Semiologie Chirurgicală Curs 7 – Infecțțiile.

Curs 7

INFECȚIILE

Infecțiile reprezintă totalitatea reacțiilor organismului, locale și generale, anatomo-clinice și

umorale produse prin pătrunderea, dezvoltarea și acțiunea germenilor patogeni sau a toxinelor acestora la
nivelul organismului.

Două mari categorii:

- Infecții medicale
- Infecții chirurgicale

Caracteristicile principale ale infectiilor chirurgicale sunt:

- etilologia pluri microbiană
- focarul infecțios ce se dezvoltă local, cu posibilitatea de generalizare
- depistarea facila prin examen clinic local și paraclinic
- tratament chirurgical - conduita terapeutica chirurgicala prin abordul infectios

ETIOPATOGENIE
A. germeni implicați
B. reacția de apărare
C. mediu-teren (al pacientului) – ce are în plus sau în minus față de mediu
D. condiții tehnice, gesturi chirurgicale

A. Germenii patogeni implicați

- bacterii – aerobe (stafilococ, streptococ) și anaerobe – frecvent IC
- micelii – rar IC
- virusuri – rar IC

Factorii conditionanti ai infectiilor chirurgicale:

- germenul patogen (microorganismul)
- poarta de intrare (terenul local)
- macroorganismul (terenul sistemic)

Germenul patogen/microorganismul
- virulenta microbiană
o este puterea de dezvoltare, multiplicare și de agresiune a germenilor la nivelul
organismului;
o dată de toxinele microbiene (exo- și endotoxine) și de agresine (rezistența la digestie intra-
Page4

leucocitară, elaborarea de toxine distructive, multiplicarea nr. de paraziți pe medii vii)

 Semiologie Chirurgicală Curs 7 – Infecțțiile.

o agresinele asigură implantarea și protecția microorganismelor împotriva mecanismelor de

aparare ale macroorganismului, precum și difuziunea germenilor în țesuturi.
o toxinele au potențial toxic asupra metabolismului celular.
- patogenitatea - puterea (capacitatea) germenilor de a produce infecții;
depinde de
o caracteristicile specifice ale acestora (germenii saprofiți nu produc infecții),
o anumite conditii specifice locale
- asocierile microbiene - constituie un factor de gravitate în infecții (ex. asocierea b. tetanic cu alți
germeni piogeni conferă tetanosului o evoluție gravă)
- numarul germenilor - probabilitatea apariției infecției este direct proporțională cu numarul
germenilor (pana la un anumit prag)
- timpul de contact al germenilor la poarta de intrare

Poarta de intrare = de leziunea tisulară (soluția de continuitate) și intervine prin

-  reacțiilor locale de răspuns și aparare ale organismului la agresiunea microbiana.
- aici se decide evoluția ulterioara a infecției.
- țesuturile – receptivitate diferită la infecții,
o țesuturile cu vascularizație bogată, bine oxigenate, se infectează mai rar (plagile cervico-
faciale),
o țesuturile zdrobite au o rezistență scazută la infecții, ischemia tisulara fiind factor
agravant.

Macroorganismul intervine prin  reacțiilor generale, adăugate la cele locale, ca raspuns la

agresiunea microbiană.
„Terenul” pe care se dezvoltă infecția = puterea și eficiența mecanismelor imunitare (umorale și celulare).
Sexul, vârsta, starea fizică, anemia, bolile cronice asociate, medicația imunosupresivă, diabetul sunt
factori ce afectează puterea de aparare.

B. Reacția de apărare
- locală
- generală

Reacția de apărare locală

- epiteliu de protecție
- pH digestiv (depinde de)
o soluția de continuitate
o vascularizație – flux circulator
o delabrare tisulară (contuzie): microcirculație – sigilare – limfangită
- imunitate locală
- apărarea celulară
o chemotaxie
Page4

o PMN
 Semiologie Chirurgicală Curs 7 – Infecțțiile.

o macrofage

Reacția de apărare generală

- sistem fagocitar, imun, complement, coagulare, kininic

Prima linie – la nivelul porții de intrare – leucocite și macrofage.

