GILCA CRISTIAN ANDREI

ANUL II -AMG

INFECTIILE
MAINII
Mâna este expusă frecvent traumatismelor şi infecţiilor, din cauza rolului său deosebit în
activitatea umană.

Structura sa complexă determină o multitudine de forme ale infecţiei si explică gravitatea

sechelelor, cu limitarea funcţiei motorii şi senzoriale.

Clasificarea panariţiilor se realizează după topografie şi profunzime:

Panarițiul (perionixis) este o inflamație de natură infecțioasă a repliului unghial

(a tegumentului din jurul unghiei). Panarițiul este o afecțiune cutanată frecvent
întâlnită, ce poate afectata pacienții de toate vârstele.

Panariţii superficiale (se dezvoltă în grosimea tegumentului)

 panariţiul eritematos

 panariţiul flictenular

 panariţiul antracoid

 panariţiul unghial – periunghial

– subunghial

Panariţii subcutanate – se dezvoltă în ţesutul subcutanat

 panariţiul pulpar (al lojei falangei distale)

 panariţiul lojei falangei mijlocii

 panariţiul lojei falangei proximale

GILCA CRISTIAN ANDREI
ANUL II -AMG
Panariţii profunde – afectează tendoane, oase, articulaţii

 panariţiul tenosinovial – tenosinovită

 panariţiul osos – osteită

 panariţiul osteoarticular – osteoartrită

Infecţiile mâinii se clasifică în:

Infecţii superficiale

 limfangita reticulară

 flegmonul superficial palmar (flictenular)

 furunculul mâinii

Infecţii profunde

 flegmonul lojii tenare

 flegmonul lojii hipotenare

 flegmonul mediopalmar

 flegmonul dorsal al mâinii

 flegmonul tecilor sinoviale digito-palmo-carpiene

Factori determinanţi
1. Germenii microbieni
- flora cutanată obişnuită
- flora telurică

(frecvent – streptococi, stafilococi, E. Coli, B. Proteus sau germeni anaerobi – Bacteroides)

GILCA CRISTIAN ANDREI
ANUL II -AMG
2. Traumatismele degetelor şi mâinii – poartă de intrare
- traumatisme minore, obişnuite, neglijate
- traumatisme distructive, contaminate de la început
- arsuri
- plăgi înţepate
- retenţie de corpi stăini

Factori favorizanţi
- starea de igienă precară a tegumentelor
- tratamentul incomplet sau incorect al plăgilor
- deficite legate de teren (diabet)

Faze evolutive anatomo-clinice

• faza congestivă, de invazie microbiană a părţilor moi şi a circulaţiei limfatice loco-reginale

• faza de supuraţie – acumulare de puroi şi detritusuri tisulare

• faza de fistulizare – eliminarea puroiului şi a detritusurilor celuale

• faza de reparaţie şi cicatrizare

SIMPTOMATOLOGIE

Depinde de: localizare, faza evolutivă, virulenţa microbiană, rezistenţa organismului şi de măsurile
adoptate

Debut

– Insidios
GILCA CRISTIAN ANDREI
ANUL II -AMG
– durere progresivă cu caracter de arsură, înţepătură, iniţial provocată de digitopresiune, cu
limitarea mişcărilor

– tumefacţie locală, eritem local

Perioada de stare

– Durere intensă, pulsatilă, chinuitoare, accentuată de căldură şi poziţia declivă

– Se poate ameliora în momentul fistulizării şi evacuării spontane a puroiului

– Semne generale: febră, frisoane, alterarea stării generale

Explorări
•Examenul radiologic
- corpi străini retenţionaţi
- leziuni traumatice osoase
•Examenul bacteriologic al exudatului purulent
•Explorări de laborator

Evoluţie şi complicaţii

• Distrucţii tendinoase şi osteoarticulare

• Retracţii tendinoase anchilozante

• Supuraţii cronice fistulizate

• Extensia infecţiei la antebraţ

• Septicemii

TRATAMENTUL MEDICAL

 Este instituit imediat în faza de debut

 Poate să rezolve singur infecţiile uşoare, superficiale, în faza de celulită

 Antibioterapie cu spectru larg

 Imobilizarea mâinii în poziţie fiziologică şi proclivă

 Medicaţie simptomatică (antialgice, antitermice, antiinflamatorii)

