Sunteți pe pagina 1din 19

INFECTIILE CHIRURGICALE

CLASIFICARE:
PIODERMITE
PIOCELULITE

PIODERMITELE

ERIZIPELUL

Definitie: Piodermită streptococică (streptococ β hemolitic gr.A,


Fehleisen) caracterizată prin apariţia unui placard erizipelatos caracteristic.

Etiopatogenie:
Steptococul (β hemolitic) pătrunde printr-o soluţie de continuitate
primară (chiar minimă), şi invadează capilarele limfatice obliterandu-le.
Apare la bonnavii cu:
- teren imunitar deficitar;
- antecedente erizipolatoase.

MFP:
Leziunea caracteristică este "placardul erizipelatos": zonă
policiclică usor reliefată, cu margini nete ( prezentând un burelet) de
culoare roşie-vişinie. Placardul se extinde zilnic, la nivelul bureletului, iar
central, pe măsura extinderii în suprafaţă, culoarea roşie-vişinie păleşte
(semnul MILLIAN) şi este insoţit de prurit local

TABLOUL CLINIC:

Incubaţia ≈ 6 zile (dar şi câteva ore)


Invazia →Local: apare placardul erizipelatos
General debut brusc: febră, frisoane, tahicardie, oligurie
Perioada de stare ≈ 6 zile: persistenţa semnelor descrise
Remisiune: (după 6 zile)
- regresiunea semnelor generale
- Local : - descuamaţie furfuracee
- coloraţia pigmentară reziduală

Forme clinice: - eripizel bronzat


- eripizel flictenular
- eripizel flegmonos
- eripizel gangrenos

Forme topografice: - eripizelul feţei


- eripizelul nasului
- eripizelul gambei

Forme evolutive: - eripizel abortiv


- eripizel recidivant
- eripizel catamenial

Obs: Placardul poate fi şi: migrator, serpiginos.

TRATAMENT:
Profilactic: - igiena riguroasă = profilaxia inoculării microbiene =
- dispensarizarea

Curativ: - Local: bandijonări cu soluţii antiseptice = alcool mentolat


(este şi antipruriginos)
- General: Penicilină: 4 milioane UI/zi timp de 7 zile
Moldamin: o fiolă i.m. a 8-a zi.
LIMFADENITA ACUTA

Definiţie: Inflamaţia acută a vaselor limfatice si ganglionilor limfatici.


Poate evolua separat: - limfangita/adenita
- sau (frecvent) asociată: limfadenita

Etiopatogenie: cel mai frecvent este streptococul care pătrunde


printr-o "poartă de intrare” (soluţie de continuitate),
sau de la un focar primar : panariţiu, furuncul, abces, flegmon si provoacă
boala prin: - virulenţă crescută a agentului microbian
- slaba apărare a organismului

MFP: frecvent:
I - limfangita reticulară (eritematoasă)- prin invazia reţelei capilare limfatice;
II -limfangita tronculară interesează colectoarele limfatice superficiale;
III – (limf)adenita = invazia ganglionilor primei staţii de releu limfatic (rar
izolată)

Forme anatomopatologice evolutive de adenita:


→ adenita congestivă (comună) cu evoluţie către “restitutio ad
integrum”;
→ adenita scleroasă = reziduală;
→ abces ganglionar →fluctuenţă →fistulizare;
→ adenoflegmon: extinderea inflamaţiei la ţesutul periganglionar →
fluctuenţă extinsă →fistulizare

TABLOUL CLINIC:

Local:

- Limfangita reticulară apare local, circumscriind soluţia de


continuitate, ca o reţea fină inflamatorie (roşeaţă, tumefiere, durere, caldură
locală: "R.T.C.D.”)

