mai mult în patogenia unor fenomene pe piele) şi ajung
pe sol. Sunt radiaţile utilizate terapeutic în tratamentul psoriazisului,
• Radiaţiile UVA, au lungimea de undă cuprinsă între 320 – 400 nm şi sunt
considerate mai puţin nocive. Totuşi, în actuala teorie a fotoîmbătrânirii sunt
considerate la fel de nocive ca şi radiaţiile UVB.
CLASIFICAREA FITZPATRICK (după fototipul cutanat)

• Clasificarea propusă în anul 1975 de către Dr. Thomas Fitzpatrick

• utilizată la ora actuală de către medicii dermatologi din întreaga lume
• descrie 6 fototipuri cutanate ce se corelează cu nivelul de melanină prezent
la nivel tegumentar și cu răspunsul la acțiunea radiațiilor UV

FOTOTIP EXEMPLU ETNIC ȘI RĂSPUNS RĂSPUNS

CARACTERISTICI CLINIC PIGMENTAR
FIZICE
I CELTICĂ, SE ARD NU SE
IRLANDEZĂ: PIELE ÎNTOTDEAUNA BRONZEAZĂ
FOARTE ALBĂ, PĂR NICIODATA(în
BLOND SAU ROSCAT cel mai rău caz se
SAU ORICUM înroșesc)
DESCHIS LA
CULOARE
II CAUCAZIANĂ ALBĂ: SE ARD CU PIGMENTARE
PIELE PALIDĂ, PĂR UȘURINȚĂ MINIMĂ
DESCHIS LA
CULOARE
III CAUCAZIANĂ SE ARD PIGMENTARE
ÎNCHISĂ UNEORI PROGRESIVĂ
IV LATINO-AMERICANI, SE ARD RAR PIGMENTARE
ASIATICI: PIELE TOTALĂ
MĂSLINIE, PĂR
ȘATEN SAU NEGRU
 V POPULAȚIA DIN ZONA SE ARD PIGMENTARE
TROPICELOR: PIELE FOARTE RAR INTENSĂ
ÎNCHISĂ, PĂR NEGRU
VI AFRICANI, AFRO- NU SE ARD PIGMENTARE
AMERICANI, NICIODATĂ PERMANENTĂ
ABORIGENI
AUSTRALIENI: PIELE
FOARTE ÎNCHISĂ PĂR
NEGRU ȘI FOARTE
CREȚ

EXPUNEREA ORGANULUI CUTANAT LA UV : AVANTAJE ȘI

DEZAVANTAJE

AVANTAJE:

• UV asigură dezinfecţia de suprafaţă

• Au o acţiune sebocorectoare
• Inhibă celula Langerhans (expsoriazis, dermatite de contact,
• Creşte sinteza de vitamina D3 în hipoderm
• Stimulează acţiunea medicamentelor pigmentante (psoraleni),
• Stimulează bronzarea pielii - mecanism de apărare în faţa excesului de UV

DEZAVANTAJE:

• produce arsuri de diverse grade manifestate prin: eritem pruriginos şi

dureros, flictene, febră, cefalee, greţuri şi vărsături;
• Prima expunerea la UV dintr-un nou sezon produce febră şi uneori un
sindrom „ca şi gripal”,
• Expunerea la UV deshidratează organul cutanat, prin pierderea de
glicozaminoglicani şi a apei din componenţa acestora,
• UV induc radicali liberi toxici ce au risc carcinogenetic şi de deterioare a
structurilor din derm (reţea de colagen),
• Expunerea repetată la UV determină îmbătrânire precoce, prin:
• Deshidratare cutanată,
• Radicali liberi toxici cu deterioare a structurilor componente, o
Fotoîmbătrânire, prin acţiunea distructivă a enzimelor de tipul MMP.
FOTOPROTECȚIA COSMETICĂ
Fotoprotectoarele - preparate care limitează reacţiile negative produse pe piele de către radiaţiile
UVA şi UVB

 Substanţele ecran împiedică total UV să penetreze stratul cornos al pielii( dioxidul de

titan, oxidul de zinc, oxidul de magneziu, carbonatul de calciu, caolinul)

