EPIDEMIOLOGIA

TRAUMATISMELOR
DENTARE

Prof. Univ. Dr. Stela Carmen Hanganu

Prevalenţa traumei dentare
• Spre deosebire de carii şi bolile parodontale, date asupra
frecvenţei şi severităţii traumei dentare lipsesc în majoritatea
ţărilor deoarece aceste tipuri de leziuni nu primesc o
asistenţă specializată şi nu sunt luate în evidenţă.
• Accidentele traumatice interesează atât dinţii temporari cât
şi cei definitivi şi se intâlnesc la orice vârstă.
• Dinţii temporari sunt mai frecvent traumatizaţi la vârsta de
1 ½ – 2 ½ ani (Schreiber, 1959) iar perioada maximă de
frecvenţă a leziunilor dinţilor permanenţi pare a fi cuprinsă
între 7 şi 18 ani.
• Traumatismele dento-parodontale sunt mult mai frecvente
la băieţi.
Clasificare
Leziunile traumatice ale dinţilor şi parodonţiului sunt
variabile în raport cu:

• natura şi intensitatea traumatismului;

• direcţia în care acesta a acţionat;

• vârsta pacientului.
FACTORI PREDISPOZANTI
90% - PROTRUZIA DINTILOR ANTERIORI
Leziuni dentare
• fisuri ale smalţului sau smalţului şi dentinei fără pierdere de substanţă;

• fracturi coronare;
- simple, nepenetrante în camera pulpară, interesând smalţul sau
smalţul şi dentina;
- complicate, penetrante în camera pulpară, interesând smalţul
dentina şi pulpa;

• fracturi radiculare;
• în treimea cervicală;
• în treimea medie;
• în treimea apicală;

• fracturi corono-radiculare;
• nepenetrante;
• penetrante;
• cominutive;
 Leziuni parodontale

• contuzii parodontale;
• luxaţii dentare parţiale;
• luxaţii dentare totale;
Aspecte clinice în raport cu varietatea leziunii
•Fisurile coronare – pot determina sensibilitate la variaţii termice.
•Fracturile coronare nepenetrante – determină sensibilitate sau durere
tranzitorie la contact sau schimbările de temperatură sau excitanţi chimici.
•Fracturile coronare penetrante pot leza dinţi cu pulpă vie sau devitali. În
fracturile cu expunerea pulpei vii durerea este foarte puternică. La examen
se pune în evidenţă fie un corn pulpar descoperit fie fragmentul coronar
fracturat rămas aderent de pulpă.
•Fracturile coronare ale dinţilor temporari sunt rare, cel mai adesea
penetrante datorită volumului relativ considerabil al camerei pulpare; se
însoţesc frecvent şi de luxaţie.
•Luxaţiile parţiale ale dinţilor temporari şi permanenţi sunt frecvente;
pacientul acuză dureri dentare accentuate de mobilizare, percuţie sau
masticaţie. În luxaţiile totale ale dinţilor temporari, cea mai frecvent
întâlnită deplasare este intruzia, dintele fiind mai mult sau mai puţin
înfundat în maxilar. Examenul radiologic stabileşte diagnosticul şi
localizează dintele în raport cu structurile din jur.
 Tipuri de traume dentare şi
necesităţi de tratament
• La dentiţia temporară majoritatea traumatismelor
este reprezentata de luxaţia dentară.
• În dentiţia temporară problema terapeutică majoră
constă în diagnosticarea şi monitorizarea
vindecării incisivilor traumatizaţi în vederea
prevenirii afectării dinţilor permanenţi.
 Tipuri de traume dentare şi
necesităţi de tratament
• La dentiţia permanentă predomină fracturile coronare.
• La dentiţia permanentă problema cea mai importantă constă
în restaurarea coroanelor dentare fracturate
compromise ceea ce reprezintă două treimi din totalul
leziunilor.
• O altă provocare este reprezentată de tratamentul
fracturilor corono-radiculare, luxaţii dentare şi avulsii.
• Unele din aceste traumatisme pot afecta pulpa dentară şi în
ciuda unui tratament intensiv dintele traumatizat nu mai
poate fi salvat.
• În prezent pierderea dentară poate fi tratată prin aparate
protetice fixe şi mobile, prin metode ortodontice de închidere
a spaţiului, implanturi şi autotransplant dentar.
Tratamentul trebuie considerat de urgenţă şi aplicat cât mai
precoce.
El trebuie să fie cât mai conservator, depunându-se eforturi
pentru a conserva vitalitatea pulpară a dinţilor fracturaţi şi a
parodonţiului dinţilor luxaţi.
Costul traumatismului dentar