- fagocitoza este un mijloc de apărare nespecifică în cadrul reacției inflamatorii locale = digestia
intracitoplasmatică a bacteriilor de catre fagocite - contribuie la formarea puroiului ca urmare a
morții leucocitelor (material necrotic celular).
- diferite situatii patologice, cum ar fi diabetul , leucemiile, șocul, anemiile împiedică desfășurarea
în condiții optime a fagocitozei și favorizează dezvoltarea unor infecții grave.
A 2-a linie – sistemul reticulo-histiocitar SRH
- macrofagele intervenind în prezenta opsoninelor – citokinine – factorul de necroză tisulară,
interferon
- Local apar modificari vasomotorii în cadrul inflamației prin eliberarea de substanțe
vasodilatatoare locale (kinine) și se produce vasodilatația arteriolo-capilară, ce explică semnele
celsiene (dolor, rubor, calor), precum și staza și diapedeza care realizeaza edemul.
- Ganglionii limfatici actioneaza ca un filtru regional, la nivelul caruia vor fi reținute
microorganismele de catre PMN si macrofage.

A 3-a linie de apărare – răspunsul imun general are loc prin activarea celor doua linii principale ale
imunității: cea celulară (limfocite) și cea umorală (proteine). Imunodepresia prezenta în diverse afecțiuni
sau indusă iatrogen (chimioterapie anticanceroasa) favorizează dezvoltarea unor infecții foarte grave.

C. Mediu/Teren – influențat de
- șoc
- vârstă
- nutriție
- tip de traumatism
- vascularizație – artere, anemie, diabet, TBC
- neoplasm +
- imunodeficiență
- imunosupresie

D. condiții tehnice, gesturi chirurgicale – gesturi chirurgicale grăbite duc la agravare

Evoluție clinică

Etape:
Page4

1. contaminarea microbiană - implică existența unor leziuni mecano-tegumentare (soluții de

continuitate) – poarta de intrare
 Semiologie Chirurgicală Curs 7 – Infecțțiile.

2. incubația - timpul scurs de la contaminare până la declanșarea infecției. Depinde de specia,

virulența, patogenitatea germenilor, de calitatea reacțiilor locale de apărare.
3. faza bacteriologică (preclinică) - se evidențiază prin izolarea endotoxinelor circulante. Este etapa
dinaintea apariției semnelor clinice.
4. faza de debut - semnele clinice încep să se manifeste, fără a putea vorbi despre existența unui
tablou clinic clasic infecției.
5. faza de infecție declarată - cu tablou clinic manifest. Semne clinice locale și generale;

Semnele locale
- semne celsiene
o durerea (dolor) - produsă prin excitarea terminațiilor nervoase ale durerii de către
modificările inflamatorii de la nivelul plăgii infectate, în special de anoxie și edem.
 Durerea poate fi descrisă diferit: pulsatilă, tensiune, arsură, usturime.
 Are caracter progresiv până la formarea colecției și scade în intensitate până la
dispariție odată cu evacuarea acesteia.
 Adesea este accentuată prin compresie sau prin menținere în poziție declivă.
o creștera temperaturii locale (calor) - apare în localizările superficiale și produce o
activitate metabolică și circulatorie crescută în cadrul inflamației.
o roșeața (rubor) - se datorează hiperemiei intense și apare numai în cazurile în care este
atinsă și pielea. Rezultatul dilatațiilor arteriolo-capilare este stagnarea sanguină la nivelul
inflamației (staza).
Durerea și roșeața sunt semne locale de debut ale infecțiilor.
o tumefacția (tumor) – însoțește infecțiile țesuturilor moi. Prin modificarea permeabilității
vasculare de catre substanțele active eliberate local, în cadrul inflamației se produce
exudat fibrinoleucocitar și seros în spațiile interstițiale. Clinic, acumularea lichidiană
intratisulară se exprimă prin edem depresibil la palpare.
o Impotența funcțională (functio laesa) - se adaugă principalelor semne celsiene și constă în
reducerea capacității funcționale a segmentului lezat prin imobilizare reflexă sau
voluntară. Pentru diminuarea durerii produse prin acțiunea de distensie a exudatului
inflamator apare (în special la nivelul membrelor) poziția antalgică. Această impotență
funcțională nu trebuie confundată cu cea produsă prin lezarea structurilor anatomice
(tendoane, nervi, sistem osos)

