Subiectul 1

1) Manifestari de dep. in leziuni cutanate

2) Administrarea medicamentelor pe suprafata mucoaselor

1) Manifestari:- durere, macule, papule, scoame, prurit, vezicule, pustule

2)Medicamentele aplicate pe suprafata mucoaselor sub forma de solutii, unguente, pulberi, au scopul de
a dezinfecta si decongestiona mucoasele. Ele se aplica diferit, in functie de mucoasa care se trateaza.
a) Aplicarea medicamentelor pe mucoasa conjunctivala.
Instilatia oculara reprezinta administrarea unor solutii medicamentoase (prin picurare) pe mucoasa
conjunctivala.
Materiale necesare:
- pipeta
- tampoane si comprese sterile
- prosop
- tavita renala
- solutie medicamentoasa izotonica
Pregatirea pacientului:
- pacientul se informeaza cu privire la scopul tehnicii
- se aseaza in decubit dorsal sau in pozitie sezand, pe un scaun, cu capul in hiperextensie.
Efectuarea tehnicii:
- asistenta isi spala mainile cu apa si sapun
- daca exista secretii oculare acestea sunt indepartate cu o compresa sterila
- se aspira solutia in pipeta
- se deschide fanta palpebrala, deprimand usor pleoapa inferioara cu policele mainii stangi
- se invita bolnavul sa priveasca in sus
- se instileaza numarul de picaturi de solutie medicamentoasa, recomandata de medic in fundul de sac
conjunctival inferior
- se solicita bolnavului sa miste globul ocular
- se continua apoi cu celalalt ochi daca este cazul
- se sterge picatura de medicament sau lacrima care se scurge, cu un tampon steril ce se arunca in
tavita renala.

Aplicarea unguentelor pe mucoasa conjunctivala.

Unguentele se aplica in fundul de sac conjunctival sau pe marginea pleoapelor direct din tub prin
apasare la capatul opus sau din cutie cu ajutorul unei baghete de sticla rotunjita fin pe toate laturile si
latita sub forma de lopata la una din extremitati.
Materiale necesare:
- bagheta de sticla
- tampon de vata steril
- comprese sterile
- unguent
Pregatirea pacientului:
- pacientul se informeaza cu privire la scopul tehnicii
- se aseaza in decubit dorsal sau in pozitie sezand, pe un scaun, cu capul in hiperextensie.
Efectuarea tehnicii:
- asistenta isi spala mainile cu apa si sapun
- se pozitioneaza bolnavul si se invita sa priveasca in sus
- se trege in jos si in afara pleoapa inferioara, cu policele mainii stangi, folosind o compresa
- se aplica unguentul incarcat pe partea latita a baghetei (cat un bob de grau) pe fata interna a pleoapei
sau se preseaza din tub
- se da drumul pleoapei si se solicita bolnavului sa inchida si sa deschida ochiul pentru a antrena astfel
unguentul pe suprafata globului ocular
- surplusul de unguent se sterge cu un tampon steril.

Aplicarea unguentelor pe mucoasa nazala.

 Unguentele se aplica pe mucoasa nazala cu ajutorul unor tampoane montate pe porttampoane.
Efectuarea tehnicii:
- asistenta isi spala mainile cu apa si sapun
- invita pacientul sa-si sufle nasul
- se asaza bolnavul in decubit dorsal
- se incarca tamponul cu o cantitate de unguent de marimea unui bob de grau
- se ridica usor de varsul nasului pacientului cu policele mainii stangi, pentru a evidentia mai bine orificiul
extern al fosei nazale (narina)
- se depune unguentul pe suprafata interna a vestibulului nazal
- se scoate tamponul, se inchide narina, se apleaca capul pacientului usor inainte si se solicita sa aspire
medicamentul in mod treptat, pentru a nu-l inghiti
- se repeta procedeul si de partea opusa
- pentru fiecare vestibul nazal se folosesc tampoane separate.

Subiectul 2
1)Reguli de educatie sanitara pentru prevenirea afectiunilor dermatologice
2)Tratamentul in infectiile bacteriene

1)EDUCATIA SANITARA PENTRU PREVENIREA AFECTIUNILOR DERMATOLOGICE

a)evitarea factorilor declansatori sau favorizanti
-leziuni contagioase
-agenti iritanti
-microorganisme
-traumatisme
-expunerea prelungita la razele solare
-intepaturi de insecte
b)igiena
-tegumentelor (spalarea cu apa si sapun; dezinfectie atunci cand se produc mici leziuni)
-mucoaselor si anexelor pielii
-lenjeriei de corp
c)alimentatia echilibrata, evitand alimentele alergice
d)hidratarea corespunzatoare, pentru a preveni uscarea pielii si pruritul
e)prezentarea la medic imediat ce se observa o leziune
f)evitarea autotratarii
g)prevenirea leziunilor de grataj, prin taierea scurta a unghiilor

2)Antibioticele reprezinta principalul tratament al infectiilor bacteriene. Scopul acestora este de a distruge
bacteriile, fara insa a afecta gazda. Eficacitatea antibioticelor depinde de mecanismul de actiune, de
schema medicamentoasa, locul infectiei, statutul imun al gazdei, factorii de rezistenta ai bacteriei.

Subiectul 3
1)Ancheta epidemiologica
2)Stadiul 2 in infectia cu HIV

1)Ancheta epidemiologică este o acţiune complexă prin care, pornind de la un caz de tuberculoză nou
descoperit, denumit „caz index”, aflat în viaţă sau recent decedat, se urmăreşte identificarea tuturor
persoanelor care au fost în contact cu bolnavul. Este un act important în combaterea tuberculozei, care
trebuie să ducă la aflarea continuităţii lanţului de infecţie şi la descoperirea de noi cazuri.

TIPURI DE ANCHETĂ

1. Ancheta ascendentă – de filiaţiune: se declanşează în toate cazurile de îmbolnăvire la copii,

adolescenţi şi tineri, precum şi în cazurile de tuberculoză la adulţi la care îmbolnăvirea ar putea fi
condiţionată de profesie (exemplu, personal zooveterinar). Acest tip de anchetă se efectuează şi la copiii
cu reacţie tuberculinică pozitivă pentru stabilirea filiaţiei infecţiei. Scopul acestei anchete este depistarea
sursei de îmbolnăvire (infecţie).

2. Ancheta descendentă: este obligatorie în cazul îmbolnăvirilor la adulţi, la aceste cazuri interesându-ne
să depistăm persoanele infectate sau îmbolnăvite de cazul index.

3. Ancheta mixtă: foloseşte ambele procedee şi se începe, după cum este cazul, cu un tip sau altul de
anchetă.

ETAPELE ANCHETEI EPIDEMIOLOGICE

stabilirea unor date calendaristice care privesc momentul debutului bolii (infecţiei), momentul în care se
presupune că bolnavul devenit contagios, etc;

întocmirea unor liste cu persoanele cu care pacientul a venit în contact (arealul anchetei);

controlul stării de sănătate al tuturor persoanelor cuprinse pe această listă (MRF, IDR, examen
bacteriologic, etc);

înscrierea rezultatelor pe lista contacţilor şi evaluarea rezultatelor;

aprecierea necesităţii de a extinde ancheta sau de a o orienta în altă direcţie.

EFECTUARE ŞI RAPORTARE

Ancheta epidemiologică se declanşează în 72 de ore de la depistarea cazului index. Primii paşi în

efectuarea unei anchete revine medicilor de familie, de întreprindere şi medicilor şcolari, deoarece aceştia
cunosc cel mai bine bolnavul şi pot stabili corect arealul anchetei.

2)Stadiul 2
Este simptomatica. Pacientul prezinta febra,transpiratii nocturne, scadere ponderala, adenopatie,
ganglioni mariti,diaree cronica, candidoza bucofaringiana, herpes zooster.
Testele sunt pozitive Elisa.

Subiectul 4
1)Stadiul 3 in infectia cu HIV
2)Tulburari secretorii dermatita seboreica si acneea vulgara

1)Se agraveaza progresiv apare infectii, cancere, scadere ponderala pronuntata, limfaticele scad sub
200. Infectiile sunt datorate unui parazit de micobacterii. Cancere din SIDA sunt limfoame, limfosarcoame.
Encefalopatia din HIV se manifesta prin febra, tulburari de vorbire, pierderea reflexelor de masticatie ,
deglutitie, pareze , paralizii.

2)Dermatita seboreica este o afectiune cronica a pielii caracterizata prin perioade lungi de inactivitate.
Aceasta este o afecţiune a pielii reprezentată prin cruste albicioase, unsuroase sau uscate şi zone
cutanate iritate şi roşii. Este de obicei localizată pe zone bogate în glande sebacee - pe faţă (în jurul
nasului, al sprâncenelor şi pe frunte), dar şi pe scalp (aici se manifestă prin mătreaţa excesivă).
Formele dermatitei seboreice pot fi: usoara, medie si grava.

Acneea vulgara, popular denumita acnee, este o boala comuna a pielii care apare atunci cand sebumul
(secretia grasa, uleioasa a glandelor sebacee) si celulele moarte ale pielii astupa porii. Astuparea porilor
pielii determina aparitia de pete care sunt frecvent rosii si umflate.
Forma usoara de acnee este caracterizata de aparitia a catorva pete rosii, numite comedoame, sau
popular "cosuri". Acneea severa consta in sute de cosuri sau leziuni care pot acoperi fata, gatul, pieptul si
spatele. In timp ce acneea usoara este doar suparatoare, acneea severa poate duce la tulburari psihice si
emotionale.

Subiectul 5
1)Infectiile bacterine(foliculita, furunculul, erizipelul)
2) Administrarea medicamentelor pe cale orala

1)Foliculita este o inflamatie a firului de par determinata de nenumarati factori. Nu este o afectiune care
sa pun viata in pericol, dar este suparatoare prin senzatia de mancarime si durere asociata.
Foliculita poate fi superficiala sau profunda, in functie de modul in care este afectat firul de par. Procesul
inflamator se poate extinde in jur, determinand perifoliculita.
Cauze:Foliculita poate fi de cauza infectioasa, traumatica prin iritarea firului de par sau fara o cauza
identificabila - idiopatica.
Leziuni de foliculita pot fi determinate si de anumite substante cu care pielea vine in contact, afectiuni
specifice sau medicamente.
Foliculita se manifesta prin roseata, leziuni cu continut alb (pustule) dispuse la nivelul firului de par. Cu cat
sunt mai profunde, cu atat sunt mai palpabile, mai nodulare, fluctuente si dureroase.

Furunculul este o infectie a aparatului pilo-sebaceu produsa de Stafilococul aureus, la care se pot asocia
si alte bacterii.
Transmiterea este prin contact direct. Infectia este favorizata de o aparare deficitara a sistemului imun la
stafilococ. Aceste persoane pot fi purtatoare cronice de stafilococ, pe acest fond aparand unul sau mai
multi furunculi.Clinic furunculul evolueaza in mai multe faze. Debuteaza cu un nodul inflamator, cu edem
inflamator local important si durere locala, asociat sau nu cu febra si alterarea starii generale.
Aceasta faza inflamatorie este urmata de colectarea puroiului si ulterior evacuarea acestuia. Se vindeca
cu cicatrici.
O mentiune particulara trebuie facuta pentru furunculii localizati in regiunea centrofaciala care au fost
denumiti “Furunculi maligni ai fetei” datorita riscului de a se complica cu Tromboflebite de Clinic furunculul
evolueaza in mai multe faze. Debuteaza cu un nodul inflamator, cu edem inflamator local important si
durere locala, asociat sau nu cu febra si alterarea starii generale.

Erizipelul este o infectie streptococica acuta a dermului superior si limfaticelor superficiale. In unele tari
este cunoscut sub termenul de „focul sfant” sau „focul Sfantului Antoniu”. Termenul provine din grecesul
erizipelas care inseamna piele rosie.
Pacientii cu erizipel dezvolta de obicei simptome precum febra, frisoanele, oboseala, cefalea, varsaturi si
stare de rau general la 48 de ore de la infectia initiala. Leziunea cutanata eritematoasa se mareste rapid,
avand o margine demarcata supradenivelata. Apare ca o eruptie eritematoasa, tumefiata, calda, dura si
dureroasa, cu o consistenta similara cojii de portocala. Infectiile mai severe pot determina aparitia
veziculelor, a bulelor si petesiilor, cu posibila necroza a pielii. Ganglionii limfatici pot fi tumefiati si poate
apare limfedemul.
Erizipelul poate apare in orice zona a corpului incluzind fata, bratele, degetele, picioare, dar tinde sa
favorizeze extremitatile. Tesutul adipos este cel mai susceptibil la infectie, precum si zonele faciale:
periorbital, urechile si obrajii.

2)Calea orala este calea naturala de administrare a medicamentelor ,acestea putandu-se resorbi la
nivelul mucoasei digestive
Scop:
-obtinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor:

Efecte locale:
- favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor digestive;
-protejeaza mucoasa gastrointestinala ;
-inlocieste fermentii digestive,secretia gastrica ,in cazul lipsei acestora ;
-dezinfecteaza tubul digestive;
Efecte generale :
medicamentele administrate pe cale orala se resorb la nivelul mucoasei digestive ,patrund in sange si
apoi actioneaza aupra unor organe ,sisteme ,aparate (antibiotice,vasodilatatoare,cardiotonice ,sedative).
Contraindicatii :
-medicamentul este inactivat de secretiile digestive
-irita mucoasa gastrica
-pacientul refuza medicamentele
-se impune o actiune prompta a medicamentelor
-medicamentul nu se resoarbe pe cale digestiva
-se impune evitarea circulatiei portale

Tratamentul pe cale orala este contraindicat pacientilor inconstienti, celor care prezinta varsaturi, cat si
celor care din diverse motive nu pot inghiti.

Forme de prezentare
-lichidele: siropuri,uleiuri,emulsii,solutii,mixturi,decocturi,mixturi,extracte
-solide: tablete,drajeuri,capsule,granule,pulberi,

Tratamentul pe cale orala este contraindicat pacientilor inconstienti, celor care prezinta varsaturi, cat si
celor care din diverse motive nu pot inghiti.