- Limfangita tronculară: unul sau mai multe trasee liniare


subcutanate, roşii, dureroase (rezultat al invaziei vaselor colect.
limfatice de drenaj ale zonei afectate către primul releu ganglionar).
- Adenita acută:
- hipertrofia ganglionară = ggl. cu volum crescut (adenita),
însoţit de dureri spontane şi la palpare, edem al zonei;
- abces ganglionar: apare fluctuenţa ganglionară locală (ggl
fixat) cu evoluţie către fistulizare spontană;
- adenoflegmon: împăstarea întregii regiuni ganglionare cu
prezenta semnelor Celsiene (“R.T.C.D.”), care devine fluctuentă, cu evoluţie
către fistulizare spontană (zona împăstată devine fluctuentă si fistulizează).
Este insoţit de impotenţă funcţională a membrului respectiv

General :
- simtomatologie minimă în limfangita reticulară;
- simtomatologie maximă în adenoflegmon: febră, frison, tahicardie,
oligurie, cefalee, adinamie, prostraţie.…→ stare toxico-septică;
Diagnostic diferential:
- erizipelul ( limfagita reticulară dar lipseste placardul caracteristic)
- tromboflebita ( limfagita tronculară nu are topografia venelor)

EVOLUŢIE
- limfagita congestiva are o evoluţie benignă: retrocedează în cateva zile, rar
se complică (supuraţie)
- adenita congestivă → “restitutio ad integrum”;
→ adenita scleroasă reziduală;
- abcesul gangl. → fistulizare;
- adenoflegmonul → fistulizare.

TRATAMENT
Profilactic: - tratament medico-chirurgical corect al focarului primar
Curativ:
A. forme congestive: (limfangita reticulară şi tronculară, adenita
congestivă beneficiază de
- local = pansamente umede reci cu solutii antiseptice
(cloramină, alcool medicinal, rivanol)
- general = antibioterapie: Penicilină 4 ml/zi = 7 zile;
Moldamin: o fiolă i.m. a 8-a zi.

B. formele supurate tratam. este chirurgical = incizie, evacuarea


conţinutului necrotico-purulent şi excizia peretelui abcesului,
drenaj.
FURUNCULUL

Definiţie: Infecţie stafilococică acută, necrozantă a aparatului pilo-


sebaceu:
Etiopatogenie:
Agentul etiologic: Staphilococus aureus a cărei toxină (α-toxina) are
efect necrozant.
Factori favorizanţi:
- Reactivitate locală (apărare) scazută în
- imunitate scăzută,
- diabet, caşexie;
- Lipsa de igienă.
M.F.P.
I. Iniţial: foliculita: edem dur, dureros şi prurit la baza unui fir
de păr cu aspect clinic de tumefiere conică
II. Apoi: furunculul: central= pustula = pe vârful unei tumefieri
conice inflamatorii apare o colecţie purulentă minimă;
III. Apoi: fistularizare = elimină puroi (prin necroza aparatului pilo-
sebaceu); elimină =" bourbillon" = dop necrotico-purulent;
Rămâne un mic crater (ulceraţie crateriformă) care se vindecă.
Absenţa semnelor generale în forma comună, necomplicată.

TRATAMENT (furunculul simplu):


A - Local:
I – f. congestiva = foliculita:
- bandijonaj cu alcool iodat de 3-4 ori pe zi
- UV, infraroşii, Röntgenterapie în doze antiinflamatorii.
II – f. Supurată = furunculul:
- smulgerea firului de păr
- extragerea “bourbillonului"=dopului necrotic (nu se stoarce)
B - General : ABT (OXACILINǍ 4g/zi, 7 zile).
Forme clinice:

● FURUNCULUL ANTRACOID
Definiţie: Interesarea concomitentă a mai multor foliculi piloşi cu
glandele sebacee anexe- producându-se un conglomerat de furuncule pe o
suprafaţă delimitată (3 - 10 cm2).
- Există frecvent la bătrâni, caşectici
- Există frecvent in regiunea cefei.
Local: zonă congestivă, tumefiată, dureroasă prezentând mai multe
vârfuri centrate de câte un fir de păr care vor deveni pustule (galbene =
pline cu puroi) ce vor fistuliza dând aspect „ciuruit” regiunii. (Pielea este
violacee, brună = “antracoidă” înaintea fistulizării). După eliminarea
puroiului şi a dopurilor necrotice rămâne o lipsă mare de substanţă =
crateriformă = care se va vindeca cu o cicatrice inestetică.
General: stare toxico-septică = febră, frison, tahicardie, cefalee,
oligurie, adinamie, prostraţie. (datorită toxinelor: α-toxina, leucocidina,
hemolizine, hialuronidaze, coagulaze).
Tratament
Local: - faza congestivă: pansament umed rece cu soluţii antiseptice.
- faza supurată (trat. chir.): incizie, evacuare, drenaj.
General : = ABT = OXACILINA 4g/zi -7 zile
GENTAMICINA 3 fiole/zi – 7 zile