 Substanţele filtru absorb selectiv radiaţiile ultraviolete. (Acidul para-aminobenzoic şi

derivaţii lui, Acidul salicilic şi derivaţii săi, Acizii di- şi tri-hidroxicinamic, Beta-
carotenul, Unele uleiuri vegetale si Uleiul de parafină)

TERAPIADERMOCOSMETICĂ DEPIGMENTANTĂ

• Inhibitori de tirozinază - Hidrochinona , Arbutina , Acidul kojic , Extractul de lemn

dulce, - Acidul ellagic

• Inhibiţia activităţii DOPA-oxidazei,

• Inhibiţia transferului melanosomilor- Niacinamida, Extractul seminţelor de soia,

• Acceleratorii de turnover epidermal-agenţii de peeling:resorcină, acid tricloracetic, acid

lactic, acid glicolic, etc.

• Substanţele antioxidante (inhibă oxidarea DOPA-quinonei) Vitamina C (acidul

ascorbic), Vitamina E (alfa tocoferolul), Retinoizii.

ÎMBATRÂNIREA CUTANATĂ

• Îmbătrânirea organului cutanat - ansamblu de modificări histologice şi funcţionale, cu

consecinţe în plan clinic, care deţine două componente:

una intrinsecă – îmbâtrânirea cronologică, ce evoluază în paralel cu

procesul general de îmbătrânire al organismului,

una extrinsecă, ce ţine de factorii externi. În cadrul acesteia din urmă,

fotoîmbătrânirea (îmbătrânirea generată de radiaţiile UV) este cea mai importantă.

Cele două tipuri de îmbătrâniri evoluează uneori în paralel, concomitent, dar

fotoîmbătrânirea poate să devanseze sau să grăbească procesul natural, fiziologic, de
îmbătrânire cronologică.
 CLASIFICAREA TENULUI DUPĂ GLOGAU

Glogau I. Glogau II. Glogau III. Glogau IV.

(blând) (moderat) (avansat) (sever)

20-30 ani 30-40 ani 40-60 ani 60+

Photoaging în Photoaging Photoaging Photoaging

fază incipientă moderat avansat sever

Riduri minime Riduri Riduri prezente Riduri pe toată

hiperkinetice şi când persoana faţa, în mimică
prezente - doar nu are mimică şi repaus
când persoana
are mimică

Fără pete de “Pete de vârstă” Pete pigmentare Coloraţie palidă,

vârstă, - maro deschis brun închis; aspect
pergamentos a
Foarte uşoare Pete de vârstă tegumentului
modificări puternic vizibile
pigmentare

Pori mari, Cuperoză, vase Leziuni

dilataţi; fragile sparte; precancerose;

Uşoare “Purpura Cancer de piele

schimbări în senile”
textura pielii

MIJLOACE FARMACEUTICE DERMATO-COSMETICE ANTIAGING

• Cosmeceutice eficiente în procesul de regenerare epidermală:Retinolul şi tretinoinul, Agenţii

de peeling chimic: rezorcină, acid tricloracetic, acid glicolic, acid lactic etc.

• Cosmeceutice hidratante la nivel epidermic şi dermic

-Hidrarare epidermică: Ceramidele si stimulatri ai sintezei de ceramide

 -Hidratare dermică: Acidul hyaluronic (hialuronat de sodiu).

- Cosmeceutice colageno-formatoare: Extensina, Beta-glucanul , Genisteina, Extractul de rodie,

Alfa-hidroxiacizii în concentraţii mari (acidul lactic si acidul glycolic) Hesperidina, Peptidele de sinteza

• Antioxidanţi :Vitaminele E şi C, Beta-carotenul şi acidul all trans retinoic · Coenzima Q10

(ubiquinona) ,Flavonele şi izoflavonele ,Zincul şi seleniul ,Glutationul ,Licopenul ,Catechinele
(substanţe antioxidante din vinul roşu)

• Cosmeceutice active botox-like : Argirelina-substanţă cosmeceutică de tip polipeptidic care

blochează sinapsa neuromusculară, pentru a “paraliza” muşchii mimicii, printr-un model
botox-like