II.6. Formalizarea principiilor morale în organizaţiile de afaceri.

Codurile de conduită etică.

Un rol important în implementarea RSC (CSR) în cadrul organizaţiilor de afaceri revine codurilor de etică
şi a celor de conduită corporativă.

Între cele două tipuri de coduri există numeroase interferenţe, codurile de conduită corporativă asimilând
numeroase elemente ce definesc codurile de etică în afaceri.

Codurile de etică au generat o extensie spre comportamentul social corporativ, acesta din urmă
constituindu-se în modalităţi practice de concretizare a unor prevederi, norme şi reguli etice.

COD ETIC = document scris care enunţă valorile, normele şi tipurile de conduită etică după care este
guvernată o organizaţie de afaceri, și care atrage atenţia membrilor organizaţiei, precum şi ansamblului de
părţi interesate (stakeholderi) asupra faptului că performanţa economică nu se obţine cu orice preţ, iar
scopul nu justifică întotdeauna mijloacele folosite.
II.6.1. O descriere pragmatică și schematică codurilor de etică indică următoarele aspecte:
(1) Codurile de etică sunt documente complexe cu caracter normativ (prescriu reguli de comportament –
„trebuie să faci ...”) și ilustrativ (înfăţişează un anumit tip de comportament dezirabil)
(2) Codurile de etică exprimă valori, principii, reguli de comportament moral şi/sau virtuţi conforme cu
profilul organizaţiei, dar mai ales în acord cu cultura membrilor organizaţiei
(3) Codurile de etică au menirea:
(3.1) să constituie un reper pentru comportamentul moral al managerilor, angajaţilor şi tuturor
celor care colaborează cu organizaţia
(3.2) să susţină procesul de schimbare a culturii organizaţionale şi climatului etic
(3.3) să ofere o bază pentru sancţionarea comportamentelor imorale la nivelul organizaţiei
(4) Codurile de etică pot cuprinde sancţiuni, doar dacă acest lucru este prevăzut expres în procedura de
implementare a lor.
(5) Codurile de etică au de obicei următoarea structură:
 Preambul
 Aplicabilitate
 Principii
 Raporturile dintre membrii şi personal
 Raporturile cu terţii
 Conflictul de interese şi incompatibilităţile
 Avantajele patrimoniale
 Tratamentul nepreferenţial
 Resursele financiare
 Confidenţialitate şi transparenţă
 Dispoziţii procedurale
 Dispoziţii finale
(6) Codurile de etică sunt benefice organizației cu condiția de a fi bine cunoscute la toate nivelurile și
utilizate în practica zilnică a organizației
(7) Actualizarea codului de etică se face în conformitate cu realitățile impuse de evoluția organizației și a
mediului în care operează, respectiv în conformitate cu constatările auditului de etică
A se vedea coduri etice din diverse organizații și relevanța codurilor de etică pentru comportamentul
responsabil și acțiunile CSR (ex. OMV Petrom - https://www.omvpetrom.com/ro/sustenabilitate/codul-de-
conduita)
II.6.2. Literatura de specialitate oferă o privire în detaliu a codurilor de etică, pornind de la analize
comparative referitoare la conţinutul şi ansamblul de reguli ce trebuie să definească codurile de conduită
etică, elementele de cultură organizaţională, posibilitatea preluării unor standarde de comportament
corporativ şi adaptarea acestora la context, modul în care o organizație se poate implica în cauze de ordin
social, instituirea unor practici corporative responsabile şi altele. Astfel, s- au formulat numeroase sugestii
privind cunoaşterea valorilor şi standardelor etice în mediul de afaceri, consolidarea experienţelor pozitive
practicate în cadrul companiilor, acţiunile întreprinse pentru informarea partenerilor asupra principiilor pe
care le respectă în producerea bunurilor şi serviciilor, rolul mijloacelor de comunicare în masă pentru
formarea opiniei publice, necesitatea instituirii unui sistem de monitorizare a bunelor practici corporative,
extinderea formelor de pregătire a oamenilor de afaceri pentru aplicarea normelor de conduită etică în
organizaţiile economice şi de afaceri etc.
Așa cum arată Șimandan (2014), literatura de specialitate a reliefat obiectivele unui cod de etică, motivele
utilizării de către organizații și diversele funcţii pe care codul de etică le poate îndeplini.