+/- fluctuență = fenomen prin care țesuturile par să fie lichide sub tegument
- arată că în zona respectivă e puroi (țesut necrozat)

Semne generale = răsunetul infecțiilor la nivelul întregului organism

- depind de caracteristicile patogenice ale agenților infectanți, precum și de reacția generală de
răspuns a organismului la agresiune.
o febra - este un simptom inconstant,
 dar de cele mai multe ori prezent în infecții,
 necaracteristic acestora (exista și alte tipuri de ascensiuni termice în afara celor din
Page4

infecții)
 Semiologie Chirurgicală Curs 7 – Infecțțiile.

 se datorează perturbării nivelului prag al centrilor termoreglării (termogenezei si

termolizei) de catre substanțele pirogene eliberate în curentul sanguin de la
nivelul infecției.
 caracteristicile curbei febrile diferă în funcție de agentul patogen, tipul infecției și
reactivitatea organismului.
o frisonul - reprezintă o reacție neuro-endocrino-vegetativă
 = eliberarea bruscă în circulație a substanțelor pirogene.
 frison solemn (prim semn care însoțește febra, ca în erizipel),
sau
 manifestare în formele grave ale infecțiilor (septicemii)
o pulsul - modificările pulsului sunt variabile,
 pulsul normal în infectiile minore
 tahicardie în infecțiile grave.
 variații în amplitudine și viteză ale undei pulsului, așa ca în stările toxico-septice.
o alte semne generale –
 astenie,
 cefalee,
 tulburari dispeptice,
 tulburari neuro-psihice,
 putandu-se ajunge in cazuri extreme pana la starea de coma.
o Semne biochimice
 Leucocite crescute
 Tablou sangvin modificat
 VSH crescut
 MSOF (multiple systemic organ failure) – ficat, rinichi;

Diagnostic
- clinic
- paraclinic
o frotiu gram
o cultură + examen bacteriologic
o antibiogramă (rezistența microbiană)
o leucocite marcate
- evoluție
o progresiune
 locală
 locoregională
 regională
 septicemie
o regresiune – IC regresionează foarte rar!!!

Tratamentul IC
Page4

Profilactic
 Semiologie Chirurgicală Curs 7 – Infecțțiile.

- asepsie-antisepsie
- nivel educativ și economic
- tratament prima corect
- tehnica operatorie
- antibiotice profilactice – în general NU – comprese revulsive

Curativ
- local
o debut – retrocedarea (resorbția) procesului inflamator – comprese revulsive aplicate la
nivelul leziunii favorizează resorbția
 comprese revulsive – favorizează resorbția edemului din zona respectivă –
compresă cu EtOH diluat (½ EtOH, ½ H2O)
o favorizarea formării colecțiilor comprese calde grăbesc evoluția spre formarea colecțiilor
o în faza de colecție constituită (abcedare), evacuarea colecției prin incizie și drenaj este
obligatorie, încercarile de aplicare a unui tratament conservator (antibioterapie) dau
invariabil greș și constituie un factor de complicare al evoluției (în lipsa tratamentului
chirurgical).
o Risc de infecției și generalizare – măsuri de tratare a plăgilor, pentru a preveni infecția,
prin indepărtarea corpilor străini, a fragmentelor de țesut traumatizat, zdrobit, necrozat

- General – indicat în formele de infecție în care acțiunea locală este insuficientă pentru a asigura
vindecarea = aplicarea unor măsuri cu caracter etiologic (administrare de antibiotice si
chimioterapeutice)
o Antișoc
o Antianemic
o Umoral – DZ
o Antibiotic – etiologic, patogenic
o Imunologic
o Simptomatic – durere, tulburări generale

Cele „7 păcate” în practica antibioterapiei (dupa M. Angelescu) sunt:

1. Lipsa diagnosticului clinic de infecție (nu întotdeauna febră=infecție=antibiotice)
2. Nefolosirea sau interpretarea greșită a datelor de laborator (adminstrarea de antibiotice
înaintea recoltărilor de germeni)
3. Indicații nejustificate - indicarea antibioticelor în boli în care acestea sunt contraindicate –
ineficiente în boala respectivă
4. Alegerea greșita a antibioticului sau asocierea greșita a acestora
5. Greșeli în conducerea tratamentului (dozaj, durata de administrare greșită)
6. Utilizarea abuzivă a antibioterapiei în scopuri profilactice
7. Greșeli în tehnica de administrare
Page4

Clasificarea infecțiilor chirurgicale

 Semiologie Chirurgicală Curs 7 – Infecțțiile.