● FURUNCULOZA
Definiţie: Apariţia succesivă sau concomitentă a mai multor furuncule
în regiuni diferite, datorită unei slabe reacţii de apărare a organismului.
- Necesită:
- tratament local: adecvat fazei de evoluţie a fiecărui furuncul în parte;
- tratament general: costând în:
- Imunizare – activă - (VACCIN): autovaccin,
vaccin polimicrobian Delbet, Polidin, Anatoxină stafilococică
- Imunizare – pasivă – administrare de GAMAGLOBULINE

- ABT = OXACILINA: 4g/zi -7 zile


GENTAMICINA: 3 fiole/zi – 7 zile

● FURUNCULUL FETEI
Localizat la pleoape (orgelet), aripa nasului, buza superioară.
Poate îmbrăca forma gravă numită stafilococia malignă a feţei =
placard dur, infiltrativ in regiunea geniană: edem, congestie, dureri in
jurul unui furuncul (R.T.C.D.)
Furunculul fetei se poate complica cu Tromboflebita sinusului cavernos
(apar semne generale ale şocului septic cu mortalitate ridicată) necesitând
tratament local si general susţinut:→ABT (în asociaţie),
CEFALOSPORINE sau OXACILINA + GENTAMICINA, asociate cu
METRONIDAZOL şi DIFLUCAN (FLUCONAZOL), sub controlul funcţiei
renale (nivelul sanguin al creatininei);
→ ANTIINFLAMATORII (local şi general)
HIDROSADENITA
Definitie: Infecţie acută stafilococică localizata la nivelul glandelor
sudoripare. Se localizează cu predilecţie in axilă . Pielea initial indemnă
(faza I) este prinsă in faza II când pseudotumora inflamatorie aderă la faţa ei
profundă.

M.F.P./ CLINICǍ: tumoretă dură, dureroasă, bine delimitată:


Faza I – subcutanată (localizată în hipoderm)
Faza II – aderă la faţa profundă a pieii inducând:
congestie cutanată, durere şi căldură locală.
Evoluţie: - poate evolua spre: → retrocedare spontană sau:
→ necroză → abcedare→ fistulizare
Obs. Fara tratament poate avea o evolutie recidivantă (prin
insămânţarea glandelor sudoripare vecine) - „X 9” = perioada de imunizare
durează cât evoluţia succesivă a 9 hidrosadenite = după care survine
vindecarea.

TRATAMENT:
- profilactic: igienă locală
- curativ:
- local: -faza de congestie: pansam. umed si rece cu sol. antiseptice
- faza supurată: trat. chir: incizie, excizie / evacuare, drenaj
- general: ABT (OXACILINA 4g/zi, 7 zile
PIOCELULITELE ACUTE

/ - extr. cefalica
Infecţii acute purulente ale tesutului celular lax - ale membrelor
(subcutanat sau profund) \ - ale trunchiului

CLASIFICARE:
- localizate (abcesul);
- difuze (flegmonul).

Obs. În localizările profunde ale trunchiului:


Există supuraţii ale seroaselor: - empiem pleural
- peritonite purulente, etc.
Exista supuraţii viscerale: abcese pulmonare, hepatice, splenice, etc.

ABCESUL CALD

Definitie: Infecţie (chirurgicală) acută purulentă localizată, bine


delimitată, circumscrisă, „ încapsulată” a ţesutului celular lax.
Etiopatogenie:
Poarta de intrare = soluţie de continuitate
Agent etiologic: frecvent: stafilococ, streptococ,…
M.F.P. - I - faza de cruditate = T, R, C, D. =
-II- faza de colecţie: abcesul este constituit din:

- perete = membrană piogenă (de neoformaţie) alcătuită din 3 straturi:


- extern: scleros – bariera biologică de apărare;
- mijlociu : ţesut conjuctiv tânăr, bogat vascularizat
- intern : reţea de fibrină şi leucocite
-conţinut: puroi: μb., L, H, celule distruse... Conţinutul este caracteristic
agentului microbian implicat.
CLINIC
- S. LOCALE: T, R, C, D. + Fluctuenţa locală + funcţioleză; adenopatii.
- S. GENERALE (+/-): febră, frison, cefalee, tahicardie.
EVOLUŢIE
- →rezoluţie: “restitutio ad integrum”;
- →fistulizare ( frecvent) = insuficientă pentru a duce la vindecare
- rar →generalizare → septicemie
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL:
- Abcesul rece: în TBC nu există semnele Celsiene
- Tumora suprainfectată: istoric de Tumoră la care apar s. Celsiene

TRATAMENT:
I - faza de cruditate :
- local: pansament umed (prişnit):
- I = rece = stinge inflamaţia (aplicat doar în faza de congestie)
- II = cald = grabeste colecţia (aplicat când începe să colecteze)
- general: ABT (oxacilină = 4 grame/zi, gentamicină = 3f/zi, ...în
funcţie de agentul etiologic suspectat ).

II - faza de colecţie (trat. chir.) = Incizie ± Contraincizie,


Excizie/Evacuare, Drenaj

FLEGMONUL
Definiţie: Inflamaţie acută difuză a ţesutului celular lax fără
tendinţă la delimitare, cu evoluţie spre necroza ţesuturilor.
Etiopatogenie: streptococul, stafilococul, E.coli … cu virulenţă
crescuta (↑) pătrund printr-o soluţie de continuitate în condiţiile diminuării
rezistenţei organismului atunci când există imunitate deficitară:
- diabet zaharat
- insuficienţă hepatică
- insuficienţă renală
- SIDA
M.F.P./ CLINIC: flegmonul evoluează în 4 faze:

I. Faza de Invazie (cruditate):


Local: R.T.C.D. (edem, congestie, durere, căldură locală);
General: febră, frison, cefalee, tahicardie, alterarea stării
generale (stare toxică), funcţioleză;
II. Faza de necroză: zone mici de necroză ce vor conflua (± apare o
serozitate murdară pe suprafaţa regiunii afectate)

III. Faza de supuraţie: apare puroi. Clinic = fluctuenţă locala→ fistulizare;


+/- complicaţii: flebite, limfadenite, septicemii

IV. Faza de Reparaţie: vindecare cu cicatrici inestetice.

DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL
- Abcesul cald (este o inf. localizată),
- Gangrena gazoasă (prez crepitaţii gazoase),
- Erizipelul flegmonos (S. Millian),
- Osteomielita (prez.sechestru osos la ex. Rg.)

TRATAMENT:

Local: I faza de invazie: pansam umed (prişnit), rece.


II faza de necroză: pansam umed (prişnit), cald
III faza de supuraţie: trat. chir.: incizie, excizie/evacuare, drenaj

General: ABT (cefalosporine, tazocin, tienam,...),


Tratam. şocului toxico-septic.
INFECTII ANAEROBE

Definiţie: Infecţii (chirurgicale) produse de germeni anaerobi


(Clostridium, Bacteroides, Actinomyces, etc.)
Simpla 1- inoculare (contaminare) cu aceşti germeni nu este suficientă
pentru producerea bolii.
Sunt necesare înca 2 condiţii:
2- asocierea microbiană: germeni anaerobi cu germeni aerobi (mari
consumatori de O2, scăzând astfel concentr. locală a O2 în ţesuturi şi
dezvoltând ischemia, favorabilă germenilor anaerobi; (germeni aerobi
frecventi = streptococ, stafilococ);
3- teren favorabil anaerobiozei = existenţa ischemiei = prin
distrucţii vasculare (plăgi zdrobite, anfractuase, poluate: pământ, corpi
straini...)
GANGRENA GAZOASǍ

