DERMATOLOGIE

BILETUL 1
1.DERMATICOZELE –DEFINITIE,
ETIOLOGIE,SIMPTOMATOLOGIE,TRATAMENT
Definiţie: sunt afecţiuni ale tegumentelor,produse ca efect al unei sensibilizări la
una sau mai multe substanţe care acţionează prin contact direct.
Etiologie: substanţe chimice (se cunosc până în prezent peste 3 000 de compuşi
chimici alergizanţi pentru tegumente) care acţionează în majoritatea ca
haptene, combinându-se cu proteinele epidermului pentru a forma antigeni
compleţi.
•pneumalergeni: praf de casă, polenuri, scuame de animal, pene;
•alergeni alimentari: nuci, alune, fructe roşii, ciocolata, aditivi alimentari;
•alergeni infecţioşi: bacterii, virusuri, paraziţii, fungi;
•alergeni medicamentos!: antibiotice din grupul penicilinei, sulfamide, anestezice,
antiinflamatorii nesteroidiene;
•alte cauze: înţepături de insecte.
Simptomatologie-plăci eritemodematoase, tranzitorii, pruriginoase, durere, edem
la nivelul feţei (obraji, pleoape, buze), mâinilor, organelor genitale externe. Poate
apărea edem şi la nivelul mucoaselor: bucală, faringiană (disfagie), laringiană cu
edem glotic.

Tratament
-sistemic: antihistaminice, antireceptori H1(Clorfeniramin, Loratadina,
Desloratadina,Fexofenadina, Levocetirizina), antihistaminice antireceptori H2
(Cimetidina), simpaticomimetice (Adrenalina), stabilizatori de mastocit
(Cromoglicat de sodiu, Ketotifen), corticosteroizii, antipruriginoase, AINS,
antialgice;
-topic: principii de tratament, soluţii antiseptice(unguente, soluţii, pudre),
pansament, imunoterapie specifică.

2.FACTORI BIOLOGICI CARE INFLUENTEZA

SATISFACEREA NEVOII DE A FI CURAT
Vârsta– la copil şi persoanele în vârstă, pielea este mai sensibilă, mai puţin
rezistentă la variaţii de temperatură, la microbi şi la infecţii. In urma îmbătrânirii,
dinţii pot să slăbească în rezistenţă şi cad, părul devine mai puţin rezistent şi la fel
unghiile.

Temperatura– datorită variaţiilor de temperatură, pielea se usucă, se

deshidratează. Când temperatura este prea ridicată, pielea participă la termoreglare
prin glandele sudoripare, eliminând o cantitate de sudoare (transpiraţie).
Exercitiile fizice- acestea amelioreaza circulatia si faciliteaza eliminarea deseurilor
din organism prin piele.
Alimentatia-absortia unei cantitati suficienta de lichide da elasticitate pielii
 BILETUL 2
1.NURSING IN DERMATICOZE –PROBLEME DE
DEPENDENTA
Definitie: afectiuni ale pielii produse de ciuperci parazite.
Etiologie fungi (ciuperci parazite).
Probleme de dependenta:
•alterarea integritatii tegumentelor si mucoaselor;
•risc de infectie;
•alterarea confortului psihic;
•alterarea imaginii de sine;
•durere;
•vulnerabilitate;
•refuzul de a se conforma tratamentului;
•dezinteres fata de masurile de igiena;
•mobilitate limitata, postura inadecvata;
•cunostinte insuficiente despre boala.

2.MANIFESTARI DE INDEPENDENTA LA NEVOIA DE

A FI CURAT
Păr – lungime, supleţe, strălucire.
Urechi – configuraţie normală, curăţenie.
Nas – mucoasă umedă, fose nazale libere
Cavitate bucala – dentiţie albă. completă, fără carii;
– mucoasa bucală umedă şi roz;
– gingiile aderente dinţilor şi roz;
Unghii – curate, tăiate scurt, culoare roz.
Piele – curată, neteda, catifelată, elastică, pigmentată normal.
Deprinderi igienice– baie, duş (frecvenţă, durată);
– spălarea dinţilor (frecvenţă, penaj corect, produse folosite);
– spălarea părului (frecventă, produse folosite).

BILETUL 3
1.SURSE DE DIFICULTATE IN DERMATONICOZE
Surse de dificultate:
-factori etiologici si de risc;
-factori de mediu: poluare, radiatii, noxe profesionale;
-psihici: stres;
-bio-fiziologici: contactui direct cu agentul etiologie, imunitate scazuta, carente in
igiena;

-sociali: locul de munca si relatiile interumane de la locul de munca, relatiile

familiale, obiceiurile si traditiile familiale de igiena;
-spirituali: obiceiuri si ritualuri religioase;
-cultural: influenta mediului cultural.

2.MANIFESTARI DE DEPENDENTA LA ALTERAREA

TEGUMENTELOR SI FANELELOR –ERITEM,
ESCORIATII, CRUSTE, VEZICULE, PUSTULE,
PAPULE, FISURI,DESCUAMATIE, ACNEE,
FURUNCULE
Eritem – pată congestivă datorată vasodilataţiei; roseata a pielii sau a mucoaselor
care dispare la presiune;
Excoriaţii – leziune superficiala a pielii sau a unei mucoase cu pierdere de
substanţă superficială, apărută în urma unui traumatism sau produsa prin grataj
(frecvent după prurit);
Cruste -leziune elementară secundară rezultată în urma uscării unei serozităţi
provenite dintr-o ulceraţie, prezentându-se ca mici depozite de fibrina din plasma
sanguină (vezicula, flictena)

Vezicule – ridicături ale epidermului (băşici cu d<5 mm)) rotunde, de dimensiuni

mici, pline cu lichid clar sau galbui şi de cele mai multe ori însoţite de prurit şi
durere;

Pustule – abces minuscul la suprafaţa tegumentului, localizat la rădăcina firului de

păr şi constituind aşa-numitele leziuni de foliculită (coşuri); pot fi primitive sau
secundare, prin infectarea veziculelor care se pustulizează.
Papule – leziuni caracterizate printr-o mica ridicatura circumscrisa sisolida la
suprafata pielii; ea se datoreste fie unei ingrosari a pielii (hipertrofie), fie unei
infiltratii apoase (edem local)

Fisuri – întreruperi liniare ale continuităţii tegumentului;

 BILETUL 4
1.OBIECTIVE DE INGRIJIRE LA PACIENTI CU
DERMATICOZE
-sa nu prezinte infectie;
-sa beneficieze de confort psihic;
-sa prezinte tegumente si mucoase integre;
-sa fie multumit cu propria imagine;
-sa nu prezinte durere;
-sa se simta in siguranta;
-sa accepte si sa urmeze tratamentul;
-sa prezinte interes fata de masurile de igiena;
-sa aiba mobilitatea pastrata;
-sa prezinte cunostinte suficiente despre boala.

2.MANIFESTARI DE DEPENDENTA LA ALTERAREA

TEGUMENTELOR SI FANELELOR -DESCUAMATIE,
ACNEE, FURUNCULE, INTERTRIGO, VITILIGO,
ULCERATII
Descuamaţie – desprinderea celulelor cornoase, superficiale, din epidermă:
( furfuracee ,pitiriazica, lamelar , in lambour )
Acnee -pustula determinate de un agent pathogen specific
Furuncule –infectie specifica foliculului pilosebaceu, produsa de stafilococul
auriu
Intertrigo- micoză cutanată, situată la nivelul plicilor şi interdigital, caracterizată
prin eritem pruriginos, apoi, decolorare epidermica, secreţie şi depozit albicios,
prin macerarea epidermei cornoase cu fisurarea fundului pliului.
Vitiligo – leuco-melano-dermie de natură, probabil, neuroendocrină caracterizată
prin pete acromice, mărginită de o zonă hiperpigmentată;

Ulceraţii – pierdere de substanţă rezultând dintr-un proces patologic ce acţionează

asupra pielii;

-poate fi superficială (eroziune) sau profundă (exulceraţie şi ulceraţie propriu-zisă);

 BILETUL 5
1.INTERVENTII AUTONOME IN DERMATOMICOZE
+EDUCATIE PENTRU SANATATE.
-comunicare informare , explicatii oferite in legatura cu etiologia bolii ,
simptomatologie, evolutie, importanta tratamentului si regimului igienic,
-monitorizarea functiilor vitale si vegetative de doua ori pe zi : TA, puls,
T ,respiratie ,diureza, scaun,

-asigurarea conditiilor de mediu,

-asigurarea igienei,
-alimentarea,
-hidratarea,
-asigurarea pozitiilor,
-mobilizarea
-prevenirea complicatiilor,
Educatie pentru sanatate:informare, explicatii oferite in legatura cu etiologia
bolii,simptomatologie,evolutie, importanta tratamentului si regimului igienic.

