Sunteți pe pagina 1din 23

MANIFETARI ALERGICE IN CAVITATEA BUCALA, ERITEMUL EXUDATIV

POLIMORF, STOMATITA AFTOASA CRONICA RECIDIVANTA.

Elaborate : Bulmaga Eugeniu, s1704


Coordonator : Marcu Diana
Alergiile sunt reacții exagerate ale organismului,
ca urmare a intrării în contact cu anumite
substanțe din mediul înconjurător. Sistemul
imunitar al persoanelor predispuse la alergii
tratează aceste substanțe ca fiind străine, astfel că
acționează împotriva lor și declanșează un răspuns
imun. Acestea sunt, de fapt, inofensive, poartă
numele de alergeni și pot ajunge în organism prin
inhalare, ingerare sau prin contactul cu pielea.
Alergii de tip imediat
• Alergiile de tip imediat pot sa apara dupa cateva minute de la intrarea in contact a
substantei cu organismul. Este vorba de o reactie alergica de tip imediat si este
mediata prin anticorpi din clasa imunoglobulinelor E (IgE) si este tipul de reactie
ce poate avea potential de severitate pana la socul anafilactic. Aceste tipuri de
alergii pot fi investigate prin testare cutanata sau prin determinarea in sange a
anticorpilor specifici din clasa E de imunoglobuline.
Din această categorie fac parte:
• Alergiile alimentare,
• Cele de la veninul insectelor,
• Astmul alergic presupune umflarea mucoasei bronșice, producerea unei cantități
mai mari de mucus și blocarea căilor respiratorii. Simptomele specifice sunt
tusea, respirația cu dificultate, senzația de sufocare.
• Șocul alergic - denumit și șoc anafilactic - este cea mai periculoasă manifestare a
unei reacții alergice de acest tip, deoarece poate provoca decesul.
Șocul anafilactic – tratament de extremă urgență
• Reacţia se declanșează mai des imediat după pătrunderea alergenului în
organism.
• În debutul bolii, bolnavul simte o senzaţie de căldură, privirea este
inceţoșată, apar vâjâieturi în urechi. Ulterior se observă hiperemia pielii,
apar dureri retrosternale, cefalee, chiar asfixie.
• Bolnavul este agitat sau dimpotrivă, este deprimat și are senzaţia de
moarte iminentă. Tensiunea arterială scade brusc, în timp ce pulsul nu mai
poate fi perceput. Pacientul poate prezenta urticarie și prurit cutanat,
uneori, apar simptomele edemului Quincke
Edemul angionevrotic Quincke
• Prezintă un edem acut, limitat, profund al pielii sau mucoasei, care uneori poate
dispărea spontan.Poate fi provocat de cei mai diverşi alergeni: rezorcin-
formalina, pulberea de fosfat ciment, rujul de buze, vopseaua de păr.Un rol
important în apariţia edemului îl au: factorul ereditar, starea sistemului nervos
vegetativ, focarele de infecţie, afecţiunile gastrointestinale.
• Timp de câteva minute, apare un edem limitat al buzei (mai frecvent inferioare),
limbii, obrajilor, la presiune nu lasă amprente şi nu este dureros. în cazul
localizării edemului pe limbă, faringe, poate apărea asfixia şi, dacă la moment nu
se acordă ajutor, survine sfârşitul letal. Edemul localizat intracerebral, provoacă
dereglări neurologice - convulsii, afazie, hemiplegii.
• Edemul poate persista de la câteva ore până la câteva zile, după care dispare fără
urme. Durerile lipsesc, pot apărea senzaţii de extensiune
TRATAMENT DE EXTREMA URGENTA
• 1.Stoparea contactului cu alergenul.
• 2.Administrarea preparatelor antihistaminice (Dimedrol, Suprastin,
Pipol-fen, Taveghil, Claritin etc.).
• 3.În cazul localizării edemului în ţesuturile limbii, se administrează
25,0 mg de Prednisolon hemisuccinat.
• 4.În caz de necesitate, se efectuează traheostomia şi spitalizarea.
• 5.În stările grave (scăderea tensiunii), se administrează 0,5 ml sol. o,1
% de Adrenalină intracutanat.
• Prognosticul este grav, în edemul cu localizare pe limbă şi laringe.
Manifestările clinice a alergice de tip întârziat (lent).

• Reactii alergice tardive. Pot aparea si alergii de tip tardiv, la mai mult de 6
ore de la contactul cu organismul. Ele sunt mediate prin alte tipuri de
reactii imune, cu implicarea unor celule cu memorie, ce vor recunoaste si
declansa semnalul inflamatiei alergice in tesuturi. De regula, aceste celule
sunt evidentiate si recunoscute prin biopsierea mucoasei tractului digestiv
• Hipersensibilitatea celulară (de tip întârziat) stă la baza multor boli
infecţioase cronice (tuberculoza, lepra, sifilisul), infecţii virale (variola,
rugeola), boli micotice (candidoza, dermatomicoza, actinomicoza), invazii
parazitare (coccidioza, histoplasmoza, leişmanioza, şistosomoza),
sarcoidoza, boli alergo-infecţioase, boli autoimune (tireoidita autoimună),
reacţiei de rejet a transplantului.
Diagnosticul pozitiv si diferential al bolilor alergige de provenienta
medicamentoasa.
Planul de tratament cu alergie medicamentoasa.
• Lezarea mucoasei bucale ca o manifestare a alergiei medicamentoase se
intalneste relativ frecvent.
• Drept factor etiologic poate servi orice preparat.
• Rapiditatea și gradul sensibilizării depind de calea de administrare a preparatului
medicamentos.
• S-a constatat, că aplicarea locală sau inhalația provoacă sensibilizaţie mai
frecvent și mai rapid.
• La introducerea intramusculară şi subcutanată sensibilizarea este mai mică decit
la introducerea intravenoasă.
• Mai puțin periculoasă este administrarea perorală a preparatelor.
După gradul de expresivitate a reacției de inflamație distingem :
• stomatită, cheilită, glosită catarale cataral-hemoragice ;
• stomatită, glosită, cheilită erozive ;
• stomatită, cheilită, glosită ulcero-necrotice.
Stomatita (cheilita, glosita) catarală şi catarală-hemoragică
• Sant cele mai uşoare forme de alergie medicamentoasă.
• Bolnavii au senzaţii de prurit, usturime, dureri vagi în timpul consumului
de alimente fierbinţi, picante.
• La examen mucoasa bucală se prezintă de culoare roşie-întunecată, puţin
edemaţiată, integritatea epiteliului este indemnă .
Stomatita (cheilita, glosita) catarală şi catarală-hemoragică