•În ciuda frecvenţei traumatismelor dentare nu

există nici un studiu asupra costurilor imediate şi
tardive la pacienţii cu traume dentare.
•Un studiu pilot efectuat în Danemarca în 1990 a
estimat costul imediat al traumatismelor dentare
(include tratamentul de urgenţă, diagnosticul şi
tratamentul complicaţiilor imediate cum ar fi
necroza pulpară şi resorbţia radiculară) la 3,6
milioane/1 milion locuitori.
•În Suedia un studiu similar a estimat 3,2 milioane
$/1 milion de locuitori.
•În funcţie de tipul tratamentului ales costul
acestuia se ridică de la 250 $ la 2000 $.
 Tratamentul de urgenţă la
pacienţii cu traumatisme dentare

• Când apar traumatisme dentare, pacienţii se

prezintă la tratament cel mai frecvent în orele
următoare sau cel mult a doua zi.
• Necesarul de tratament depinde de nivelul de
informare al populaţiei, de conştientizarea
acesteia şi de posibilităţile comunităţii.
• Cerinţa imediată într-un traumatism dentar este
de a evalua implicarea ţesuturile orale.
• Aceasta implică un examen clinic şi radiologic al
regiunii traumatizate, în urma căruia se pune
diagnosticul regiunii lezate şi se stabileşte
necesarul de tratament imediat şi tardiv.
Luxaţia dinţilor temporari
are ca bază generală de tratament (în funcţie de
experienţa clinică şi de studiile experimentale),
principiul conservativ şi aşteptarea realinierii
spontane a dintelui traumatizat.

Excepţile de la această regulă sunt dinţii luxaţi la

nivelul foliculilor dinţilor permanenţi, situaţie în
care vor fi extraşi şi cazurile când determină
interferenţe ocluzale, situaţie în care vor fi
repoziţionaţi sau extraşi.
În dentiţia permanentă
coroanele dentare
fracturate ce nu prezintă
interesare pulpară vor fi
restaurate cu compozit
(dacă nu există modificări
la nivelul ligamentului
parodontal), coafaj cu
hidroxid de calciu sau
dacă există şi fragmentul
dentar acesta se poate lipi
de coroană cu un agent
bonding.
La coroanele fracturate ce
prezintă o expunere a
pulpei se poate folosi cu
succes coafajul direct sau
pulpotomia.
Tratamentul
fracturilor coronare
se face cu ajutorul
materialelor de
restaurare
bioadezive şi cu
ştifturi parapulpare
acolo unde este
necesar în funcţie de
pierderea de
substanţă dură
dentară suferită, de
direcţia liniei de
fractură, de volumul
camerei pulpare şi
nu în ultimul rând
funcţie de vârsta
pacientului.
În fracturile radiculare tratamentul principal
constă în repoziţionarea fragmentului coronar şi
imobilizarea semirigidă pentru 2-8 săptămâni în
funcţie de amploarea leziunilor parodontale.
Pentru dinţii intrudaţi experienţa clinică indică, în
unele situaţii extruzia spontană sau ortodontică
a dintelui.
Tratamentul avulsiei dentare a fost subiectul a
numeroase studii clinice şi experimentale.
Modificările pulpare şi parodontale din timpul
fazei extraalveolare sunt factorii cei mai
importanţi ce determină vindecarea pulpară şi
parodontală.
Prevenţia traumatismelor dentare
•Majoritatea traumatismelor dentare nu poate fi prevenită; doar
traumatismele din sport pot avea o rată de prevenţie prin
folosirea de gutiere şi măşti speciale.
• Gutierele trebuie realizate individual. Datorită costului ridicat,
raportul cost-beneficiu este mare.
• Sporturile cu un grad mai mare de periculozitate sunt
hocheiul, boxul, footballul american, rugby.
• Informaţiile despre primul ajutor sunt importante.

EX:prognosticul dinţilor avulsionaţi şi replantaţi depinde de

rapiditatea replantării, atunci când medicul stomatolog nu este
în apropierea scenei accidentului ca să joace un rol important în
creşterea ratei de vindecare.
Trebuie realizat un program de educare a populaţiei
pentru realizarea unui prim ajutor eficient.
Este important ca aceste campanii să se realizeze în locuri
strategice (cluburi sportive, servicii de ambulanţă, cabinete
şcolare).
Este important ca aceste campanii să se realizeze la intervale
regulate de timp.
Gutiera - functii
Gutiera - functii

Fara gutiera Cu guitiera

Cea mai bună
modalitate de
tratament a traumei
dentare este
preventia traumei…..