Modulul de BOLI INTERNE/BOLI CHIRURGICALE

Elev __STEFU ALEXANDRA-GABRIELA____Asistent Medical de Laborator – Anul 1, semestrul al II-

lea

FISA DE PREZENTARE A BOLILOR

Capitolul____INFECTII CHIRURGICALE ACUTE SI CRONICE______________________________

Boala____ERIZIPELUL________________________________________________________________
Definitie Erizipelul este o infecție, o formă de celulită infecţioasă, care apare la nivelul
stratului superficial al pielii. Erizipelul cuprinde căile limfatice, fiind provocată de
bacterii ce se află în mod normal la suprafaţa pielii: streptococi beta-hemolitici de
grup A (cel mai frecvent), stafilococi.
Etiopatogenie Spre deosebire de celulită, aproape toate cazurile de erizipel sunt cauzate de
streptococii b-hemolitici de grup A (Streptococcus pyogenes). Erizipelul bulos poate
fi cauzat de coinfecția Streptococcus pyogenes și Staphylococcus aureus (inclusiv
MRSA).
Infecția tegumentelor se poate produce prin: soluții de continuitate ale pielii (plăgi,
dermatomicoze, arsuri, ulcer varicos al gambei), de la mucoasa învecinată infectată
cu streptococ (rinofaringită, otită medie supurată) propagare limfatică.
Simptomatologie Perioada de incubație este de 3-5 zile. Erizipelul se caracterizează printr-un debut
acut, cu eritem cutanat, asociat cu febră, frisoane și limfangită. Leziunea clasică este
bine demarcată, eritematoasă, fermă și edemațiată, cu denivelări. Sunt prezente
durerea și căldura crescută a pielii afectate.
Evolutie si Afecțiunea este localizată cel mai adesea la nivelul membrelor inferioare și feței, dar
complicatii orice zonă a corpului poate fi afectată. Infecția este întâlnită la toate grupele de vârstă,
dar vârstnicii și copiii sunt în general cei mai afectați. În absența tratamentului cu
antibiotice are un prognostic grav. Erizipelul nu este ereditar.
Diagnostic Boala este caracterizată clinic prin apariția unui placard de dermită roșu, eritematos și
diferential dureros cu tendință extensivă, însoțit de fenomene generale precum febră și frison.
Diagnosticul diferențial - tromboflebită profundă și superficială, flegmonul gambei,
limfangita, maladiile alergice, dermatitele, erizipeloid.
Forme clinice Semne clinice:
 debut acut al bolii însoţit de semne de intoxicaţie (febră, frisoane, uneori
greţuri, vărsături şi mialgii)
 localizarea preponderentă a procesului inflamator pe membrele inferioare şi
faţă
 apariţia unui placard eritematos, neted, strălucitor, cald, cu margini uşor
reliefate, uneori formând aşa numitul burelet de delimitare, cu evoluţie
centrifugă
 dureri, mai rar usturime, iar uneori prurit în regiunea afectată
 limfadenopatie regională, sensibilă la palpare
Tratament Principalele obiective ale tratamentului: remisia completă a infecţiei și prevenirea
recidivelor, tratamentul factorilor favorizanţi și a porții de intrare (ulcer de gambă,
plagi traumatice, escare).
Terapia cu antibiotic trebuie inițiată cât mai curând posibil de la momentul atacului și
trebuie menținută timp de 10-14 zile.
În timpul atacului, cât timp zona afectată este roșie, umflată și caldă, este necesar
repausul și menținerea membrului afectat în poziție proclivă. Local se pot pune
comprese cu soluții antiseptice. Dupa vindecarea episodului acut, edemul membrului
respectiv trebuie tratat cu compresie elastică, până la remiterea acestuia.
 Tratamentul adjuvant:
 Comprese reci și analgezice pentru a calma disconfortul local.
 Ridicarea membrului infectat pentru reducerea edemului local.
 Ciorapi cu compresiune.
 Îngrijirea plăgilor cu pansamente saline, schimbate frecvent.
Cazurile severe pot necesita tratament cu antibiotic injectabil și eventual internare.
Teste de laborator  teste de inflamaţie: hemoleucogramă, proteina C-reactivă
 explorarea funcţiei renale
 examen bacteriologic direct şi cultură din leziunea soluţiei de continuitate
 hemocultură
 biopsie profundă
 examen bacteriologic prin aspirat tisular: examen direct colorat Gram, cultură
 serodiagnostic: pentru erizipel: antistreptokinaze, antistreptodornaze B