Catedra de Oftalmologie

STRABISMUL

Student: Artiom Sabina S2103

Facultatea de Stomatologie,anul 3
Profesor: Jeru Ion
 Cuprins

1.Noțiune de Strabism
2.Clasificarea strabismului
3.Etiologia strabismului.
4.Strabismul concomitent
5.Strabismul paralitic
6.Metode de examinare.
7.Tratamentul strabismului
8.Metode de profilaxie ale strabismului

1
 1.Noțiune de strabism

Strabismul reprezinta o patologie

oculară, caracterizată prin devierea
unui ochi sau alternativ al fiecăruia
din ambii ochi, de la punctul comun
de fixare, sau de la paralelismul
axelor vizuale, și constă în dereglarea
vederii binoculare.
Harod Haydon

2
Strabismul, ca tulburare a vederii binoculare se manifestă
concomitent cu AMBLIOPIA - o scă dere a acuită ţii vizuale
datorată unei dereglă ri de dezvoltare a analizatorului vizual
care este reversibilă în cazul instituirii unui tratament
precoce.

În funcţie de valorile AV:

• Ambliopie de grad mic: 0,8-0,3
• Ambliopie medie: 0,3-0,1
• Ambliopie mare: sub 0,1

3
 Epidemiologie

Conform datelor literaturii de specialitate prevalenta strabismului in

populatia generala este situata între 2-6%, strabismul adultului avind o
freventa de 4-4,5%.

Organizaţia Mondială a Să nă tă ţii estimează că strabismul se întîlneşte la 2-3

% din populaţia – copii apare mai frecvent la vîrsta de 2-3 ani. . În Republica
Moldova conform datelor statistice şi dă rilor de seamă anuale în structura
nosologică oculară la copii luaţi sub supraveghere strabismul ocupă locul
trei şi constituie 15-20%.

Impactul strabismului este mai sever în grupa de vâ rstă de pâ nă la 20 ani

( 47,5 unită ţi faţă de 61 unită ţi în celelalte grupe de vâ rstă ), afectâ nd cu
predilecţie femeile ( 51,6 unită ţi, faţă de 71,04 unită ţi la bă rbaţi ) şi pacienţii
cu strabism convergent ( 54,4 unită ţi, faţă de 65,9 unită ţi la pacienţii cu
strabism divergent).
4
 Clasificarea strabismului

1. După criteriul patogenic:

· Strabism funcţional (concomitent)
· Strabism de cauza anatomică (muscular, orbitar)
· Strabism paralitic

2.În raport cu data apariţiei strabismului:

· Congenital
· Precoce (în primii 2 ani)
· Tardiv (după 3 ani)

3.În funcţie de sensul de deviaţie a axelor vizuale:

· Strabism convergent (ezotropie)
· Strabism divergent (exotropie)
· Strabism vertical (hiper- şi hipoforie)

5
4.În raport cu ochiul care deviază
· Strabism monolateral
· Strabism alternant

5.Dupa constanta deviatiei:

• Strabism latent (hetereoforia)

• Strabism manifest (heterotropia) ochiul este deviat in permanenta sau

intermitent - deviatia se manifesta la oboseala, stres, boala intercurenta
sau la acoperirea unui ochi.

6
7
 Etiologia strabismului

Factorii etiologici în raport cu mecanismele patogenetice

1. Factori care interesează echilibrul oculomotor:
a. anatomici
-modifică ri orbitare de mă rime şi formă ;
- distanţă intraoculară anormală ;
-anomalii musculoligamentare;
b. inervaţionali:
- modifică ri ale tonusului muscular oculomotor bazal;
- modifică ri ale reflexelor postulare;
2. Factori centrali senzoriali, insuficienţa sau absenţa fuziunii;
a.factori perturbatori:
-inegalită ţi senzoriale periferice;
-anizometropii; - anizeiconii;
- leziuni organice unilaterale;
- pareze secundare oculomotorii;
- insuficienţă de convergenţă
b. predispozanţi generali:
- ereditatea prin informaţie genetică ;
- boli intercurente;
8
 Factori cauzali ai strabismului functional

A. Generali:

1. Ereditatea – ambii părinţi strabici – riscul dezvoltării strabismului 45%

2. Naştere prematură – riscul dezvoltării strabismului 35%
3. Factori pshihici
4. Tulburări centrale la nivelul centrilor coordonatori ai motilităţii oculare.

B. Locali (oculari):
5. Factori anatomici orbitari şi intraorbitari:
– particularită ţi de formă şi de mă rime ale orbitelor
– particularită ţi anatomice ale muşchilor oculomotori etc.
6. Erorile de refracţie (HM – strabism convergent; M – strabism divergent)
7. Afecţiuni organice monoculare (tulburările mediilor transparente – ex.
cataracta; leziunile ale nervului optic şi retinei).