Definiţie: Una din cele mai grave infecţii (chirurgicale) produsă de o


asociere microbiană (aerobi + anaerobi) caracterizată prin gangrena masivă
şi extensivă a ţesuturilor, producere de gaz (crepitaţii gazoase) şi o alterare
rapidă a stării generale.
Etiopatogenie: Orice plagă (dar în special plăgile poluate cu pământ,
corpi străini, etc.) se poate complica cu gangrenă gazoasă dacă sunt
îndeplinite cele trei condiţii enunţate
1.- inocularea cu germeni anaerobi:
Clostridium (perfringens, botulini, hemolytic, histolytic, dificile=cel
mai grav)
Actinomyces, Bacteroides,…
2.- asocierea microbiană aerobi (streptococ..) + anaerobi
3.- ischemia posttraumatică = distrucţii tisulare, vasculare, plagi poluate.
Germenii acţionează local determinând leziuni de tip inflamator
gazos, necrobiotic, manifestate clinic prin edem, congestie, durere,
căldură locală.
Toxinele (exotoxine = Clostridium; endotoxine = Bacteroides,
Actinomyces) difuzează la distanţă distrugând membranele celulelor şi
structurile tisulare.

M.F.P. :
- celulita gangrenoasă = toxinele microbiene difuzează la nivelul
tecilor perivasculare în spaţiile intermusculare determinând necroza
structurilor histologice cu eliberarea unei secreţii seroase fetide şi bule de
gaz ( masele musculare sunt indemne)
- miozita gangrenoasă = masă musculară cu aspect de carne fiartă
(„de peşte”) care la incizie lasă să se scurgă o serozitate murdară şi fetidă +
bule de gaz (clinic, la palpare = crepitaţii gazoase)
- alte leziuni:
= vasculare: tromboze vasculare;
= piele: flictene pline cu lichid brun-roşietic, fetid;
=organe interne: lez. Viscer. la dist.=edem, congestie, infarcte
CLINIC:
Incubaţia: 12 – 24 ore → 7 zile
Debut brusc:
Local: - Subiectiv: senzaţie de tensiune la nivelul plăgii (pe pacient îl
strânge brusc pansamentul).
- Obiectiv:
INSPECŢIE: edem accentuat, secreţie murdară, brună-fetidă + gaze; în jurul
plagii;
- tegum: palide, edemaţiate, marmorate;
Tegumentele: păstrează amprenta pansamentului
PALPARE: = crepitaţii gazoase
= prin plagă se elimină bule de gaz si secreţie murdară, fetidă
Extinderea procesului inflamator spre rădăcina membrului →
hipoestezie şi impotenţă funcţională a membrului respectiv.

Radiografii = imagini tigrate = infiltrarea gazelor în → interstiţii

General: stare de şoc toxico - septic: toxinele difuzează pe cale


vasculară (sanguină si limfatică).
→ I. Febră, frison, hipotensiune arterială (colaps), paloare, cefalee, agitaţie
II. Apoi: adinamie, prostraţie (evoluţie rapidă, gravă)
III. Apoi: oligurie, icter hemolitic (±)

Diagnostic: Clinic, Radiologic, Bacteriologic

Diagnostic diferenţial:
- emfizem subcutanat: traumatism toracic cu lez. pulmonare,
plăgi abdominale cu lez. ale colonului,
- abcesul gazos
- erizipel gangrenos, antraxul…

TRATAMENT:
- profilactic: tratament medico-chirurgical corect al plăgilor: toaleta
chirurgicală, debridare, excizie corectă, supravegherea evoluţiei.
- curativ :

- general:
- ser antigangrenos: 60.000 u.i.= în prima zi; apoi = 30.000u.i. pe zi;
-ABT:[Metronidazol+Gentamicina+Penicilina/Tienam/Cefalosporine]
- O2 = oxigenoterapie in camera hiperbara

- local = chirurgical:

- Incizii de degajare incluzând şi aponevroza, în toate regiunile


afectate ale segmentului de membru respectiv.
- Debridare largă cu evacuarea continutului necrotico-purulent, a
secrtiilor fetide cu continut gazos;
- Excizii minuţioase, apoi drenaj cu mese imbibate in sol.
antiseptice (apa oxigenata)
● Amputaţia de necesitate = cu bont deschis
TETANOSUL

Definiţie: Toxinfecţie cauzată de Bacilul tetanic (Clostridium tetani):


bacil gram +, mobil, sporulat, anaerob. Sporii → există endemic: în sol,
pe obiecte, în intestinele animalelor.
Etiopatogenie: Pentru producerea bolii sunt necesare cele 3 condiţii:
1. - inocularea (plăgi poluate = pământ, corpi străini)
2. - asociere microbiană aerobi (Stafilococ = mare consumator
de O2) + Clostridium tetani (anaerob)
3. condiţii de ischemie: distrucţii locale tisulare + vasculare,
plăgi anfractuase, poluate (pamant, corpi străini...)