Materiale necesare:

-medicatia prescrisa
-recipient pentru medicamente-lingura,lingurita,pipeta,sticla picuratoare,pahar
gradat,ceasca,apa,ceai,lapte
-pahar apa sau suc pentru copii

Administrare:

-se verifica cu atentie medicatia prescrisa de medic si se compara cu cea primita de la farmacie
-se spala mainile
-se verifica data expirarii medicamentelor
-se confirma identitatea pacientului
-se verifica starea pacientului (constienta) si semnele vitale. O schimbare in starea acestuia poate
justifica schimbarea sau anularea medicatiei (de exemplu, nu se vor mai administra antihipertensive la un
pacient care prezinta hipotensiune)
-se administreaza medicatia impreuna cu apa sau alt lichid adecvat
-siropul nu se adminstreaza cu apa pentru a nu-i diminua efectul
daca este necesar
-tabletele,drajeurile se aseaza pe limba pacientului si se inghit ca atare
-pulberile divizate in casete amilacee ,sau capsule cerate-se inmoaie inainte caseta in apa si se aseaza
pe limba pentru a fi inghitita;
-pulberile nedivizate –se dozeaza cu lingurita sau cu varful de cutit
-granulele se masoara cu lingurita ;
-unele pulberi se dizolva in apa,ceai si apoi se administreaza sub forma de solutii (ex. purgativele saline)
-se vor adminstra preparatele lichide pe baza de fier, de exemplu, cu ajutorul unui pai, pentru a preveni
afectarea dentara
-tot cu un pai se pot adminstra si lichidele cu gust neplacut
-se va sta langa pacient pana cand acesta va inghiti medicamentul si daca este nevoie, se va verifica
deschizandu-i gura.
-se va reveni pentru verificarea starii pacientului

Observatii
-asistenta se va asigura ca are medicatie scrisa de medic, cerand indicatii necesare timpului si modului
de adminstrare daca este necesar
-nu se va adminstra niciodata medicatie prin indicatie verbala
-se va anunta medicul pentru orice medicatie neadministrata din diverse motive sau efecte adverse
-medicamentele lichide necesita atentie sporita la dozare
-nu se va adminstra niciodata un medicament dintr-un flacon neetichetat
-medicatia nu se va lasa niciodata la indemana pacientului.
-daca pacientul cere detalii despre medicatia sa, se va verifica din nou prescriptia medicului si i se vor
oferi detaliile cerute. Pacientul va trebui sa fie informat despre orice schimbare survenita in schema sa de
tratament
-pacientul va fi informat asupra posibileor efecte adverse si i se va cere sa anunte echipa de ingrijire
despre orice schimbare in starea sa.

Subiectul 6
1)Problemele pacientului cu piodermita
2)Administrarea medicamentelor pe cale rectala

1)
2) Calea rectala reprezinta una din caile digestive de administrare a medicamentelor.

Este indicata daca:

- bolnavul prezinta intoleranta digestiva (greata, varsaturi, hemoragii gastrice) ;

- bolnavul are tulburari de deglutitie ;

- medicamentul are o actiune iritanta supra mucoasei stomacale ;

- pacientul a suferit interventii chirurgicale asupra tubului digestiv superior ;

- bolnavul refuza inghitirea medicamentelor ;

- medicul doreste sa evite trecerea medicamentelor prin ficat, care retine, conjuga si neutralizeaza o
serie de substante medicamentoase resorbite pe cale intestinala .

Efectele medicamentelor administrate pe cale rectala pot fi:

1) locale :

- golirea rectului (efect purgativ)

- calmarea durerilor

- atenuarea peristaltismului intestinal

- atenuarea proceselor inflamatorii locale .

2) generale -> medicametele se absorb la nivelul mcoasei rectale si pot actiona asupra unor organe
sau sisteme (ex: inima- supozitoare cu digitala).

Pe cale rectala medicamentele pot fi administrate sub forma de :

- supozitoare

- clisme medicamentoase .

Supozitoarele sunt forme medicamentoase in care substanta activa este cuprinsa intr-o masa solida
(de preferinta unt de cacao), care se topeste la temperatura corpului. Ele au forma conica sau ovala, cu o
extremitate mai ascutita.

Supozitoarele care servesc numai pentru golirea rectului sunt formate din gelatina cu glicerina sau
glicerina cu stearina. Cele care contin diferite substante medicamentoase au ca materie de baza untul de
cacao.

1) Supozitoarele utilizate cu scop purgativ se introduc in rect, fara nici o pregatire prealabila a
bolnavului. Supozitorul de glicerina, dupa ce a fost despachetat, este usor incalzit la suprafata pentru a
aluneca mai usor rect, fie tinandu-l in atmosfera calda, fie scufundandu-l in apa calda. Bolnavul sta in
decubit lateral, cu membrele inferioare usor flectate. Asistenta imbraca manusi de cauciuc, cu mana
stanga indeparteaza fesele bolnavului si descopera orificiul anal, iar cu mana dreapta introduce
supozitorul cu partea ascutita inainte in anus si-l impinge in sus cu indexul sau cu inelarul, pana cand
extremitatea sa trece peste sfincterul intern al anusului. De aici supozitorul nu mai aluneca inapoi.

2) Supozitoarele medicamentoase, utilizate pentru scopuri terapeutice locale sau generale , vor fi
precedate de o clisma evacuatoare sau golirea partilor inferioare ale colonului daca bolnavul nu a avut
scaun.

Materiale necesare :

- manusi de cauciuc

- vaselina

- tavita renala

- supozioarele

- paravan , musama , aleza , invelitoare

- canula rectala

- casoleta cu comprese

- para de cauciuc pentru copii

- stativ pentru irigator

- irigatorul si tubul de cauciuc de 1,5-2 m lungime si 10 mm diametru

- tavita renala, basinet

- apa calda la 35°C-37°C (500-1000 ml pentru adulti, 250 ml pentru adolescenti, 150 ml pentru copil,
50-60 ml pentru sugari)

- sare (1 lingurita la un litru de apa)

- ulei (4 linguri la 1 litru de apa) sau

- glicerina (40 gr la 500 ml)

- sapun (1 lingurinta rasa la 1 litru)

- medicamente :

- > solutii medicamentoase in cantitatea si concentratia ceruta

de medic .

Administrarea supozitorului:

- asistenta isi spala mainile

- executa clisma evacuatoare pacientului

- ii face toaleta organelor genitale externe

- pacientul sta in pozitie de decubit lateral, cu membrele inferioare usor flectate

- se unge supozitorul cu vaselina

- asistenta imbraca manusi de cauciuc

- cu mana stanga indeparteaza fesele bolnavului si descopera orificiul anal, iar cu mana dreapta
introduce supozitorul cu partea ascutita inainte in anus si-l impinge in sus cu indexul sau cu inelarul,
pana cand extremitatea sa trece peste sfincterul intern al anusului

- bolnavul se poate plange imediat dupa introducerea supozitorului, de senzatia necesitatii de

defecare, iar asistenta ii va explica ca supozitorul se topeste in cateva minute si va disparea si senzatia
de defecare .

Subiectul 7
1)Sifilis-definitie, simptomatologie
2)ID

1)Sifilisul este o infecţie cu transmitere sexuală cauzată de bacteria spirochetă Treponema pallidum
subspecia pallidum.
Sifilisul primar
Sifilisul primar se transmite de obicei prin contact sexual direct cu leziunile unei persoane infectate. În
termen de circa 3-90 de zile după expunerea iniţială (în medie 21 de zile) în punctul de contact apare o
leziune a pielii numită şancru. Aceasta este de obicei (în 40% din cazuri) o ulceraţie unică, fermă,
nedureroasă, fără mâncărimi, cu o suprafaţă curată şi contur regulat, cu diametrul de între 0,3 şi 3,0 cm.
Leziunea poate avea aproape orice formă. În forma clasică aceasta evoluează de la maculă la papulă
ajungând în final la stadiul de eroziune sau ulcer. Se pot observa şi leziuni multiple (în circa 40% din
cazuri), prezente de obicei în cazurile de infectare concomitentă cu HIV. Leziunile pot fi dureroase sau
sensibile (30%), şi pot fi localizate în afara organelor genitale (2–7%). La femei cel mai adesea apar în
zona cervixului (44%), la bărbaţii heterosexuali în zona penisului (99%), şi frecvent în zona anală şi
rectală la bărbaţii care întreţin relaţii intime cu bărbaţi (34%). Ganglionii limfatici din zona infectată se
măresc (în 80% din cazuri) după 7-10 zile de la formarea şancrului. Fără tratament, leziunea poate
persista timp de 3-7 săptămâni.

Sifilisul secundar apare la circa 4-10 săptămâni după infecţia primară.În timp ce stadiul secundar este
renumit pentru manifestările sale diferite, cele mai comune simptome implică manifestări cutanate, ale
membranelor mucoase, şi ale ganglionilor limfatici. Pot apărea iritaţii amplasate simetric de culoare roz-
roşiatică, fără mâncărimi, pe trunchi şi extremităţi, inclusiv pe palme şi pe tălpi. Iritaţia poate deveni
maculopapulară sau pustulară. Pe membranele mucoase se pot forma leziuni plate, lărgite, albicioase,
asemănătoare negilor, cunoscute drept condiloame. Toate aceste leziuni găzduiesc bacterii şi sunt
infecţioase. Printre alte simptome se numără febra, dureri în gât, indispoziţie, pierdere în greutate,
căderea părului şi dureri de cap. Printre manifestările rare se numărăhepatita, boli de rinichi, artrita,
periostita, nevrita optică, uveita şi keratita interstiţială. Simptomele acute dispar de obicei după 3-7
săptămâni; totuşi, la circa 25% dintre bolnavi simptomele sifilisului secundar pot reveni. Multe persoane
care prezintă simptomele tipului secundar de sifilis (40–85% femei, 20–65% bărbaţi) nu raportează
apariţia prealabilă a şancrului caracteristic sifilisului primar.

2)Scop
-terapeutic- anestezie locala;
-desensibilizarea organismului in cazul alergiilor,BCG la nn
-explorator-intradermoreactiile la tuberculina , la diversi alergeni

Locul injectiei
-regiuni lipsite de foliculi pilosi :
-fata anterioara a antebratului ;
-fata externa a bratului si a coapsei ;
-orice regiune in scop de anestezie
Solutii administrate- sol. izotone usor resorbabile, cu densitate mica
Resorbtia- foarte lenta.

Pregatirea echipamentului:
-se verifica data de
expirare a medicatiei
-se spala mainile
-se alege zona de injectare
-se verifica medicatia
-se prepara substanta daca aceasta nu vine deja preparata de la farmacie ( de exemplu, in testele
alergenice trebuie facuta o dilutie corespunzatoare indicatiilor medicului, pentru a testa sensibilitatea
pacientului la medicamentul respectiv)

Administrare
-se confirma identitatea pacientului
-se comunica pacientului zona aleasa pentru injectare
-se indica pacientului sa stea asezat si sa-si sprijine antebratul , cu partea ventrala expusa
-se pun manusile
-se curata locul ales cu un pad alcoolizat si se verifica sa nu aiba par, leziuni , edeme, echimoze
-se lasa sa se usuce alcoolul pe piele inainte de injectare
-se apuca antebratul pacientului cu o mana si se intinde pielea
-cu cealalta mana se ia seringa cu acul atasat si se indreapta sub un unghi de 10-15 grade fata de
antebrat
-se introduce acul imediat sub piele si se injecteaza lent
-se va simti o mica rezistenta la administrare si va aparea o papula cu aspectul cojii de
portocala,diametru 5-6mm,inaltime de 1-2mm
-daca aceasta nu apare, inseamna ca acul este prea adanc introdus , se va retrage si se va relua tehnica
de la inceput
-dupa injectare se va retrage acul sub acelasi unghi sub care a fost introdus. Nu se maseaza locul
injectarii deoarece poate irita tesuturile si poate afecta rezultatul testului
-se incercuieste locul administrarii cu un marker pentru a se stii apoi cat de mult se modifica marginile
semnului care trebuie citit
-pacientul este atentionat sa nu se spele in zona respectiva pana cand testul nu va fi citit
-testul se citeste in cazul intradermoreactiilor la intervalul de timp stabilit in functie de substanta injectata
-se arunca manusile si seringa cu ac in recipientele colectoare specifice

Ingrijiri ulterioare:
-este recomandat sa nu se spele pe antebrat
-sa nu comprime locul injectiei
-se citeste reactia in cazul intradermareactiilor la intervalul de timp stabilit
Incidente:
-revarsarea solutiei la suprafata pielii ,avand drept cauza patrunderea partiala a bizoului acului
-lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de portocala ),cauza-patrunderea solutiei subderm
-lipotimie ,stare de soc cauzata de substanta injectata
-necrozarea tegumentelor din jurul injectiei

Consideratii speciale:
-pacientii hiperalegenici necesita atentie sporita deoarece pot face soc anafilactic la administrare de
antigeni
-se evita dezinfectia cu alcool in cazul intradermoreactiei la tuberculina
-nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea

Subiectul 8
1)Obiective in ingrijirea pacientului cu HIV(SIDA)
2)Injectia subcutanata

1)Obiective:-pacientul sa prezinte tegumente si mucoase integre

-sa nu prezinte complicatii
-sa fie multumit cu propria imagine
-sa nu prezinte febra
-sa nu transmita boala
-sa prezinte interes fata de masuri de igiena
-sa nu fie izolat social
-sa aiba cunostinte despre boala

2)Scop
-terapeutic

Locul injectiei
-regiuni bogate in tesut celular, lax, extensibil:
-fata externa a bratului,
-fata supero-externa a coapsei;
-fata supra- si subspinoasa a omoplatului;
-reg subclaviculara;
-flancurile peretelui abdominal.

Injectiile subcutanate sunt contraindicate in

zonele inflamate, edematiate, care prezinta felurite leziuni sau semne din nastere. Pot fi, de asemnea,
contraindicate persoanelor cu tulbrari de coagulare.
Cand tratamentul subcutanat se administreaza timp indelungat, cum este cazul insulinei, locurile de
adminstrare se vor alege prin rotatie.

