CATEDRA DE CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ ȘI IMPLANTOLOGIE ORALĂ „ARSENIE GUȚAN”

INFECȚIILE ÎN REGIUNEA ORO-MAXILO-FACIALĂ

Tema: Etiologia și patogenia afecțiunilor

inflamatorii ale teritoriului OMF.

Student: Artiom Sabina

Grupa: S2103B

Profesor: Hâțu Dumitru

Cuprins

1. Definiţia noţiunii de „infecţie”.

2. Mecanismele patogene de difuzare a infecţiei (calea transosoasă, calea submucoasă,
calea limfatică şi hematogenă, calea directă).
3. Rolul spaţiilor interfasciale în difuzarea infecţiei.
4. Frecvenţa, etiologia şi patogenia afecţiunilor inflamatorii.
5. Clasificarea afecţiunilor inflamatorii.
6. Evoluţia clinică a afecţiunilor inflamatorii.
7. Metodele de diagnostic ale afecțiunilor inflamatorii OMF.
Definiţia noţiunii de „infecţie”.

Infecție –
proces patologic caracterizat prin invadarea de către
microorganismele patogene a unui țesut viu, la nivelul
căruia se multiplică, cauzând numeroase dereglări
anatomo-morfologice locale și sistemice , cu apariția
ulterioară a unui tablou clinic specific.
Mecanismele patogene de difuzare a infecţiei.

1. Calea transosoasa prin care un proces patologic periapical migreaza

de-a lungul canalelor Hawers, ajungänd subperiostal. Dupa decolarea
si erodarea periostului apare tabloul clinic de supuratie periosoasa sau
de supuratie a spatillor fasciale primare. Procesul supurativ difuzeaza
intotdeauna transosos, pe calea minimei rezistente, respectiv pe
directia in care procesul alveolar are dimenstunea cea mal redusa.
2.Calea submucoasa care este intainita in parodontopatiile marginale
profunde sau in accidentele de eruptie dentara. Colectia supurata
difuzeaza intre os si fibromucoasa acoperitoare, dänd nastere
supuratillor periosoase sau de spatil fasciale primare.
3.Calea directa care este intãlnita in traumatismele cu retentie de
corpi straini precum si in cazul "punctillor septice".
4.Calea limfatica in care infectille faringo-amigdaliene si dento-
parodontale difuzeaza direct in ganglionii locali sau loco-regionali.
3. Rolul spaţiilor interfasciale în difuzarea infecţiei.

Spațiile interfasciale sau intermusculare sunt zone (loje), care pot fi distinse in cazul procesului inflamator (abces, flegmon). Contin formatiuni anatomice sau sunt umplute cu țesut conjunctiv lax.

Clasificarea anatomo-topografica a supuratillor cervico-faciale:

I.Perimaxilare (spafile delimitate de jesuturile ce aderã la maxilarul superior)

-Superficiale: Infraorbital sau fosa canina, Jugal sau obrazului;
-Profunde: Fosa infratemporala, Fosa pterigopalatinala;

II. Perimandibulare
-Superficiale: Submandibular, Submentonier, Submasetrin, Parotido-maseterica
-Profunde: Pterigomandibular, Laterofaringian, Sublingual, Planseul bucal