Sporul tetanic în condiţiile de mai sus dă naştere in 6 ore unei forme


vegetative care rămâne cantonată la nivelul plăgii şi devine producătoare de
exotoxine (tetanospasmina + tetanolizina). Acestea migrează pe cale
nervoasă şi vasculară şi blochează sinapsele inhibitorii la nivelul măduvei
spinării şi trunchiului cerebral.

CLINIC:
Incubaţia: = este scurtă în formele grave
Invazia: (Prodromul):
=nevrita maxilo-facială: dureri, trismus, risus sardonicus
=stare generală de intoxicaţie nervoasă = nevralgii, insomnii, greţuri
crize convulsive
Perioada de stare:
Contracţii generalizate ale muşchilor striaţi
+ → = febră, deshidratare
+ → = fotofobie, disfagie
Pe un tonus muscular crescut apar contracţii musculare declanşate
de stimuli acustici, luminoşi, mecanici la nivelul: muşchilor cefei,
muşchilor şanţurilor vertebrale, muşchilor peretelui abdominal, iar în
final cuprinde muşchii respiratori la care se adaugă spasmul glotei,
inducând asfixie care antreneaza stopul respirator şi cardiac.
TRATAMENT:
Doar Profilactic:

Local: - tratament medico-chirurgical corect al tuturor plăgilor:


-toaleta chimică cu soluţii antiseptice : H2O2, Cloramină, Betadină)
-excizia corectă – plan cu plan, debridare, hemostază…

General: - (ABT: ±)
-IMUNIZARE ACTIVǍ = VACCINARE A.T. = OBLIGATORIE
Cu ATPA (anatoxină tetanică purificată şi adsorbită), fiole de 0,5 ml

A. La copilul mic:
CLASIC:
La 2-4-6 luni: 3 injectări cu DI-TE-PER (diftero-tetano-pertusis)
R1 - La 1 an: primul rapel cu DI-TE-PER
R2 - La 2,5 ani: al doilea rapel cu DI-TE-PER
Apoi:
Clasa I / Intre 6-7 ani: rapel cu DI-TE
Clasa VIII-a / La 14 ani: rapel cu DI-TE
MODERN:
La 2 – 4 – 11 luni: trei injectari cu HEXAVACCIN (diftero-
tetano-pertusis + vaccin antipoliomielitic, antihepatitic si
antihaemophilus influenze);
La 6 ani se practica un TETRAVACCIN: (diftero-tetano-
pertusis + vaccin antipoliomielitic).
Apoi:
Clasa VIII-a / La 14 ani: rapel cu DI-TE
B. Persoană sigur vaccinată (în copilarie) ce prezintă o plagă i se
administrează : 0,5 ml ATPA i.m. = o singură dată;

C. Persoană nevaccinată (sau care nu ştie dacă a fost vaccinată) ce


prezintă o plagă i se administrează: 3 doze de ATPA: 0,5 ml i.m. -
Prima doză: imediat după prod. plăgii: 0,5 ml ATPA i.m.
A doua doză: la 14 zile 0,5 ml ATPA i.m
A treia doză la 28 zile (alte 14 zile) 0,5 ml ATPA i.m
(Iar după un an de zile se revaccinează A.T.: 0,5 ml ATPA i.m)
IMUNIZAREA PASIVǍ (SER ANTITETANIC = SER AT.)
Serul antitetanic heterolog (ser AT.) se administrează la personae
nevaccinate (sau cu vaccinare nesigură în copilărie) care prezintă o plagă şi
persoanelor vaccinate care prezintă politraumatisme grave (plăgi multiple,
poluate) – în paralel cu vaccinarea antitetanică cu ATPA.
Administrarea serului AT. se face în altă zonă decât administrarea ATPA),
(i.m.1/2 de doză şi s.c. cealaltă ½ de doză; în caz. grave se rec. adm. i.v.):
Adult: Doza: unică: 20.000 – 60.000 U.A.I. ser AT. Heterolog
Copil: Doza: unică: 10.000 – 20.000 U.A.I. (i.m.) ser AT. Heterolog
Nou născuţi ser AT.= 500 U.I.A – doză unică (naştere în condiţii
neigienice)
La persoanele alergice la ser AT heterolog (ser de cal) se administrază
Imunglobulină umană antitetanică. Doza unică i.m. folosită:
- ADULT: 400 - 500 U.A.I.
- COPIL: 200 U.A.I.
Observaţii:
Administrarea serului AT heterolog se face totdeauna după testare
(±stare alergică)
- Testarea conjuctivală – (o picatură ser AT. nediluat); = 30' = apare
congestia conjunctivei = alergie.
-Testarea cutanată (dupa scarificarea tegumentului la nivelul antebraţ = o
picatură ser AT. nediluat); = congestie = alergie.
-Testarea i.d.r. (0,1 ml ser AT. diluat 1/10 în ser fiziologic); eritem dupa 30'
± edem = alergie:

Dacă pacientul este alergic se practică:


= DESENSIBILIZAREA =
-1. se injectează s.c. = 0,1ml ser AT. diluat 1/10 în ser fiziologic
(se asteaptă 30 minute), dacă nu există reacţie locală sau/şi generală:
-2. se injecteaza:
- I – 0,25ml ser diluat 1/10; (se asteaptă 30 minute); dacă nu există
reacţie locală sau/şi generală:
- II - 0,25ml ser nativ; dacă nu există reacţie locală sau/şi generală =
-3. se injectează s.c. 1ml ser AT. Nativ; – (se asteaptă 30 minute); dacă nu
există reacţie locală sau/şi generală:
-4. se injectează restul cantităţii de ser AT.
Dacă apar semnele reacţiei alergice/şoc anafilactic:
- garou la rădăcina membrului respectiv,
- injecţie locală cu ser fiziologic şi Adrenalină sol 1‰ o fiolă
- aministrare i.v.= HHC în Glucoză 5-10% + Adrenalină sol 1‰
INFECTII NOSOCOMIALE
I.A.A.M. (INFECTII ASOCIATE ASISTENŢEI MEDICALE)

Sunt infecţii dobândite de un pacient în timpul spitalizării (bolnav


internat pentru o altă afecţiune) care se manifestă clinic chiar în timpul
aceleiaşi spitalizări sau (mai rar) după externare.

Etiopatogenie:

Agentul etiologic: - flora de spital „selecţionată”:


- cu virulenţă crescută
- rezistentă la marea majoritate a antibioticelor (floră
cantonată la nivelul infrastructurii, echipament medico-sanitar...)

Factori favorizanţi:

- pacient - cu imunitate scazută


- cu tare importante
Diabet zaharat, Insuficienţă hepatică, Insuficienţă renală,
SIDA, Alcoolism, Tratament cu citostatice, cortizon, etc.

- personal medico-sanitar:
- manevre neglijente
- sondaje uretro-vezicale, injectii, pansamente incorecte, cateterisme,
traheostomie, endoscopie, etc.
- pregătire defectuoasă preoperatorie;
- actul terapeutic chirurgical defectuos: - operaţii prelungite inutil,
gesturi brutale, hemostază defectuoasă, nerespectarea riguroasă a asepsiei;
- ingrijire postoperatorie defectuaoasă;

Flora cantonată la nivelul infrastructurii, echipamentului medical, este


vehiculată de pacient, personalul medico-sanitar, vizitatori şi transmisă
direct sau indirect (instrumente, hrană, medicamente perfuzabile, lenjerie,
etc.), inclusiv pe cale aeriană, bolnavului.

Manifestari clinice: infecţii urinare, infecţii cutanate, (ale


mucoaselor), infecţii postoperatorii: supuraţii ale plăgii, peritonită, infecţii
viscerale, pneumonii, tromboflebite.
Tratament
Profilactic:
- ABT – judicioasă,
- Respectarea regulilor de Asepsie – Antisepsie,
- Manevre corecte: sondaje, clisme, injecţii...;
- Pregăt.preoper., actul operator, ingrijiri postoperatorii = CORECTE.
- Hrană, Lenjerie, Igienă individuală.

Curativ:
Se adresează fiecarei forme clinice în parte.
ABT (ASOCIATǍ) conform ANTIBIOGRAMEI