- după evoluția clinică

- după răsunetul asupra organismului
- după timpul în care devin manifeste

DUPĂ EVOLUȚIA CLINICĂ

1. Infecții acute
2. Infecții cronice

Infecțiile acute se caracterizează prin:

- debut brusc
- manifestări fizice locale sau generale cu caracter evolutiv
- caracter nespecific (acelaș tablou clinic poate fi prezentat de o gamă variată de germeni - ex:
abcese, flegmoane cu etiologii diferite)
- în anumite tipuri de infecții, cu toate că acestea sunt nespecifice, există posibilitatea cunoașterii
agentului etiologic conform unor criterii probabilistice de frecvență și repetare (ex.: panaritiu-
stafilococ, erizipel-streptococ)
- infecțiile acute pot fi localizate sau generalizate:
o infecțiile acute generalizate, gravitatea și complexitatea lor (septicemii, septicopioemii)
pun în pericol viața pacientului și trebuiesc tratate în secții de terapie intensivă
o infecțiile acute localizate constituie o cauză frecventă de morbiditate, determinând scădera
capacității de muncă și uneori sechele funcționale. De aceea se va insista asupra lor, ele
intrând adesea în atenția medicului generalist practician.

O clasa distinctă, ce se situează atât în sfera infecțiilor acute localizate, cât și a celor acute
generalizate, o constituie gangrena gazoasă și tetanosul, acestea evoluând cu manifestari grave, atat
locale, cât și generale.
Posibilitatea generalizarii infectiilor acute localizate în cazul unor complicații ale acestora (tratament
impropriu, insuficienta imunitara la imunodeprimati).

Infectiile cronice se caracterizeaza prin:

- debut insidios
- evoluție trenantă de tip medical
- caracter specific - sunt produse întotdeauna de catre același agent microbian (ex. TBC
osteoarticular, visceral)
Page4
 Semiologie Chirurgicală Curs 7 – Infecțțiile.

- numai diferite localizări ale acestora se supun unui tratament chirurgical (ex. abcesul rece
tuberculos, gomele ulceroase sifilitice in faza a III-a a bolii)
- există posibilitatea transformării caracterului acut al unei infecții către infecția cronică
o în cazul lipsei unui tratament antibiotic și/sau chirurgical corect aplicat la bolnavii cu
echipament de apărare insuficient

DUPĂ RĂSUNETUL ASUPRA ORGANISMULUI

1. Infecții autolimitante - bolnavul se vindecă fara tratament
2. Infecții importante care necesită tratament – vindecarea se face în funcție de promptitudinea și
corectitudinea tratamentului instituit (infecții acute nespecifice)
3. Infecții cu prognostic grav (în ciuda tratamentului efectuat) cu evoluție fulminantă: celulite
retroperitoneale, mediastinite.

DUPĂ TIMPUL ÎN CARE DEVIN MANIFESTE

1. Infecții chirurgicale preoperatorii (cu pista de intrare cunoscută sau necunoscută)
2. Infecții chirurgicale intra-operatorii - microbii invadează organismul în timpul actului
chirurgical,
a. Infecții operatorii ce pot surveni în cazul nerespectării normelor de asepsie și antisepsie
b. Infecții operatorii ce nu pot fi prevenite:
i. diseminarea unor focare superficiale (stafilococii cutanate) sau profunde (abcese
peritoneale, pulmonare),
ii. diseminarea germenilor la nivelul intestinului, mucoaselor respiratorii și genitale
3. Infecții chirurgicale în postoperator – complicații ale operațiilor sau ale tratamentului
postoperatoriu:
a. Infecții ale plăgilor chirurgicale
b. Infecții ale căilor respiratorii
c. Infecții ale căilor urinare
4. Infecții chirurgicale acute
a. Localizate – se referă mai mult la tegument – epiderm, derm, hipoderm
b. Generalizate

Infecțiile chirurgicale acute localizate

Se împart în:
- Piodermite – epiderm + derm – supurații ale tegumentului și anexelor sale
o Erizipel
o Foliculită
o Furuncul
o Hidrosadenită
- Piocelulite - țesut celular subcutanat - grăsime
Page4

- Supurații cu localizare speciala: supurații ale degetelor și mainii (vezi capitolul respectiv)
 Semiologie Chirurgicală Curs 7 – Infecțțiile.