Obiectivele utilizării unui cod de etică:

 a defini comportamentele acceptate sau acceptabile;
 a promova standarde ridicate de practică profesională;
 a furniza membrilor organizaţiei de afaceri un ghid pe care să-l folosească pentru propria
evaluare;
 a stabili un contract moral între beneficiari şi organizaţie, precum şi între cei care fac parte
din aceeaşi organizaţie de afaceri;
 a proteja organizaţia de comportamente necinstite şi oportuniste;
 a oferi un mijloc de reglementare a adeziunii la organizaţie a părţilor interesate;
 a crea sentimentul de apartenenţă a individului la valorile şi cultura organizaţiei;
 a promova angajamentul de principiu al managerilor bazat pe încredere şi responsabilitate.

Funcțiile pe care normele, regulile şi principiile dintr-un cod de conduită etică le pot îndeplini:
 sunt elemente principale ale culturii corporative şi modalităţi de definire a unor relaţii
corespunzătoare între sectorul privat de afaceri şi autoritatea guvernamentală;
 contribuie la dezvoltarea încrederii faţă de organizaţie;
 servesc ca instrumente pentru luarea deciziilor şi pentru prevenirea conflictelor de interese
 ce pot să apară între părţile interesate ale organizaţiei de afaceri;
 constituie instrumentele principale de acţiune în managementul resurselor umane;
 pun la dispoziţia managerilor şi angajaţilor un îndrumar pentru conduita etică, făcând
recomandări cu privire la drepturi şi obligaţii;
 oferă elemente de suport și modele pentru comportament etic;
 oferă un cadru procedural prin care sunt sancţionate comportamentele neetice;
 au rol important în protejarea statutului profesional şi a normelor comunităţii profesionale
Motivele utilizării codurilor de conduită etică conform Iamandi & Radu (2014) şi Șimandan (2014):
 pentru a face cunoscute valorile şi standardele etice pe baza cărora îşi conduc afacerile;
 pentru a influenţa practicile de afaceri ale partenerilor lor locali, regionali sau globali;
 pentru a consolida o politică a practicilor responsabile în cadrul companiilor;
 pentru a informa consumatorii în legătură cu principiile pe care le respectă în producerea
bunurilor şi serviciilor;
 pentru a răspunde la presiunea publică sau a preveni criticile care li se pot aduce dacă
vânzările depind de imaginea de marcă sau de opinia publică;
 pentru a avea o alternativă la reglementările publice sau guvernamentale, mai ales în cazul
companiilor multinaţionale;
 pentru a îmbunătăţi relaţiile cu partenerii de afaceri şi promovarea organizaţiei de afaceri;
 pentru promovarea unei bune guvernanţe corporative şi a respectării legilor din ţările în
care îşi desfăşoară activitatea;
 pentru creşterea calităţii muncii şi a productivităţii angajaţilor ca urmare a climatului de
muncă şi a dialogului social.
Șimandan (2014) concluzionează că prin codurile etice se încearcă reglementarea unor conflicte de
interese în mediile intern şi extern ale organizaţiei de afaceri, respectiv, statuarea unor principii şi cerinţe
care să-i facă pe manageri mai sensibili la problemele etice. Aceasta nu înseamnă că un cod de etică
asigură automat un comportament moral sau că poate acoperi toate situaţiile practice care apar în viaţa
organizaţiei. Conform Iamandi şi Radu (2014), eficienţa unui cod de etică şi limitele sale de acţiune ar
trebui raportate la: modul de formulare a preceptelor şi semnificaţiile lor practice; posibilitatea de a
identifica problemele etice care pot să apară în activitatea de management; existenţa unor metode clare de
implementare şi verificare a respectării principiilor din respectivul cod; definirea răspunderii pentru
încălcarea codului şi a măsurilor coercitive pentru diminuarea daunelor produse; acceptarea codului de
conduită corporativă drept cadru principial, care se aplică tuturor angajaţilor companiei şi partenerilor săi .
Formularea standardelor şi procedurilor etice

Orice organizație responsabilă din punct de vedere etic dezvoltă standarde, proceduri şi politici pentru
înţelegerea contextului extern de activitate economică şi a resorturilor interne ce definesc cultura
organizaţiei de afaceri. ,,Standardele, procedurile şi aşteptările nu sunt doar mecanisme de control. Ele
dau angajaţilor orientarea de care au nevoie, astfel încât aceştia să poată alege şi a acţiona cu încredere.
Ele sunt reperele pe baza cărora se evaluează dacă deciziile luate sau acţiunile întreprinse au fost oportune
şi eficiente” (Şerban, 2012).
Conform Şerban (2012) și Șimandan (2014) standardele şi procedurile etice sunt stabilite într-un set
de documente ce cuprind:
(a) principiile directoare, (b) un cod de conduită generală şi (c) coduri de conduită specifice.

