Semiologie cardiacă

Clinica Prof Dr Th Burghele

Focarele de auscultaţie
Auscultaţie
decubit dorsal-toate focarele
lateral stâng-mitrală,
poziţie şezândă-insuficienţă aortică
Elemente:
recunoaşterea S1, S2, interval sistolic, interval diastolic,
Descrierea zgomotelor: durată, intensitate, tonalitate
Ritm-regulat/neregulat
Concordanţa cu pulsul
Frecvenţă
Zgomote supraadăugate
 Stetoscopul

• Diafragmul: apăsat ferm pe torace; pt zgomotele

de tonalitate înaltă, S1, S2, insuficienţa aortică,
insuficienţa mitrală. Frecătura pericardică
• Pâlnia : pt zgomotele cu tonalitate joasă, S3, S4,
uruitura diastolică din stenoza mitrală
• Pâlnia aplicată ferm pe torace: diminua S3, S4;
• accentuează clicul mezosistolic şi clacmentul de
deschidere a mitralei
 Zgomotele normale
• S1: durată mai lungă-0,1-0,16 sec; (tum
– Intensitate mare; maximă, la vârf
– Tonalitate joasă
– Geneză: valvulară, musculară (contracţia mm ventriculare), vasculare (dilatarea aortei şi a a
pulmonare). Sanguine (vibraţii ale coloanei de sânge)
– Marchează debutul sistolei
• S2: durată mai scurtă: 0,09-0,10 sec; (ta)
– Intensitate mai mică; se aude cel mai bine la baza corduui
– Tonalitate înaltă
– Geneză: valvulară: componenta aortică apare înaintea celei pulmonare
– Marchează debutul diastolei
– Poate fi dedublat, mai ales în inspir
• S3: umplerea rapidă ventriculara
– Se aude la începutul diastolei
– Se aude cel mai bine la apex
– Fiziologic la tineri
• S4: contracţia atrială
– Se aude la sfârşitul diastolei, presistolic
– La tineri, fiziologic, dar mai rar decât S3
 Modificarea intensităţii zgomotelor cardiace
Diminuarea intensităţii
• Ambele zgomote cardiace:
– Obezitate, emfizem pulmonar, pleurezia stângă
– Pericardita lichidiană
• S1: insuficienţă cardiacă
– Infarct miocardic
– Bloc atrio-ventricular gradul l
– Insuficienţă mitrală
• S2: stenoză aortică
stenoză pulmonară
Accentuarea intensităţii:
• Ambele zgomote cardiace
– Tineri, sindrom hiperkinetic, hipertiroidism
• S1: stenoza mitrală (valva mitrală scleroasă dar mobilă), extrasistole (umplere diastolică
insuficientă)
• S2: HTA, aortită, ateromatoză aortică, insuficienţă aortică-la aortă; clangor aortic
hipertensiune pulmonară –la pulmonară
Intensitate variabilă a zgomotelor cardiace
• Bloc atrio-ventricular gradul lll-zgomot de tun
 Dedublarea zgomotelor cardiace
• S1: -insuficienţă aortică
– Extrasistole
– Stenoza mitrală
– Bloc de ramură stângă (secvenţa inversată, Tî apoi Mî), bloc de ramură dreaptă
– Fiziologic, la copii
• S2: -fiziologică, în inspir
– Largă: se accentuează în inspir: întârzierea închiderii sigmoidelor pulmonare:
• Bloc de ramură dreaptă
• Stenoză pulmonară
• Insuficienţă mitrală
• Defect septal ventricular
– Fixă: Aî precede Pî, intervalul dintre cele 2 componente nu este influenţat de respiraţie:
defect septal atrial
– Paradoxală: Pî precede Aî : accentuată în expir; în inspir diminuă sau dispare:
• Bloc de ram stâng
• Stenoză aortică
• Persistenţă de canal arterial
• S2 unic: hipertensiune pulmonară
 Zgomote suplimentare
Clicuri sistolice
• Apar in protosistolă (precoce) sau în mezosistolă
– Clicuri protosistolice: clic de ejecţie aortică: imediat după S1, la bază şi la apex; stenoza
aortică valvulară
clic de ejecţie pulmonară: la orificiuil a pulmonare: stenoza pulmonară
- Clicurile mezosistolice: prolaps de valvă mitrală: la apex: urmat de suflu mezotelesistolic de
insuficienţă mitrală; în inspir clicul se apropie de S1 şi suflul se alungeşte
Clicuri diastolice: numai la începutul diastolei; clic pulmonar: dilataţia a. pulmonare
clic pericardic: pericardita constrictivă
Clacmente diastolice:
• Clacmentul de deschidere a mitralei: zgomot protodiastolic sec, intens, cu timbru
pocnit, cu zona de auscultaţie maximă între apex şi apendicele xifoid
– Separat de S2 printr-un interval bine perceptibil
– Apare după dedublarea de S2 şi înainte de S3 (pe fonocardiogramă)
– În stenoza mitrală:valve scleroase dar mobile
– Dispare când stenoza mitrală este f strânsă sau cu calcificări importante valvulare (imobile)
• Clacmentul de deschidere a tricuspidei: intensitate mai mică, tonalitate mai joasă
– Stenoza tricuspidiană
 Zgomotele de galop
• Diastolice
• Galop protodiastolic: concomitent cu umplerea rapidă ventriculară
– După S2,
– Aceleaşi caractere cu S3 fiziologic, dar apare în alte condiţii: la vârstnici, tahicardici, cu alte ssemne de
insuficienţă cardiacă
– Poate fi stâng: insuficienţăp ventriculară stângă; se aude la apex
drept: insuficienţă ventriculară dreaptă, la baza apendicelui xifoid sau parasternal stâng, în sp 4
- În insuficienţa mitrală se aude S3 prin umplere rapidă, importantă a VS la începutul diastolei
• Galop presistolic: se percepe dacă pacientul este în ritm sinusal
– Reflectă hipertrofia ventriculară stângă
– Nu are semnificaţie de insuficienţă ventriculară stângă
– Apare în stenoză aortică, HTA, stenoză pulmonară
• Galopul de sumaţie:
– Unirea S3 cu S4: scurtarea diastolei (tahicardie9
alungirea conducerii atrio-ventriculare: bloc atrio-ventricular d gradul l
 Descrierea suflurilor