2.MANIFESTARI DE DEPENDENTA LA ALTERAREA

TEGUMENTELOR SI FANERELOR(ESCARE, EDEME,
VARICE, HEMOROIZII, ULCERE VARICOASE,
ALOPECIA)
-escare - distrugeri tisulare ca urmare a unui deficit de nutriţie locală -de obicei,
prin leziuni vasculare sau prin compresiune continuă;
-se pot produce şi prin acţiunea directă a unor factori infecţioşi sau prin toxinele
lor, sau sub acţiunea unor substanţe chimice caustice
-edeme - acumulare de lichid seros în ţesuturi
-varice - dilatări permanente ale venelor superficiale, însoţită de insuficienţa
valvulelor peretelui venos; sensul circulaţiei venoase este inversat în ortostatism

-hemoroizi - afecţiuni ale plexurilor venoase anale şi din partea terminală a

rectului, constând în dilatarea acestor vene, cu apariţia de procese inflamatorii şi
trombotice
-ulcere varicoase - erodare a ţesutului pe teren varicos
-alopecie - lipsa pariţială sau totală a părului
 BILETUL 6
1.INTERVENTII DELEGATE IN DERMATOMICOZE.
Investigatii clinice si paraclinice:
-examenul visual direct,
-recoltari de produse biologice pentru:
-examenul micologic direct,
-cultura pe medii speciale,
-microsporia electronica.
Administrarea tratamentelor:
-sistemic:antimicotice orale,antipruriginoase,antihistaminice,
-topic:principia de tratament , preparate topice unguente , solutii , pudre.

2.INGRIJIREA MUCOASEI NAZALE

(SCOP,PREGATIRI, TEHNICA,INGRIJIRI
ULTERIOARE)
Scop - menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii superioare
- prevenirea escarelor, infecţiilor nazale, în cazul în care pacientul prezintă sonde
introduse pe această cale (pentru oxi-genoterapie, pentru evacuarea conţinutului
gastric).

Pregătiri
• material
-tampoane sterile, montate pe bastonaşe, ser fiziologic, H202 diluată, tăviţă renală,
mănuşi de cauciuc
• pacientul
- se informează, i se explică necesitatea tehnicii, i se întoarce capul uşor într-o
parte

Tehnica
- se curăţă fosele nazale, fiecare cu câte un tampon umezit în ser fiziologic
- dacă pacientul prezintă o sondă:
- se dezlipeşte romplastul cu care este fixate
- se retrage sonda 5-6 cm
- se curăţă tubul cu un tampon de urmele de romplast

- se îndepărtează crustele după mucoasa nazală cu tamponul umezit în apă

oxigenată diluată se reintroduce sonda gastrică, iar sonda pentru oxigeno-terapie se
poate reintroduce în cealaltă fosă nazală

- se fixează sonda
Ingrijiri ulterioare - se controlează funcţionalitatea sondelor după curăţarea
mucoasei nazale

-se supraveghează respiraţia pacientului

■ DE EVITAT:
- contactul mâinilor cu secreţiile nazale
 BILETUL 7
1.PIODERMITELE
(DEFINITIE+ETIOLOGIE+SIMPTOMATOLOGIE+TRA
TAMENT)
Definitie:inflamatii ale pielii, deseori supurative datorate mai frecvent piococilor.
Etilogie: stafilococului si streptococului , bacilii coli , piocianic,diferomorfi.
Simptomatologie:leziuni elementare si secundare : macula,papula,
pustule ,vezicula, bula, scuama , durere, eritemul,pruritul.
Tratament:
-sistemic: antibioterapie, antipruriginoase, antihistaminice, AINS,antialgice,
-topic: principii de tratament ,solutii antiseptic ,preparate antibiotic topice
(unguente , solutii, pudre ), pansament umed, tratament chirurgical, imunoterapie
specifica.

2.INGRIJIREA OCHILOR.
Scop - prevenirea infecţiilor ocular
- îndepărtarea secreţiilor
Pregătiri
• material
- apă, prosop, tampoane din tifon, comprese, mănuşi de baie
• pacientul
- se informează (îngrijirea se face în cadrul toaletei zilnice)
Tehnica
- se îndepărtează secreţiile oculare de la comisura externă spre cea internă, cu
ajutorul unui tampon steril
- se spală ochii cu mâna acoperită cu mănuşi, se limpezesc şi se şterg cu prosopul
curat

■ DE ŞTIUT:
- la pacientul inconştient, prin lipsa reflexului palpebral, pentru a menţine supleţea
corneei, se picură „lacrimi artificiale" în fiecare ochi; iar dacă ochiul rămâne
deschis (corneea se usucă), se aplică comprese îmbibate în ser fiziologic şi se
îndepărtează în mod regulat secreţiile oculare.

BILETUL 8
1.MANIFESTARI DE DEPENDENTA IN PIODERMITE.
-Leziuni elementare si secundare:macula , papula, pustule, vezicula, bula,
scuama.

-Durere ,eritem , pruritul.

Probleme de dependenta:
-alterarea integritatii tegumentelor si mucoaselor,
-risc de infectie,
-alterarea confortului psihic,
-alterarea imagini de sine,
-durere,
-vulnerabilitate
-refuzul de a se conforma tratamentului,
-dezinteres fata de masurile de igiena,
-mobilitate limitata, postura inadecvata,
-cunostinte insuficiente despre boala,
-mobilitate limitata, postura inadecvata,
-cunostinte insufiente despre boala.

2.INGRIJIREA URECHILOR
Scop - menţinerea stării de curăţenie a pavilionului urechii şi a conductului auditiv
extern
- îndepărtarea depozitelor naturale (cerumen) sau a celor patologice
Pregătiri
•materiale
- tampoane sterile, montate pe beţişoare, tăviţă renală, apă, săpun, mănuşă de baie,
prosop

•pacientul
- se informează
- se întoarce cu capul pe partea opusă
Tehnică
- se curăţă conductul auditiv extern cu tamponul uscat
- se spală pavilionul urechii cu mâna acoperită cu mănuşa de bumbac cu săpun,
curăţind cu atenţie şanţurile pavilionului şi regiunea retroauriculară
- se limpezeşte, se usucă cu prosopul pavilionul urechii şi conductul auditiv extern
îngrijiri ulterioare
- se introduce în conductul auditiv extern un tampon de vată absorbant
■ DE ŞTIUT:
• fiecare ureche se curăţă cu un tampon separate
• dacă prin conductul auditiv extern se scurge l.c.r. sau sânge, va fi informat
medical

■ DE EVITAT:
• introducerea tamponului peste limita vizibilităţii (pericol de lezare a timpanului)
 BILETUL 9
1.SURSE DE DIFICULTATE LA PACIENTUL CU
PIODERMITE
FACTORI ETIOLOGICI SI DE RISC

-factori de mediu:poluare.,radiatii,noxe profesionale

-psihici:stres

-bio-fiziologici:contactul direct cu agentul etiologic,imunitate scazuta ,carente in

igiena

-sociali:locul de munca,si relatiile inter umane de la locul de munca,relatiile

familiale,obiceiurile si traditiile familiale de igiena

-spirituali:obiceiuri si ritualuri religioase

-culturali:influenta mediului cultural

2.INGRIJIREA CAVITATII BUCALE

Obiective: prevenirea aparitiei respiratiei urat mirositoare si a infectiilor bucale
prin reducerea placii bacteriene.