III. Supurațiile spațiilor adiacente celor perimaxilare si perimandibulare, unde infectia se raspindeste pe traect (laterala) (din alt spatiu): Temporal, orbita, limba si cervical.
 Maxilă
Incisivul central si lateral superior- edem al buzer
superioare si al aripei nasului, si o jumătate a feței.
Caninul superior- edem in regiunea infraorbitalã, jugala,
aripa nasului, pleapa inferioră, posibil si cea superioara,
coltul gurei, santul nazolabial aplatizat.
Premolarii superiori- edem al regiunei infraorbitale,
jugale, buzei superioare.
Molarii superiori- edem al regiunii parotido-
maseterica,jugală.
Mandibulă
Incisivii inferiori- edem al buzei
inferioare,regiunii submentoniere;
Caninii, premolari inferiori- edem al portiunii
inferioare si mijlocii a obrazului, unghiul gurii;
Molari- edem al portinii medii si inferioare a
obrazului si a regiunei auriculo-mastoidiene.
Fluctuenta în stadie incipient cu aparitia
abcesului gingival.
4. Frecvenţa, etiologia şi patogenia afecţiunilor inflamatorii.
Cea mai des întâlnită cauză a complicațiilor afecțiunilor inflamatorii sunt parodontitele apicale cronie – 50-70%, drept consecință
constatându-se absența , în medie , a 6-7 dinți la pacienții de 35-44 ani.Focarele periapilare reprezintă pericol pentru afecțiuni
cardio-vasculare, diabet zaharat, tubercloză, hepatite.

Factorii favorizanti locali Factori favorizanti generali Factori determinanti

1.Leziuni traumatice osoase 1.Virsta. 1.Leziunile dentoparadontale,dintre care cele

2.Tumorile maxilarelor (chisturile)
3.Corpi straini patrunsi accidental prin mucoasa
4.Complicatiile extractiei dentare
5.Complicatiile anesteziei locoregionale
6.Complicatiile diferitor tratamente
stomatologice:obturatii coronare cu mortificari
pulpare ,obturatii de canal cu depasire.
2.Reactivitatea naturala diminuata a organismului
pacientului (sistemuluiimunitar)
3.Afectiunile neurologice, neuropsihice.
4.Tratament indelungat cu antibiotice sau
corticosteroizi pe cale orala.
mai frecvente sunt:
a)Gangrene pulpare
b)Pungi paradontale adinci cu traiect
serpinginos
c)Fracture dentare
2.Exacerbarea virulentei germenilor
patogeni,prin selectionarea unor tulpini
bacteriene in urma tratamentului indelungat
cu antibiotic,corticosteroizi

Etiopatogeie:
Agentii infectiosi se afla in relatii diferite cu organismul gazda:
-relatii de simbioza ,adica toleranta si stimulare reciproca.
-relati conditionat patogene
-relatii conflictuale.
Cei mai frecventi agenti infectiosisunt:streptococii,stafilococii,enterococii,diplococii,fusobacterii,levuri,clostridium perfringens etc.
5. Clasificarea afecţiunilor inflamatorii.
1. In dependenta de agentul infectios : 2. Infectii nespecifice:
-Infectie aeroba (stafilococi,steptococi, A. Odontogene:
a. A tesuturilor moi perimaxilare: -abcese a lojilor superficial,
pneumococi,klebsiela, bacilul coli)
profunde,periosoase. -flegmoane
-Infectie anaeroba : -celulita (infiltrat inflamator)
-neclostridiana: gram "+ "(peptococus, -pericoronarita
bacteroides fragilis,bacteroids melaninogenicus,s.a.) b. A tesuturilor dure(osoase): -osteita
gram " "(fusobacterii) -periostita
-clostridiana -osteomielita
(cl.perfringens,cl.edematicus,cl.septicum,cl.histolliticum -artrita temporo-mandibulara
c. Mixta -sinusita
-periodontita