Solutii administrate:
-sol izotone, nedureroase ;
-sol cristaline : insulina, cofeina, histamina,anticoagulante

Resorbtia- incepe de la 5-10 min de la adm. si dureaza in functie de cantitatea de substanta

administrata

Pregatirea echipamentului:

-verificarea medicatiei si dozelor prescrise

-se testeaza pacientul sa nu fie alergic la substanta, in special inainte administrarii primei doze
-se spala mainile
-se inspecteaza medicatia sa nu aiba un aspect tulbure sau anormal( cu exceptia celor care au un aspect
particular, cum ar fi un anumit tip de insulina care are un aspect tulbure)
-se alege locul de injectare
-se verifica inca o data medicatia
-daca medicatia este in fiola se dezinfecteaza aceasta, se sparge si se trage doza indicata, scotand aerul
din seringa.
-apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare subcutanata
-daca medicamentul este in flacon sub forma de pudra, se dezinfecteaza capacul de cauciuc, se
reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel pentru injectia
subcutanata
-tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza capacul flaconului
se introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston, aceea cantitate echivalenta cu doza care
trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se introduce aerul, se intoarce flaconul si
seringa se va umple singura cu cantitatea necesara

Administrare
-se confirma identitatea pacientului
-se explica procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea sa si pentru a-i reduce anxietatea
-se asigura intimitate
-se selecteaza un loc pentru injectare (avandu-se in vedere ca trebuie alternate)
-se pun manusile
-se sterge locul ales pentru injectare cu un pad alcoolizat incepand din centrul zonei alese spre exterior
prin miscari circulare
-se lasa alcoolul sa se ususce pe piele pentru a preveni introducerea de alcool subcutanat in timpul
injectiei, ceea ce produce o senzatie de usturime pacientului
-se indeparteaza capacul acului de la seringa
-cu o mana se pliaza pielea din zona aleasa, cu o miscare ferma , formand un pliu de tesut adipos
-se atentioneaza pacientul ca va simti o intepatura
-se va introduce acul repede, printr-o singura miscae, la un unghi de 45 sau 90 de grade
-se elibereaza pliul cutanat pentru a nu introduce substanta in tesutul sub compresie si a nu se irita fibrele
nervoas
-se aspira pentru a vedea daca suntem intr-un vas de sange
-daca apare sange la aspiratie se va arunca seringa si se va incepe tehnica de la inceput
-nu se aspira atunci cand se fac injectii cu heparina si cu insulina ( nu este necesar la insulina, iar la
heparina poate produce hematom)
-se injecteaza substanta scotandu-se apoi bland dar repede acul, printr-o singura miscare, sub acelasi
unghi sub care a fost introdus
-se acopera locul injectarii cu o compresa sau pad alcoolizat masand bland, circular pentru a facilita
absorbtia medicamentului (masarea nu se va face atunci cand se adminstreaza insulina sau heparina)
-se indeparteaza compresa si se verifica locul pentru a depista eventualele sangerari sau echimoze.

Subiectul 9
1)Gonoreea-semne clinice la barbat
2)Administrarea medicamentelor-definitie, reguli generale

1)Pacientul este deranjat de scurgeri purulente matinale inainte de mictiune insotita de usturime si dureri
la mictiune. Netratata apare stare febrila, dureri articulare, probleme urinare. Daca se cronicizeaza apare
ingustarea preputului.Inflamarea prostatei si a intregului tract urinar, ingustari si sterilitate.

2) Medicamentele sunt produse de origine minerala , vegetala , animala sau chimica (de sinteza),
transformate intr-o forma de administrare (preparate solide sau solutii) prescrise de medic; sunt substante
utilizate cu scopul de a preveni , a ameliora sau a vindeca bolile.
Respectarea intocmai a medicamentului prescris -> asistenta nu are voie sa schimbe medicamentul
prescris cu un alt medicament cu efect asemanator, fara aprobarea prealabila a medicului. Daca asistenta
nu are la dispozitie medicamentul sau preparatul prescris, va cere aprobarea medicului pentru inlocuirea
cu un alt preparat.

Identificarea medicamentelor administrate -> asistenta va verifica eticheta de pe medicamente la

preluarea acestora, apoi inainte de administrare, la scoaterea sau varsarea lor din ambalajul respectiv si
a treia oara, cand controleaza cantitatea ramasa. Ea va pastra fiolele medicamentelor administrate sub
forma de injectii, pana la desfasurarea efectului lor. Asistenta trebuie sa recunoasca medicamentele dupa
ambalare, consistenta, mod de cristalizare, miros, gust, fluiditate. In cazul tabletelor, drajeurilor si a
capsulelor operculate se vor lua in considerare diametrul, grosimea, forma, culoarea, invelisul lor extern,
precum si eventualele inscriptii sau initiale. Orice greseala poate fi inlaturata daca asistenta cunoaste
bine medicamentele cu care lucreaza si nu administreaza nici un fel de medicament asupra caruia are
cea mai mica indoiala.

Verificarea calitatii medicamentelor administrate -> odata cu verificarea medicamentului, asistenta va

verifica daca acesta nu este cumva alterat. Decolorarea sau supracolorarea, precipitate, sedimente sau
flocoane in solutii, lichefierea medicamentelor solide, tulburarea sau opalescenta solutiilor injectabile
denota o alterare a lor. Medicamentele alterate nu vor fi administrate bolnavilor. Prin alterare unele
medicamente isi pierd din eficacitate, altele insa se transforma in produse toxice, daunatoare
organismului. In unele cazuri, tulburarea substantelor injectabile in fiole inchise poate fi indepartata prin
incalzire, iar injectia poate fi administrata , numai daca instructiunile de folosire anexate la fiole
mentioneaza categoric acest lucru.

Respectarea cailor de administrare -> nerespectarea cailor de administrare duce la periclitarea efectului
medicamentulor, la efecte nedorite, contrarii, precum si la complicatii locale la locul injectiilor. Din acest
motiv, atat in foile de observatie ale bolnavului, cat si in condicile de predare a serviciului se vor specifica,
pe langa fiecare medicament, si calea prin care trebuie administrat : p.o. (per os), s.c. (subcutanat), i.m.
(intramuscular), i.v. (intravenos), S. (supozitoare) .

Respectarea dozajului prescris -> odata cu identificarea medicamentelor se vor verifica si dozele
prescrise. Dozele notate in foile de observatie trebuie sa corespunda cu cele din condicile de predare .
Dozele uzuale terapeutice trebuie sa fie notate pe ambalajul medicamentelor, pe flacoanele si pe cutiile
din aparat . Insa, controlul cel mai eficace trebuie sa fie cunostiintele asistentei in ceea ce priveste limitele
terapeutice ale dozelor de medicamente cu care lucreaza.

Respectarea orarului de administrare -> medicamentele vor fi administrate in ritmul prescris.

Nerespectarea orarului poate duce la fenomene cumulative si de intoxicatii grave, sau invers, la
ineficacitatea tratamentului. Medicamentele se descompun sau se elimina din organism la anumite limite
de timp. Administrarea la intervale mai scurte decat timpul lor de eliminare duce la cumularea de la doze
terapeutice la doze toxice sau chiar letale. Respectarea intervalului dintre doze prezinta o deosebita
importanta in cazul medicamentelor la care limita intre doza terapeutica si doza toxica este foarte
apropiata. Insa, in alte cazuri, prin eliminarea relativ rapida a medicamentelor din organism concentratia
lor va scadea sub nivelul terapeutic daca asistenta intarzie cu administrarea dozelor urmatoare. Astfel, de
exemplu, dozele obisnuite de antibiotice trebuie administrate la ore fixe, caci prelungirea intervalului de
administrare duce la scaderea nivelului util al medicamentului in sange, ceea ce favorizeaza formarea
obisnuintei si deci a antibiorezistentei microorganismului in cauza .

Respectarea somnului bolnavului -> bolnavii nu vor fi treziti din somnul fiziologic niciodata pentru
administrarea medicamentelor simptomatice, precum si pentru majoritatea celor patogenice. Bolnavii se
trezesc din somn in cazul administrarii medicamentelor etiologice (antibiotice, chimioterapice) . Trezirea
pacientilor trebuie facuta cu mult tact, blandete pentru a nu-i speria, cautandu-se in acelasi timp ca ei sa
fie deranjati cat mai putin.

Evitarea incompatibilitatii dintre medicamente -> asistenta isi poate simplifica munca, cand
administreaza mai multe medicamente deodata, prin turnarea solutiilor sau picaturilor diferite in acelasi
pahar sau tragerea diferitelor solutii injectabile in aceeasi seringa . Astfel, ea reduce si numarul injectiilor
si menajeaza pacientul de intepaturi, dar numeroase medicamente devin insa ineficace sau chiar
daunatoare, prin transformare, precipitare, degradare, daca se amesteca cu altele. De aceea asistenta
trebuie sa stie ca incompatibilitatile de actiune ale medicamentului privesc prescriptia medicului, dar
incompatibilitatile de asociere la administrare o privesc pe ea .

Subiectul 10
1)Particularitati de ingrijire a pacientului cu afectiuni dermatologice-circumstante de aparitie
2)Caile de administrare a medicamentelor
1)Infecţii virale (ex herpes) cu
transmitere prin contact direct cu
leziunea sau cu secreţii infectate;

Infecţii bacteriene cutanate (ex

piodermita, impetigo, erizipel) produse
frecvent de stafilococ şi streptococ;

Infecţii fungice (dermatofiţii, sau

dermatomicoze) favorizate de mediul
aerob, umed, şi temperaturi de 20-30grade
Expunerea la factori care induc sau
întreţin unele leziuni ( soare, frig, vânt,
în cazul unui bolnav cu lupuseritematos);

Infecţii TBC;

Alţi factori (ex

. alcoolul, fumatul potagrava psoriazisul)

2)Substantele medicamentoase se introduce de obicei in organism prin cavitatea bucala (per os),prin
rect, sub piele-
subcutanat,intravenos,intramuscular,intratraheal.Primele doua cai se numesc enterale,celelalte
parenterale.

Subiectul 11
1) Manifestari de dep. in leziuni cutanate
2)IM

1) Manifestari:- durere, macule, papule, scoame, prurit, vezicule, pustule

2)Injectia musculara introduce substanta medicamentoasa adnac in tesutul muscular. Aceasta cale de
administrare permite o actiune rapida prin absorbtia in circulatia sistemica. Administrarea intramusculara
este aleasa atunci cand pacientul nu poate inghiti medicatie orala, cand este prea iritanta gastric.
Deoarece tesutul muscular are mai putini senzori nervosi permite administrarea de substante iritante.
Locul de injectare trebuie ales cu multa grija, se va face si in functie de constitutia fizica a pacientului. Se
evita zonele cu edeme, iritatii, semne din nastere, echimoze. Injectiile intramusculare sunt
contraindicate pacientilor care prezinta tulburari ale mecanismelor de coagulare, dupa terapii
antitrombotice, in timpul unui infarct miocardic.
Injectia intramusculara se efectueaza prin tehnica sterila.

Materiale necesare:
medicatia prescrisa de medic comparata cu cea ridicata de la farmacie
seruri pentru dizolvat
seringa
ac
manusi
comprese
paduri alcoolizate
Medicatia prescrisa trebuie sa fie sterila. Seringa si acul trebuie alese adecvat ( pentru injectiaÂ
intramusculara acul trebuie sa fie mai lung , in functie de tesutul adipos al pacientului, de locul ales pentru
injectie, si cu un calibru potrivit pentru vascozitatea substantei de injectat).

Pregatirea echipamentului:
se verifica medicatia prescrisa ca data de expirare, coloratie , aspect
se testeaza pacientul sa nu fie alergic , in special inaintea administrarii primei doze
daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza indicata, scotand aerul
din seringa. Apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare intramusculara
daca medicamentul este in flacon sub forma de pudra, se dezinfecteaza capacul de cauciuc, se
reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel pentru injectia
intramusculara
tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza capacul flaconului se
introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston, aceea cantitate echivalenta cu doza care
trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se introduce aerul, se intoarce flaconul
si seringa se va umple singura cu cantitatea necesara
alegerea locului de injectare in injectia intramusculara trebuie facuta cu grija. Acest loc poate fi muschiul
deltoid ( se poate localiza foarte usor pe parea laterala a bratuli, in linie cu axila), muschiul dorsogluteal
( poate fi usor localizat impartind imaginar fesa cu ajutorul unei cruci, rezultand patru cadrane.Cadranul
superior si exterior este muschiul cautat), muschiul ventrogluteal( poate fi localizat prin linia imaginara ce
trece prin extremitatea superioara a santului interfesier) si muschiul de pe fata antero-externa a
coapsei( vastus lateralis).

Administrarea:
se confirma identitatea pacientului
se explica procedura pacientului
se asigura intimitate
se spala mainile, se pun manusile
se va avea in vedere sa se roteasca locul de injectare daca pacientul a mai facut recent injectii
intramusculare
la adulti deltoidul se foloseste pentru injectare de cantitati mici, locul de administrare uzula fiind fata
superoexterna a fesei, iar la copil fata antero laterala a coapsei
se pozitioneaza pacientul si se descopera zona aleasa pentru injectare
se stimuleaza zona de injectare prin tapotari usoare
se sterge cu un pad alcoolizat prin miscari circulare
se lasa pielea sa se usuce
se fixeaza si se intinde pielea cu ajutorul mainii nedominante
se pozitioneaza seringa cu acul la 90 de grade, se atentioneaza pacientul ca urmeaza sa simta o
intepatura, se recomanda sa nu isi incordeze muschiul
se introduce printr-o singura miscare, repede , acul prin piele , tesut subcutanat, pana in muschi
se sustine seringa seringa cu cealalta mana, se aspira pentru a verifica daca nu vine sange. Daca apare
sange, se va retrage acul si se va relua tehnica
daca la aspirare nu apare sange, se va injecta substanta lent pentru a permite muschiului sa se destinda
si sa absoarga gradat medicatia
dupa injectare se retrage acul ptrintr-o singura miscare, brusca, sub acelasi unghi sub care a fost introdus
se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat si se maseaza usor pentru a ajuta distribuirea
medicamentului ( masajul nu se va efectua atunci cand este contraindicat, cum ar fi la administrarea de
fier)
se indeparteaza padul cu alcool si se inspecteaza locul punctionarii pentru a observa eventualele
sangerari sau reactii locale
daca sangerarea continua se va aplica compresie locala sau gheata in caz de echimoze
se va reveni si inspecta locul injectiei la 10 minute si la 30 de minute de ora administrarii
nu se va recapa acul
se vor arunca materialele folosite in recipientele specfice de colectare
Complicatii:
injectarea accidentala de substante iritative in tesutul subcutanat datorita alegerii unui ac inadecvat sau
unei tehnici gresite de administrare. Aceasta poate determina apariti aunui abces
daca locul de injectare nu se roteste ci se fac injectii repetate in acelasi loc, aceasta poate conduce la o
slaba absorbtie a medicamentului si , implicit, la scaderea eficientei acestuia

Subiectul 12
1)Interventiile asistentei la pacientul cu afectiuni dermatologice
2)IV

1)recoltarea de analize
prescrise demedic;
aplicarea tratamentul prescris demedic:
aplicarea de pudre (rol absorbant);
mixturi cu acţiune antiinflamatorie;
creme cu acţiune emolientă;
băi pentru îndepărtarea crustelor,scuamelor şi pentru hidratare cutanată;
Autonome:
-asigurarea igienei tegumentelor;
-igiena unghiilor, tăierea scurt, eventualmanuşi sterile;
-schimbarea lenjeriei de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie;
-monitorizarea funcţiilor vitale;
-bazinete si urinare sterile în cazul leziunilor din zonele genitală, perianală şi fesiera;
-respectarea dietei;
-prevenirea suprainfecţiilor leziunilor;
-efectuarea de educaţie pentru sănătate;

2) Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor cristaline, izotonice sau hipertonice in circulatia
venoasa.