Reguli de baza:
- pozitiile in care poate fi asezat bolnavul in functie de patologie sunt: sezand sau
decubit lateral cu capul usor rotat si ridicat pe o perna;
- materialele necesare: periuta de dinti personala, pasta de dinti, pahar de apa de
unica folosinta, tavita renala, prosop, musama, apa de gura si ata dentara daca
acestea sunt solicitate;
- asezarea pacientului in pozitia adecvata starii sale de sanatate;
- sustineti tavita renala sub barbia pacientului, asezata pe perna acoperita de
musama si prosop;
- la pacientii constienti si la care starea de sanatate permite, serviti pacientul pe
rand cu periuta de dinti, pasta de dinti, pahar cu apa, prosop, incurajandu-l sa isi
faca toaleta bucala singur;
- pentru pacientul inconstient – se introduce deschizatorul de gura intre arcadele
dentare, va puneti manusile, se sterge limba, bolta palatina, suprafata interna si
externa a arcadelor dentare cu tampoane imbibate in glicerina boraxata, cu miscari
dinauntru in afara. Se sterg dintii cu alt tampon, la sfarsit se ung buzele cu o crema
hidratanta.
- la pacientii care prezinta proteza dentara, aceasta se va scoate cu ajutorul unui
tifon printr-o miscare de anterior si in sus, se va spala cu periuta si pasta de dinti si
se va pastra intr-un pahar cu apa, de preferinta pahar mat
- daca pacientul este constient, il serviti cu apa de gura iar daca este inconstient,
badijonati cavitatea bucala cu un tampon cu glicerina boraxata.
 BILETUL 10
1.OBIECTIVE DE INGRIJIRE LA PACIENTUL CU
PIODERMITE
Obiective:

-          Sa prezinte tegumente integre si curate

-          Sa nu mai prezinte infectie

-          Sa fie multumit de imaginea lui

-          Sa prezinte interes fata de masurile de igiena

-          Confort fizic si psihic

2.INGRIJIREA UNGHIILOR
Obiective: obtinerea unui aspect ingrijit al bolnavului, evitarea leziunilor de grataj.
(zgarierea)

Reguli de baza:
- pacientul se aseaza in decubit dorsal;
- introduceti mana/piciorul in lighianul cu apa calduta si sapun pentru aproximativ
5 minute apoi asezati pe un prosop mana/piciorul, timp in care introduceti in
lighian mana/piciorul controlateral;
- se taie cu mare atentie unghiile avand grija sa evitati lezarea tesuturilor adiacente
(risc de panaritiu) apoi se pilesc;
- unghiile de la picior se taie „pe drept", nu se umbla la colturi pentru a evita riscul
de aparitie a unghiei incarnate;
- fragmentele rezultate se strang intr-o aleza sau prosop;
- se dezinfecteaza materialele folosite (forfecuta, pila de unghii)

BILETUL 11
1.INTERVENTII AUTONOME IN PIODERMITE
-comunicare:informare,explicatii oferite in legatura cu etiologia
bolii,simptomatologie,evolutie,importanta tratamentului si regimului igienic

-monitorizarea functiilor vitale si vegetative de 2 ori ăe zi

TA,puls,T,respiratie,diureza scaun

-asigurarea conditiilor de mediu

-asigurarea igienei

-alimentarea

-hidratarea

-asigurarea pozitiilor

-mobilizarea

-prevenirea complicatiilor

-EDUCATIA PENTRU SANATATE :informare,explicatii oferite in

legatura cu etiologia bolii,simptomatologie,importanta tratamentului si regimului
igienic

2.INGRIJIREA PARULUI
Obiective: mentinerea unui aspect placut, a igienei precum si pastrarea demnitatii
si starii de bine a pacientului.

Reguli de baza:
- parul se spala o data pe saptamana la pacientii indelung spitalizati;
- materiale: pieptene/perie personala; prosop, aleza, sampon, lighian cu apa calda,
galeata pentru apa folosita, uscator de par, manusi;
- temperatura in salon trebuie sa fie peste 20 gr. C;

- tehnica: se pregateste patul si se protejeaza cu musama si aleza;

-parul, se samponeaza, se maseaza usor pielea capului cu pulpa degetului, se spala

de doua trei ori, se limpezeste parul din abundenta, se acopera cu prosopul uscat.
Se usuca parul, se piaptana cu blandete.
- obiectele folosite se dezinfecteaza.
 BILETUL 12
1.DERMATOZELE
ALERGICE(DEF+ETIOLOGIE+SIMPTOMATOLOGIE)
Primul semn de dermatita alergica de contact este prezenta eruptiei pe piele
sau leziune la locul expunerii. In functie de tipul de alergen ce o determina,
eruptia se poate extinde, prelinge, poate face crusta, scalata sau ingrosata.

Principala diferenta dintre eruptiile cutanate cauzate de dermatita de contact

alergica si cea cauzata de dermatita de contact iritant este faptul ca prima tinde sa
se limiteze la zona in care declansatorul a atins pielea, in timp ce la cea de-a doua
eruptia este mult mai probabil sa fie raspandita pe piele.

Alte simptome pot include mancarime, inrosire a pielii sau inflamatie. Daca este
lasata netratata pielea poate suferi modificari nedorite.

Durerea poate fi de asemenea prezenta.

Dermatita de contact este cauzata de o substanta la care sunteti expus si care irita
pielea sau poate fi o reactie alergica la aceasta. Substanta ar putea fi una dintre mii
de alergeni si iritanti cunoscuti. De aceea, exista doua tipuri ale afectiunii:
dermatita de contact iritanta si dermatita de contact alergic.

Dermatita de contact iritanta este tipul cel mai frecvent intalnit. Aceasta reactie
cutanata nonalergica apare atunci cand o substanta afecteaza stratul protector
exterior al pielii. Unii oameni reactioneaza la iritantii puternici dupa o singura
expunere. Altele pot dezvolta semne si simptome dupa expuneri repetate la iritantii
usori. Exista si oameni care dezvolta o toleranta la substanta in timp.

Iritantele comune includ: solvenţi, alcool, inalbitori si detergenti, sampoane si

produse cosmetice, plante, insecticide si pesticide.

 Dermatita alergica de contact apare atunci cand o substanta la care sunteti

sensibila (alergen) declanseaza o reactie imuna la nivelul pielii. De obicei
afecteaza numai zona care a intrat in contact cu alergenul dar poate fi
declansat si de ceva care intra in corp prin alimente, arome, medicamente
sau proceduri medicale sau dentare (dermatita de contact sistemica).

 Puteti deveni sensibilizat la un alergen puternic, cum ar fi iedera otravita

dupa o singura expunere. Alergenii mai slabi pot necesita expuneri multiple
pe parcursul mai multor ani pentru a declansa o alergie. Odata ce ati
dezvoltat o alergie la o substanta, chiar si o cantitate mica de aceasta poate
provoca o reactie. O eruptie rosie;

 Mancarime, care poate fi severa;

 Piele uscata si crapata;

 Aparitia de basici si cruste si drenarea fluidului in cazuri severe;

 Umflare, senzatia de arsura sau sensibilitate.

2.ESCARELE(DEF+CAUZE)
-Leziuni care apar la suprafața pielii ca urmare a unei presiuni foarte mari
care se manifestă într-o anumită parte a corpului pe o perioada
îndelungată (săptămâni, luni).

-Astfel, se resimte o compresie intensă, care diminuează semnificativ fluxul de

sânge în zona respectivă, ceea ce duce la moartea țesuturilor, la apariția
ulcerațiilor şi a plăgilor deschise și foarte dureroase.

CAUZE:

 Presiunea constantă asupra unor părți ale corpului care nu mai sunt
oxigenate și irigate corespunzător, pentru că fluxul de sânge din aceste zone
 este limitat. Sângele joacă un rol esențial în transportul oxigenului și al
substanțelor nutritive către organe și țesuturi. Dacă nu primește acești
nutrienți, pielea începe să se deterioreze și, în cele din urmă, este complet
distrusă;

 Fricțiunea, care se întâmplă atunci când pielea care intră în contact cu

hainele sau cu lenjeria de pat ajunge să se irite, devenind vulnerabilă și
predispusă la răni și leziuni accentuate.

BILETUL 13
1.REGIUNI EXPUSE ESCARELOR
Decubit dorsal
– Regiunea occipitală,Omoplaţi,Coate
– Regiunea sacrococcigiană,Călcâie
Decubit lateral
– Umăr,Regiunea trohanteriană
– Feţele laterale ale genunchilor
– Maleole
Decubit ventral
– Tâmple,Umeri,Creasta iliacă,Genunchi
– Degetele picioarelor

2.MANIFESTARI DE DEPENDENTA DERMATOZE:

-placi eritemato-edematoase,tranzitorii,durere,edem facial(obraji,buze,pleoape)

-maini,organele genitale externe,poate aparea si la nivelul

mucoaselor(bucala,faringiana-disfagie,laringian cu edem glotic)
 BILETUL 14
1 OBIECTIVE-DERMATOZE
-Sa prezinte mucoase si tegumente integre,

-Sa nu prezinte infectie,

-Sa fie multumit cu propria imagine ,

-Sa beneficieze de confort psihic,

-Sa accepte si sa urmeze tratamentul,

-Sa prezinte interes fata de masurile de igiena si cunostinte suficiente de boala.