Etiologie:
flora saprofită: stafilococi și streptococi
- Stafilocociile se caracterizează prin
o tendința la localizare,
o aspectul puroiului - galben cremos.
o originea infecțiilor se situează la nivelul glandelor sudoripare și sebacee (primele
infectate)
- Streptocociile au drept agenți etiologici streptococul hemolitic piogen si streptococul α-hemolitic;
o agresivitatea echipamentului enzimatic;
o rezistență crescută față de apărarea antiinfecțioasă a streptococilor,
o tendință la extindere regională și sistemică
o caracter necrozant – mai important decât supurația (mortificarea țesuturilor este mai mare
și mai importantă decât supurația)

1. PIODERMITE:
= supuratii ale tegumentului si anexelor lui
Forme clinice:
- erizipel
- foliculita - infectia din jurul foliculului pilos
- furuncul
- hidrosadenita - infectia glandei apocrine sudoripare

 Erizipel:
Agentul infectios: streptococul beta hemolitic.
Etiologie: plaga, teren vascular patologic (vasc periferica slaba generata fie de sindromul posttrombotic,
fie de diabet zaharat).

Clinica:
a) Faza de prodrom: febra, frison, durere pruriginoasa intr-o anuita zona a teg.
b) Faza de placard: (afectare a epidermului si dermului care se edematiaza si devine mai gros si mai
dur) → poate fi:
- eritematos (mai rosiatic la culoare)
- flictenular-bronzat (e cu flictene pe el iar tegumentul poate sa fie mai inchis la culoare)
- flegmonos (acele flictene sunt pline de puroi)
- necrotic (cand tegumentul este afectat in mod aproape definitiv
Tratament: antibiotic!! - penicilina. Uneori sensibil doar la oxacilina.

 Foliculita
Agent infectios: stafilococul, rareori fungi (apar la imunodeprimati)
Etiologie: infectia radacinii firului de par (infectia epiteliului radacinii, nu trece de radacina).
Page4

Foliculul pilos poate constitui sediul dezvoltarii unor germeni, iar consecinta va fi aparitia unei inflamatii
 Semiologie Chirurgicală Curs 7 – Infecțțiile.

la niv radacinii firului de par.

Favorizata de leziuni ale pielii sau leziuni la niv foliculului pilos (epilatul sau hainele care irita pielea pot
produce leziuni la niv foliculilor pilosi, dar si transpiratia, uleiurile sau machiajul).
Clinica: La inceput apare o roseata la radacina uneia sau mai multor fibre de par invecinate, insotita de
durere si prurit.
Ulterior zonele rosii, inflamate, se transforma in pustule sau umflaturi ce contin puroi si sunt
insotite de o senzatie de usturime. Acestea se rup la un moment dat si din ele se scurge sange si puroi.
Unele pustule se dezvolta in foliculi mai profunzi, sunt mai mari si mai dureroase (terminatii
nervoase mai multe). Ele se pot transforma in furuncule si pot fi insotite de febra si alterare a starii
generale.
Tratament:
- nu e necesar, vindecare spontana
- dermatologic, unguente cu antibiotic, antiseptice, laser HLLT (high level laser teraphy)
- profilactic