Sediul
Iradiere: vasele gâtului: stenoza aortică; axilă: insuficienţa mitrală
Intensitate
Timbru

Clasificare în funcţie de intensitate

Gradul l: intensitate mică, poate să nu fie auzit în toate poziţiile,
Gradul ll: se aude imediat după plasarea stetoscopului
Gradul lll: intensitate medie
Grad lV: intens, cu freamăt
Grad V: f intens, cu freamăt; se poate auzi şi cu stetoscopul parţial plasat pe torace
Grad Vl: intens, cu freamăt, se aude şi cu stetoscopul la oarecare distanţă de torace
Suflurile sistolice

Mezosistolic: Sufluri de ejecţie

: crescendo-
respectă S1,S2
descrescendo:
stenoza aortică

Sufluri de
regurgitare;
Pansistolic:
descrescendo
sau cu aceeaşi
intensitate:
insuficienţa
telesistolic mitrală
 Tipuri de sufluri sistolice
Organice:
• De regurgitaree: pansistolice sau descrescătoare; intensitate mare, tonalitate variabilă:
încep imediat după S1, pe care il atenuează:insuficienţa mitrală
• De ejecţie: crescendo-descrescendo (rombice), încep la un interval de S1 (timpul de contracţie
izovolumetrică): stenoza aortică (suflul poate fi precedat de clic când este stenoză valvulară);
intensitate mare, timbru aspru, rugos

Funcţionale:
• Ocupă parţial sistola, intensitate mică, nu au freamăt, nu iradiază, se modifică cu poziţia (scad în
ortostatism), timbru dulce, muzical, se modifică în timp; apar la tineri, cu tahicardie,
hipertiroidism, febră, anemie (creşterea vitezei fluxului sanguin)

Organo-funcţionale: apar prin dilatarea cavităţilor şi a orificiilor valvulare, fără leziuni propriu zise ale
valvelor: insuficienţa mitrală, insuficienţa tricuspidiană
Nu au caracteristici stetacustice; sunt mai puţţin intense şi, de obicie, fără freamăt; se ameliorează
o dată cu ameliorarea bolii de fond
 Efectele modificării de poziţie asupra unor
sufluri cardiace
Ortostatism; Valsalva: scade întoarcerea venoasă, scade TA, scade rezistenţa vasculară
periferică:
•Prolaps de valvă mitrală: clicul apare mai devreme în sistolă; suflul sistolic se
alungeşte şi devine mai intens
•Cardiomiopatia hipertrofică: creşte intensitatea suflului sistolic
•Stenoza aortică: scade intensitatea suflului sistolic

Poziţia ghemuită; după Valsalva: efecte inverse asupra suflurilor menţionate

Respiraţie: suflurile produse în inima stângă se aud mai bine la sfârşitul expirului (sunt mai
puţin atenuate de aerul din plămâni)
Suflurile din cordul drept se aud mai bine la sfârşitul inspirului (creşte întoarcerea venoasă):
manevra Rivero Carvallo
 Suflurile diastolice

La începutul diastolei: insuficienţa

aortică, insuficienţa pulmonară (sufluri
de regurgitaţie): tonalitate înaltă,
intensitate joasă
La un interval după S2 : stenoza
mitrală (uruitura ) , stenoza
tricuspidiană (sufluri de ejecţie
atrială):tonalitate joasă, intensitate
mare
Presistolic (stenoza mitrală):
intensitate mică, tonalitate înaltă

Suflurile sistolo-distolice: persistenţa de canal arterial,

sufluri venoase
 Frecătura pericardică
• Componentă sistolică şi distolică
• Pericardita uscată
• Caractere:
– variabilitate în timp,
– îşi schimbă sediul de auscultaţie,
– se aude aproape de ureche (*se naşte şi moare pe loc*),
– nu iradiază,
– este *călare *pe zgomotele cardiace,
– se aude pe marginea stângă a sternului, spre baza inimii
– Uneori are 2-3 componente: sistolic.protodistolică, presistolică