9
 Etiologia strabismului paralitic

• Postraumatic
• Afecţiuni vasculare
• Intoxicaţii exogene
• Tumori (orbitare, SNC)
• Postinfecţioase
• Afecţiuni metabolice
• Leziuni degenerative

10
 Caracteristica strabismelor concomitente
(funcţionale) şi a celor paralitice

Strabismul funcţional:
• indiferent de gradul deviaţiei strabice miscă rile globilor
oculari sunt pă strate în toate direcţiile.
• deviaţia strabică este constantă , indiferent de direcţia
privirii

11
 Strabismul paralitic:

1. reducerea sau absenţa miscă rilor globului ocular în

direcţia acţiunii muşchiului paralizat (respectiv
globul deviază în direcţia opusă acţiunii muşchiului
paralizat)
2. prezintă diplopie
3. deviaţia strabică este variabilă (se modifică ) în
funcţie de direcţia privirii

12
 Metode de examinare
• Anamneza
• Examen oftalmologic (AV)
• Biomocroscopia se pot depista leziuni la nivelul
pleoapelor,conjunctivei, sclerei, corneei, irisului și
cristalinului(cataracta)
• Mă surarea unghiului de deviere după Hirshberg
• Examenul stă rii senzoriale la testul cu culori (testul
Worth), la sinaptofor, testul Bagolini
• Determinarea refracţiei oculare
• Examinarea motilită ţii oculare
• Determinarea gradului deviaţiei strabice
• Examinarea VB 13
Sinoptoforul apreciază mă sura în care dezechilibrul
oculomotor influențează (deteriorează ) starea
senzorială , adică vederea binoculară .

14
 Tratamentul strabismului

1. Corecţia optică a
viciilor de refracţie
2. Tratamentul

ambliopiei:
 Ocluzie
 Stimulare
maculară
3. Exerciţii pentru
dezvoltarea
VB 15
 Principii de tratament.

· Tratamentul strabismului trebuie de iniţiat cît mai precoce posibil, adică

practic atunci cînd apare; există şanse mai mari de vindecare.
· Nu există un tratament unic al strabismului, ci o gamă largă de mijloace
terapeutice adaptate fiecă rui caz în parte.
· Tratamentul strabismului trebuie să se facă corect.
· Nu se va începe cu tratament chirurgical, tratamentul iniţial chirurgical
este o eroare, ducînd la eşecuri terapeutice.
· Scopul final al tratamentului constă în restabilirea vederii binoculare.
· Tratamentul aplicat corect înainte de vîrsta de 3 ani (vîrsta sensibilă a
analizatorului vizual) dă cele mai bune rezultate.

17
 Tratament chirurgical

1. Recesia 2. Rezecţia

-plasarea mai posterioară a locului de -scurtarea și atașarea mușchiului la

atașare a mușchiului pe globul ocular locul inițial de inserție.

18
 Indicaţii pentru chirurgia strabismului

· Strabism congenital şi concomitent cu unghi de deviere mai mare de 10º;

· Strabism mixt cu pareze şi paralizii
· Strabism asociat cu nistagmus.
· Strabism secundar postoperator.

19
 Profilaxia strabismului

· depistarea precoce a cazurilor.

· Examenele profilactice în masă , în gră diniţe şi şcoli
· instrucţiunea pă rinţilor şi a personalului educator şi didactic, în vederea observă rii şi
urmă ririi diverselor deficienţe, îndrumă rii celor în cauză spre serviciile de specialitate.
· Supravegherea copiilor cu hipermetropie, corecţia precoce a anomaliilor de refracţie.
· Crearea condiţiilor optime pentru respectarea modului să nă tos de viaţă în instituţiile
preşcolare, şcolare şi la domiciliu: gimnastică , plimbă ri la aer, iluminaţie suficientă la efort
vizual, alimentaţie raţională etc.
· În ce priveşte partea curativă , aceasta presupune asimilarea unor cunoştinţe de strictă
specialitate - strabologia.

20
 Bibliografie

• Strabismul la Copil,Protocol clinic național ,PCN 43,Chisinău 2017, Eudochia

Magdei, Corina Magdei.
• Strabismul adultului- aspecte clinice, Ala Paduca, Eugenia Vlas, Angela
Corduneanu.
• INFLUENŢA STRABISMULUI ASUPRA CALITĂŢII VIEŢII LA ADULTUL
STRABIC ,Veronica Gojan .
• Materialul cursului
• https://www.medlife.ro/articole-medicale/ce-este-strabismul-cele-mai-
frecvente-tipuri-de-strabism-cauze-tratament-oftalmologic-si-chirurgical.html

21