2.MIJLOACE DE PREVENIRE A ESCARELOR

– pat bine făcut, evitarea cutelor lenjeriei de pat;
– saltea antidecubit,perne de diverse dimensiuni şi forme (pentru genunchi,
tendonul lui Achile), colaci de cauciuc ;
– schimbarea periodică a poziției – se face la 2-3 ore sau mai des, la nevoie; Este
necesară o foaie de supraveghere a escarelor în care să se noteze ora de schimbare
și poziția, aspectul cutanat, zona de masaj.
– igienă – spălarea zilnică, cu apă şi săpun şi ungerea regiunilor expuse umezelii,
ştiut fiind faptul că pielea unsă se macerează mai greu decât pielea uscată (în caz
de incontinenţă, se apelează la sonda Foley).
– corpul bolnavului va fi menținut uscat; după micțiune sau defecare va fi spălat,
uscat și pudrat cu talc; lenjeria udată va fi schimbată imediat.

– alimentație și hidratare echilibrată – alimentaţia trebuie să fie bogată în proteine

– pentru a favoriza cicatrizarea – şi în vitamine, ţinând cont însă de vârsta şi
greutatea bolnavului. În ceea ce priveşte hidratarea, necesarul de lichide se va
completa cu 1,5 – 2 l la 24 de ore.
– masaj pentru favorizarea vascularizației în zonele predispuse escarelor. Se face
pe pielea curată, cu un unguent pe mâna goală, în direcţia circulaţiei de întoarcere
de jos în sus, iar la ceafă şi umeri invers-de sus în jos şi circular spre exterior.
Masajul se face se face timp de aproximativ 15 minute pe o zonă mai mare
decât suprafaţa interesată și nu trebuie să fie dureros.

BILETUL 15
1.INTERVENTII AUTONOME

Interventii autonome:comunicare eficienta cu pacientul(informare si explicatii

oferite in legatura cu etiologia bolii,etc)
-asigurarea aportului alimentar si hidric,
-asigurarea pozitiilor,mobilizarea,asigurarea igienei,prevenirea complicatiilor.

2.ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE
SUPRAFATA MUCOASELOR(INSTILATIA)
Reprezinta tehnica de administrare a solutiilor medicamentoase pe o mucoasa
sau un organ cavitar (nas, ureche, ochi). Solutiile se instileaza cu ajutorul
pipetei, sticlei cu picurator sau cu seringa.

Materiale necesare:

Pipeta,

Tampoane,

Comprese sterile,

Prosop,
Solutia medicamentoasa,

Tavita renala.

Tehnica:Se informeaza pacientul asupra necesitatii tehnicii si este instruit cum sa

se comporte in timpul si dupa instilatie.

Se aseaza pacientul in decubit dorsal sau in pozitie sezand cu capul in

hiperextensie pentru instilatia oculara si nazala si in decubit lateral pe partea
sanatoasa pentru instilatia nazala ori in conductul auricular extern.

Asistenta isi spala mainile, evacueaza secretiile din cavitate. Se aspira solutia
medicamentoasa in pipeta.

Pune in evidenta cavitatea si anume:

Cavitatea cojunctivala prin tractiunea in jos a pleoapei inferioare cu policele mainii

stangi

Cavitatea nazala, se ridica usor varful nasului cu policele mainii stangi.

Cavitatea auriculara, tractioneaza pavilionul urechii in sus si inapoi cu mana stanga

Se instileaza numarul de picaturi recomandate de medic, excesul de solutie se

sterge cu o compresa sterila.
Dupa instilatia auriculara se introduce un tampon absorbant in conductul auditiv
extern.

Dupa instilatia nazala pacientul ramane nemiscat 30-40 secunde ca solutia sa

ajunga in faringe.

Se evita aspirarea solutiei medicamentoase instilata in fosa nazala, deoarece

poate  patrunde in laringe provocand spasme si accese de tuse.

Solutia utilizata pentru instilatia auriculara trebuie sa fie incalzita la temperatura

corpului. Pe mucoasa conjunctivala se instileaza numai solutii izotone.
 BILETUL 16
1.SIFILIS-BOALA TRANSMISIBILA PRODUSA DE
TREPONEMA PALLIDUM
Etiologie:Treponema pallidum

Mod transmitere: peste 90%din cazuri au transmitere pe cale sexuala

-intepaturi,muscaturi,sarut,placenta mama-fat,taieturi

Foarte rar:leziuni deschise ale altor afectiuni ale

pielii,urina,sperma,saliva,sange.

-foarte,foarte rar:obiecte contaminate(agent infectios foarte sensibil in mediul

extern)

2.ADMINISTRAREA UNGUENTELOR
Se pot aplica unguente in fundul de sac conjunctival pe marginea pleoapelor,
in festibulul nazal si in conductul auditiv extern.

Materiale necesare:

Bagheta de sticla acoperita cu un tampon de vata,

Tampoane,
Compresa sterila

Tehnica de administrare:Pacientul se pregateste fizic si fizic ca pentru instilatie

In sacul conjunctival unguentul se pune cu bagheta de sticla acoperita cu tampon

In fosa nazala unguentul se aplica cu ajutorul tamponului montat pe o sonda

butonata (ansa de metal rotunjita in varf)

Unguentul poate fi aplicat pe mucoasele mentionate si cu ajutorul prelungirii

tubului in care se gaseste prin apasare pe partea plina a tubului.

Dupa aplicarea unguentului in sacul conjunctival pacientul este invitat sa inchida si

sa deschida ochiul pentru a antrena medicamentul pe toata suprafata globului
ocular.

Dupa aplicarea unguentului in vestibulul nazal se inchide narina, se apleaca capul

pacientului usor inainte si i se solicita sa aspire medicamentul treptat.

Cantitatea de unguent aplicata nu trebuie sa depaseasca marimea unui bob de grau.

Se folosesc tampoane separate pentru fiecare ochi, ureche sau vestibul nazal.

In cazul aplicarii unguentului in conductul auditiv nu se depaseste limita de

vizibilitate.
 BILETUL 17
1.SIMTOMATOLOGIE IN FUNCTIE DE EVOLUTIA
BOLI. SIFILISUL PRIMAR.
SIFILISUL PRIMAR-dupa o perioada de incubatie de aproximativ 21de zile
pana la aparitia primelor seme si simptome , boala incepe sa se exprime si are
durata de 4-8 saptamani. Principalul semn in prima parte a evolutiei bolii este
aparitia sancrului sifilitic impreuna cu adenopatia satelita. Sancrul sifilitic
reprezinta o leziune (ulceratie) frecventa superficiala ,unica,rotund-ovala, mica in
dimensiuni(0,3-2,5 cm) care este de culoare rosie , nu are secretii, si mai ales nu
este dureros. Este localizat la nivelul locului de inoculare – la nivel genital cel mai
frecvent.

2.BADIJONAREA MUCOASEI BUCALE.

Badijonarea mucoasei bucale

Pregatirea badijonarii:
a) Materiale: -pentru protectia lenjeriei pacientului
- pense hemostatice, spatula linguala-sterile
- tampoane, compresa sterila
-manusi
-tavita renala
-solutie medicamentoasa
b) Pacientul: - este informat asupra necesitatii tehnicii
- se aseaza in pozitie sezand, cu capul in hiperextensie
- se protejeaza lenjeria cu un prosop in jurul gatului.
Executarea badijonari: asistenta:
 - isi spala mainile, imbraca manusile
- examineaza cavitatea bucala, invitand pacientul sa deschida gura si folosind
spatula individuala.
Examineaza fata dorsala a limbii, palatul dur, valul palatin, pilierii anteriori si
mucoasa obrajilor, arcadele dentare, fata interna a buzeleor, lojile amigdaliene,
pilierii posteriori, amigdalele, peretele posterior al faringelui
- imbiba tamponul fixat care prezinta leziuni sau intreaga mucoasa bucala daca
este cazul in aceeasi ordine in care s-a facut examinarea
Gargara: - se face cu solutie medicamentoasa la temperature corpului. Se executa
in doua etape:
1) – spalarea gurii
2) – spalarea orofaringelui
BILETUL 18

1.SIMPTOMATOLOGIA IN SIFILISULSECUNDAR.

SIFILISUL SECUNDAR-este cea de-a doua perioada de evolutie a bolii , daca nu

a existat tratament antibiotic adecvat sub stricta supraveghere medicala la
aproximativ 6-8 saptamani de la aparitia primei leziuni. In aceasta perioada apar
leziuni sub forma de pete mici , rotunde-ovalare , de culoare roz, slab delimitate
care impanzesc corpul si partea superioara a bratelor si coapselor. Nu sunt insotite
de mancarimi ca intr-o alergie.In aceasta perioada de evolutie a bolii sunt afectate
majoritatea organelor interne – inima ,stomac, ochi , ficat, meninge, par ,
unghii.Toate acestea pot fi insotite de febra ,scadere in greutate , dureri de oase, de
articulatii si muschi , dureri rebele de cap.

2.INCARCAREA SERINGII.
 Se verifică integritatea ambalajului şi termenul de valabilitate.

