DERMATOZE ALERGICE

Definiţie = manifestări de hipersensibilitate produse de diverşi alergeni, majoritatea

aparţinând mediului extern.
A) URTICARIA şi ANGIOEDEMUL (edem Quincke sau urticaria profundă)

URTICARIA
Clinic:
-leziuni cutanate cu aspect de papule edematoase, de dimensiuni variabile: de la câţiva
mm până la plăci şi placarde întinse; culoarea este fie roşie, uneori cu tentă violacee, fie
albă porţelanică, depinzând de intensitatea edemului din derm; consistenţa este elastică şi
sunt fugace, durează câteva ore şi dispar, apar mereu alte leziuni; evoluţia se poate
prelungi asociindu-se cu prurit intens.
• dermografism: urticarie provocată pe tegument prin apăsare; se prezintă ca o dungă
roşie proeminentă, edematoasă pe locul apăsării; poate fi provocată , pot apare la
persoane care nu fac urticarie; leziunile cutanate sunt dispuse oriunde pe suprafaţa
cutanată

EDEMUL ANGIONEUROTIC:
Clinic:
- leziuni profunde, care interesează ţesutul celular subcutanat (urticaria profundă); edem la
nivelul ţesutului celular subcutanat, cu limite puţin precise, de consistenţă elastică, fără
modificări de culoare ale tegumentelor, nu se însoţeşte de prurit ci de o senzaţie de
tensiune sau durere. Interesează zonele cu ţesut celular subcutanat lax: buze, ureche,
pielea capului; interesează frecvent mucoasele
• atingerea mucoasei linguale dă senzaţia de limbă grea, mare
• mucoasa faringiană – disfagie
• mucoasa laringiană – răguşeală, sufocare
• mucoasa tubului digestiv
Evoluţia:
- poate fi acută, termenul arbitrar fiind de 6 săptămâni; după 6 săptămâni: subacută /
cronică.

Patogenia:
1
- produse prin mecanism alergic sau mecanism neimunologic.
a) cele produse prin mecanism alergic (imun) se încadrează în tipul I de reacţii
alergice (anafilactic – atopic). Mai rar se încadrează în tipul III cu intervenţia CIC şi atunci
este numită urticarie vasculită şi este mai persistentă.
-alergenii incriminaţi:
Formele acute:
I alimente (frecvent)
• carnea afumată, conservată, vânat, crustacee, peşte, ouă
• medicamente: sulfamide, antibiotice, antalgice, antiinflamatorii, hipnotice
II pneumalergeni
III alergeni infecţioşi
Formele cronice:
I alergeni infecţioşi (virali, bacterieni) din focare profunde din organism
II medicamentoşi
b) cele produse prin mecanism neimun: o simplă eliberare de mediatori chimici, fără
intervenţia reacţiei antigen - anticorp
-alergenii: alimente (fragi, căpşuni) şi substanţe chimice (produşii de contrast iodaţi)
Forme etiologice aparte:
1)urticaria a frigore – declanşată de expunerea la frig (intervenţia unor proteine)
2)urticaria întârziată la presiune
3)urticaria acvagenică
4)urticaria colinergică (mediator – acetilcolina) declanşată de căldură, emoţii, efort
fizic
5)angioedem produs de vibraţii
6)edem angioneurotic ereditar – edem alergic; există o perturbare de ordin imun:
deficienţă a inhibitorilor fracţiunii C1 a complementului - edeme importante la nivelul
mucoaselor, cu evoluţie gravă
-apar pe un teren predispus: determinat genetic (atopia) sau determinat prin afectarea
apărării în cursul vieţii (afecţiuni hepatice, renale, endocrine, neuropsihice)