GILCA CRISTIAN ANDREI
ANUL II -AMG

 Pansament local revulsiv (umed, alcoolizat)

 Profilaxie antitetanică

 Fizioterapie şi gimnastică recuperatorie

TRATAMENT CHIRURGICAL

Indicat în faza de supuraţie sau fistulizare

Obiective

1. Oprirea difuziunii infecţiei

2. Evacuarea puroiului

3. Crearea de condiţii pentru o vindecare fiziologică

Principiile tratamentului chirurgical

• Incizii fiziologice → evitarea cicatricilor vicioase

• Explorarea completă a plăgilor, cu extragerea corpilor străini, a sfacelurilor tisulare, etc.

• Excizia economică a ţesuturilor

• Hemostază îngrijită

• Drenaj larg, eficient

PANARITIILE PROFUNDE

Panarițiul osos (osteita falangelor):

– Se produc prin inocularea septica directa a osului sau secundară unei infecții de vecinătate;
GILCA CRISTIAN ANDREI
ANUL II -AMG
– Focar supurativ, trenant, fistulizat, complică evoluția unui panarițiu subcutanat neglijat sau
refractar la tratament uzual;

– Examenul radiologic pune în evidență osteita (osul are structura ștearsă, opacifiere redusă),
constituirea sechestrelor osoase; repetarea la 10-15 zile evidențiază regenerarea osoasa și
vindecarea osteitei;

– Tratament – evacuarea puroiului prin incizii adecvate, drenaj, imobilizare pe atelă;

antibioterapia este obligatorie, ghidată de antibiogramă;

– Corect tratată, se vindecă în aproximativ 2 luni.

Panarițiul articular (artrita supurată a degetelor):

– Aceleași căi de inoculare ca și panarițiul osos;

– Clinic – tumefacție articulară, durere, limitarea mișcărilor la nivelul său;

– Radiografia – certifică diagnosticul – estomparea capetelor articulare și modificările spațiului

articular;

– Evoluție îndelungată, cu necroză epifizară, difuziune septică sinovială și anchiloză articulară;

– Tratament:

– în faza congestivă – antibioterapie cu spectru larg și imobilizare funcțională;

după 48-72 ore – artrotomie prin abord dorsolateral, rezecție articulară și artrodeză (în cazul
leziunilor distructive, cu evoluție către anchiloză).

INFECTIILE MAINI
GILCA CRISTIAN ANDREI
ANUL II -AMG

 Sunt mai puțin frecvente decât panarițiile, dar gravitatea lor este mai mare din cauza
potențialului crescut de difuziune septică locoregională și sistemică și din cauza sechelelor
majore;

 Se clasifica în raport cu aponevroza palmară în:

 Infecții superficiale (supraaponevrotice);

 Infecții profunde (subaponevrotice).

INFECTIILE SUPERFICIALE
Limfangita reticulară a mâinii:

– Prin inoculare septică directă;

– Semne celsiene la nivelul focarului de inoculare;

– Tratament – medical – antibioterapie, imobilizarea mâinii pe atelă, pansament revulsiv,

eventual evacuarea pustulei (fără anestezie).

Flegmonul flictenular (flegmonul superficial palmar):

– Consecința infectării bursei seroase subiacentă unui clavus palmar;

– Durere localizată, flictenă cu conținut seropurulent sub clavus, edem care se extinde pe fața
dorsală a mâinii;

– Tratament – anestezie locală, incizia flictenei în zona de maximă fluctuentă, excizia

țesuturilor în trunchi de con.
GILCA CRISTIAN ANDREI
ANUL II -AMG

INFECTIILE PROFUNDE
Flegmonul lojei tenare:

– Colecție septică la nivelul lojei tenare;

– Tumefacție eritematoasă a lojei tenare, dureri spontane accentuate la mobilizarea policelui,

edemul difuzează pe fața dorsală a mâinii, nu depășește plica de opoziție palmară a policelui;

– Tratament – sub anestezie generală, incizie palmară largă, paralelă cu plica de opoziție a
policelui, centrată pe zona de maximă fluctuență, evacuarea puroiului și a necrozelor tisulare,
drenaj transfixiant pe fața dorsală a mâinii în spațiul interosos I, imobilizare pe atelă;

– Tratament antibiotic, antialgic.