 Se desface ambalajul de sus în jos.

 Se înşurubează acul de amboul seringii.

 Se îndepărtează protecţia acului.

 Se dezinfectează (cu tampon cu alcool) gâtul fiolei şi se deschide fiola (după

ce lichidul din gâtul fiolei revine în fiolă prin mişcări de rotaţie).
 Se aspiră soluţia în seringă

 Se goleste lichidul din varful fiolei prin miscari de rotatie

 Se dezinfecteaza gatul fiolei prin stergere cu tamponul imbibat in alcool

 Se deschide fiola astfel:se tine cu mana stanga iar cu policele si indexul mainii
drepte  protejate cu o compresa sterila se deschide partea subtiata a fiolei

 Se introduce acul in fiola deschisa ,tinuta intre policele mainii drepte si avand
grija ca bizoul acului sa fie permanent acoperit cu solutia de aspirat;

 fiola se inclina treptat;

 Se indeparteaza aerul din seringa,fiind in pozitie vericala cu acul indreptat in

sus ,prin impingerea pistonului pana la aparitia primei picaturi de solutie prin
ac;

 Se schimba acul de aspirat

 Nu se ating pereţii fiolei cu acul.

 BILETUL 19
1.SIMPTOMATOLOGIA IN SIFILISUL LATENT SI
SIFILISUL TERTIAR +TRATAMENT.
SIFILISUL LATENT-dupa manifestarile sifilisului secundar , daca nu s-a facut
un tratament cu Penicilina se instaleaza o perioada lipsita de orice manifestare , in
care agentul infectios exista in organism si se poate transmite.

SIFILISUL TERTIAR-se manifesta dupa perioada de latent care poate dura intre
2-30 de ani. In aceasta perioada apar la nivelul pielii numerosi noduli duri,
nedurerosi ,rosu-inchis,grupati cuprinzand cu predilectie fata, spatele si membrele.

Mai pot aparea noduli si la nivelul limbii,mucoasei bucale, buza, inima , ficat,
splina oase(generalizat) si creier determinand chiar dementa.

Tratament:

Penicilina intr-o schema standard administrate sub supraveghere medicala.

Tratamentul se adreseaza si contactilor depistati prin ancheta epidemiologica.

2.DIZOLVAREA PULBERILOR.
-se aspira solventul in seringa
-se indeparteaza capacelul metalic al flaconului se dezinfecteaza capacul de
cauciuc,se asteaptaevaporarea alcoolului
-se patrunde cu acul prin capacul de cauciuc si se introduce cantitatea de solvent
prescrisa
-se scoate acul din flacon si se agita pentru a completa dizolvarea;
 BILETUL 20
1.PROBLEME DE DEPENDENTA IN SIFILIS.
-alterarea integritatii tegumentelor si mucoaselor,

-alterarea confortului psihic,

-alterarea imagini de sine,

-durere,

-refuzul de a se conforma tratamentului,

-dezinteres fata de masurile de igiena,

-alterarea activitatii sexuale,

-stare depresiva din cauza bolii,

-anxietate legata de evolutia si prognosticul bolii,

-cunostinte insuficiente despre boala.

2.INJECTIA INTRADERMICA
Injecția intradermică reprezintă administrarea de soluții medicamentoase în
derm cu ajutorul unui ac adaptat la seringă care traversează zone lipsite de
foliculi piloși.
Scop
 Explorator: reacții la tuberculină, IDR Casoni (chist hidatic), diverși alergeni
 Terapeutic: anestezie locala, desensibilizări

Locuri de elecție
 Cele lipsite de foliculi piloși, în special fața anterioară a antebrațului sau
orice loc care necesită anestezie locală
 Resorbția este foarte lentă

Materiale necesare
 Tavița renala

 Tampoane sterile și alcool

 Manuși de unica folosință

 Seringă sterilă

 Substanța de injectat

 Ser dizolvant

 Ac steril pentru injectare (27 G)

 Ac pentru încarcarea subsțantei în seringa

 Plasturi

Pregatirea pacientului
 Se explica tehnica și necesitatea acesteia

 Se obține consimțămantul acestuia și colaborarea

 Se poziționează pacientul cât mai comod, în funcție de zona unde va fi injectat

 Se asigură intimitatea

Tehnica
 Pentru anestezie se alege orice zonă pentru care e necesară anestezia

 Se antiseptizează tegumentul prin mișcări circulare din interior spre exterior

 Asistenta se spală pe mâini și îmbracă mânușile de unică folosință

 Incarcă substanța de injectat în seringă, pregătind-o pentru administrare 

 Se montează acul pentru injectarea substanței în derm

 Se aleg zone fără foliculi piloși, de regulă fața anterioară a brațului

 Seringa se ține cu mana dreaptă între police, index si degetul mediu și se

introduce într-un unghi de 10-15 grade.
 Se patrunde în grosimea dermului cu bizoul acului îndreptat în sus și se
injectează substanța cu policele mâinii drepte

 Se observa la locul de injectare formarea unei papule, cu aspect de coajă de

portocală cu diametrul de 5-6 mm si inaltime de 1-2 mm
 Se retrage acul brusc

 Nu se tamponează cu alcool!
 Pentru testarea la tuberculina nu se dezinfectează cu alcool.
Îngrijirea ulterioară
 Se informeaza pacientul sa nu se spele pe acea zonă și să nu o comprime

 Accidente / incidente

 Revarsarea soluției la suprafața pielii deoarece s-a intrat cu bizoul in direcție

gresită
 Lipsa formării papulei dacă soluția  se duce sub derm pentru ca s-a introdus
prea profund
 Lipotimie
 Stare de șoc si reacție alergică generalizată din cauza substanței injectate. În
caz de soc anafilatic se intervine cu hemisuccinat de hidrocortizon.   
 Atingerea unui vas sanguin. În acest caz va aparea sânge pe seringă la
aspirație
 Înțeparea unui nerv. În acest caz pacientul va resimți durere vie si intensă
 Ruperea acului în cazuri rare
 Infecții locale în cazul nerespectării regulilor de asepsie si antisepsie.
 BILETUL 21

1. SURSE DE DIFICULTATE SI OBIECTIVE DE

INGRIJIRE IN SIFILIS
Sifilisul este o boală cu transmitere sexuală determinată de infecția cu bacteria
Treponema pallidum care poate determina complicații severe în cazul în care nu
este administrat tratamentul adecvat.
Surse de dificultate:
Dureri severe de cap
Dificultăți în coordonarea mișcărilor musculare
Paralizie
Amorțeală
Demență
Obiective de ingrijire in sifilis

-combaterea durerii
-prevenirea complicatiilor

-pacientul sa beneficieze de somn cantitativ si calitativ

-pacientul sa fie stabil psihic
2. ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELOR
Căi de administrare

Parenterală.

Se administrează strict intravenos, în amestec cu soluţie salină izotonă urmată de

perfuzie continuă;

Administrare continuă cu ajutorul unui aparat de injectare acţionat electric.

Acţionează prin blocarea ultimei faze a coagulării, inhibă trombina şi împiedică

transformarea fibrinogenului în fibrin.

Nu se amestecă în perfuzie cu preparate de calciu, papaverină, sau cu alte

medicamente.Heparina este inactivată de sucurile digestive şi nu trece prin
membrane.
 BILETUL 22

1.SIDA. DEFINITIE. ETIOLOGIE

SIDA (sindromul imunodeficienței umane dobândite) este o afecțiune provocată de
virusul imunodeficienței umane, HIV, care atacă și distruge progresiv sistemul
imunitar al organismului.

Boala se manifestă prin infecții grave care determină pierderea accentuată în

greutate, afecțiuni ale creierului și ale sistemului nervos central. Pentru a se
reproduce, HIV trebuie să pătrundă într-o celulă a sistemului imunitar.
Etiologie
Virusul pătrunde în organism prin contact sexual, prin contaminare cu sânge
infectat sau de la mamă infectată la făt, în timpul sarcinii, al nașterii și al alăptării.
HIV poate fi prezent în lichidele biologice, ca sânge, spermă, secreții vaginale și
laptele matern.O persoană seropozitivă la HIV (al cărei sânge conține anticorpi
specifici îndreptați împotriva virusului HIV, ceea ce dovedește infectarea sa cu
acest virus) nu prezintă în mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totuși purtătoare
de virus și deci susceptibilă să îl transmită.

2. INJECTIA SUBCUTANATA
Injecția subcutanată reprezintă introducerea unor substanțe medicamentoase
(insulină, anticoagulant) în hipoderm prin intermediul unui ac adaptat la o
seringă.
Soluțiile (maxim 1,5 ml) vor forma un depozit din care se va difuza lent,
către sistemul capilar, soluția medicamentoasă. 
Calea subcutanată este este preferată atunci când se dorește o absorbție lentă și
continuă a substanței.