a) În legătură cu declaraţia de principii directoare, sunt identificate următoarele teme majore:

obiectivele organizației ţinând seama de scopul său de bază; responsabilităţile pe care organizația
consideră că le are faţă de stakeholderi (ex.: acţionari, angajaţi, clienţi, cei cu care face afaceri, mediul
înconjurător şi societatea în ansamblul ei); eficienţa şi rentabilitatea activităţilor economice; integritatea în
afaceri, care se manifestă prin onestitate şi corectitudine în toate relaţiile sale de afaceri; atitudinea
organizației şi angajaţilor săi cu privire la problemele de dezvoltare locală; angajamentul organizației de a
contribui la dezvoltarea durabilă şi abordarea sistematică a sănătăţii, securităţii muncii şi protejării
mediului; relaţia cu structurile comunităţii locale prin valoarea adăugată pe care o creează; principiul
concurenţei loiale; angajamentul organizației de a furniza informaţii complete şi relevante stakeholderilor
cu privire la activităţile sale.

b) Codul de conduită generală este principalul mijloc prin care managementul oferă îndrumări
angajaţilor săi cu privire la ceea ce se aşteaptă de la ei în termenii conduitei în afaceri. Un astfel de cod
stabileşte standardele minimale în ceea ce priveşte comportamentele angajaţilor, astfel încât să nu fie puse
în pericol prestigiul organizației şi adăugarea de valoare reală pentru comunitatea în care aceasta își
desfăşoară activitatea.
Astfel, Şerban (2012), Șimandan (2014) propun un set de teme şi idei directoare ale unui cod de conduită
etică având ca model un program de etică în afaceri elaborat de Departamentul de Comerţ al SUA, idei,
care pot constitui axa principală a unui cod etic ce s-ar putea prelua în mediul de afaceri şi din ţara
noastră:
* Stabilirea unor principii în relaţiile personale şi profesionale având ca linii directoare: derularea
afacerilor în limita mijloacelor disponibile; respect pentru partenerii şi participanţii la afacerea comună;
abţinerea de la violenţă ca metodă de realizare a succesului în afaceri; respingerea corupţiei; desfăşurarea
de eforturi pentru a câştiga reputaţie, integritate, competenţă şi excelenţă.
* Cultivarea încrederii ca bază a relaţiei dintre management şi acţionari cu accent pe transparenţa
deciziilor, respectarea drepturilor acţionarilor minoritari, comunicarea deschisă cu acţionarii privind
rapoartele de audit, furnizarea de informaţii corecte referitoare la starea întreprinderii, servirea intereselor
întreprinderii şi cele ale acţionarilor.
* Respectarea relaţiilor cu angajaţii privind legislaţia muncii, sănătatea şi siguranţa lucrătorilor,
recompensarea şi promovarea angajaţilor fără discriminări, consultarea cu angajaţii asupra condiţiilor şi
relaţiilor de muncă, neamestecul în activităţile sindicatului, proceduri transparente privind plata salariilor,
acordarea bonusurilor, criteriile de promovare etc.
* Relaţiile cu partenerii de afaceri structurate în jurul cerinţelor de respectare a clauzelor
contractuale şi a angajamentelor, disponibilitatea pentru negocieri şi compromisuri în caz de conflicte de
interese; respectarea normelor de drept şi a entităţilor juridice cu rol de reglementare; angajamentul pentru
o concurenţă loială, precum şi promovarea unor relaţii de parteneriat cu furnizorii şi clienţii.
* Relaţiile cu comunitatea, centrate pe receptivitatea la preocupările populaţiei locale, respectarea
normelor de mediu, implicarea în iniţiative de interes comunitar, promovarea unor modalităţi adecvate de
comunicare şi toleranţă faţă de persoanele de alte culturi, rase, convingeri sau din alte ţări, prevenirea unor
riscuri ecologice etc.
* Relaţiile cu autorităţile, care vizează în principal, plata tuturor impozitelor şi a contribuţiilor
datorate conform legislaţiei în vigoare, obţinerea tuturor autorizaţiilor, licenţelor şi aprobărilor necesare
pentru a desfăşura diferite forme de afaceri, stabilirea unor proceduri transparente în ceea ce priveşte
tranzacţiile realizate de către întreprindere cu orice autoritate guvernamentală, asigurarea conformităţii cu
codurile naţionale sau internaţionale în tranzacţiile cu statul, plata corectă a unui serviciu furnizat legitim
pentru prevenirea mitei şi a faptelor de corupţie sau fraudă.
* Prevenirea corupţiei – concretizată atât în plata corespunzătoare a serviciilor furnizate către
întreprindere şi înregistrarea corectă a tranzacţiilor financiare în documentele contabile, cât şi prin
stabilirea unor sisteme independente de audit în scopul verificării corectitudinii tranzacţiilor încheiate.
* Transparenţa - are printre liniile directoare obligativitatea înregistrării corecte în documentele
contabile a tuturor tranzacţiilor financiare, stabilirea unor sisteme de audit independente menite să prevină
frauda, mita şi corupţia, elaborarea unei politici de informare completă cu privire la obiectivele strategice
şi a politicilor întreprinderii, elaborarea de rapoarte operative asupra evenimentelor cu efecte
semnificative asupra întreprinderii, angajaţilor şi a altor stakeholderi (grupuri interesate).
* Formarea şi dezvoltarea unei culturi organizaţionale menite să asigure respectarea standardelor şi
practicilor etice, temă ce cuprinde diseminarea în cadrul întreprinderii a unui cod de conduită pentru
angajaţi, instruirea permanentă a acestora pentru respectarea normelor etice şi sancţionarea abaterilor de la
aceste norme, crearea unei infrastructuri pentru aplicarea normelor de etică, dezvoltarea de politici clare şi
programe pentru implementarea şi aplicarea prevederilor cuprinse în codurile de conduită etică.