Scop
-terapeutic
-explorator -se administreaza substante de contrast de contrast radiologic

Solutii administrate
- sol izotone;
-sol hipertone.

Resorbtia este instantanee.

-calea intravenoasa este aleasa atunci cand

trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii
tisulare;

Loc de electie
-pentru administrarea anumitor medicamente al caror efect trebuie obtinut rapid ca si pentru corectarea
unei hipovalemii, anemii, abordul venos capata o importanta deosebita in cadrul diverselor conduite
terapeutice;
-abordul venos poate fi efectuat periferic sau central;
abordul venos periferic este realizat de catre asistenta medicala, iar cel central numai de catre medic;
alegerea tipului de abord venos si a locului de electie depind de:
- starea clinica a pacientului si criteriul de urgenta in administrare sau nu;
- tipul medicamentului ce trebuie administrat si efectul scontat;
- cantitatea de administrat, durata tratamentului.
-pentru alegerea locului in efectuarea punctiei venoase examinam atent ambele brate ale pacientului
pentru a observa calitatea si starea anatomica a venelor;
-evitam regiunile care prezinta ;
-procese recuperative;
-piadermite;
-eczeme;
-nevralgii;
-traumatism,etc.
-examinarea o efectuam in urmatoarea ordine:
-plica cotului;
- antebrat;
- fata dorsala a mainilor;
- vena maleolara interna;
- venele epicraniene la sugari si copii;
-la nivelul plicii cotului venele antebratului cefalica si bazilica se anastomozeaza dand nastere venelor
mediana cefalica si mediana bazilica.

Manevre pentru facilitarea palparii si functionarii venelor

-aplicam garoul elastic si inclinam bratul pacientului in jos, abductie si extensie maxima;
-solicitam pacientului sa-si stranga bine pumnul sau sa inchida si sa deschida pumnul de mai multe ori
consecutiv, pentru reliefare venoasa;
-masam bratul pacientului dinspre pumn catre plica cotului;
-tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
-incalzim bratul cu ajutorul unui tampon imbibat cu apa calda sau prin introducere in apa calda;
-efectuam miscari de flexie si extensie a antebratului;

Utilizarea garoului
-garoul elastic se aplica la aproximativ 10 cm deasupra locului punctiei,pentru plica cotului la nivelul unirii
treimii inferioare a bratului cu cea mijlocie;
-strangem garoul in asa fel incat sa opreasca complet circulatia venoasa si controlam pulsul radial care
trebuie sa ramana perceptibil, astfel am intrerupt circulatia arteriala a bratului prin comprimarea arterei;

Efectuarea injectiei
injectia intravenoasa consta in
-punctia venoasa si
-injectarea medicamentului;
-injectia i.v. nu se efectueaza in pozitia sezand.
-se confirma identitatea pacientului
-se explica procedura pacientului
-se spala mainile, se pun manusile
-in timpul lucrului ne pozitionam vis-a-vis de pacient;
-aspiram medicamentul din fiola dupa care schimbam acul cu unul de lumen mai mic si aplicam garoul;
-alegem locul punctiei si il dezinfectam;
-interzis a palpa vena dupa dezinfectare;
-mentinem bratul pacientului inclinat in jos;
-intindem pielea pentru imobilizarea venei si facilitarea penetrarii acului prin cuprinderea extremelor in
mana stanga in asa fel ca policele sa fie situat la 4-5 cm sub locul punctiei, exercitand miscarea de
tractiune si compresiune in jos asupra tesuturilor vecine;
-patrundem cu acul montat la seringa in lujmenul vasului;
-dupa ce am patruns cu acul in lumenul vasului, schitam o usoara miscare de aspirare pentru a verifica
pozitia acului;
-desfacem garoul cu mana stanga.
Injectarea substantei medicamentoase
-mentinem seringa cu mana dreapta fixand indexul si medianul pe aripioarele seringii, iar cu policele
apasam pistonul, introducand solutia lent si verificand pentru control la nevoie cateterizarea corecta a
venei prin aspirare;
-se retrage brusc acul ,cand injectarea s-a terminat
-la locul punctiei se aplica tamponul imbibat in alcool

Ingrijirea ulterioara
-se mentine compresiune la locul injectiei cateva minute-se supravegheaza in continuare starea generala

Consideratii speciale
-in timpul injectarii se va supraveghea locul punctiei si starea generala
-vena are nevoie pentru refacere de un repaus de cel putin 24h ,de aceea nu se vor repeta injectiile in
acceasi vena la intervale scurte
-daca pacientul are o singura vena disponibila si injectiile trebuie sa se repete ,punctiile se vor face
intotdeauna mai central fata de cele anterioare
-daca s-au revarsat,in tesutul perivenos,solutiile hipertone-va fi instiintat medicul pentru a interveni,spre a
se evita necrozarea tesuturilor.
-De evitat incercarile de a patrunde in vena dupa formarea hematomului,pentru ca acesta ,prin volumul
sau ,deplaseaza traiectul obisnuit al venei
-nu se administreaza solutii uleioase in vena
-abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat doar in cazuri de urgenta majora si
de scurta durata pentru a evita complicatiile tromboembolice si septice;
-pozitia pacientului pentru abordul venei jugulare externe este decubit dorsal, Trendelenburg 150° cu
capul intors contralateral;
-tegumentul gatului il destindem cu policele mainii libere si punctionam vena la locul de incrucisare cu
marginea externa a muschiului sternochidomastoidian;
-abordul venos profund este realizat de catre medi in conditii tip protocol-operator:- vena jugulara interna,
vena femurala, vena subclavic.

Incidente si accidente Interventii

-injectarea solutiei in tesutul perivenos ,manifesta prin tumefierea tesuturilor,durere
-se incearca patrunderea in lumenul vasului,continuandu-se injectia sau se incearca alt loc

-flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a unor substante iritante
-injectarea lenta

-valuri de caldura ,senzatie de uscaciune in faringe

-injectare lenta

-hematom prin strapungerea venei

-se intrerupe injectia

-ameteli,lipotimie,colaps
-se anunta medicul

-embolie gazoasa,uleioasa prin injectarea unei cantitati mari de aer brusc in sistemul vascular sau prin
gresirea caiii de administrare a solutiilor uleioase-se produce decesul bolnavului
-evitarea greselilor-eliminarea aerului din seringa
-evitarea introducerii solutiilor uleioase iv

-punctionarea si injectarea unei artere-produce necroza totala a extremitatilor,durere exacerbata,albirea

mainii,degete cianotice
-se intrerupe de urgenta injectarea
Subiectul 13
1)Piodermitele-etiologie,simptome si tratament
2)Administrarea medicamentelor pe cale orala-indicatii si contraindicatii

1)Piodermitele sunt determinate de bacterii piogene (stafilococi si streptococI) si pot fi primare (apar pe
tegument anterior nemodificaT) si secundare (se produc prin piodermizarea unei dermatoze preexistente:
de exemplu herpes impetiginizaT).
Principalele simptome ale piodermite
Când purulent boli de piele clinica este foarte diversă, si simptome de piodermite definite:
- tipul bacteriilor, stimulând boală;
- gradul de severitate a leziunilor purulente si amplasarea acestora;
- pentru nevoile individuale ale corpului uman;
- durata bolii;
- reactie;
- nivelul de imunitate al pacientului;
- factorii externi care influentează dezvoltarea bolii de piele.

Metode de tratare a piodermite

In tratamentul piodermite utilizat:
- medicamente specifice: bacteriofagi, vaccinul pentru tratamentul infectiilor streptococice si stafilococice,
un număr de sulfonamide medicamente, costurile de antibiotice;
- Tratamente nespecifice: autohemoterapia - punerea propriul sange al pacientului, un curs de vitamine;
- agenti terapeutici locali si metode pentru eliminarea timpurie a inflamatiilor purulente.

2)CONTRAINDICATII: -Administrarea medicamentelor pe cale orala:

-medicamentul este inactivat de secretiiledigestive
-medicamentul prezinta proprietati iritante asupra mucoasei gastice
-pacientul refuza medicamentele
-se impune o actiune prompta a medicamentelor
-medicamentul nu se resoarbe pe cale digestive
-se impune evitarea circulatiei portale

Subiectul 14
1)Dermatitele alergice-etiologie,simptomatologie, definitie
2)Aplicarea tampoanelor vaginale

1)Dermatita alergica de contact este un tip de alergie care rezulta din contactul cutanat cu un alergen
specific la care o persoana a dezvoltat o sensibilitate specifica. Aceasta reactie alergica provoaca
inflamatia pielii manifestata prin diverse grade de eritem, vezicule si edem.
Etiologie-solvenţi
-spirt
-înălbitor
-produse de îngrijire personală, cum ar fi săpunuri, deodorante si produse cosmetice
-substante din aer, cum ar fi rumegus sau praf de lână
Simptomatologie-eruptie rosie sau umflături
-prurit -mâncărime, care uneori poate fi severă
-piele uscată si crăpată, în cazul în care starea dumneavoastră este cronică
-băsici, drenarea fluidului si cruste, în cazul în care reactia este severă
-tumefiere, senzatie de arsură sau sensibilitate

2)Solutii medicamentoase sau unguente se aplica pe mucoasa vaginala sub forma tampoanelor vaginale.
Tamponul este confectionat din vata presata, acoperit de tifon, care se prelungeste cu 20-30 de cm de la
tampon
Materiale:musama, aleza, valve vaginale, pensa lunga porttampon, manusi chirurgicale sterile.
Pregatirea psihica-se informeaza cu privire la scopul acestei forme de tratament
-i se explica durata de mentinere a tamponului.
Pregatirea fizica:-se aseaza in pozitie ginecologica.
Executarea tehnicii
-se spala pe maini
-introduce valvele vaginale
-pensa porttampon in mana dreapta, mentinand cu stanga valva vaginala
-preia tamponul in pensa porttampon
-introduce tamponul prin lumenul format de valve pana in fundul de sac posterior al vaginului, lasand sa
atarne capetele tifonului
-indeparteaza valvele vaginale
-ajuta pacienta sa coboare de pe masa ginecologica si sa mearga la pat

Subiectul 15
1)Tratamente locale
2)Administrarea tratamentului pe suprafata tegumentelor

1)Unguentele sunt preparate farmaceutice de consistenta moale, destinate aplicarii pe piele sau
mucoase in scop terapeutic sau de protectie.
• unguente solutii ( pomezi sau unguente propriu-zise) - contin baze liposolubile
• unguente emulsii (creme) – contin apa peste 10%, baze liposolubile emulsionante sau hidrosolubile
care formeaza geluri coloidale
• unguente suspensii (paste) – contin pulberi peste 25%

Pudrele medicamentoase (pulberile pentru uz extern)

• efect protector
• usureaza alunecarea si micsoreaza frecarea (avantaj in zonele de flexie)
• usuca secretiile
• actiune calmanta in procesele inflamatorii fara exsudatie

.Lotiunile
• solutii pentru uz extern ce folosesc la umezirea sau spalarea pielii
• au efecte calmante, racoritoare, sicative
• contin antiseptice, astringente, antipruriginoase, antiseboreice etc.

Sprayurile • leziuni inflamatorii acute

• ca si lotiunile se pot aplica si pe zonele paroase

Pastele sunt preparate din grasimi si pudre, mai consistente decat unguentele; se aplica pe tegument cu
ajutorul unei spatule.

2)Aplicarea medicamentelor pe suprafata tegumentelor, urmarindu-se un efect local, se face sub forma
de :
- pudre
- comprese medicamentoase
- badijonari
- unguente
- paste
- linimente
- mixturi
- sapunuri medicinale
- creioane sau stilete caustice
- emplastre medicamentoase
- bai medicinale.

Materiale necesare administrarii:

- materiale pentru protectia patului- musama, aleza
- instrumentar si materiale sterile- pense porttampon, spatula, comprese, tampoane, manusi
- pudriere cu capac perforat
- tavita renala
- prosop de baie.

Pregatirea pacientului:
- pacientul se informeaza asupra efectelor medicamentelor
- pacientul se asaza intr-o pozitie care sa permita aplicarea medicamentelor

1.Pudrajul consta in presararea unui medicament sub forma de pudra pe suprafata pielii.
Pudra este o pulbere de origine minerala sau vegetala ca: talc,oxid de zinc, caolin, faina de grau, in care
s-au inglobat diferite substance active: chimioterapice, antibiotice etc. Se executa cu tampoane, pudriere
cu capac perforat, pulverizatoare, avand scopul de a absorbi excesul de grasimi de pe suprafata
tegumentelor, de a usca si racori pielea, de a combate pruritul.

