INFECŢIA ÎN

CHIRURGIE
 GENERALITĂŢI
INFECŢIA= Ansamblul tulburărilor funcţionale şi al modificărilor lezionale,
locale şi sistemice, produse de reacţia organismului la pătrunderea şi
înmulţirea germenilor patogeni sau deveniţi ca atare.

INFECŢIA CHIRURGICALĂ= Totalitatea acelor infecţii se pot fi influenţate prin

tratamentul chirurgical, aplicat la nivelul unde se manifestă procesul infecţios
( puroi ).
Are 4 caracteristici:
❖ Focarul infecţios este de regulă evident la examenul clinic
❖ Frecvent este polimicrobiană şi formează puroi
❖ Are caracter invaziv
❖ Focarul necesită incizie, debridare, drenaj, asociat cu tratament
medical
 ETIOPATOGENIE
Cauzele determinante:
❖ Germeni infecţiosi din mediul extern ( aer, apă, obiecte )= infecţie
exogenă
❖ Germeni infecţioşi din flora bolnavului = infecţie autogenă

Flora autologă ce colonizează organismul este de 3 feluri:

❖ Saprofită ( se dezvoltă pe substanţe organice moarte )
❖ Comensală ( pe tegumente şi mucoase în coexistenţă nenocivă )
❖ Simbiotică ( asociată organismului cu beneficiu de ambele părţi )
Tipuri de germeni ce pot produce infecţii chirurgicale :

Coci aerobi sau anaerobi, gram pozitivi sau negativi

Bacili aerobi sau anaerobi, gram pozitivi sau negativi, izolaţi sau în
asociaţie
 FACTORI FAVORIZANŢI:
GENERALI – unele stări patologice congenitale ( agranulocitoză, aplazia
timică, etc. ) sau dobândite ( tare organice ) şi de vârstele extreme

LOCALI – favorizează infecţiile: traumatisme diverse, corpi sau material

străin în plăgi, tuburi de dren, tulburări circulatorii, etc.

Mecanismul de producere a infecţiei chirurgicale este în raport cu

➢ Calea de pătrundere a germenilor
➢ Patogenitatea agenţilor
➢ Rezistenţa organismului
Calea de pătrundere poate fi:

a) directă – când plaga ia contact direct cu germenii din mediu, cavităţi

septice, tegumente, haine, instrumente nesterile

b) indirectă – germenii fiind vehiculaţi hematogen, limfatic, de-a lungul unor

interstiţii sau prin translocaţie parietală

Patogenitatea agenţilor infecţioşi se

caracterizează prin:

a) capacitatea de invazie

b) anularea mecanismelor de apărare ale organismului

c) producere de leziuni în celule şi ţesuturi

Rezistenţa organismului

Cuprinde totalitatea mijloacelor specifice şi nespecifice, a căror activitate

reunită realizează capacitatea de apărare în faţa agresiunii.

Prima linie de apărare = pielea sănătoasă care acţionează prin:

❑ Integritate

❑ Concentraţia de NaCl
A doua linie este reprezentată de:
❑ Sistemul de fagocite mobile şi fixe
❑ Anticorpi sintetizaţi de Ly B
Răspunsul organismului la agresiune este:
a) LOCAL – modificările din jurul focarului infecţios, în scopul distrugerii
germenilor şi limitării expansiunii. Participă:
➢ Microcirculaţia prin vasodilataţie
➢ Fagocitele şi complementul
➢ TNF
➢ Anticorpi care distrug celulele purtătoare de antigen
b) REGIONAL – intrarea în funcţiune a nodulilor limfatici care controlează
zona cu instalarea adenopatiei. Nodulii limfatici au 3 roluri:
➢ Filtru pentru germeni
➢ Distrugerea germenilor
➢ Formarea de anticorpi

c) SISTEMIC – cuplarea mecanismelor de apărare pe linia Ag-Ac.

Pierderea controlului local sau extinderea inflamaţiei conduce
la instalarea sindromului de răspuns inflamator sistemic SIRS cu
apariţia MOFS
 CLINICA
Infecţiile chirurgicale se manifestă prin semne locale şi generale în raport de
natura, virulenţa germenilor şi reactivitatea organismului.
Infecţiile acute- brusc cu predominenţa semnelor generale
Infecţiile cronice- debut lent sau urmarea unei infecţii acute

SEMNE LOCALE:

✓ Roşeaţa ( rubor ) – vasodilataţie locală

✓ Căldura ( calor ) – vasodilataţie şi activarea fluxului sanguin
✓ Tumefacţia ( tumor ) – exudat cu producere de puroi
✓ Durerea ( dolor ) – excitarea terminaţiilor nervoase
✓ Functio lesa –lezarea funcţiei segmentului respectiv
SEMNE REGIONALE:

➢ Limfangită – reticulară sau tronculară

➢ Adenita sau adenoflegmon – instalarea şi agravarea infecţiei în nodulii
limfatici

SEMNE GENERALE:

➢ Ascensiunea termică – poate depăşi 40°C ca răspuns la acţiunea

toxinelor şi antigenelor
➢ Frisonul – bacteriemia şi toxemia
➢ Tahicardia concordantă cu febra
➢ Alterarea stării generale ( astenie, adinamie, inapetenţă, etc. )
➢ Alte semne ( icter, erupţii cutanate, dispnee, etc. )
 EXPLORĂRI PARACLINICE
Se utilizează:

➢Frotiu din plagă sau secreţie, coloraţia Gram

➢Culturi din plagă sau secreţii, în aerobioză şi anaerobioză

➢Hemoculturi în cursul frisoanelor

➢HLG cu formula leucocitară

➢VSH

➢Uree, glicemie, transaminaze, etc.

➢Ultrasonografie în colecţiile profunde

➢Scintigrafii

➢CT sau RMN pentru colecţii purulente ale diferitelor organe profunde
 EVOLUŢIE - COMPLICAŢII
Evoluţia se face spre agravare cu invadarea ţesuturilor din jur cu tendinţă la
generalizare. Vindecarea spontană se obţine foarte rar în infecţii de gravitate
redusă.

Complicaţii:

❖Extensii locale

❖Distrugeri de ţesuturi vecine cu apariţia de hemoragii, miozite, osteite,

osteomielite, etc.
❖Septicemii, septicopioemii
 PRINCIPII DE TRATAMENT

TRATAMENTUL PROFILACTIC
Constă în:

o Evitarea traumatismelor

o Tratarea corectă a plăgilor sau a altor traumatisme

o Respectarea regulilor de asepsie şi antisepsie

o Igiena pielii

o Imunizări active
TRATAMENTUL MEDICAL

Constă în:

o Revulsii locale cu gheaţă sau antiseptice

o Antibioterapie administrată iniţial în raport cu germenele identificat pe

frotiu apoi în funcţie de sensibilitatea lui la antibiotice. În infecţii grave

se recomandă Ab cu spectru larg administrate parenteral

o Vaccinoterapia nespecifică

o Metronidazol în perfuzii în infecţiile cu anaerobi şi cu bacteroizi

o Tratament simptomatic: Analgezice, antipiretice, etc.

 TRATAMENTUL CHIRURGICAL

Pentru tratarea focarului, în raport cu natura şi gravitatea infecţiei de execută:

o Incizii în zona de infecţie care trebuie să fie largi

o Contraincizii în zonele situate la distanţă de incizie care să nu permită

retenţionarea puroiului

o Debridarea ţesuturilor ce formează septuri

o Excizia ţesuturilor necrozate până în ţesut sănătos

o Spălarea cavităţii cu soluţii antiseptice

o Drenaj cu lame sau tuburi

o Pansament
 CLASIFICAREA INFECŢIILOR
CHIRURGICALE
a) DIN PUNCT DE VEDERE EVOLUTIV:
❖ Acute: evoluţie rapidă, debut brusc, semne clinice generale
zgomotoase şi necesită tratament de urgenţă
❖ Cronice: simptomatologie mai ştearsă şi evoluţie mai trenantă

b) DUPĂ ÎNTINDEREA FENOMENELOR INFLAMATORII:

❖ Limitate – pe o zonă mică şi sunt izolate de ţesuturile din jur
❖ Difuze – cuprinde o zonă întinsă dintr-o regiune sau segment din
organism
❖ Generalizate – răspândite în tot organismul plecând de la un focar
septic
c) DUPĂ PROFUNZIMEA LEZIUNILOR:
❖ Superficiale – situate deasupra aponevrozei ( erizipel, celulită, fasciita
necrozantă, abces )
❖ Profunde – sub fascie sau cuprind toată grosimea peretelui ( gangrena
gazoasă, parietita )

d) ÎN RAPORT CU GERMENELE CAUZAL:

❖ Infecţii cu germeni aerobi, frecvent coci Gram pozitivi ce evoluează cu
manifestări clinice mai puţin zgomotoase
❖ Infecţii cu germeni anaerobi sau microaerofili în care predomină
clostridii sau bacteroizi care evoluează cu manifestări clinice
zgomotoase