Dr.

Viviana Aursulsei
CLASIFICARE SUFLURI
 patologice:
 organice – consecinţa unui defect structural (leziuni valvulare, defecte congenitale cu şunt
între cavităţi sau vase)
 organo-funcţionale – consecinţa unei afecţiuni cardiace severe prin:
 dilatarea cavităţii ventriculare cu dilatare secundară de inel valvular şi
insuficienţă de coaptare a valvelor atrio-ventriculare în sistolă (ex. insuficienţa
mitrală tricuspidiană);
 dilatare supra- sau infravalvulară a cavităţilor cardiace sau a vaselor mari.
 Exemple:
 insuficienţa aortică prin dilatarea aortei ascendente cu valve aortice normale; insuficienţa
pulmonară (suflul Graham-Steel) din stenoza mitrală severă cu hipertensiune pulmonară
şi dilatarea trunchiului arterei pulmonare ce nu permite coaptarea sigmoidelor pulmonare;
 suflul sistolic de însoţire din insuficienţa aortică severă în care orificiul valvular devine
relativ mic pentru volumul regurgitant mare.
 nepatologice:
 funcţionale – apar în caz de circulaţie hiperkinetică (creşterea vitezei fluxului sanguin, a
volumului sistolic, scăderea vâscozităţii sanguine sau a rezistenţei arteriale periferice) în
absenţa unei leziuni organice în: anemii, hipertiroidie, boala Paget, sindromul
hiperkinetic, fistulă arterio-venoasă etc.
 inocente (anodine) – apar la persoane sănătoase şi au origine extracardiacă.
CLASIFICARE SUFLURI
• sistolice (între zgomotul I Z1 şi zgomotul II Z2):
1.holosistolice (pansistolice)
2.mezosistolice – pot fi organice (de ejecţie), frecvent au mecanism funcţional
3.protosistolice – sunt mai rar întâlnite.
4. mezotelesistolice (“late systolic”): exemplul tipic este insuficienţa mitrală telesistolică prin prolaps de
valvă mitrală
 diastolice (între Z2 şi Z1):
 protodiastolice – sunt produse prin regurgitarea sângelui din vasele mari – aortă sau pulmonară în
ventriculul corespondent
 mezodiastolice –sunt numite sufluri de umplere (rulmente sau uruituri diastolice). Prototipul este
stenoza mitrală şi tricuspidiană.
 presistolice–produse prin accelerarea fluxului sanguin consecutiv sistolei atriale, printr-un orificiu
atrio-ventricular stenozat (stenoza mitrală şi tricuspidiană în ritm sinusal).
 continui: se produc în caz de şunturi cu gradient mare de presiune care persistă pe
parcursul întregului ciclu cardiac (sufluri continui de “maşinărie”). Cauza este:
 cardiacă: persistenţa de canal arterial, fereastră aorto-pulmonară, fistule arterio-venoase
coronariene, arteră coronară cu origine în artera pulmonară, anevrism de sinus Valsalva rupt în
cavităţile drepte etc;
 extracardiacă: fistule arterio-venoase pulmonare, stenoza unui ram al arterei pulmonare, coarctaţia
de aortă (prin dezvoltarea circulaţiei colaterale), freamăt venos
CARACTERIZAREA SUFLURILOR
 Orice suflu trebuie caracterizat din următoarele puncte de vedere:
 situaţia în ciclul cardiac – sufluri sistolice, diastolice, sistolo-diastolice;
 durata
 caracterele stetacustice:
 intensitatea – clasificare în 6 grade
 tonalitatea –joasă (ex. uruitura diastolică din stenoza mitrală), înaltă (suflul
diastolic de insuficienţă aortică)
 timbrul –dulce (frecvenţă înaltă şi amplitudine mică a oscilaţiilor) sau aspru
(frecvenţă joasă şi amplitudine mare a oscilaţiilor)
 distribuţia se referă la:
 sediu – echivalent cu focarul maxim de ascultaţie
 iradiere – există sufluri fără iradiere, cu iradiere limitată, sau cu iradiere
caracteristică
 manevre de influenţare a suflurilor (ascultaţie dinamică) – sunt clinice
şi farmacologice: respiraţia, manevra Valsalva (expir forţat cu glota
închisă), poziţia, efortul fizic, teste farmacodinamice
FOCARE DE ASCULTAŢIE