• În manifestările mai pronunţate alături de hipermie se observă


hemoragii. În modificările patologice din limbă partea ei dorsală ă
capătă o culoare roşie-aprinsă, există fenomene de descuamare a
epiteliului, are loc atrofia papilelor.

• Stomatita catarală medicamentoasă nu are semne caracteristice


specifice, de aceea trebuie diferențiată de modificările similare din
hipovitaminozele C şi de grupul B, de leziunile infecțioase, micotice şi
gastro-intestinale.
Tratamentul
• Tratamentul constă în suspendarea preparatului sau substituirea lui cu
altul, administrare de preparate antihistaminice, de vitamine B şi C.
• Tratament local nu se practică, în afară de mijloace anestezice.
• Se recomandă o dietă menajantă.
Stomatita (cheilita, glosita) erozivă
• Este o leziune mai gravă.
• Ea poate fi precedată de erupţiuni buloase şi veziculoase.
• Pe bolnavi îi supără durerea, care exacerbează în timpul alimentaţiei,
se complică alimentaţia și vorbirea.
• Gradul de pronunțare a senzaţiilor dureroase depinde de extinderea
modificărilor patologice, de localizarea eroziunilor.
• Nu există o localizare concretă a leziunilor.
• Modificările pot interesa mucoasa obrajilor, limbii şi alte sectoare.
Stomatita (cheilita, glosita) erozivă
• Pe lîngă alergie un anumit rol în apariția acestor schimbări revine
disbacteriozei, hipovitaminozei(de grup B). Un rol nu mai puţin
important o au îngrijirea proastă a dinților şi prezența unui număr mare
de dinţi cariaţi.
Stomatita (cheilita, glosita) erozivă
Stomatita medicamentoasă erozivă poate evolua cu dereglări în starea
generală a bolnavului :
• febră la 37,5—38 grade C,
• astenie,
• inapetenţă.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAT
• Se face cu eritemul exsudativ polimorf, cu pemfigusul, cu stomatita
herpetică acută.
• În diagnosticul diferenţial importă corelaţia dintre modificările
mucoasei şi administrarea medicamentelor, precum și semnele
distinctive ale elementelor ce compun leziunea rapidă a procesului
după suspendarea medicamentului.
TRATAMENTUL
• Pentru tratament, odată cu suspendarea medicamentului şi
hiposensibilizarea nespecilică (dimedrol,vitamina C) se administrează
local preparate anestezice şi, uneori, corticosteroizi (hidrocortizon,
prednizolon etc.), preparate plasticostimulatoare (ulei de măceș,
vitamine etc.).
Stomatita sau gingivita ulceronecrotică
• Stomatita sau gingivita ulceronecrotică de etiologie medicamentoasă se
dezvoltă de obicei pe fondul reacţiilor alergice generale: agranulocitozei,
anemiei hemolitice etc.
• Procesul ulcero-necrotic evoluează cu dereglări grave (febră, astenie
generală), cu dificultăţi de nutriţie din cauza durerii atroce cu sialoree
(ptialism).
• Examenul obiectiv relevă hipermie a mucoasei în diferite sectoare, eroziuni şi
focare de necroză, ganglioni limfatici subaxilari măriţi, dureroşi.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
Diagnosticul diferențial se face cu:
• Stomatita ulceronecrotică Vincent,
• Cu afectările mucoasei în leucoză, agranulocitoză (de origine
nemedicamentoasă),
• Cu ulcerele trofice în patologia cardiovasculară
TRATAMENTUL
• Tratamentul constă în administrarea de antihistamine, corticosteroizi.
• Se fac perfuzii intravenoase cu soluție de tiosulfat de sodiu, iar în
condiţii de spital — hemodeză, poliglucină.
• Local se face anestezie, se aplică enzime proteolitice, preparate
keratoplastice(ulei de cătină albă, vit.A, retinol-acetat, ulei de măcieş,
ung. de solcoseril, pastă adezivă cu slocoseril.
DIETA
• Dieta are un rol deosebit.
• Sant de exclus alimentele cu proprietăți sensibilizante (icre, ouă, ciocolată, cafea
etc.) şi bucatele cu efect iritant asupra mucoasei tubului digestiv (condimentate,
picante şi fierdinţi).
• În lipsa unor semne specifice pentru afecțiunile mucoasei bucale tratamentul
alergiei medicamentoase se va fundamenta pe o anamneză riguroasă (prezenţa
bolilor alergice, administrarea medicamentelor, reacția la alimente).
Multumesc pentru atentie