2) ECZEMA
= dermatoză veziculoasă, pruriginoasă, produsă de diverşi alergeni
2
 Clinic: - Stadializare:
1. leziunile cutanate îmbracă aspectul iniţial de plăci / placarde edematoase şi
eritematoase, rău delimitate de tegumentul sănătos, cu marginile neregulate, însoţite
de prurit intens (faza eritematoasă)
2. Pe aceste placi si placarde apar vezicule diseminate, mici, cu conţinut clar (faza de
veziculaţie).
3. În urma gratajului sau spontan veziculele se deschid şi lasă eroziuni punctiforme din
care se elimină serozitate în cantitate mare (faza de zemuire).
4. Serozităţile se usucă Æ cruste gălbui (faza de formare a crustelor), care se detaşează
spontan atunci cand tegumentul aflat dedesubt este refacut;
5. descuamarea tegumentului, cu scuame fine (faza scuamoasă);
6. după detaşarea scuamelor mai persistă un timp eritemul, dar vindecarea este fără
sechele.
Complicaţii:
1) suprainfecţia microbiană (impetiginizări, furunculi)
2) lichenificarea (survine în eczeme cu evoluţie cronică, cu prurit de lungă durată)
Forme particulare:
Evoluţie: acută / subacută / cronică
Etiopatogenia:
− reacţie alergică prin mecanism mixt: reacţie de tip imediat (anafilactic – atopic) + reacţie
de tip întârziat tip IV (celular)
− alergenii implicaţi: diverşi
• majoritatea: factori externi (acţionează: direct la nivelul tegumentelor)/ factori interni
• rar: alergeni veritabili endogeni (produşi metabolici, hormoni)
−alergenii exogeni
• direct pe tegumente: substanţe chimice de contact, agenţi infecţioşi (microbieni,
micotici)
• din interiorul organismului: alimente / medicamente / alte substanţe chimice / focare de
agenţi infecţioşi din organism / pneumalergeni: praf, polen

În funcţie de etiopatogenie se împart în două grupe:

A)Eczeme exogene:

3
 a)Dermatita de contact: manifestare complexă care rezultă din contactul
tegumentelor cu substanţe chimice
-se împarte în:
• Dermatita de contact de tip iritativ (ortoergică) – nu este în realitate o eczemă ci
o simplă reacţie iritativă a tegumentului la contactul cu substanţe chimice iritante;
manifestările apar la orice persoană care vine în contact cu substanţa, sunt strict limitate la
zona de contact; leziunile cutanate: eritem, edem, bule (rar), bine delimitate. Substanţele
iritante de contact: acizi / baze / petrol / sulf / acid retinoic / ditranolul

• Dermatita de contact alergică – este o eczemă şi manifestările apar la anumite

persoane care se sensibilizează la substanţe chimice de contact; aspectul eczemei:
depăşeşte zona de contact cu substanţa, putând apare manifestări la distanţă. Leziunile
sunt eritemato-edematoase, veziculare, pruriginoase. Substanţele chimice implicate sunt:
răşini sintetice, cauciuc, coloranţi, săpun, detergent, coloranţi pentru păr, rujuri, farduri,
creme, medicamente: sulfamide, penicilina Æ nu se utilizează topic, kanamicina,
Neomicina, sulf, săruri de Hg.
Este încadrată în grupa IV de manifestări prin intervenţia limfocitelor T. Substanţele
chimice de contact (haptenele) sunt preluate de celulele Langerhans şi prelucrate, legate
de proteine şi transformate în antigene; informaţia antigenică este transmisă limfocitelor T
care se sensibilizează = limfocite T sensibilizate. La un nou contact cu alergenul,
limfocitele T sensibilizate eliberează mediatori: limfokine, care determină reacţia
inflamatorie.
b)Eczema microbiană,
• secundară unui focar microbian cutanat, apărută prin mecanism de sensibilizare la
antigenele microbiene
•focarul microbian: impetigo / intertrigo / ulcer sau plagă suprainfectată
•în timp apar manifestări la distanţă de focarul primitiv = microbidă
c)Eczema micotică
– secundară unui focar micotic – tinea pedis / herpes circinat. Manifestările de eczemă
apar în apropierea unui focar micotic, dar apar şi la distanţă, de tipul micetidelor.
- factorii fizici sunt factori favorizanţi pentru eczemă: expunerea la frig, radiaţiile
solare.
-

B)Eczeme endogene:
a)Dermatita atopică: apare pe teren predispus, cu evoluţie în etape.
4
 Clinic:
I etapa sugarului: leziunile sunt localizate de predilecţie la nivelul părţilor laterale ale
feţei: obraji, menton, frunte; partea centrală a feţei este respectată; leziunile evoluează de
la vârsta de două luni, cu pusee repetate, până la peste 2 ani
II etapa juvenilă: manifestările evoluează la copilul de 3 – 4 ani până la 8 – 10 ani;
leziunile îmbracă aspect de eczemă, dar au localizare de predilecţie la nivelul pliurilor de la
coate, popliteu, regiunile inghinale, cervical. Eczema este trenantă, rezistentă la terapie,
cu tendinţă la lichenificare.
III etapa adolescentului şi adultului: leziuni localizate de predilecţie la pliuri, cu
evoluţie trenantă şi recidivantă.
Nu orice caz trece prin cele trei etape (debutul poate fi la vârsta adultului).
Complicaţii:
•suprainfecţii microbiene
•viroze recidivante: herpes, veruci
• suprainfecţii cu virus herpetic sau virus vaccinal