Țesutul subcutanat are puține vase de sânge și astfel medicamentele injectate aici
sunt pentru rate de absorbție lente. Absorbția este mai lentă decât injecțiile
intramusculare, dar mai rapidă decât injecțiile intradermice.

Scop
 Terapeutic 
Resorbția este lentă. Începe la 5-10 minute de la administrarea medicamentului.
Locurile de elecție pentru injecția subcutanată

Locuri bogate în țesut celular lax  

 Regiunea deltoidană
 Faţa externă a braţului
 Fața anteroexternă a coapsei
 Regiunea supra şi subspinoasă omoplatului
 Flancurile peretelui abdominal
 Regiunea periombilicală
 Regiunea subclaviculară
 Regiunile centrale fesiere.
! Nu se administrează subcutanat în zone de infiltrare ale altor injecții, zone
infectate, zone edematoase sau cu modificări dermatologice.
Fața laterală a brațului este preferată pentru că este o zonă puțin dureroasă, iar
regiunea periombilicală este aleasă pentru că la acest nivel stratul adipos este bine
reprezentat.

Materiale necesare pentru injecția subcutanată

 Tavă medicală

 Mănuși de unică folosință;

 Seringa de capacitate adaptată cantităţii de medicament ce trebuie injectată
(0,5 – 2 ml) și ac steril hipodermic de 30-52 mm și diametru de 6/10, 7/10,
8/10, cu bizou lung;

 Soluție medicamentoasă de injectat (cristalină izotonă sau uleioasă în cazuri

speciale);

 Tampoane cu alcool

 Taviță renală

 Recipiente pentru colectarea deșeurilor

Pregatirea pacientului
Pregătirea psihică
 Se confirmă identitatea pacientului;
 Se explică tehnica și necesitatea acesteia, efectele dorite și nedorite;

 Verificați dacă pacientul are alergii la anumite substanțe/medicamente;

 Se obține consimțământul informat și colaborarea pacientului;

 Se asigură intimitatea pacientului;

Pregătirea fizică
 Întrebați dacă pacientul preferă un anumit loc de injectare după ce i-ați expus
locurile de elecție. Dacă pacientul primește injecții subcutanate regulate,
asigurați-vă că locurile de injectare sunt facute prin rotație.

 Se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie injectat, pentru

a-i fi cât mai comod și în funcție de starea acestuia; în mod obişnuit se
poziționează pacientul în poziţie şezândă cu mâna sprijinită pe şold sau
în decubit dorsal.
 Se stabilește locul de elecție.

 Se expune locul în care va fi efectuată injecția.

Reguli generale de administrare

Înainte de a continua, verificați cele șapte reguli de administrare:

1. Pacientul corect: cereți pacientului să confirme identitatea și apoi comparați-o

cu brățara pacientului (dacă există)/ fișa pacientului și cu prescripția medicală.
2. Medicament corect: verificați dacă medicamentul corespunde prescripției și
asigurați-vă că medicamentul nu a expirat.
3. Doza corectă: verificați doza de medicament în comparație cu prescripția
pentru a vă asigura că este corectă.
4. Momentul corect: verificați orarul pentru administrarea medicamentului și
când pacientul a primit o doză anterioară, dacă este relevant.
5. Calea corectă: verificați dacă administrarea subcutanată este adecvată pentru
medicamentul pe care îl administrați.
6. Consimțământul: asigurați-vă că a fost obținut consimțământul informat
înainte de administrare.
7. Documentare corectă a prescripției și alergiilor: asigurați-vă că prescripția
este valabilă și verificați dacă pacientul nu este alergic la medicamentul pe
care urmează să îl administrați.
Odată confirmate toate cele de mai sus, pregătiți medicamentul.
Tehnica 
Injectia subcutanata – tehnica

1. Verificarea
Se verifica medicația prescrisă.

Se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, data de expirare a

sterilității, conform regulilor de administrare;

2. Pregătirea asistentului medical

Asistentul medical se spală pe mâini, se dezinfectează și îmbracă manușile de
unică folosință;
3. Pregătirea soluțiilor de administrat
Încarcă în seringă soluția, cu excepția seringilor preîncărcate cu medicație;

Dacă medicamentul e sub formă de fiole/ flacoane, e necesară etapa de

pregătire a seringii:

Pregătirea cuprinde următorii pași:

• Se deschide ambalajul seringii;
• Se atașează acul la seringă;
• Se verifică vizual soluția din fiolă (un aspect tulbure sau sedimentat ar putea
însemna că soluția nu e potrivită pentru administrare);
 • Se aplică câteva lovituri cu degetul la nivelul superior al fiolei;
• Se rupe gâtul fiolei prin aplicarea de presiune în locul marcat (pentru a se
evita accidentele, se poate rupe fiola acoperită cu un tampon);
• Se încarcă seringa cu soluția din fiolă;
• Schimbă acul cu care a tras soluția cu un ac pentru injectarea în hipoderm
( 23/26 G);
• Se ține seringa în sus și se aplică câteva lovituri pentru ca bulele să se ridice,
apoi se elimină bulele din seringă.

! Atenție – Toți pașii se efectuează păstrând toate materialele sterile.

În cazul seringilor preumplute nu e necesară eliminarea bulei de aer din
seringă; aceasta are rolul de a împinge substanța medicamentoasă rămasă în ac
pentru ca întreaga doză de soluție să fie administrată.
4. Stabilirea și pregătirea locului de elecție pentru injecția subcutanată
Dacă trebuie să administrați mai multe injecții, utilizați locuri diferite pentru
fiecare injecție.
Dacă se administrează injecții frecvente, rotiți locurile de injectare.
Dezinfectează locul puncției;
Cu policele și indexul mâinii se formează un pliu cutanat ridicat de pe
planurile profunde de aproximativ 5cm;
5. Executarea injecției
Pătrunde cu acul cu bizoul în sus, în profunzimea stratului subcutanat în unghi
de 45 de grade la o adâncime de 2-4 cm;

Injecția se poate executa și într-un unghi de 90 de grade dacă acul este scurt și
stratul subcutanat al pacientului este gros.
6. Verificarea poziției acului
Se aspiră pentru a se verifica dacă nu s-a atins accidental un vas de sânge;

Aspirarea nu este obligatorie pentru injecțiile subcutanate, deoarece nu există

vase de sânge majore în țesutul subcutanat și riscul de administrare
intravenoasă accidentală este minim. Cu toate acestea, ar trebui să respectați
întotdeauna recomandările.
7. Injectarea soluției
Se relaxează pliul și se injectează lent, cu presiune ușoară pentru a nu destinde
brusc țesutul subcutanat.

8. Scoaterea acului
Se retrage acul și se tamponează cu vată cu alcool, masând ușor zona pentru a
închide traiectoria acului și a favoriza circulația locală în vederea accelerării
 resorbției (în cazul administării de insulină nu se tamponează cu alcool, iar în
cazul administrării de anticoagulante nu se masează);
9. Finalizarea tehnicii
Se aplică un plasture la locul injecției.

Așezați pacientul într-o poziție comodă observând faciesul, tegumentele și

comportamentul acestuia.

Explicați pacientului că procedura este completă.

Resorbția substanței administrate subcutanat va începe după 5-10 minute de la

injectare.

Reorganizarea locului de muncă

 Colectaţi materialele folosite în containere speciale, conform precauțiilor
universale (PU).

 Spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor.

 Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire: nume, prenumele asistentei care
a efectuat injecția, data şi ora administrării; tipul soluţiei administrate, doza.
Observatii
 pentru injectarea Adrenalinei şi Atropinei se preferă regiunea deltoidiană
(pacientul se poziţionează cu mâna în şold);
 pentru injectarea insulinei se alternează continuu regiunile, pentru a preveni
apariţia lipodistrofiei;
 nu se injectează substanțe iritante;
 nu se injectează în regiuni infiltrate.
Accidente / Incidente
 Durere prin lezarea unor terminații nervoase
 Durere prin injectarea rapidă de substanță care duce la distensia bruscă a
țesuturilor: 
 Hematom din cauza perforării accidentale a unui vas de sânge;
 Injectarea accidentală intravasculară care poate duce la embolie;
 Ruperea acului;
 Infectii locale în cazul nerespectării regulilor de asepsie și antisepsie.
 BILETUL 23

1. SIMPTOMATOLOGIE IN STADIUL B AL INFECTIEI

CU HIV
Stadiul B sau infecţia HIV simptomatică se referă la bolnavi care prezintă febră
persistentă, transpiraţii nocturne, moderată scădere ponderală, adenopatie în mai
mult de două grupe ganglionare extrainghinale cu ganglioni măriţi peste 1 cm, pe
durată mai lungă de 3 luni.

