CURS V CHIRURGIE

INFECŢIILE CHIRURGICALE
Infectiile chirurgicale reprezinta
-pătrunderea şi multiplicarea micro-organismelor patogene în ţesuturile organismului
gazdă,
-răspunsul organismului
SEVERITATEA BOLII = NR. GERMENI X VIRULENŢĂ / MIJLOACE DE APĂRARE
Principala manifestare din cursul unei infecţii = INFLAMAŢIA
- reacţie complexă de apărare locală a ţesuturilor în zona de agresiune a agentului
patogen;
CLASIFICAREA INFECŢIILOR CHIRURGICALE
1. După răsunetul asupra organismului:
→ infecţii care se autolimitează (vindecare spontană);
→ infecţii care necesită tratament chirurgical (vindecarea depinde de diagnosticul
corect, precoce şi promptitudinea tratamentului);
→ infecţii fulminante (instalate rapid şi greu de tratat).
2. După gradul extensiei:
→ infecţii localizate:
- foliculita, furunculul, hidrosadenita, abcesul cald, flegmonul, adenita,
osteomielita acută, erizipelul, celulita;
→ infecţii generalizate:
- gangrena gazoasă, fasceita necrozantă, tetanosul, antraxul.

DIAGNOSTICUL INFECŢIILOR
CLINIC
1. semnele obiective
→ DOLOR- durere (spontana şi/sau la palpare);
→ TUMOR –tumefactie( umflatura- modificare locala de forma si volum)
→ RUBOR (hiperemie reactivă locală);
→ CALOR caldura locala
→ Impotenta functionala
- scurgeri purulente din focarul infecţios;
- necroze tegumentare;
- pustule
2. semnele generale specifice:
→ febră
→ frisoane
→ tahicardie
PARACLINIC
- leucocitoză cu neutrofilie
- neutrofile tinere în formulă
- cultură şi antibiogramă ( cand exista scurgeri purulente )
- examene radiologice simple sau cu substanţă de contrast, ecografie, scintigrafie,
TC (in infecţii profunde

Exemple :

ERIZIPELUL

Infecţie cutanată cu streptococ betahemolitic de tip A, multiplicat în sistemul limfatic

local
Clinic : 3 faze: incubaţie, stare, rezoluţie:
→ incubaţie: 3-5 zile;
- debut brusc, cu frison, febră
→ stare: 5 zile;
- febră 39o-40o C, astenie fizică, tahicardie, oligurie
- placard erizipelatos cu burelet marginal, policiclic, uşor ridicat faţă de tegumentul
adiacent, cu edem, culoare roşie cărămizie
- flictene serosanguinolente (erizipel bulos)
- supuraţie în hipoderm (erizipel flegmonos)
- simplu edem (forma eritematoasă)
Paraclinic: leucocitoză, neutrofilie, albuminurie şi/sau hematurie.
Evoluţie:
- cu tratament → vindecare fără imunitate
- fără tratament → recidive
Complicaţii: - abcese; flegmoane
- flebite
- adenoflegmoane
- septicemie
- endocardită
- reumatism
Tratament
- Profilactic;
- Curativ:
PENICILINĂ (ERITROMICINĂ)
7-10 zile;
- local: - badijonări cu alcool iodat, metosept;
- deschiderea şi excizia pustulelor.

FURUNCULUL

Infecţie cutanată localizată în foliculul pilos şi în glanda sebacee.

Apariţia concomitentă şi succesivă a mai multor furuncule = furunculoză.
Infecţie cutanată cu stafilococ care apare la persoanele cu imunitate scăzută sau cu
deficienţe ale igienei locale.
Debut cu senzaţie pruriginoasă (hiperemie locală centrată de un fir de păr)
Durere (culoare violacee, tegument indurat);
Pustulă care fistulizează;
Profund = conglomerat necrotico-purulent cu centrul mai dens (burbionul) cu
tendinţă la eliminare prin fistulizare (ziua 8, 9 de la debut);
Febră , frisoane, cefalee.

Netratat sau prost tratat → complicaţii:

- limfangita; adenoflegmonul;
- erizipelul
- osteomielita
- abcesele la distanţă
- septicemia (mai rar)

Tratament
- patogenic:
vaccinoterapie (vaccin antistafilococic sau autovaccin, anatoxină stafilococică) în
doze progresive
- etiologic:
antibiotice după antibiogramă
- chirurgical:
incizie, evacuare, pansamente alcoolizate 96% (după constituirea pustulei)

FURUNCULUL ANTRACOID

Carbunculul = aglomerare de mai mulţi furunculi, pe o arie delimitată, care se

dezvoltă profund ca un flegmon;
Agentul patogen = stafilococul auriu;
Localizare = zonele bogate în foliculi piloşi şi sebacei (ceafă, spate), la cei cu
imunitate scăzută, la diabetici;

Clinic :
- tumoră roşie-violacee, dură, dureroasă, ulcerată (în 3-4 zile), cu mai multe fistule
- febră , frisoane,
Evoluţie:
- spontană spre cicatrizare
- extensivă cu necroză şi invazie (la diabetici)
Tratament:
- antibioterapie;
- incizie (preferat electrocauterul) în cruce cu excizia ţesuturilor necrozate, drenaj,
meşaj.