• Atingeri asociate dermatitei atopice: astm, rinită, conjunctivită, tulburări digestive

Alte manifestări alergice: urticarie, angioedem, dermatita de contact.
Sunt descrise “stigmate” ale terenului atopic:
•piele în general uscată
•keratoză foliculară
•hiperliniaritate palmară
•rărire a sprâncenei în 1/3 externă
•dublu pliu palpebral
Etiopatogenia: - tipul I de reacţie anafilactic – atopică, cu implicarea Ig E; este
implicată şi imunitatea celulară prin limfocitele T
-Există un teren predispus constituţional, caracterizat:
• hipersecreţie de Ig E
• deficienţă a imunităţii celulare
• deficienţă a reactivităţii vasculare
Alergenii incriminaţi:
• alimente (mai ales la sugari)
• pneumalergeni (rar)
• factori infecţioşi
b)Eczema vulgară: nu apare pe un teren constituţional, ci pe un teren perturbat în
timpul vieţii (o serie de afecţiuni)
-Leziunile de eczemă sunt diseminate şi simetrice.
5
-Alergenii implicaţi:
•diverşi: alimente, medicamente, infecţioşi – acţionează din interiorul organismului
•rar: substanţe veritabil endogene: produşi de metabolism, hormoni

-evoluţia lor este spre vindecare spontană cu cicatrici înfundate

Tratamentul dermatozelor alergice:

1) Tratament etiologic: excluderea alergenului în cauză
2) Tratament patogenic: simptomatic = medicaţie antialergică care acţionează pe
diverse etape ale procesului alergic
-grup de medicamente care împiedică formarea mediatorilor chimici: HIPOSTAMINA

GLUCOCORTICOIZI
-medicamente care inhibă eliberarea mediatorilor chimici: - KETOTIFEN
- CROMOGLICAT DE SODIU
-medicamente care inhibă acţiunea mediatorilor chimic:
• antihistaminice: inhibă receptorii tip H1 (antiH1) sau receptorii tip H2 (mai puţini)
= antiH1:
a)antiH1 clasice care au şi efecte hipnogene: ROMERGAN
b)antiH1 moderne care au efecte hipnogene scăzute
CETIRIZINA; FENIRAMIN; TERFENADINA
CLORFENIRAMIN; LORATADINA; DESLORATADINA, ASTEMIZOL
FEXOFENADINA
• = antiH2: CIMETIDINA
RANITIDINA
• antiserotoninice: CIPROHEPTADINA (Peridol)
• anticolinergice: HIDROXIZIN
• preparate de calciu – stabilizarea peretelui vascular
• vitamina C (i.v.) în cantitate mare
• hiposulfit de sodiu
• substanţe adrenergice: ADRENALINA
EFEDRINA
3) tratament specific medicamentos: important în eczemă
-în faza de veziculizaţie şi zemuire: comprese cu ser fiziologic sau soluţii slabe antiseptice
-în faza de uscare a leziunilor: emulsii / creme cu CS local

6
-se poate începe cu un preparat mai puternic, dar care nu trebuie folosit timp îndelungat
(efecte secundare cutanate). Se trece la un CS cu acţiune moderată şi apoi la un CS cu
acţiune slabă.
-în eczemele cronice CS se asociază cu reductoare (gudroane)
-faza de descuamaţie: unguente cu CS asociaţi cu keratolitice şi reductoare
4) Tratament imunomodulator (modifică reactivitatea organismului)
-diverse extrase: microbiene, micotice
5) Regim igienodietetic:
-evitarea alimentelor sensibilizante şi eliberatoare de mediatori chimici
-în situaţii de urgenţă: urticarie severă şi edem alergic cu interesarea mucoaselor:
• CS injectabil: HHC, preparate de metilprednisolon
• Adrenalina
• Antihistaminice injectabile
6) Profilaxia:
-factorii de teren care favorizează manifestările alergice
-regim alimentar
-evitarea medicamentelor alergizante