2. Compresele medicamentoase sunt bucati de material textil, impaturite dupa caz , imbibate in solutiile
medicamentoase prescrise de medic (solutia Rivanol sau alte substante dezinfectante), care apoi se
aplica pe tegumentul bolnav. Ele pot fi aplicate reci sau calde si trebuie mentinute la temperatura
indicata si pe durata aplicarii.

3. Badijonarea se efectueaza cu tampoane de vata, montate pe pensa porttampon, imbibate cu o solutie

medicamentoasa lichida sau tampoane manuite cu ajutorul penselor. Tampoanele se imbiba prin turnarea
solutiei din recipient.

* Tamponul nu se scufunda niciodata in recipientul cu solutie medicamentoasa.

* Tamponul nu se utilizeaza de mai multe ori, se arunca dupa fiecare utilizare.

4. Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide , care, avand substanta activa incorporata in
vaselina, grasimi animale sau vegetale, se inmoaie la temperatura corpului; se pastreaza la rece.

Ele se aplica prin intinderea cu ajutorul spatulei, prin frictionare sau direct din tub pe mucoase.

5. Pastele sunt preparate din grasimi si pudre, mai consistente decat unguentele; se aplica pe tegument
cu ajutorul unei spatule.

6. Linimentele sunt preparate farmaceutice lichide sau semisolide, cu aspect

limpede sau laptos. Se pot aplica: cu mana libera, cu mana protejata de o manusa de cauciuc, cu
tampoane.
7. Mixturile sunt formate dintr-un amestec de substance lichide si solide (pudre) nemiscibile; inainte de
utilizare vor fi bine agitate. Se intind pe suprafata pielii intr-un strat subtire, cu tampoane, fiind apoi lasate
sa se usuce.

8. Sapunurile medicinale contin substante medicamentoase ca: sulf, gudron, ihtiol etc. inglobate intr-un
sapun neutru. Sunt utilizate pentru : spalarea regiunii de tratat sau obtinerea unui efect medicamentos
mai puternic, cand sapunul este intins pe suprafata pielii, lasat sa se usuce si indepartat de la cateva ore
la 1-2 zile. Adaugate la clisme, au actiune purgativa.

9. Creioanele cu stilete caustice (din sulfat de cupru, nitrat de argint) au forma unor bastonase si sunt
introduse in tuburi protectoare.Servesc la cauterizarea unor formatiuni papilomatoase, a excrescentelor
ce apar in ulceratii sau ca hemostatice.

10. Emplastrul medicamentos este format dintr-o substanta vascoasa, aderenta, neiritanta, care in unele
cazuri, este lipita pe o bucata de panza, in compozitia ei intrand diferite substante medicamentoase.
Pentru ca emplastrul sa adere mai bine la piele, aceasta trebuie pregatita prin spalare cu apa calda si
sapun, eventual degresata. Emplastrul lichid se intinde direct pe piele, cu ajutorul unei pensule; dupa
evaporarea solventului se prezinta sub forma unui strat subtire, aderent.Emplastrul de consistent
vascoasa, inainte de utilizare, va fi incalzit pe baie de apa.

11. Baile medicinale au efect dezinfectant, calmant, decongestiv, antipruri-ginos asupra tegumentelor.
Baile medicinale pot fi: partiale sau complete. Temperatura lor va fi apropiata de temperatura corpului. In
functie de scopul urmarit se pot prepara solutii foarte slabe de permanganat de potasiu, infuzii din plante (
musetel) etc.

Subiectul 16
1)Defintie, simptome, tratament in sifilis latent si tertiar
2)Administrarea tratamentului pe cale rectala

1)Sifilis latent-Apare al un an de la debutul infectiei, in lipsa unui tratament adecvat. Dupa vindecarea din
stadiul 2, persoana infectata va fi asimptomatica o perioada de un an sau chiar intre 5 si 40 de ani. In
acest stadiu, diagnosticul poate fi confirmat doar prin analize de sange, istoricul bolii sau nasterii unui
copil cu sifilis congenital. Sifilisul in stadiul latent poate fi transmis de la mama la fat.
Siflis tertiar-este cel mai distructiv stadiu al bolii. In acest stadiu, boala produce complicatii severe precum
afectiuni grave ale vaselor de sange si ale inimii, tulburari mentale, orbire sau chiar moarte.
Tratament cu antibiotice: penicilina.

2)Calea rectala reprezinta una din caile digestive de administrare a medicamentelor.

Este indicata daca:

- bolnavul prezinta intoleranta digestiva (greata, varsaturi, hemoragii gastrice) ;

- bolnavul are tulburari de deglutitie ;

- medicamentul are o actiune iritanta supra mucoasei stomacale ;

- pacientul a suferit interventii chirurgicale asupra tubului digestiv superior ;

- bolnavul refuza inghitirea medicamentelor ;

- medicul doreste sa evite trecerea medicamentelor prin ficat, care retine, conjuga si neutralizeaza o
serie de substante medicamentoase resorbite pe cale intestinala .

Efectele medicamentelor administrate pe cale rectala pot fi:

locale :

- golirea rectului (efect purgativ)

- calmarea durerilor

- atenuarea peristaltismului intestinal

- atenuarea proceselor inflamatorii locale .

generale -> medicametele se absorb la nivelul mcoasei rectale si pot actiona asupra unor organe sau
sisteme (ex: inima- supozitoare cu digitala).

Pe cale rectala medicamentele pot fi administrate sub forma de :

- supozitoare

- clisme medicamentoase .

Supozitoarele sunt forme medicamentoase in care substanta activa este cuprinsa intr-o masa solida
(de preferinta unt de cacao), care se topeste la temperatura corpului. Ele au forma conica sau ovala, cu o
extremitate mai ascutita.

Supozitoarele care servesc numai pentru golirea rectului sunt formate din gelatina cu glicerina sau
glicerina cu stearina. Cele care contin diferite substante medicamentoase au ca materie de baza untul de
cacao.

Supozitoarele utilizate cu scop purgativ se introduc in rect, fara nici o pregatire prealabila a bolnavului.
Supozitorul de glicerina, dupa ce a fost despachetat, este usor incalzit la suprafata pentru a aluneca mai
usor rect, fie tinandu-l in atmosfera calda, fie scufundandu-l in apa calda. Bolnavul sta in decubit lateral,
cu membrele inferioare usor flectate. Asistenta imbraca manusi de cauciuc, cu mana stanga indeparteaza
fesele bolnavului si descopera orificiul anal, iar cu mana dreapta introduce supozitorul cu partea ascutita
inainte in anus si-l impinge in sus cu indexul sau cu inelarul, pana cand extremitatea sa trece peste
sfincterul intern al anusului. De aici supozitorul nu mai aluneca inapoi.

Supozitoarele medicamentoase, utilizate pentru scopuri terapeutice locale sau generale , vor fi
precedate de o clisma evacuatoare sau golirea partilor inferioare ale colonului daca bolnavul nu a avut
scaun.

Materiale necesare :

- manusi de cauciuc

- vaselina

- tavita renala

- supozioarele
- paravan , musama , aleza , invelitoare

- canula rectala

- casoleta cu comprese

- para de cauciuc pentru copii

- stativ pentru irigator

- irigatorul si tubul de cauciuc de 1,5-2 m lungime si 10 mm diametru

- tavita renala, basinet

- apa calda la 35°C-37°C (500-1000 ml pentru adulti, 250 ml pentru adolescenti, 150 ml pentru copil,
50-60 ml pentru sugari)

- sare (1 lingurita la un litru de apa)

- ulei (4 linguri la 1 litru de apa) sau

- glicerina (40 gr la 500 ml)

- sapun (1 lingurinta rasa la 1 litru)

- medicamente :

- > solutii medicamentoase in cantitatea si concentratia ceruta

de medic .

Administrarea supozitorului:

- asistenta isi spala mainile

- executa clisma evacuatoare pacientului

- ii face toaleta organelor genitale externe

- pacientul sta in pozitie de decubit lateral, cu membrele inferioare usor flectate

- se unge supozitorul cu vaselina

- asistenta imbraca manusi de cauciuc

- cu mana stanga indeparteaza fesele bolnavului si descopera orificiul anal, iar cu mana dreapta
introduce supozitorul cu partea ascutita inainte in anus si-l impinge in sus cu indexul sau cu inelarul,
pana cand extremitatea sa trece peste sfincterul intern al anusului

- bolnavul se poate plange imediat dupa introducerea supozitorului, de senzatia necesitatii de

defecare, iar asistenta ii va explica ca supozitorul se topeste in cateva minute si va disparea si senzatia
de defecare .
Subiectul 17
1)Manifestari de dep. in
2)Dermatomicozele

1)
2)Dermatomicozele

Micozele : sunt fungi foarte raspanditi in natura si doar o mica parte dintre ei alcatuiesc flora normal a
organismului uman. Majoritatea sunt saprofiti.
Micozele apar mai frecvent la indivizii imunodeprimati.
Fungii se impart in 3 grupe: dermatofiti , mucegaiuri, levuri.
Infectiile produse = dermatofitii.
1. Dermatofitia piciorului = tinea pedis

- sunt caracterizate prin multiple descuamări pruriginoase între degete, în special la nivelului celui de-al
treilea şi al patrulea spaţiu interdigital; adesea descuamările se pot întide şi pe faţa plantara a degetelor.
2. Dermatofiţii ale mâinii =tinea manum
–afecţiuni în care palma şi degetele sunt acoperite de scuame, pruritul este nesemnificativ; atingerea
poate fi bilaterală.
3. Onicomicozele – dermatofiţii unghiale
-sunt mai frecvente la nivelul degetelor de la picior, unghiile fiind îngroşate, casate şi decolorate.
4. Dermatofiţiile inghino-crurale -intertrigo inghino-crural
-se caracterizează prin multiple scuame localizate in părţii superioare ale coapsei şi în jurul perineului; în
general infecţia este bilaterală şi pruriginoasă.

Subiectul 18
1)Tulburari secretorii-dermatita seboreica si acneea
2)Degeraturile- evolutie, tratament,clasificare

1)Dermatita seboreica este o afectiune cutanata caracterizata prin cruste (scuame) albicioase, unsuroase
sau uscate. Matreata si scuamele sunt, ambele, forme ale dermatitei seboreice. Nu este contagioasa.
Sunt afectate tegumentele scalpului, sprancenelor, fruntii, fetei si ale santurilor nazale. De asemenea, mai
poate fi localizata pe pielea din spatele urechilor, in canalul auditiv extern si pe tegumentul trunchiului, in
special in dreptul sternului sau in pliurile cutanate. Vindecarea necesita ingrijirea adecvata a leziunilor si
monitorizare starii generale si a evolutiei sub medicatie de catre un medic dermatolog.
Semne si simptome
Pe tegument apar cruste (scuame) albe, care se pot desprinde, ramanand niste pete rosiatice. Scuamele
se fixeaza pe firele de par. Ele pot provoca prurit (mancarimi), dar leziunile sunt de obicei nedureroase,
daca nu apar complicatii infectioase.

Cauze
Cauzele dermatitei seboreice sunt necunoscute.

Factori de risc
Printre factorii de risc se numara:
- stresul
- temperatura excesiv de calda si umeda sau temperatura rece si uscata
- spalarea rara cu sampon
- pielea grasa
- alte afectiuni cutanate, precum acneea rozacee, acneea vulgara sau psoriazisul
- obezitatea
- boala Parkinson
- folosirea de lotiuni care usuca pielea, ce contin alcool
Tratament medicamentos
Pentru matreata in cantitate mica, se recomanda sampoane eliberate fara prescriptie medicala si lotiuni
pentru lubriferea tegumentului. Pentru probleme severe se recomanda:
- sampoane ce contin gudron sau creme pentru scalp ce contin cortizon; pentru a putea aplica medicatia
pe scalp, parul trebuie impartit in suvite si unguentul sau lotiunea trebuie aplicata viguros, prin frecare la
nivelul pielii scalpului
- steroizi aplicati topic la nivelul altor zone afectate

Acneea este afectiunea a pielii (anatomie)|epidermei]] apărută ca urmare a unei hipersecreţie a glandelor
sebacee şi caracterizată prin puncte negre, puncte albe sau coşuri care apar la suprafaţa pielii. În unele
cazuri apar şi leziuni mai profunde, denumite chisturi.
Acne vulgaris (sau simplu acnee) este o afecţiune a pielii pe termen lung caracterizată prin zone cu
puncte negre, puncte albe, pustule, piele grasă şi posibilitatea apariţiei unor semne. Aspectul rezultat
poate duce la anxietate, stimă de sine scăzută şi, în cazuri extreme, depresie sau gânduri de suicid.

Cauze şi patologie
Se estimează că genetica este responsabilă pentru 80% dintre cazuri. Rolul dietei ca şi cauză nu este
clar.Nici curăţenia sau lumina soarelui nu par a fi implicate. Însă, fumatul ţigărilor creşte riscul apariţiei
acneei sau a înrăutăţirii acesteia. Acneea afectează cel mai mult pielea ce are un număr ridicat de glande
sebacee incluzând faţa, partea de sus a pieptului şi spatele. În timpul pubertăţii ambelor sexe, acneea
este adeseori pornită de androgeni, precum testosteronul.

Prevenirea şi Tratamentul
Există multe opţiuni de tratament pentru a îmbunătăţi aspectul acneei, inclusiv schimbări ale stilului de
viaţă, proceduri şi medicamente. Consumul mai mic de carbohidraţi simpli precum zahărul poate ajuta.
Peroxidul de benzoil topic, acidul salicilic şi acidul azelaic sunt tratamente utilizate în mod obişnuit.
Antibioticele şi retinoidele pot fi utilizate local sau pe cale orală pentru a trata acneea. Însă, poate apărea
o rezistenţă la antibiotice.. Un număr de pilule contraceptive pot fi folositoare pentru femei.. Isotretinoin
administrat pe cale orală este, în general, rezervat doar cazurilor de acnee severă, din cauza potenţialelor
efecte adverse. Tratamentul agresiv şi timpuriu este recomandat de unele persoane pentru a minimiza
impactul pe termen lung asupra indivizilor.