Se poate asocia diareea cronică, candidoză buco-faringiană, herpes Zoster,

leucoplakia păroasă, simptome care indică progresia infecţiei spre SIDA. În acest
stadiu testele serologice sunt pozitive, prin ELISA şi Western blot putându-se
identifica anticorpi anti proteine codate de gag, env şi pol.

Această perioadă de latenţă clinică este dublată, însă, de o activă replicare virală
care duce, în timp, la creşterea încărcăturii virale plasmatice, infecţia macrofagelor
şi a altor “sanctuare”
2. INJECTIA INTRAMUSCULARA
Injecția intramusculară presupune introducerea unei substanțe
medicamentoase (soluţii izotone cristaline, uleioase sau substanţe coloidale) în
țesutul muscular.
Scop
Terapeutic
 Absorbție rapidă în circulația sanguină.

 Rată rapidă de absorbție comparativ cu injectiile intradermice sau subcutanate.

Efectul medicaţiei administrate intramuscular se instalează mai lent faţă de efectul
medicației administrate intravenos, dar
mai rapid de 4-5 ori decât ce este administrat subcutanat.
Efectul maxim terapeutic se instalează în aproximativ 20-45 de minute de la
injectare. 
Locuri de elecție
Mușchi voluminoși
– Mușchiul deltoid. Mușchiul deltoid este potrivit pentru administrarea injectiilor cu
volum mic. (= 2 ml)

– Mușchiul dorsogluteal care poate fi localizat ușor împărțind imaginar fesa in 4

cadrane. Locul propice pentru injecția intramusculară este CADRANUL
SUPERIOR EXTERN (pentru a nu se atinge nervul sciatic). Regiunea gluteală este
de obicei folosită în cazul adulților.
– Muschiul ventrogluteal. Pentru identificarea locului propice pentru injecția
intramusculară, se pune mâna cu eminența tenară (grupa de mușchi dispusă sub
degetul mare) pe trohanterul mare, indexul pe spina iliacă antero-superioară și
mediusul larg deschis pe creasta iliacă. Spatiul delimitat între degetele 2 si 3
corespunde locului injectiei.
– Vastul lateral – Fața externă a coapsei în treimea mijlocie exterioară; regiunea
este folosită de obicei la copii; există însă riscul lezării nervului femural sau al
atrofiei musculare. Regiunea este situată pe partea laterală a coapsei la un lat de
palmă sub trohanterul mare și un lat de palmă deasupra rotulei.
– Dreptul femural – situat pe partea anterioară a coapsei.
Materiale necesare
– Medicația prescrisă de medic;
– Seruri pentru dizolvare;
– Seringă de capacitate adaptată cantităţii de medicament ce trebuie injectată și ac steril
intramuscular lung (4-7 cm);
– Mănusi de unică folosință;
– Comprese sterile și alcool.
Pregatirea pacientului
– Se confirmă identitatea pacientului;
– Se explica tehnica și necesitatea acesteia;
– Se obține consimțămantul și colaborarea acestuia.
Pregatirea medicamentelor
– Se verifica medicația, data expirării, colorația si aspectul, conform regulilor de
administrare.
– Se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, data de expirare a
sterilității;
– Se desface fiola și se trage în seringă doza indicată pentru administare;
– Dacă medicamentul este în flacon sub formă de pudră, se dizolvă cu ser și se trage
în seringă doza;
– Se poate extrage substanța dintr-un flacon prin urmatoarea tehnică: Seringa se
umple cu aer, trâgand de piston acea cantitate echivalenta cu doza care trebuie
extrasă din flacon. Se atașează apoi la acul la flacon și se introduce aerul cu care
seringa a fost umplută anterior. Se intoarce apoi flaconul și seringa se va umple
singură cu cantitatea necesară de lichid.
– Se elimina aerul din seringă;
– Se schimba acul;
Tehnica
–          Se verifică prescripția medicală;
–          Asistentul medical se spală pe mâini, se dezinfectează și îmbracă mănușile de
unică folosință;
–          Stimulează zona de injectare prin tapotari ușoare;
–          Șterge cu un tampon alcoolizat zona; 
–          Recomandă pacientului sa ramana relaxat și să nu încordeze mușchiul;
–          Fixează locul si injectează cu acul în pozitie de unghi de 90 de grade,
perpendicular, pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate şi siguranţă.
–          Aspiră cu seringa pentru a verifica dacă nu s-a patruns într-un vas de sânge.
Dacă apare sângele, acul trebuie sa fie retras sau dus mai în profunzime;
–          Se injectează substanța lent, pentru a permite mușchiului să se extindă și să
absoarbă gradat medicația;
–          Se folosește cealaltă mână pentru acționarea pistonului la injectare în timp ce
mâna dominantă e folosită pentru menținerea poziției seringii;
–          Dupa injectarea substanței, se retrage acul printr-o mișcare bruscă în
același unghi de 90 de grade;
–          Se acoperă locul puncționării cu un tampon alcoolizat;
–          Se masează ușor pentru a ajuta dispersia medicamentului.
 
Observatii
–          Locul se alege in funcție de constituția pacientului;
–          Se evită zonele cu edeme, iritații, patologii dermatologice, zone cu abcese
tegumentare, acnee, foliculită, furuncule, regiuni inflitrate.
–          Injecțiile intramusculare sunt contraindicate pacienților cu tulburari de
coagulare, dupa terapii antitrombotice sau infarct miocardic acut.
–          Medicatia administrată este limitată la 2-5 ml, pentru a nu se mări riscul de
infecţii – abces postinjectabil.
–          Atenție! Daca se administrează pentru prima dată este indicat să se facă
testarea pentru ca pacientul să nu fie alergic la substanță.
–          La pacienții cu tratament lung intramuscular este indicat să se țină o evidenta
a zonelor de injectare, iar acestea să alterneze
–          Daca avem un pacient anxios sau care se teme, putem să punem aplicații cu
gheață pe zona unde urmează să efectuam injectia intramusculară, pentru a amorți
zona și a reduce durerea.
–          Se atentioneaza întotdeauna pacientul să nu încordeze mușchiul la injectare
pentru că va spori gradul de durere.
–          Injectiile musculare pot duce la cresterea nivelului de creatinkinaza. Se pot
crea confuzii, deoarece creatinkinaza crește în infarct miocardic acut. De aceea, la
pacientii cărora le trebuie testat nivelul de creatinkinaza, este recomandat ca
administrarea să se facă intravenos.
Accidente/ Incidente
–          Durere prin atingerea nervului sciatic;
–          Paralizie prin lezarea nervului sciatic;
–          Hematom prin lezarea unui vas;
–          Ruperea acului; 
–          Embolie si deces prin injectarea într-un vas de sânge a soluțiilor uleioase;
–         Infecții locale în cazul nerespectarii regulilor de asepsie și antisepsie;
–         Flegmon postinjectional.
 BILETUL 24
1.STADIUL B SAU INFECTIA CU HIV SIMPTOME
Bolnavii prezintă febră persistentă, transpiraţii nocturne, moderată scădere
ponderală, adenopatie în mai mult de două grupe ganglionare extrainghinale
cu ganglioni măriţi peste 1 cm, pe durată mai lungă de 3 luni. Se poate
asocia diaree cronică, candidoză buco-faringiană, herpes Zoster, leucoplakia
păroasă.În acest stadiu testele serologice sunt pozitive, prin ELISA şi Western
Blot putându-se identifica anticorpi

2.TRANSFUZIA DE SANGE (DEFINITIE + EXECUTIE)

Administrarea sangelui de la donator la primitor atat direct cat si dupa o faza
intermediara de conservare se numeste transfuzie

Executie :

1) Montarea flaconului :

-spalarea pe maini cu apa si sapun

-se imbraca manusi sterile de protectie

-se efectueaza proba directa Jeanbreau

-se indeparteaza dopul de parafina

-se dezinfecteaza dopul cu tinctura de iod

-se monteaza aparatul de perfuzat cu filtru in picurator

2) Evacuarea aerului din perfuzor :

-se face la fel ca la perfuzia de seruri

-se fixeaza flaconul in stativ

3) Efectuarea punctiei venoase :

-se alege vena si se punctioneaza

-se indeparteaza garoul

-dupa ce sa punctionat se ataseaza amboul

-se ataseaza aparatul de transfuzionat la ac sau la branula

4) Lasarea sangelui sa curga sub supraveghere

5) Efectuarea transfuziei la indicatia medicului

6) Se incheie transfuzia

-se retrage acul si se comprima vena

-se aplica pansament la locul punctiei si se fixeaza

Ingrijirea dupa transfuzie

-pacientul se aseaza comod si se acopera

-temperatura camerei ridicata cu 1-2 grade

-se ofera pacientului lichide calde

-pacientul va primi mancare dupa 2 ore de la transfuzie , daca ii permite medicul

-se noteaza in foaie : numarul flaconului , cantitatea de sange transfuzat si

eventualele reactii ale pacientului
 BILETUL 25
1.STADIUL C SAU SIDA.
Starea generală se agravează evident şi progresiv, apar infecţii oportuniste,
cancere, encefalopatie HIV, scădere ponderală marcată, fatigabilitate extremă.
Limfocitele CD4 scad sub 200/mm .