c) Codurile specifice de conduită se referă la preocuparea unor organizații de a elabora coduri ce

conţin: declaraţii de orientare şi de interzicere a unor comportamente nedorite; declaraţii generale care
întăresc angajamentele organizației pentru anumite valori şi obiective; declaraţii de principiu asupra
modului în care este concepută o afacere. Alte abordări vizează elaborarea unor coduri de-sine-stătătoare,
cum este cazul: codurilor de etică ce conţin declaraţii de valori care definesc scopul unei organizației,
coduri de etică care ghidează în mod direct acţiunile şi procesul de luare a deciziilor, codurile de conduită
care prescriu sau interzic anumite comportamente.

II.6.3. Elaborarea unui cod de etică

Sinteza realizată de Șimandan (2014) din lucrările lui DeGeorge (1990), Crăciun, Morar şi Macoviciuc
(2005), Dragomir (2010), Hristea (2011), Corodeanu Agheorghiesei (2013) şi alţii, reliefează faptul că
elaborarea unui cod de etică în afaceri trebuie să plece de la principiile care definesc convingerile de bază
ale întreprinderii (viziunea, misiunea, obiectivele, scopurile şi setul de valori ce o caracterizează), cu
considerarea aspectelor pe care le vom detalia mai jos.

Aspecte referitoare la elaborarea codurilor de etică.

Conţinutul unui cod de etică al unei organizaţii de afaceri. Ce ar trebui să cuprindă codul de etică:
 Relaţia cu angajaţii, modul în care angajaţii ar trebui să acţioneze într-o situaţie dată,
modul de comportare al acestora, modalităţile de soluţionare a conflictului de interese, acordarea
de şanse egale, acceptarea diversităţii, tratamentul egal al angajaţilor, neacceptarea discriminării şi
a formelor de hărţuire la locul de muncă.
 Confidenţialitatea informaţiilor dintre angajat, client şi vânzător, concomitent cu
menţinerea informaţiilor în companie, protejarea informaţiilor tehnice şi a celor care vizează
negocierile, contractele sau activitatea personalului angajat.
 Corectitudinea informaţiilor destinate comunicării publice, etica publicităţii, claritatea și
transparența informaţiilor şi accesul publicului la anumite informaţii reglementate prin lege.
  Practicile etice manageriale, prin care să se urmărească utilizarea corectă a bunurilor
companiei, protejarea intereselor stakeholderilor şi a partenerilor, protejarea informaţiilor de care
dispun cu privire la afacerile organizaţiei, evitarea conflictului de interese, realizarea unei
colaborări corecte cu vânzătorii şi furnizorii, negocierea corectă a contractelor de afaceri.
 Practici etice în procesul de recrutare şi selecţie a personalului, exercitarea corectă a
autorităţii, implicarea angajaţilor în propria perfecţionare profesională, participarea la distribuirea
rezultatelor economice ale întreprinderii, protejarea sănătăţii şi siguranţa angajaţilor.
Desigur, trebuie avute în vedere problemele ce privesc protecţia mediului, tipurile de activităţi prestate în
folosul comunităţii locale, angajamentele de plată a taxelor şi impozitelor către autorităţiile teritoriale,
respectarea termenului de plată a creditelor şi a dobânzilor aferente sau a obligaţiilor ce decurg din
contractele semnate cu partenerii de afaceri.