2)Degeraturile se clasifica in patru grade:

• gradul I – eritem si edem localizat;

• gradul II – edem, eritem si aparitia flictenelor, nu se produc necroze profunde;
• gradul III – edem, cianoza tegumentara, gangrena poate aparea dupa cateva zile;
• gradul IV – cianoza intensa, edem, flictena, gangrena apare in cateva ore dupa accident.
Fiziopatologic, transformarile se produc in doua etape:
Etapa I – are loc vasoconstrictia datorata frigului, tesuturile se ischemiaza;
Etapa II – dupa expunerea la frig, prin trecerea la caldura, se produc vasodilatatii care determina aparitia
de leziuni la nivelul endoteliului vascular si care angreneaza aparitia trombilor, vasele de sange se
trombozeaza ceea ce conduce la gangrena.
Tratamentul este profilactic si curativ:

- Tratamentul profilactic consta in masuri de protectie a persoanelor expuse timp indelungat la frig si
umezeala: imbracaminte si incaltaminte adecvata, alimentatie corespunzatoare, vitaminizare etc.
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul si frectia pe zonele afectate,
reincalzirea zonei degerate se face treptat intr-o baie cu apa incalzita pana la 400C, timp de 20-30
minute; daca este cazul se aplica pansamente cu antiseptice, deschiderea si debridarea colectiilor
purulente si necrotice. Tratamentul general impune: tratarea socului, anticuagulante, antispastice,
antibioterapie, profilaxie antitetanica. Amputatiile se practica mai tarziu (dupa 2-3 lunI), cand demarcatia
este definitiva.

Evolutie degeraturi:
In prima faza, extremitatile (miini, picioare, nas, etc.) persoanei degerate se inrosesc. Acest fenomen se
produce deoarece frigul contracta vasele (indeosebi capilarele), iar sangele circula cu viteza mai mica
decit ar trebui prin acestea.
In a doua faza, daca persoana respectiva continua sa fie expusa frigului, apar basici cu lichid si ulceratii
ale pielii, incepe sa se instaleaze deshidratarea.
In a treia faza, organismul continua sa se deshidrateze, iar lipsa de oxigen la nivelul celulelor si creierului
face ca persoana sa-si piarda treptat controlul asupra propriului corp, intervine somnolenta, apoi
inconstienta si decesul.

Subiectul 19
1)Problemele pacientului cu sifilis
2)Simptome in SIDA

1)Probleme-alterarea tegumentelor si mucoaselor\

-alterarea confortului psihic
-alterarea imaginii de sine
-potential de complicatii
-dezinteres fata de masuri de igiena
-alterarea activitatii sexuale
-stare depresiva
-anxietate legata de prognosticul bolii
2)Simptome-febra
-oboseala
-dureri articulare si musculare
-dureri in gat
-dureri de cap
-piele iritata
-scadere in greutate
-tuse uscata
-penumonie
-transpiratie abundenta noaptea
-herpes

Subiectul 20
1)HIV,SIDA-definitie, etiologie, stadiul 1
2)Particularitati de ingrijire a pacientului cu afectiuni dermatologice (circumstante de aparitie)

1)SIDA (sindromul imunodeficienţei umane dobândite) este o afecţiune provocată de virusul

imunodeficienţei umane, HIV, care atacă şi distruge progresiv sistemul imunitar al organismului.HIV
reprezintă prescurtarea în limba engleză a Human Immunodeficiency Virus (Virusul Imunodeficienţei
Umane).
Stadiul 1: Infecţia HIV primară
Acest stadiu al infecţiei durează cîteva săptămîni şi este deseori acompaniat de o boală scurtă
asemănătoare cu gripa. În pînă la 20% cazuri, simptoamele sunt destul de serioase pentru a consulta un
doctor, dar diagnosticul infecţiei HIV este foarte des omis.
Pe parcursul acestui stadiu, există o cantitate mare de HIV în sîngele periferic, iar sistemul imun începe
să răspundă la virus prin producerea anticorpilor HIV şi a limfocitelor citotoxice (T-killer). Acest proces
este cunoscut sub denumirea de sero-conversie. Dacă testul la HIV este efectuat înainte de terminarea
sero-conversiei, rezultatul nu poate fi pozitiv.
Etiologie-Virusul HIV distruge sistemul imunitar. Nu poate supravietui independent doar impreuna cu
limfocitul t4,il distruge progresiv paralizand capacitatea sistemului imunitar.

2)Infecţii virale (ex herpes) cu

transmitere prin contact direct cu
leziunea sau cu secreţii infectate;

Infecţii bacteriene cutanate (ex

piodermita, impetigo, erizipel) produse
frecvent de stafilococ şi streptococ;

Infecţii fungice (dermatofiţii, sau

dermatomicoze) favorizate de mediul
aerob, umed, şi temperaturi de 20-30grade
Expunerea la factori care induc sau
întreţin unele leziuni ( soare, frig, vânt,
în cazul unui bolnav cu lupuseritematos);

Infecţii TBC;

Alţi factori (ex: alcoolul, fumatul potagrava psoriazisul)

Subiectul 21
1)Manifestari de dep in HIV-SIDA
2)Dermatozele alergice-definitie, cauze, simptome

1)Manifestari:-febra, dispnee, tuse, cianoza, disfagie, diaree, varsaturi, anorexie, insomnie, anxietate,
tulburari de afectivitate, de memorie, leziuni ulceroaase, atrofii musculare.
2)

Subiectul 22
1)Dermatozele alergice-obiective
2)Interventiile asistentei la pacientul cu HIV-SIDA

1)
2)Interventii-monotorizarea functiilor vitale
-alimentatie, hidratare
-prevenirea complicatiilor
-educatia pentru sanatate
-ancheta epidemiologica
Subiectul 23
1)Gonoreea-infectia la femei
2)Pielea-structura pielii, anexele pielii

1)La femei simptomele sunt:senzatie dureroasa/usturime la urinat(disurie) , secretii vaginale de culoare

galbena, fragilitate vasculara, durere in timpul contactului sexual (dispareunie)
2)Anexele:Fanerele, Unghia, Părul, Tija, Foliculul pilosebaceu
Structura pielii:
Este alcătuită, de la suprafată spre profunzime, din trei straturi :
Epiderm
Derm
Hipoderm (tesut subcutanat)

Subiectul 24
1)Investigatii specifice in dermatologie-recoltare de produse patologice
2)Sifilis primar

1) Def: Diagnosticul etiologic al unei boli infectioase depinde in mare masura de recoltarea corecta a
produsului patologic.

Produsele patologice sunt probe in care se banuieste prezenta microorganismelor.

Ele pot fi:
- produse normale, care prezinta unele modificari in caz de boala (sange, fecale, urina,l.c.r. etc)

- produse care apar numai in imbolnaviri (puroi, lichid peritoneal, lichid articular, sputa)

Produsele patologice se pot recolta de la bolnavi, convalescent, purtatori sanatosi (personal spitalicesc,
sector alimentar) cadavre.
Pentru fiecare boala infectioasa trebuie cunoscut:

- de unde se pot obtine produsele patologice cele mai reprezentative;

- cand este momentul cel mai potrivit pentru recoltare, in raport cu perioada de evolutie a bolii.

- cum trebuie recoltat, deci care este tehnica cea mai corecta de prelevare.

- cat trebuie recoltat, deci cantitatea necesara pentru reusita diagnosticului.

2)Se manifesta prin aparitia unei rani(sancre) dure, nedureroase, asemanatoare unei muscaturi de
insecta. Acestea apar la locul de patrundere a infectiei in corp, intr-un interval de 10-90 de zile de la
expunerea la infectie. Sancrul apare frecvent in zona genitala, atat in cazul barbatilor cat si in cazul
femeilor. Aceste leziuni sunt de obicei nedureroase si pot trece neobservate daca se afla in zone greu de
vizualizat. Cresterea in volum a limfo-ganglionilor(adenopatia) apare de obicei in apropierea zonei unde
se gaseste sancrul. Sancrul poate aparea de obicei si in alte parti ale corpului.
Sancrul dureaza 28-42 de zile, dupa care leziunile se vindeca fara tratament, lasand o cicatrice subtire.
Vindecarea sancrului nu inseamna vindecarea de boala si nici excluderea pericolului de transmitere.
Subiectul 25
1)Nursing in sifilis-probleme de dependenta in functie de evolutia bolii
2)Clisma evacuatoare simpla

1)Problemele pacientului: alterarea integritatii pielii,

Potential de suprainfectare a eruptiei, disconfort, risc de alterare a imaginii de sine sau a
imaginiicorporale

2)clisma evacuatoare simpla:

- se fixeaza canula la tubul irigatorului si se inchide robinetul
- se verifica temperatura apei sau a solutiei medicamentoase
- se umple irigatorul
- se evacueaza aerul si prima coloana de apa
- se lubrifiaza canula cu o compresa de tifon
- se fixeaza irigatorul pe stativ
- asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza
- indeparteaza fesele pacientului cu mana stanga
- introduce canula prin anus in rect (cu mana dreapta) perpendicular pe suprafata subiacenta, cu varful
indreptat inainte in directia vezicii urinare
- dupa ce varful canulei a trecut prin sfincter se ridica extremitatea externa si se indreapta varful in axa
ampulei rectale
- se introduce canula 10-12 cm
- se deschide robinetul sau pensa si se regleaza viteza de scurgere a apei prin ridicarea irigatorului la
aproximativ 50 cm deasupra patului pacientului
- pacientul este rugat sa respire adanc, sa-si relaxeze musculatura abdominala, sa retina solutia 10-15
minute
- se inchide robinetul inainte ca nivelul apei sa se apropie de nivelul tubului de scurgere
- se indeparteaza canula si se aseaza in tavita renala
- pacientul este adus in pozitie de decubit lateral drept, apoi decubit dorsal pentru a usura patrunderea
apei la o adancime mai mare ; se capteaza scaunul la pat sau la toaleta

Subiectul 26
1)Manifestari de dependenta in HIV-SIDA in functie de evolutia bolii
2)Recoltarea exudatului faringian

1)În primele câteva săptămâni după infectarea iniţială, o persoană prezenta simptome cum ar fi : febră,
dureri de cap, gât inflamat, uneori cu ganglioni laterali mariţi de volum.
Pe măsură ce infecţia progresează şi slăbeşte sistemul imunitar, o persoană se poate confrunta şi cu alte
simptome precum: scădere în greutate, febră, diaree. Fără tratament adecvat, ar putea dezvolta şi
tuberculoză, meningită, pneumonii sau cancer.

2)Exudatul faringian este un lichid rezultat in urma unui proces inflamator faringian.

Scop
Explorator
Depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui in vederea tratamentului
Depistarea persoanelor sanatoase purtatoare de germeni
Recomandari

Recoltarea se face nu numai in angine , ci si in alte boli care pot fi declansate de o infectie faringiana
(nefrite, RAA).

Materiale
De protectie
Masca de tifon

Sterile
Spatula linguala
Eprubeta cu tampon faringian sau ansa de Pt
Eprubete medii de cultura
Ser fiziologic sau glicerina 15%

Nesterile
Tavita renala
Stativ pentru eprubete
Lampa de spirt
Chibrituri
Pregatirea pacientului

Pregatire psihica
Se explica necesitatea recoltarii
Se anunta si i se explica tehnica

Pregatire fizica
Se anunta sa nu manance, sa nu bea apa
Sa nu i se instileze solutii dezinfectante in nas, sa nu faca gargara
Se aseaza pacientul pe un scaun

Executie
- se recolteaza inainte de administrarea antibioticelor sau sulfamidelor
- asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza cu alcool
- isi pune masca de protectie
- invita pacientul sa deschida gura si inspecteaza fundul de gat
- deschide eprubeta cu tamponul faringian
- flambeaza gatul eprubetei si o inchide cu dop steril
- apasa limba cu spatula linguala
- cu tamponul faringian sterge depozitul de pe faringe si amigdale, dezlipeste o portiune din falsele
membrane (cand este cazul)
- flambeaza gura eprubetei si introduce tamponul faringian in eprubeta care se inchide cu dopul flambat
- la indicatia medicului, intinde produsul obtinut pe lame de sticla
pentru frotiuri colorate sau insamanteaza imediat pe medii de cultura, succesiv doua eprubete din aceeasi
recoltare
- se spala pe maini cu apa si sapun

Subiectul 27
1)Probleme de dependenta in gonoree
2)Administrarea madicamentelor pe suprafata tegumentelor
1)La femei simptomele sunt: senzatie dureroasa/usturime la urinat(disurie), secretii vaginale de culoare
galbena , fragilitate vasculara, dureri in timpul actului sexual(dispareunie).
La barbati gonoreea se manifesta prin durere sau senzatie de usturime la urinat si secretii uretrale
purulente, de culoare galben-verzui, in special dimineata.

2)Aplicarea medicamentelor pe suprafata tegumentelor, urmarindu-se un efect local, se face sub forma
de :
- pudre
- comprese medicamentoase
- badijonari
- unguente
- paste
- linimente
- mixturi
- sapunuri medicinale
- creioane sau stilete caustice
- emplastre medicamentoase
- bai medicinale.

Materiale necesare administrarii:

- materiale pentru protectia patului- musama, aleza
- instrumentar si materiale sterile- pense porttampon, spatula, comprese, tampoane, manusi
- pudriere cu capac perforat
- tavita renala
- prosop de baie.

Pregatirea pacientului:
- pacientul se informeaza asupra efectelor medicamentelor
- pacientul se asaza intr-o pozitie care sa permita aplicarea medicamentelor

1.Pudrajul consta in presararea unui medicament sub forma de pudra pe suprafata pielii.
Pudra este o pulbere de origine minerala sau vegetala ca: talc,oxid de zinc, caolin, faina de grau, in care
s-au inglobat diferite substance active: chimioterapice, antibiotice etc. Se executa cu tampoane, pudriere
cu capac perforat, pulverizatoare, avand scopul de a absorbi excesul de grasimi de pe suprafata
tegumentelor, de a usca si racori pielea, de a combate pruritul.

2. Compresele medicamentoase sunt bucati de material textil, impaturite dupa caz , imbibate in solutiile
medicamentoase prescrise de medic (solutia Rivanol sau alte substante dezinfectante), care apoi se
aplica pe tegumentul bolnav. Ele pot fi aplicate reci sau calde si trebuie mentinute la temperatura
indicata si pe durata aplicarii.