 Furuncul:
Ag infectios: stafilococul necrozant.
Etiologie: generat dupa traumatismele locale ale foliculului pilos (stoarcere acnee).
Clinica:
- flictena - cu lichid (puroi)
- ulceratie - flictena ulcerata
- necroza foliculara (burbion) Zona necrotica se comporta ca un dop care se desprinde = burbion.
Forme clinice speciale:
1) Furunculul fetei:
- !!!atentie sinus cavernos. Cand la fata se produce un furuncul, trebuie avut la tratament in vedere mai cu
atentie decat unul din zona fesiera. Acest furnucul isi trimite elementele necrozante catre interior si pot sa
apara complicatii ireductabile cu deces - la cativa cm se gaseste sinusul cavernos care poate sa genereze
inclusiv infectii cerebrale cu deces prin tromboflebitele de trunchi cavernos.
2) Carbuncul (forma antracoida) - pete negre pe tegument:
- ceafa, dorsal, sternal
- confluenta de furuncule
Teren: → diabet zaharat, obezitate, igiena necorespunzatoare
Tratament:
- incizie, excizie tesuturi necrozate
- drenajul zonei respective
- daca recidiveaza se face autovaccin (caracter profilactic).
 Hidrosadenita:
Ag infectios: stafilococ.
Etiologie: leziuni al eglandelor sudoripare apocrine.
Clinica: leziuni multiple in diferite faze de evolutie!!!
Localizare: axila, sau regiune inghinala.
Este o afectiune recidivanta!!!! datorita asocierii de factori favorianti!!! → cantitatea de sudoratie,
obiceiuri igienice, tipul de haine, perioada de timp la care le schimba).
Tratament:
- profilactic: lenjerie cu material absorbant bumbac, radio terapie (roentgen), autovaccin
Page4
 Semiologie Chirurgicală Curs 7 – Infecțțiile.

- curativ (chirurgical): incizie, drenajul supuratiei

Toate aceste infectii se trateaza initial cu antibioterapie (pt a delimita procesul infectios) si dupa 48-72h
se face tratamentul chirurgical.

2. PIOCELULITE:
=supuratii ale tesuturilor celulare cutanate de la extremitati (abcese si flegmoane)
- supuratii ale seroaselor: empiemul pleural si artrita. (empiem= acumulare de puroi într-o cavitate a org)
- supuratii parenchimatoase: abcese viscerale
- are 4 forme clinice:
- Abcesul cald
- Flegmonul
- Tetanosul
- Infectii acute necrozante

 ABCESUL CALD:
Clinica: evolutie - 3 etape:
Forma presupurativa:
- durere
- impotenta functionala
- roseata (semne celsiene)
Forma supurativa: - fluctuenta
- semnul cojii de portocala dat edemului dermic → se obs in special la abcesele
fesiere.
Forma de evacuare ± extensie:
→ fistulizarea abcesului - isi creaza singur o cale de acces spre ext.
Forme clinice:
- abcesul in “buton de camasa” = in general abcesele pot fistuliza si disemina in profunzime.
- abcesul fesier - dupa injectiile intramusculare
- mamar - cand mama alapteaza
- perineal - in urma unor deficiente de igiena
Tratament:
- revulsie (resorbtie)
- incizie
- drenaj
± antibiotice (putem da sau nu antibiotice - se da ulterior)
Abcesul este mai extins decat furunculul!!!

CELULITA
= afectarea/inflamarea tesutului celular subcutanat din jurul unei infectii
= reactie a tesutului celular din jurul unei infectie (reactie a unui abces, flegmon,furuncul)
= mod de afectare a tesutului grasos din jurul unei infectii localizate
Nu e nici abces nici o infectie ci o reactie inflamatorie a tes din jurul infectiei.
Page4
 Semiologie Chirurgicală Curs 7 – Infecțțiile.

 FLEGMONUL:
Ag infectios: streptococ, stafilococ.
Evolutie clinica: vizibila in 4 etape clinice pe care le putem observa:
1) Invazie microbiana:
- edem
- limfangita
- adenopatie (microbii migreaza in noduri => adenopatie)
(= nume dat bolilor glandelor sau ale ganglionilor limfatici, care se manifestă prin creșterea în volum și
inflamarea acestora)
2) Inflamatie:
Faza clinica de inflamatie este caracterizata de:
- existenta puroiului difuz
- necroza incipienta
3) Necroza a tesuturilor:
- supuratie (exteriorizare sub forma de puroi a tesuturilor necrozate)
- extensie - faza suplimentare in care supuratia se intinde si necroza se intinde
- sfaceluri - portiuni mai mari de tesuturi necrozate se elimina
4) Reparatie a tesuturilor:
- cicatrici minime
- sechele functionale (pt ca infectia distruge mm, tendoane, vase, nervi)

Tratament:
- incizie
- drenajul zonei respective (favorizam elib catre exterior a tesuturilor necrozate si a microbilor ca sa nu
permitem in continuare extensia acestei infectii)
- ± antibiotice
Bisturiul = cel mai bun antibiotic.
Flegmoanele NU SE SUTUREAZA, se lasa sa se vindece in cadrul unei vindecari secundare si daca obs
ca evolutia este clinic aseptica - putem trece la o vindecare tertiara printr-o sutura facuta ulterior.