Setul de reguli ce trebuie urmat în elaborarea unui cod de etică se referă la cerinţe precum:
 obiectivele trebuie formulate clar, astfel încât să existe siguranţa că ele vor fi susţinute de
către membrii organizaţiei de afaceri;
 stabilirea unui termen realist pentru elaborarea şi implementarea codului de etică;
 estimarea costurilor de implementare a codului şi anticiparea lor pe termen scurt, mediu şi
lung;
 codul trebuie să fie deschis spre schimbări şi completări ca urmare a noilor situaţii care pot
să apară în organizaţia de afaceri;
 codul trebuie să fie orientat spre problemele specifice ale activităţii organizaţiei de afaceri;
 codul trebuie să se raporteze la legislaţia şi reglementările domeniului pentru care este
elaborat;
 prin structura sa, codul nu trebuie să creeze aşteptări nerealiste din partea membrilor
organizaţiei;
 exprimările utilizate în elaborarea codului trebuie să evite interpretările sau termenii
tehnici;
 managerul trebuie să desemneze o persoană care să administreze implementarea şi
aplicarea prevederilor cuprinse în codul de conduită etică.
 Procesul care trebuie urmat de către Comitetul de Etică pentru a se asigura că opiniile celor afectaţi
de prevederile Codului de conduită etică sunt luate în considerare pe tot parcursul elaborării acestuia,
sau etapele de parcurs în procesul de elaborare a codului etic:
 cercetarea şi consultarea - în mod obişnuit se stabileşte un grup de lucru care are
responsabilitatea de a elabora un proiect de standard sau o interpretare; grupul de lucru elaborează
poziţia sa în baza unei cercetări şi a unei consultări adecvate;
 dezbaterea transparentă – un proiect de standard este prezentat ca o lucrare pe agenda
reuniunii Comitetului pentru Etică, reuniune care este deschisă publicului;
 prezentarea pentru comentarii publice – proiectele supuse dezbaterii trebuie publicate pe
site-ul Comitetului pentru Etică şi distribuite pentru a fi comentate în mod public;
 luarea în considerare a observaţiilor şi propunerilor primite pe marginea proiectului expus -
comentariile şi sugestiile primite trebuie luate în consideraţie în cadrul unei reuniuni a Comitetului
pentru Etică, reuniune care este deschisă publicului; dacă modificările efectuate după prezentarea
publică sunt considerate de Comitetul pentru Etică drept substanţiale, documentul revizuit va fi
expus din nou pentru comentarii;
 aprobarea proiectelor care au fost expuse, precum şi a standardelor şi interpretărilor se face
prin votul membrilor comitetului.
Elaborarea codului de etică trebuie să ţină seama de un ansamblu de cerinţe de care membrii
Comitetului de Etică nu pot face abstracţie:
 să prevadă clar idealurile şi/sau obligaţiile;
 să nu fie folosite în interes propriu;
 să protejeze interesul public;
 să fie specifice domeniului pentru care a fost elaborat;
 să prevadă atât pedepse cât şi recompense;
 să stabilească anumite priorităţi referitoare la valorile firmei;
 să aibă la bază o autoritate legitimă;
 să nu contravină sistemului de legi;
 să fie posibil de aplicat în practica organizaţiei;
 să fie formulate într-un mod cât mai simplu şi mai accesibil.
 să fie prevăzut auditul de etică (prin care se poate evalua gradul în care standardele etice
influenţează luarea deciziilor la nivelul organizaţiei de afaceri)