3. Badijonarea se efectueaza cu tampoane de vata, montate pe pensa porttampon, imbibate cu o solutie

medicamentoasa lichida sau tampoane manuite cu ajutorul penselor. Tampoanele se imbiba prin turnarea
solutiei din recipient.

* Tamponul nu se scufunda niciodata in recipientul cu solutie medicamentoasa.

* Tamponul nu se utilizeaza de mai multe ori, se arunca dupa fiecare utilizare.

4. Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide , care, avand substanta activa incorporata in
vaselina, grasimi animale sau vegetale, se inmoaie la temperatura corpului; se pastreaza la rece.
Ele se aplica prin intinderea cu ajutorul spatulei, prin frictionare sau direct din tub pe mucoase.

5. Pastele sunt preparate din grasimi si pudre, mai consistente decat unguentele; se aplica pe tegument
cu ajutorul unei spatule.

6. Linimentele sunt preparate farmaceutice lichide sau semisolide, cu aspect

limpede sau laptos. Se pot aplica: cu mana libera, cu mana protejata de o manusa de cauciuc, cu
tampoane.

7. Mixturile sunt formate dintr-un amestec de substance lichide si solide (pudre) nemiscibile; inainte de
utilizare vor fi bine agitate. Se intind pe suprafata pielii intr-un strat subtire, cu tampoane, fiind apoi lasate
sa se usuce.

8. Sapunurile medicinale contin substante medicamentoase ca: sulf, gudron, ihtiol etc. inglobate intr-un
sapun neutru. Sunt utilizate pentru : spalarea regiunii de tratat sau obtinerea unui efect medicamentos
mai puternic, cand sapunul este intins pe suprafata pielii, lasat sa se usuce si indepartat de la cateva ore
la 1-2 zile. Adaugate la clisme, au actiune purgativa.

9. Creioanele cu stilete caustice (din sulfat de cupru, nitrat de argint) au forma unor bastonase si sunt
introduse in tuburi protectoare.Servesc la cauterizarea unor formatiuni papilomatoase, a excrescentelor
ce apar in ulceratii sau ca hemostatice.

10. Emplastrul medicamentos este format dintr-o substanta vascoasa, aderenta, neiritanta, care in unele
cazuri, este lipita pe o bucata de panza, in compozitia ei intrand diferite substante medicamentoase.
Pentru ca emplastrul sa adere mai bine la piele, aceasta trebuie pregatita prin spalare cu apa calda si
sapun, eventual degresata. Emplastrul lichid se intinde direct pe piele, cu ajutorul unei pensule; dupa
evaporarea solventului se prezinta sub forma unui strat subtire, aderent.Emplastrul de consistent
vascoasa, inainte de utilizare, va fi incalzit pe baie de apa.

11. Baile medicinale au efect dezinfectant, calmant, decongestiv, antipruri-ginos asupra tegumentelor.
Baile medicinale pot fi: partiale sau complete. Temperatura lor va fi apropiata de temperatura corpului. In
functie de scopul urmarit se pot prepara solutii foarte slabe de permanganat de potasiu, infuzii din plante (
musetel) etc.

Subiectul 28
1)Obiective de ingrijire in gonoree
2)Administrarea oxigenului

1)Pac sa prezinte tegumente, mucoase integre.

Sa fie multumit de igiena.
Sa accepte tratamentul.
Sa aibe destule informatii despre boala.
Monotorizarea functiilor vitale.
Educatia pentru sanatate.

2)Scop:
- terapeutic = imbogatirea aerului cu oxigen in scopul combaterii hipoxiei (oxigenarea redusa a tesuturilor)

= ameliorarea concentratiei de oxigen in sange

Hipoxia poate fi:

= anemica prin reducerea hemoglobinei

= histotoxica prin blocarea la nivelul celulelor

= circulatoare prin tuburari de circulatie

Indicatii: = hipoxii circulatorii (insuficienta cardiaca, edem pulmonar, infarct miocardic)

= hipoxie respiratorie (soc, anestezi generale, complicatii postoperatorii, nou nascuti).

Cateterul nazal (sonda) are orificii laterale multiple. Se introduce in nara prin faringe, schimbandu-se de la
o nara la alta. Se poate introduce si in laringe.

Tehnica:

® se dezobstrueaza caile aeriene

® se masoara lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus

® se introduce cateterul cu miscari blande paralel cu palatal osos si perpendicular pe buza superioara

® se fixeaza sonda cu leucoplast

® se fixeaza debitul la 4-6 l/minut

® se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor

® se administreaza medicamente cu intermitenta si se supravegheaza debitul.

Ochelari: pentru oxigen se fixeaza dupa urechi si prezinta 2 mici sonde de plastic care patrund in nari. Se
recomanda la copii si bolnavi agitati

Masca: pentru oxigen ( cu inhalarea aerului expirat) se fixeaza acoperind gura si nasul. In general este
greu suportata de bolnav datorita hamului de etanseizare.

Tehnica:

® se verifica scurgerea oxigenului din sursa

® se pune masca in mana bolnavului pentru a-i usura controlul masti si i se sustine mana. Debitul de
10-12 l/minut.

® se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura

® cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua de fixare in jurul capului
Cortul de oxigen: nu poate depasi o concentratie de 50% a oxigenului, realizeaza o circulatie deficitara a
aerului, ducand la incalzirea pacientului. Se impune racirea cu gheata.

Subiectul 29
1)Interventii autonome in gonoree
2)Recoltare LCR-punctia rahidiana

1)Asistenta sa comunice cu pacientul despre boala

Sa l informeze
Sa i explice.
Ancheta epidemiologica a pacientului
Monotorizarea functiilor vitale.
Asigura conditii de mediu.
Alimentatie si hidratate.
Educatia pentru sanatate.

2)Patrunderea cu un ac in spatiul subrahnoidian, printre vertebre reprezinta punctia rahidiana. Spre

deosebire de celelalte tipuri de punctii care au doar scop explorator si terapeutic, punctia rahidiana are si
un scop anestezic ce consta in introducerea substantelor anestezice (rahianestezie).

"spate de pisica" - in decubit lateral in pat,

cu spatele la marginea patului,
coapsele flectate pe abdomen,
barbia atingand pieptul.

Scopul explorator al punctiei rahidiene consta in masurarea presiunii lichidului cefalorahidian, recoltarea
acestuia pentru a fi examinat la microscop si in laborator si injectarea de substante radioopace pentru
examenul radiologic al maduvei spinarii.Se vor introduce substante pe baza de iod sau aer.
Scopul terapeutic consta in decomprimarea in cazul sindromului de hipertensiune intracraniana si
introducerea medicamentelor citostatice, antibioticelor sau serurilor imune in spatiul cefalorahidian.

Atunci cand un pacient prezinta boli inflamatorii ale sistemului nervos central precum meningita sau
encefalita se recomanda executia punctiei rahidiene.

Totodata acest tip de punctie este indicata in cazul unor tumori cerebrale, hemoragie subarahnoidiana
sau scleroza multipla.
Punctia rahidiana se executa si pacientilor care nu prezinta aceste afectiuni dar care vor fi supusi unor
interventii chirurgicale.In acest caz punctia rahidiana devine o metoda de anestezie regionala a
abdomenului si a membrelor inferioare.

Locul punctiei
In functie de tipul de punctie locul de executie difera astfel:
punctia lombara - T12-L1 sau L4-L5
punctia dorsala - T6-T7
punctia suboccipitala - intre protuberanta occipitala externa si apofiza axisului, pe linia mediana
numerotarea-vertebrelor

Pregatirea punctiei
Sunt necesare materiale de protectiei a mesei/patului si pentru dezinfectie tip III a pielii.
Materialele se aleg in fuctie de scopul punctiei.
- instrumente si materiale sterile - ace lungi cu diametrul 1-1.5 mm cu mandren, seringi (si pentru
anestezie), campuri chirurgicale, comprese, tampoane, manusi de cauciuc, pense hemostatice, pense
anatomice, eprubete, lampa de spirt, tavita renala, manopetru Claude
- in cazul rahianesteziei sunt necesare anestezice locale, antibiotice, citostatice, seruri imune, preparate
cortizonice
- se informeaza pacientul, se incurajeaza si i se explica pozitia in care va sta, in fuctie de locul punctiei si
starea acestuia.
- Atentie ! Pentru a putea fi executata punctia, pacientul trebuie sa fie "pe nemancate" (a jeun)
- pacientul poate sta in doua pozitii:
1. "spate de pisica" - in decubit lateral in pat, cu spatele la marginea patului, coapsele flectate pe
abdomen, barbia atingand pieptul
2. pozitia semisezand pe masa de tratament/operatie cu mainile pe coapse, capul in hiperflexie.

Executia punctiei
- Se face de catre medic, ajutat de 1-2 asistenti medicali si se desfasoara in sala de tratamente, salon
sau in sala de operatie in cazul rahianesteziei.
- Medicul si asistentii medicali isi spala si dezinfecteaza mainile;
- Asistentii medicali dezbraca pacientul, protejeaza patul/masa de punctie cu musama, aleza;
- Medicul stabileste locul punctiei iar Asistentul II asaza pacientul in pozitia corespunzatoare in functie de
locul punctiei si starea pacientului;
- Asistentul I pregateste locul punctiei prin dezinfectie tip III si daca e cazul serveste seringa cu anestezic
iar medicul face anestezia locala (aceasta etapa este valabila pentru punctia anestezica);
- Medicul primeste manusile chirurgicale, campul chirurgical pe care il asaza sub locul punctiei;
- Asistentul I dezinfecteaza locul punctiei si serveste acul cu mandren iar medicul executa punctia.Pozitia
pacientului este mentinuta de asistentul II, sustinandu-i ceafa cu o mana, iar cu ceala impingand usor
regiunea epigastrica;
- Dupa executia punctiei, medicul scoate mandrenul, asistentul I mentine eprubetele pentru recoltarea
lichidului.Apoi serveste manometrul Claude pentru masurarea tensiunii LCR;
- Asistentul I serveste seringa cu solutiile medicamentoase, iar dupa administrarea acestora, medicul
retrage acul de punctie;
- Asistentul I dezinfecteaza si comprima cu o compresa sterila locul punctiei, aplica pansament uscat fixat
cu romplast, apoi asaza pacientul in pat in pozitie decubit lateral, fara perna si este necesar sa isi
pastreze aceasta pozitie timp de 24 de ore

Dupa sase ore, pacientul poate fi hidradat si hranit la pat, se vor verifica in permanenta semnele vitale -
tensiune arteriala, respiratie, puls iar in cazul in care apar manifestari precum varsaturi, greturi sau
cefalee este informat medicul.

Lichidul cefalorahidian pate fi imediat examinat macroscopic, apreciindu-se culoarea, aspectul, presiunea
acestuia care in conditii normale este limpede, se scurge picatura cu picatura.
In stari patologice, lichdul poate fi hemoragic, purulent, de culoare galbena (xantocrom) iar viteza de
scurgere poate creste.
In cazul unui examen citologic, biochimic sau bacteriologic produsul recoltat este trimis la laborator

Atentie !
In timpul executiei punctiei rahidiene pot aparea accidente

- sindrom postpunctional, manifestat prin ameteli, cefalee, varsaturi, rahialgii din cauza hipotensiunii
lichidiene provocate de punctie
- pacientul poate acuza dureri violente in membrele inferioare determinate de atingerea ramificatiilor
maduvei spinarii, cu varful acului de punctie.
- chiar daca este foarte rar, poate apare socul reflex ce duce la sincope mortale, dar se vor pregati
mijloace obisnuite de reanimare.
Subiectul 30
1)Interventiile autonome in HIV-SIDA
2)Punctia pleurala

1)Comunicare
Ancheta epidemiologica
Monotorizarea functiilor vitale
Asigurarea conditiilor de mediu
Asigurarea alimentatiei si hidratarii
Prevenirea complicatiilor
Educatia pentru sanatate

2)Punctia pleurala sau toracocenteza reprezinta stabilirea unei legaturi intre cavitatea pleurala si mediul
exteriror prin intermediul unui ac de punctie.

Scopul explorator al toracocentezei este de a pune in evidenta prezenta lichidului pleural si recoltarea
lichidului pentru examinarea sa cantitativa si calitativa.
Acest tip de punctie are si un scop terapeutic ce consta in evacuarea lichidului si administrarea
medicamentelor in cavitatea pleurala dupa spalarea cavitatii. Medicamentele pot fi antibiotice sau
citostatice.

Se recomanda toracocenteza in cazul bolilor inflamatorii, tumori pulmonare, insuficenta cardiaca insotita
de colectii lichidiene in cavitatea pleurala.
Se va face punctie pleurala atunci cand cantitatea de lichid pleural depaseste un litru si jumatate si
exercita o presiune asupra inimii si plamanului, impiedicandu-le sa functioneze normal

Nu se recomanda toracocenteza atunci cand exista tulburari de coagulare a sangelui(hemofilie) si cand

pacientul tine un tratament cu anticoagulante.

Locul punctiei se alege in functie de situatia si cantitatea de lichid pleural.

Daca lichidul este in stare libera, punctia se face in spatiul VII - VIII intercostal pe linia axilara
posterioara..
Daca lichidul este inchistat, punctia se face in plina matitate, in zona stabilita prin examen clinic
In cazul colectiilor purelente si tuberculoase se punctioneaza cat mai aproape de nivelul lor superior
pentru a preintampina fistulizarea lor.
fistulizarea - aparitia patologica sau crearea chirurgicala unei fistule, adica un canal care pune in
comunicatie directa doua viscere sau un viscer si pielea.
Pregatirea punctiei
Pentru acest tip de punctie sunt necesare urmatoarele materiale: instrumente sterile (2-3 ace de 10 cm
lungime cu diametrul de 1 mm, 2-3 seringi de 20-50 ml, seringa de 5 ml si ace pentru anestezie, pense,
manusi, camp chirurgical, tampoane, comprese), romplast, eprubete, lampa de spirt, aparate aspiratoare
(Dieulaloy sau Potain), recipiente pentru colectarea lichidului, tavita renala

Totodata, se vor administra si medicamente precum cele tonice-cardiace, atropina, morfina, solutiile
anestezice.Pentru reactia Rivalta este necesar un pahar conic de 200 ml, 50 ml apa distilata, solutie de
acid acetic glacial, pipete.
Pacientului i se administreaza cu 30 minute inainte executie punctiei o fiola de atropina pentru a preveni
accidentele.Atropina scade excitabilitatea generala si a nervului pneumogastric.Apoi se asaza in pozitie
sezand la marginea patului sau a mesei de examinare cu picioarele sprijinite pe un scaunel, cu mana de
partea bolnava ridicata peste cap pana la urechea opusa sau cu trunchiul usor aplecat in fata, cu
antebratele flecate pe brate, cu mainile la ceafa, coatele inainte.