Encefalopatia HIV survine frecvent în stadiul final al infecţiei şi se

manifestă prin convulsii, tulburări de vorbire şi de orientare temporo-spaţială,
alterarea progresivă a stării de conştientă, pierderea reflexelor de masticaţie şi
deglutiţie, pareze, paralizii

2.ACCIDENTE SI INCIDENTE LA TRANSFUZIA DE

SANGE .
Accidente :

-incompatibilitatea de grup in sistemul OAB

-se manifesta sub forma socului hemolitic

-se intrerupe perfuzia la aparitia semnelor precoce : de frison, tahicardie ,

dispnee,cianoza , dureri lombare si retrosternale

-transfuzia unui sange infectat cu germeni virulenti provoaca : frisoane la 1-2 ore
dupa transfuzie

-se incalzeste pacientul

-se incepe antibioterapia masiva dupa antibiograma sangelui infectat

-poate sa fie infectat cu : "spirochete","malarie"," plasmodiu" -acestea apar dupa

trecerea perioadei de incubatie

-embolia pulmonara - se manifesta prin : agitatie , cianoza , dureri toracice ,

tuse chinuitoare , hemoptizie , febra , TA scazuta , puls filiform

-cand apare embolie se ia masuri anti- soc de catre medicul anestezist

-transfuzia sangelui incalzit poate produce hemoliza intravasculara cu blocaj renal,
soc posttransfuzional , stop cardiac prin hipotermie

Incidente :

-infundarea aparatului de perfuzat cu un cheag

-iesirea acului din vena

-perforarea venei

-coagularea sangelui venos pe ac

 BILETUL 26
1.GONOREEA
(DEFINITIE+ETIOLOGIE+SIMPTOMATOLOGIE)
Definitie: Boala transmisibila produsa de Neisseria gonoreae.

Etiologie : Neisseria gonoreae

Simptomatologie :

Infecţia genitală la bărbaţi:

-ACUT -frecvent întâlnită şi se manifestă sub forma unei infecţii la nivel uretral.
Pacientul este deranjat de apariţia unei scurgeri purulente matinale înainte de
micţiune, însoţită de usturime şi dureri la micţiune şi care, netratată continuă cu
stare febrilă, dureri articulare şi manifestări urinare;-cronic: îngustarea prepuţului
(fimoză şi parafimoză), balanită, inflamaţia prostatei, a întregului traiect genital,
îngustări utererale, şi sterilitate.

Infecţia genitală la femeie:

-ACUT -rar întâlnită şi, dacă există, se manifestă sub forma unei infecţii extinse
la nivel uretral,vulvar şi cervical (col uterin). Pacienta este deranjată de
apariţia unei scurgeri gălbui-verzuie abundente, însoţită de usturime şi dureri la
micţiune;-cronic -cea mai frecventă formă de manifestare -scurgerea galben-
verzuie este în cantitate foarte mică, putând lipsi usturimea şi durerea din timpul
micţiunii. Se acutizează frecvent după menstruaţie.

Infecţia extragenitală:

-ochi -apare la nou-născut cel mai frecvent dacă mama este bolnavă, în timpul
naşterii şi poate duce la cecitate;

la adult -apare de obicei la un singur ochi şi se manifestă sub forma unei

conjunctivite;

-tub digestiv: la nivelul cavităţii bucale şi faringian -se manifestă sub forma unei
amigdalite acute cu sau fără secreţii, sau poate fi asimptomatică;
-infecţia generalizată- se produce cel mai frecvent la femei în condiţiile unei
scăderi a imunităţii (sarcină, perioada menstruală).

Bolnava prezintă febră cu frisoane, dureri articulare care nu scad la repaus, iniţial
leziuni cutanate roşii mergând pana la apariţia unor bule cu puroi sau chiar necroză
(la nivelul degetelor). Boala progresează fără tratament adecvat spre inflamaţia
articulaţiilor mari, atacarea inimii, a organelor pelviene şi a meningelui.

2.PROBA DE COMPATIBILITATE BIOLOGICA IN

VIVO ( OELECKER)
Scopul : verificare in plus ,dar obligatorie a felului in care primitorul reactioneaza
fata de sangele ce i se introduce IV prin transfuzie .

Materiale :

-vata, alcool, manusi sterile , garou, seringi , ace , perfuzor , leucoplast ,

medicamente pentru eventualele accidente

-casoleta cu campuri sterile

-la nevoie aparat de oxigen

-trusa de perfuzor prevazuta cu filtru in picurator

-verificarea integritatii sangelui

-se verifica valabilitatea

-aspetul macroscopic

Executie :

-asistenta medicala se spala pe maini

-isi pune manusile

-instaleaza aparatul de transfuzie

-se lasa sa se scurga prin picurator 10-15 ml/min timp de 10 min

-se supravegheaza pacientul atent , daca apar semne de incompatibilitate :
frison ,cefalee,dureri lombare , congestia fetei , se intrerupe transfuzia si se anunta
medicul

-daca nu apar semne se introduce din nou 20ml de sange intr-un ritm mai rapid ,
dupa care se supravegheaza pacientul timp de 5 min , daca nu apar semne se
continua transfuzia indicata de medic

Medicamente necesare pentru eventualele accidente transfuzionale : solutie

0,9% de NaCl

Ingrijirea pacientului :

-pacientul se aseaza comod si se acopera

-temperatura camerei ridicata cu 1-2 grade

-i se ofera pacientului lichide calde

-pacientul va primi mancare dupa 2 ore de la transfuzie,daca ii permite medicul

-se noteaza in foaie : numarul flaconului , cantitatea de sange transfuzat si

eventualele reactii ale pacientului
 BILETUL 27
1.PROBLEME DE DEPENDENTA IN GONOREE
•alterarea integrităţii tegumentelor şi mucoaselor;

•alterarea confortului psihic;

•alterarea imaginii de sine;

•durere;

•potenţial de complicaţii legat de procesul infecţios;

•risc de transmitere a infecţiei legat de neizolarea pacientului;

•refuzul de a se conforma tratamentului;

•dezinteres faţă de măsurile de igienă;

•alterarea activităţii sexuale;

•stare depresivă din cauza bolii;

•anxietate legată de evoluţia şi prognosticul bolii;

•cunoştinţe insuficiente despre boală.

Potential de complicatii :

Infectia gonoreica netratata poate duce la complicatii severe care difera in functie
de varsta si sex :

-Pentru copii : oftalmie gonococica , afectarea ireversibila a organelor de

reproducere sau chiar infertilitate pe termen lung

-Pentru adulti : sterilitatea , artrita si sarcina ectopica , care in cazuri extreme

poate duce la decesul mamei
Risc de transmitere :

- se transmite cel mai des prin contactul sexual cu o persoana infectata , insa exista
posibilitatea infectarii si in afara actului sexual , prin contactul zonei genitale cu
obiecte sau suprafete contaminate ( lenjerie intima, prosoape folosite in comun ,
scaune de WC )

-exista riscul transmiterii gonoreei la nastere , de la mama la fat

2.ASPIRAREA CONTINUTULUI FIOLELOR

-se goleste lichidul fiolelor printr-o miscare de rotatie

-de dezinfecteaza gatul fiolei prin stergerea cu tampon imbibat in alcool

-se desface gatul fiolei

Fiolele se deschid astfel :

-se tine cu mana stanga

-se introduce acul in fiola tinuta intre police, index mijlociu seringa fiind tinuta in
mana dreapta

-se aspira solutia din fiola , retragand pistolul cu policele si indexul mainii drepte si
avand grija ca bizoul sa fie permanent acoperit cu solutie de aspirat

-fiola se rastoarna progresiv

-se indeparteaza acul , se schimba acul de aspirat cu cel de injectat

 CITAT

“Cand simti ca nu mai poti si

vrei sa renunti, aminteste-ti ce
te-a determinat sa incepi.” –
autor necunoscut