HIDROSADENITA

Localizarea furunculului (stafilococ auriu) la nivelul glandelor sudoripare ale axilei;

Clinic
Nodul ferm, sensibil, creşte, devine dureros, înfiltrează zona şi apare adenopatia
satelită;

Tratament:
- stadiul de induraţie: antibiotice, antiinflamatorii, gheaţă local
- stadiul de colecţie: puncţie, evacuare
FLEGMONUL

Infecţie acută şi difuză fără tendinţă la delimitare, dezvoltată în ţesutul conjunctiv lax
(subcutanat, din spaţiul ischiorectal, retromamar, retroperitoneal) cu caracter
progresiv, distructiv şi necrozant.
Etiologie : streptococ, stafilococ auriu, colibacil, anaerobi, asocieri microbiene cu
virulenţă crescută;

Cel mai frecvent : flegmonul fesier

Clinic :
- edem dureros local, roşeaţă, febră, frison;
- fluctuenţă centrală, după 5-6 zile (în faza de supuraţie şi necroză);

Tratament:
→ preventiv:
- asepsie şi antisepsie corectă la manevrele chirurgicale (injecţii, puncţii,
incizii);
- tratament corect chirurgical al plăgilor
→ stadiul de infiltraţie şi congestie locală:
-antibiotice, antiinflamatoare, gheaţă local
→ stadiul de flegmon:
- chirurgie de urgenţă sub protecţie de antibiotice;
- incizie largă, recoltare puroi pentru antibiogramă, evacuare, debridare, lavaj
abundent (apă oxigenată, cloramină, betadină), meşaj.
ABCESUL CALD
Colecţie purulentă localizată în diferite ţesuturi sau spaţii anatomice, bine
circumscrisă delimitată printr-o membrană;
Etiologie: stafilococ (80%), streptococ, coli, pneumococ, germeni anaerobi;
cavitate delimitată de un perete de neoformaţie care conţine puroi (ţesut necrozat,
leucocite moarte, sânge, plasmă, bacterii).
PANARIŢIILE

PANARIŢII SUPERFICIALE (CUTANATE)

PANARIŢII SUBCUTANATE
PANARIŢII PROFUNDE

I. PANARIŢII SUPERFICIALE
1. Panariţiu eritematos:
*** congestie locală; pansament alcoolizat;
2. Panariţiu flictenular:
*** flictenă între epiderm şi derm cu exudat seropurulent; excizia flictenei, pansament
cu antiseptice;
3. Panariţiu ungheal:
a. periungheal: decolarea tegumentului de pe unghie cu excizia bazei unghiei;
pansament cu antiseptic;
b. subungheal: acumulare de puroi sub vârful sau baza unghiei; durere pulsatilă;
căldură locală; extirparea unghiei, pansament cu antiseptic;

II. PANARIŢII SUBCUTANATE

1. Panariţiu pulpar:
*** situat în ţesutul conjunctiv al lojei pulpare; incizii (laterale), drenaj larg;
2. Panariţiu lojelor falangiene mijlocii şi proximale:
*** situat în ţesutul conjunctiv lax al acestor spaţii; incizii (laterale), drenaj larg;
imobilizare.

III. PANARIŢII PROFUNDE

 1. Panariţiu osos:
infectarea unui focar de fractură; antibiotice, incizii laterale, drenaj, imobilizare;
2. Panariţiu articular:
infecţia unei articulaţii a degetului; antibiotice, imobilizarea în poziţie fiziologică,
artrotomie;

GANGRENA GAZOASĂ
Infecţie difuză cu distrugeri tisulare mari şi stare toxică gravă, mortală în afara
tratamentului rapid instituit (miozita clostridiană).
Etiologie: germeni anaerobi (clostridium, bacteroides).
favorizate de: plăgi contuze, cu distrugeri musculare, ţesuturi devitalizate, intervenţii
chirurgicale pe organe septice.
Clinic :
debut brusc la 24-72 ore de la contaminare;
frisoane, febră, tahicardie, agitaţie psihomotorie, hta, astenie, somnolenţă,
oligoanurie, dispnee, comă;
plaga tumefiată, cu edem masiv, difuz extins rapid; pielea din jur violacee, cu
flictene cu conţinut hemoragic, secreţii maronii-fetide care scurg din plagă;
Tatament:
profilaxia prin tratamentul corect a plăgilor contaminate cu pamant;
antibiotice (penicilina, cloramfenicolul, metronidazolul);
seroterapie antigangrenoasă (50.000-200.000 u.i./i.v.)
oxigenoterapie hiperbară, reechilibrare volemică, electrolitică;
ventilaţie asistată, cardiotonice, , dializă;
chirurgie incizii largi, excizia zonelor necrozate, lavaj abundent cu apă oxigenată şi
cloramină;