 TETANOS:
Ag infectios: bacilul tetanic , gram + si sporulat - rezista foarte mult in conditii de mediu nefavorabil.
Patogenie:
Bacilul este un germen teluric (se gaseste in praf / pamant). Orice plaga care se produce intr-un mediu cu
contaminare telurica → poate sa existe si acest bacil tetanic sub forma de spori
Bacilul odata inoculat in organism, prolifereaza la sediul inocularii. Produce niste toxine neurotrope cu
fixare stabila

Tetanospasmina:
- neuron motor (blocaje de sinapse inhibitorii)
- se fixeaza pe neuronii motori (gama) din coarnele ant ale MS, => blocajul exagerarii unor miscari (prin
sinapse inhibitorii) → Spasm muscular + hiperreflexie.
Tetanolizina:
- cardiotoxica minor
Page4
 Semiologie Chirurgicală Curs 7 – Infecțțiile.

- hemolitica

Clinica:
Debut general:
- spasme
- rahialgii (contractia musc paravertebrale care oboseste in timp)
- convulsii
Semne dependente de poarta de intrare:
- trismus (inclestarea muschilor mimicii si masticatori)
- ortotonus (pacientul sta ca o scandura in pat)
- opistotonus (cand pacientul e si mai spasmat si se sprijina pe occipital si calcaie)
- paralizie a mm. respiratori → laringo-asfixie.

Tratament:
Local: - orice plaga sa fie imediat excizata, dezinfectata, spalata cu cloramina, apa oxigenata etc.
General:
Profilactic:
- nespecific (sa evitam sa ne accidentam in medii etc.)
- specific : complet (de la nastere), incomplet - nesigur (vaccinare)
Curativ : introducem Ig AT (antitetanus) + miorelaxante
Cand avem semne clinice → pacientul este pe moarte.

 INFECTII ACUTE NECROZANTE:

(la limita dintre infectiile acute locale si acute sistematice).
Au caracteristici de infectii locale dar au si tendinte de generalizare.
→ Fasceita necrozanta.
→ Gangrena streptococica.
→ Gangrena gazoasa (clostridium)
→ Gangrena sinergica bacteriana (cand exista o sinergie bacteriana →aerob + anaerob)
→ Mionecroza clostridiala (tip muscular)
→ Gangrena Fournier (apare in zona perineala / perirectala)

Ag infetiosi: anaerobi ± aerobi => O2 scazut.

Factori favorizanti ai aparitiei acestor tipuri de infectii necrozante:
- distructie tisulara la care se adauga si poluarea acestora de tip microbian intensa
- nevoie de hipoxie care la randul ei poate sa produca ischemie a tesuturilor sau strict de ischemia
tesuturilor la care se adauga si poluare
- asocierea cu aerobi (consum O2)
- teren: - imunitar slabit
- zona anorectala (intens poluata microbian)
Clinica:
Semne clinice locale:
- durere: ca si cum pansamentul il strange (zona respectiva se edematiaza rapid)
→ ma doare ghipsul etc.
- edem
Page4

- aparitia de secretie fetida (foarte urat mirositoare)

 Semiologie Chirurgicală Curs 7 – Infecțțiile.