3. Dupa forma clinica:

-acuta B Neodontogene: -furunculul, carbunculul fetei
-cronica -sialoadenita
-cronică în exacerbare -limfadenita
-hematomul
Infectii specifice:
a.actinomicoza
b.tuberculoza
c.sifilis
6. Evoluţia clinică a afecţiunilor inflamatorii
Procesul inflamator purulent trece prin urmatoarele etape de evolutie:
-Celulita acută (faza exudativa)
-Celulita cronica
-Stadiul de abces
-Stadiul de flegmon
I.Stadiu de inflamatie exudativa (celulitã acuta) - este prima II.Celulita cronicã - evolueaza la stagnarea
etapă de evolutie a procesului inflamator. inflamatici acute si neutralizarea toxinelor. Prin
Se caracterizeaza prin vasodilatatie si cresterea permabilitatii limitarea procesulai inflamator exudatul se
vaselor sanguine, diapedeza leucocitara, infiltrate leucocitarã si percepe ca un infiltrat, in care predomina
formarea unui exudat seros , ce contine un numar redus de congestia capilara, hemoragi difuze, numeroase
celule inflamatorii. leucocite si fibrinogen dispus in refea Clinic se
constata o cavitate micã cu puroi inconjurata de
Clinic - tumefactie dureroasã in zona factorului cauzal, un strat subtire de fesut de granulatie, moderat
tendintã extensiva, congestia tegumentelor, palpator suplu. dureros sau o colectie limitata inchistata, care
Starea generalã usor alterata, temperatura subfebrila,frisoane. printr-un cordon fibros duce la dintele cauza.
Celulita acută este reversibila, dar poate trece in faza cronica Starea generalà - normala.
- la infectia cu virulenta scazuta, sau dupã tratamente cu
antibiotice incorect conduse.
III.Stadiul de abces
Constituie o inflamatie purulentă localizata, circumscrisa, sub
forma unei cavitati pline cu puroi - constituit din țesuturi
necrozate, celule distruse, germent fagocitatii sau vii.
Exudatul purulent este delimitat de țesutul adiacent printr-o
bariera biologica celulara .
Puroiul stagnat reprezintá un mediu favorabil de cultura
pentru germenii piogeni.
Clinic de creșterea gradului de toximie, de febrã,
leucocitoza.Reprezintã toate semnele celsiene ale inflamației:
Rubor, Calor, Tumor, Dolor, si Functio leasa. Starea generală-
febra, frisoane, dureri, limitare functionalã a segmentului
anatomic afectar
Evolutia abcesului:
-se poate deschide spontan:
-spre remisie, detenninatà de conduita terapeutica:
-spre cronizare -eu formarea unei fistule:
-spre agravare - poate difuza in lojile vecine –flegmon.
IV. Stadiul de flegmon
Flegmonul este forma difuza a proceselor supurative. Se
caracterizeaza prin tromboza septica vasculara si necrozã
exinsã. La infectarea cu germeni anaerobi (Clostridium
perfringens) se acumuleaza cantitati mari de gaz, percepute
palpator ca crepitaii, iar continutul purulent de devenind de
culoare cenusiu-verzui cu miros fetid.
Caracterul principal este lipsa de delimitare a procesului septic.
Clinic local semnele Celsiene sterse. Palpator se percepe un
infiltrat dur, moderat dureros. Predomina dereglare funcționale.
Starea generala este grav alterata: lebra. cefalee, pierderea
capacitatii de munca, slabiciuni, inapetie, insomnie, schimbäri
in tabloul sangvin.-leucocitoza, mãrirea VSH -creste pină la 50
mm pe orã, lipsesc euzinofilele, devierea formulei leucocitare
spre stinga, sau pot fi depistate celule tinere (mielocite;
metamielocite 1-3) -limfopenia, neutrofilie80% se mar sus.
Un simptom de alerta este agitația bolnavului, caracteristicã
mai ales pentru infectia anaeroba, lipsa febrei.
7. Metodele de diagnostic ale afecțiunilor inflamatorii OMF.
Etapele examenului clinic clasic ale afectiunilor regiunii oro-maxilo-faciale :

1.Examenul subiectiv -Identitatea pacientului

-Acuzele
-Anamneza
2. Examenul obiectiv loco-regional
-examenul exobucal
-examenul endobucal

Concluzia preliminara si stabilarea examenului paraclinic.

3.Examen paraclinic
-Explorari radiologice- TC, IRM
-Punctia exploratorie
-Examen bacteriologic
-Sensibilitatea la antibiotic

Stabilirea diagnosticului definitiv si a planului de tratament.