TETANOSUL
Boală infecţioasă produsă prin difuzarea exotoxinei tetanice, eliberată de bacilul
tetanic;
Clinic:
- plagă cu potenţial tetanigen (anfractuasă, avort septic);
- după 3-30 zile:
- Manifestări Locale:
 necicatrizare, oprirea granulării;
la plăgile cicatrizate: durere, parestezii, sensibilitate la frig, fibrilaţii musculare
pericicatriciale;
- Manifestări Generale:
contracturi musculare localizate:
→ trismusul, rigiditatea feţei, râsul sardonic, disfagie;
contracturi musculare generalizate:
→ ortotonus (contractura interesează musculatura somatică flexorie şi
extensorie);
→ opistotonus (corpul descrie un arc cu punctele de sprijin pe cap şi călcâie);
- trismus -constrictie a maxilarelor cauzata de contractura involuntara a muschilor
masticatori. Este primul semn de recunoastere a tetanosului

Tratament profilactic prin vaccinare

TRATAMENTUL PLĂGILOR CU RISC TETANIGEN
- toaletă, excizia ţesuturilor devitalizate;
- antibiotice (penicilina) 7-10 zile;
- la imunizaţi,prin vaccinare- 0,5 ml. ATPA sau anatoxină nativă;
- la politraumatisme, seroterapie sau imunoglobulină umană AT;

- la neimunizaţi, ser antitetanic 1500-3000 U.I. sau imunoglobulină AT 250 U.I.

conco Bolile stomacului operat

©
Autor: Popa Sorin

Bolile stomacului operat incadreaza totalitatea entitatilor clinice care debuteaza tardiv

postchirurgical la persoanele care au suferit interventii operatorii pentru ulcerul gastric,
precum si cel duodenal.

Afectiunile stomacului operat includ:

 ulcer peptic postoperator - recurenta ulcerului

 sindrom dumping
 diaree postvagotomica
 cancer de bont
 sindrom de ansa aferenta
 maldigestie si malabsorbtie
 anemii cronice
 afectiuni osoase

Recurenta ulcerului ia denumirea de ulcer peptic postoperator, iar frecventa sa este

influentata de tipul de interventie, minima dupa rezectiile gastrice si maxima dupa
gastroenteroanastomoze. Manifestarile clinice ale ulcerului peptic postoperator sunt
dominate de durere, intalnita la peste 90% dintre pacienti, insotita uneori de diaree, iar in
jumatate din cazuri de anemie consecutiva hemoragiilor oculte si tulburarilor de
absorbtie. Perforatia apare in 1-9% din cazuri si poate conduce la lienterie simultan cu
scaderea considerabila in greutate. Rareori, ulcerul peptic postoperator se complica cu
stenoza, manifestata in acest caz prin sindromul insuficientei evacuatorii.

Riscul de sindrom dumping creste odata cu desfasurarea interventiilor chirurgicale

care intereseaza mecanismul antro-piloric, precum piloroplastii sau anastomoze gastro-
jejunale. Tabloul clinic reuneste simptome digestive, borborisme, crampe abdominale,
diaree, greata si varsaturi cu simptome sistemice precum transpiratii, eritem
cutanat, tahicardie si palpitatii. Simptomele apar in decursul primei ore postalimentar
evidentiind sindromul dumping precoce spre deosebire de sindromul dumping
tardiv exprimat la 2-3 ore postalimentar, amplificat de trasaturi ale
hipoglicemiei, cefalee, vertij, tremur.

Diareea apare in 20-30% din cazurile de vagotomie, luand denumirea de diaree

postvagotomica, rareori pacientii dezvoltand o forma cronica de diaree. Puseul diareic
imperios si abundent este inevitabil la 1-2 ore postalimentar.

Cancerul de bont survine tardiv uneori in urma gastritei de reflux, dar si a rezectiilor

gastrice, in special cu anastomoza gastro-jejunala. Plenitudine postprandiala, anemia si
scaderea in greutate sunt cele mai comune, insa slab evidentiate simptome ale maladiei.

Rezectia gastrica cu anastomoza gastro-jejunala conduce in unele cazuri la sindromul

de ansa aferenta, favorizat si de cicatrizarea repetata a ulcerelor peptice postoperatorii.
Durerea in hipocondrul drept amplificata de alimentatie si varsaturile fulminante biloase
ce presupun disparitia durerii sunt caracteristice acestei afectiuni.

Maldigestia si malabsorbtia in urma gastrectomiei cauzeaza o succesiune de tulburari

digestive a caror rezultat consta in scaderea in greutate. De asemenea, anemiile
cronice afecteaza frecvent pacientii gastrectomizati, conform absorbtiei deficitare de
fier, sub forma anemiilor microcitare sau de vitamina B12 si acid folic, individualizandu-
se anemiile macrocitare.

Afectiunile osoase in urma gastrectomiilor sunt comune persoanelor cu varsta

inaintata. Acest tip de afectiuni se caracterizeaza prin demineralizare
si osteomalacie asociate cu dereglarea absorbtiei de Ca si vitamina D.

mitent (în alt loc) cu 0,5 ml. ATPA i.m. repetat la 14 zile + penicilină.