Pacientii cu stare buna se asaza calare pe scaun cu spatar, antebratele fiind sprijinite pe spatarul
scaunului iar cei in stare grava se asaza in decubit laterak, pe partea sanatoasa, la marginea patului.

Executia punctiei
- se face de catre medic, ajutat de 2 asistenti medicali si se desfasoara in salon sau in sala de
tratamente.
- asistentul 1 pregateste radiografia pacientului si isi spala si dezinfecteaza mainile, iar asistenul 2
adiminstreaza o fiola de atropina cu 30 de minute inaintea punctiei, asza musamaua si aleza pe masa
punctiei si dezbraca toracele pacientului
- medicul stabileste locul punctiei iar asistentul 2 asaza pacientul in pozitia corespunzatoare locului ales.
- asitentul 1 pregateste locul punctiei, printr-o dezinfectie de tip II si serveste seringa cu anestezic
- medicul efectueaza anestezia iar cei doi asistenti servesc manusile chirurgicale, campul chirurgical si
supravegheaza pacientul si ii mentine pozitia corespunzatoare efectuarii punctiei.
- medicul asaza campul chirurgical in jurul toracelui sub locul punctiei
- asistentul 1 serveste acul de punctie adaptat la seringa si dezinfecteaza locul punctiei
- medicul executa punctia si aspira lichidul
- asistenul 1 preia seringa cu lichid si il introduce in eprubete,apoi serveste medicului aparatul respirator
- in acest timp asistentul 2 mentine pacientul si il indruma sa-si retina tusea si este atent la culoarea fetei
si respiratie.
- medicul introduce solutiile medicamentoase iar asistentul 1 serveste seringa cu solutie medicamentoasa
in functiei de scopul punctiei.
- medicul retrage acul de punctiei iar asistentul 1 dezinfecteaza locul si il comprima cu un tampon steril si
aplica pansamen uscat fixat cu romplast.In acest timp asistentul mentine in continuare pozitia corecta a
pacientului si verifica culoarea pielii si respiratia.
- dupa executia punctiei, pacientul este ajutat de catre asistenti sa se aseze in pat, ii ridica membrele
inferioare, scoate aleza si musamaua, inveleste pacientul.

Ingrijirea ulterioara a pacientului

- se asigura repausul la pat pe o perioada prescrisa de medic
- se supravegheaza pulsul, tensiunea arteriala, respiratia, culoarea tegumentelor periodic
- se informeaza medicul imediat in cazul aparitiei cianozei (coloratie albastra cu nuanta cenusie sau
violacee a pielii si mucoaselor fara extravazare sanguina), dispneei, tahicardiei, secretiilor bronhice.

Pregatirea produsului pentru examinare

- Examinarea macroscopica se face imediat apreciindu-se culoarea, aspectul si cantitatea lichidului
extras.
Lichidul extras poate fi:
seros sau serocitrin - este limpede, galben deschis, avand cauza inflamatoare (tuberculoza) sau tulburare
circulatorie (insuficienta cardiaca, cancer pulmonar)
tulbure - este purulent sau chilos cu aspect albicios lactescent
hemoragic sau serohemoragic - este roz sau rosu intens in hemoragiile pleurale si pleurezia hemoragica

- se masoara cantitatea lichidului extras

- examinarea biochimica consta in reactia Rivalta
- pentru dozarea cantitatii de albumina pentru examenul citologic si bacteriologic, eprubetele se trimit la
laborator.

Complicatii
- pot aparea hemoragii interpleurale sau rupturi pleuropulmonare

Atentie !
- cand apar accese de tuse determinate de iritatia pleureziei se intrerupe punctia
Subiectul 31
1)Tratament in HIV-SIDA
2)Punctia abdominala

1)Tratamentul se face cu antibiotice. Penicilina si se administreaza administrare sub supravegherea

medicului.
2)Paracenteza (punctia abdominala) consta in traversarea peretelui abdominal cu ajutorul unui trocar in
diferite scopuri.In cavitatea peritoneala se poate acumula lichid (ascita) care poate avea cauze multiple
precum obstacole in circulatia portala (determina hipertensiune in ramurile venei porte) sau inflamatie (in
peritonita tuberculoasa).

Scopul explorator al punctiei abdominale

- punere in evidenta a prezentei lichidului peritoneal.
- recoltarea lichidului si examinarea sa in laborator pentru stabilirea naturii sale

Scopul terapeutic al punctiei abdominale

- evacuarea unei colectii libere de lichid in ascitele masive.
- efectuarea dializei peritoneale

Se recomanda paracenteza in cazul ascitelor masive care provoaca tulburari circulatorii si respiratorii prin
presiunea asupra diafragmului, venei cave inferioare, in ascitele care nu se resorb prin metode obisnuite
de tratament, in traumatisme inchise ale viscerelor abdominale, atunci cand se banuieste hemoperitoneu

Atentie !
- Paracenteza nu este indicata in chisturi ovariene mari, hidronefroza, sarcina.
- La pacientii cu diateze hemoragice si in precoma acest tip de punctie se executa cu mare prudenta

Locul punctiei
- pe linia Monroe Richter, in fosa iliaca stanga, la punctul de unire a 1/3 medii cu cea mijlocie a liniei ce
uneste ombilicul cu spina iliaca anterioara superioara stanga.
- pe linia ombilico-pubiana, la mijlocul ei.

Pregatirea punctiei
Pentru executarea paracentezei sunt necesare materiale - de protectie a patului pe care se executa
punctia, pentru dezinfectia tegumentului tip III, instrumente sterile (trocar gros cu diamentrul de 3-4 mm
cun un mandrin ascutit si unul bont de rezerva, seringi de 5 si 20 ml, ace 5-6 mm, bisturiu, pense
hemostatice, camp chirurgical, manusi chirurgicale, comprese, tuburi prelungitoare.

- pentru recoltarea si colectarea lichidului - eprubete, cilindru gradat, galeata gradata de 10 L

- pentru ingrijirea locului punctiei - cearsaf impaturit pe lungime, romplast
- substante medicamentoase - anestezice locale, tonice-cardiace
- paravan, tavita renala

Asistentul medical informeaza pacientul asupra necesitatii punctiei, si asigura securitatea si intimitatea.
Pacientul este nevoit sa urineze (daca este cazul se face sondaj vezical), se dezbraca regiunea
abdominala. Asistentul medical asaza pacientul in pozitie decubit dorsal in pat, peste cearsaful impaturit
in lung, cu flancul stang la marginea patului si trunchiul usor ridicat, se masoara circumferinta
abdominala.

Executia punctiei
- se face de catre medic, ajutat de 1-2 asistenti medicali si se deruleaza in salon sau in sala de
tratamente. Inainte de executia punctiei, medicul si asistentul/asistentii isi spala mainile si le
dezinfecteaza.
- medicul alege locul punctiei iar asistentul pregateste patul cu musama, aleza, cearsaf, asaza pacientul
in pozitia corespunzatoare locului ales.
- asistentul medical pregateste locul punctiei, dezinfectie tip III, serveste seringa incarcata cu anestezic
iar medicul face anestezia locala.
- dupa anesteziere, medicul primeste manusile chirurgicale si campul chirurgical de la asistent.Medicul
protejeaza locul punctiei cu campul steril, timp in care asistentul medical serveste bisturiul sau direct
trocarul.
- medicul executa incizia sau direct punctia cu trocarul, scoate mandrinul iar asistentul medical
supravegheaza permanent faciesul (aspect caracteristic al fetei în cursul unei boli), respiratia, starea
bolnavului.
- asistentul medical recolteaza in eprubete lichidul de ascita, seveste tubul prelungitor al canulei trocarului
(pentru evacuare).
- medicul adapteaza tubul prelungitor iar asistentul/asistentii supravegheaza scurgerea lichidului in vasul
colector si totodata pacientul

Atentie !
Daca se intrerupe scurgerea lichidului pozitia pacientului trebuie schimbata
- medicul retrage trocarul, aplica agrafa Michel daca a folosit bisturiul pentru incizie, iar asistentul medical
dezinfecteaza locul punctiei, face o cuta a pielii, aplica pansament uscat compresiv.Se strange cearsaful
in jurul abdomenului, fixandu-se cu ace de siguranta.

Ingrijirea ulterioara a pacientului

- se asaza comod in pat, astfel ca locul punctiei sa fie cat mai sus pentru a evita presiunea asupra
orificului si scurgerea lichidului in continuare, se asigura o temparatura optima si liniste.

Dupa sase ore se indeparteaza cearsaful strans in jurul abdomenului, se masoara circumferinta
abdominala si se noteaza, se suplineste pacientul pentru satisfacerea nevoilor sale, se monitorizeaza
pulsul, tensiunea arteriala, se noteaza valorile inregistrate in primele 24 de ore, pansamentul se schimba,
respectand masurile de asepsie (sterilizare), agrafele se scot dupa 48-72 de ore

Subiectul 32
1)Obiective de ingrijire-gonoree
2)Punctia vezicii urinare

1)Pac sa prezinte tegumente, mucoase integre.

Sa fie multumit de igiena.
Sa accepte tratamentul.
Sa aibe destule informatii despre boala.
Monotorizarea functiilor vitale.
Educatia pentru sanatate.

2)Definitie
Punctia vezicii urinare se realizeaza prin introducerea unui ac,pe cale transabdominala,in interiorul vezicii
urinare .Este o interventie de urgenta .Se practica numai daca vezica urinara este supradestinsa
,existand pericolul ruperii ei

Scop
♦ explorator

-rar-prelevarea urinii direct din vezica urinara pentru examenul de laborator ,fara pericolul contaminarii
sale –injectarea de produse de contrast pentru examenul radiologic al vezicii urinare

♦ terapeutic

-evacuarea urinii in cazurile de retentie acuta de urina ,cand sondajul vezical nu poate fi executat

Indicatii
-stricturi uretrale sau hipertrofie de prostata cand incercarile de patrundere cu sonda in vezica urinara
raman fara rezultat

-traumatisme uretrale sau ale vaginului cand sondajul vezical este contraindicat

Locul punctiei

-pe linia mediana abdominala la 2 cm deasupra simfizei pubiene

Pregatirea punctiei
♦materiale

-de protectie a mesei pe care se executa punctia

-pentru dezinfectia locului punctiei tip iii

-instrumente si materiale sterile : trocar subtire sau un ac pentru injectie intramusculara de 10-12 cm
lungime ,seringi de 2-20 ml,ace pentru anestezie ,pense anatomice si hemostatice ,tub subtire din
polietilena ,camp chirurgical ,comprese,tampoane ,manusi din cauciuc ,

-medicamente: anestezice locale ,xilina 1%

-vase colectoare ,cilindru gradat ,tavita renala ,eprubete

-perna tare

♦pacientul

-pregatire psihica :se informeaza privind necesitatea punctiei ,se asigura securitatea si intimitatea sa prin
asezarea paravanului in jurul patului ,

-pregatirea fizica :se asaza in decubit dorsal ,sub bazin se introduce o perna tare,se dezbraca regiunea
abdominala ,

-se rade parul pubian ,

-nu urineaza cu cateva ore inaintea punctiei exploratoare sau daca este putin plina i se administreaza
lichide sau diuretice
Executia punctiei: se face de catre medic ajutat de una doua asistente medicale
Personalul isi spala mainile,le dezinfecteaza

Asistenta II -pregateste materialul de protectie; asaza pacientul in decubit dorsal; dezbraca partea
inferioara a corpului pacientului

Medicul determina gradul de umplere a vezicii urinare

Asistenta I -pregateste locul punctiei, dezinfectie tip III; serveste seringa incarcata cu anestezic; serveste
campul chirurgical

Medicul-executa anestezia locala; asaza campul chirurgical sub locul punctiei

Asistenta II -mentine pacientul si il supravegheaza

Asistenta I -serveste manusile chirurgicale; serveste acul de punctie adaptat la seringa

Medicul executa punctia; aspira urina

Asistenta II -mentine pacientul si il supravegheaza

Asistenta I -recolteaza urina in eprubete sterile; urmareste scurgerea urinei

Medicul adapteaza tubul prelungitor pentru scurgerea urinei apoi retrage acul de punctie

Asistenta II -mentine pacientul si il supravegheaza

Asistenta I – dezinfecteaza locul punctiei si il comprima; apoi aplica pansament; ajuta pacientul sa se
imbrace

Ingrijirea ulterioara a pacientului

-pacientul ramane la pat,se supravegheaza semnele vitale

-se observa locul punctiei,pansamentul,pentru a sesiza scurgerea in continuare a urinii,prin traiectul

neoformat

Pregatirea produsului pentru examinare

-eprubetele de urina recoltata se eticheteaza si se trimit la laborator pentru urocultura

-se determina volumul de urina evacuat,se masoara densitatea acesteia

Reorganizarea si notarea punctiei

-in foaia de observatie,se noteaza cantitatea de urina evacuata,aspectul si densitatea ei

Accidente
-punctie negativa,in cazul in care peretele abdominal prezinta un strat gros de grasime si acul nu
patrunde profund in vezica urinara

-hemoragie vezicala

-astuparea acului cu flocoane de fibrina sau tesuturi

-infectii postpunctionale care apar tardiv

-formarea de fistule urinare

De stiut:
-mandrinul acului se mentine steril pentru a se folosi in caz de nevoie

-in caz de intrerupere a scurgerii urinei se va introduce mandrinul pentru desfundarea acului

-vezica urinara se goleste incet si incomplet(500 ml urina)

-punctia se poate repeta,la nevoie,de mai multe ori

De evitat– comprimarea abdomenului in timpul evacuarii urinei