- aparitia de crepitatii (senzatie ca si cum calcam zapada proaspata)

- aparitia de necroza cutanata tegumentara
- la radiografie obs semne ca in interior exista bule de aer / gaz
- masa musculara herniaza (iese m. prin plaga)
Semne clinice generale:
- soc (in general toxico-septic)
- MSOF (ficat, rinichi, plamani, inima)
- lipsa de raspuns la tratament

Tratament:
Profilactic:
- asepsie antisepsie
- debridare plagilor – pt a indeparta microbii si tesuturile care sunt substrat pt microbi
- SUPRAVEGHERE - pacientul se poate agrava
Curativ:
Se bazeaza pe un examen bacteriologic extrem de precoce - frotiu!!!
- asigurare de ser antigangrenos (terapie imuna tintita)
- debridarea si excizia
- lavaj cu:
- antibiotice specifice
- H2O2
- O2 terapie hiperbara (oxigeno-terapie hiperbara)- atunci cand conc O2 > de 20% decat aerul
normal
- O3: numai dupa debridare (ozono-terapie)

((( Fasceita necrozanta: (la gamba, coapsa, brat, abd)

- flictene ghemoragice/ cu puroi = semne de mare suferinta vasc
- e nevoie de tratament chirurgical
Gangrena streptococica:
- streptococul e un germene necrozant mai ales pe tegument
- are avantajul ca genereaza necroze tegumentare, si nu ale tesuturilor profunde
Gangrena gazoasa:
- presupune amputatia, miroase f urat
Gangrena fournier:
- apare la niv zonei ano-rectale
- acest tip de gangrena produce niste defecte f greu de reconstituit → la barbat produce denudarea
testuculelor → necroza scrotului )))

Infectii acute generalizate (IAG)

● SEPTICEMIA:
Patogenie:
Page4
 Semiologie Chirurgicală Curs 7 – Infecțțiile.

1) Poarta de intrare: interna, externa (tegumente, mucoasa ce intra in ctc direct cu med ext)
2) Cale de transmitere a acestei infectii de la poarta de intrare: focare metastatice infectioase.
Tratament
Profilactic:
Profilaxie chirurgicala:
- act operator aseptic - sala, instrumente, campuri, maini
- spitalizare preoperatorie minima (poate genera infectie si trebuie operat cat mai rapid)
- toaleta preoperatorie
→ dus antiseptic
→ raderea zonelor piloase
- combare: malnutritia, anemia → elemente ce slabesc imunitarea
- tehnica chirurgicala - fina sa nu genereze necroza (suturi brutale, striviri etc.)
- antibiotice profilactice
Curativ: tratamentul medical = antibioticele.

● SEMIOLOGIA IN INFECTIILE MANII:

- presupun infectii ale degetelor si ale palmei

Panaritiul (superficial sau profund):

= infectii ale degetelor
Localizare: la degete - in general la FD (falanga distala)
Durere: continua, pulsatila, accentuata de pozitia decliva (cand lasam degetul in jos → este usurata de
pozitia antidecliva). Accentuata noaptea.
Impotenta functionala: este ABSOLUTA. Pozitia degetului este antalgica = la miscare doare ff tare
Panaritiile pot fi:
 tegumentare:
- pulpar
- subunghial
- periunghial (sau paronichie)
- flictenular (ca o flictena)
- antracoid (stafilococ)
 subcutanate
 profunde:
→ osos - avem osteita = urmare a unui panaritiu
→ articular = artrita in urma unui panaritiu
→ tenosinovita = extrem de grava –
→ in buton de camasa care aparent e superficial dar a evoluat si are si o localizare profunda.

Tenosinovita:
= infectie localizata in teaca sinoviala a tendoanelor flexorilor (pe fata palmara)
Durere maxima la fund de sac proximal, exacerbata la mobilizare pasiva (deg 2,3,4)
Durere in 1/3 distala AB (dg 1 sau 5)
Afectarea starii generale este de regula cu febra si uneori frison datorita impregnarii toxica a org.
Flegmoanele mainii:
Page4
 Semiologie Chirurgicală Curs 7 – Infecțțiile.

Localizare: spatiile profunde ale mainii.

Mana prezinta durere, edem, roseata, degete in „grifa” (semiflexie ireductibila activ sau pasiv).
Afectarea starii generala e regula, cu febra si uneori frison.

Supuratii dorsale ale manii:

Localizate: loja posterioara a mainii.
Mana prezinta edem, roseata, durere si impotenta functionala relativa (pt ca in aceasta zona dorsala
compresiunea data de edem pe elementele nervoase e f mica pt ca nu prea exista elemente nervoase in
afara de cele senzitive).
Afectarea starii generale, uneori cu febra inalta.

Page4