CHIRURGIE

BILETUL 1

1 APENDICITA ACUTA
Definitie
- reprezinta inflamatia apendicelui vermiform (cunoscut sub nume de „apendice”),
un segment rudimentar al intestinului gros, de forma tubulara, asemanator unui
deget de manusa, cu lungimea de cativa centimetri, situat in partea dreapta,
inferioara a abdomenului.
Fiziopatologie
Obstructia segmentara a lumenului apendicelui determina acumularea de mucus in
interior transformat de germeni in puroi,ce provoaca cresterea presinunii in
lumenul apendicelui cu aparitia edemului.Presiunea si inflamatia irita terminatiile
nervoase din peretele apendicelui care se transmite pe caile viscerale si de aici se
explica durerea difuza epigastrica sau periombilicala.
Simptomatologie
In cazul unei apendicite acute, debutul este brusc si necesita consult medical
imediat pentru a preveni aparitia complicatiilor.
-durere ce poate incepe treptat, ca niste crampe usoare, dar care poate deveni
constanta.
Durerea poate fi localizata in:
 fosa iliaca dreapta, adica in partea din dreapta jos a abdomenului
 sau poate debuta in capul pieptului (epigastru) sau in jurul ombilicului
(mezogastru), cu localizare ulterioara in fosa iliaca dreapta
1. Greata
 2. Varsaturile
3. Lipsa poftei de mancare
4. Diareea
5. Umflarea abdomenului
6. Constipatia
7. Uneori febra
2 SONDAJUL VEZICAL LA FEMEIE
DEFINITIE: Sondajul vezical la femeie reprezinta introducerea
unei SONDE sau CATETER prin uretra in vezica urinara.
SCOP: 
Explorator in vederea recoltarii unei cantitati de urina pentru examenul de
laborator sau terapeutic in vederea evacuarii continutului, daca acesta nu se poate
produce spontan si pentru efectuarea unor procedee terapeutice prin sonda.
MATERIALE NECESARE:
 paravan;
 musama si aleza;
 manusi sterile;
 sonda sterila (eventual 2);
 recipient cu oxicianura de Hg 1:5000;
 1-2 eprubete sterile pentru urocultura;
 ulei de parafina steril;
 tavite renale;
 materiale pentru efectuarea toaletei organelor genitale externe (bazinet,
manusi prot.+baie, sapun pH neutru, prosop);
 casoleta cu material  moale (tampoane de vata, tifon, comprese sterile);
 trusa cu instrumentar steril.
TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavei pe
masuta de tratament protejata de un camp steril. Bolnava este pregatita psihic, i se
explica importanta si necesitatea tehnicii si o rugam din timp sa nu manance.
Se izoleaza patul cu paravan, lenjeria de pat se protejeaza cu musama si aleza, se
pozitioneaza bolnavul in pozitia ginecologica si se indeparteaza patura si perna pe
un scaun.
Se aseaza bolnavul si se acopera cu cearsaful sau invelitoare, se introduce bazinetul
dupa care se trece la efectuarea toaletei organelor genitale externe. Se indeparteaza
bazinetul si se aseaza o tavita renala  (daca e in scop evacuator se aseaza un alt
bazinet) pe musama si pe aleza intre coapsele bolnavei.
Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile sterile, aceasta se
pozitioneaza in partea dreapta a bolnavei, iar cu ajutorul policelui si indexului
mainii stangi, indeparteaza labiile si evidentiaza meatul urinar. 
SONDAJUL SE EFECTUEAZA IN PERFECTA STARE DE ASEPSIE
ATAT A BONAVULUI CAT SI A INSTRUMENTELOR SI A MAINILOR
CELEI CARE EFECTUEAZA TEHNICA.
Cu un tampon imbibat in oxiceanura de mercur 1/5000(1/4000), vom sterge
orificiul uretral dinspre simfiza pubiana spre anus. Tamponul se utilizeaza pentru o
singura stergere. Operatia se repeta de 4-5 ori cu tampoane curate.
Cu o pensa hemostatica se prinde sonda cu mana stanga si se scoate din ambalaj si
o prinde cu degetul mare si indexul mainii drepte  ca pe un creion, iar capatul distal
se va prinde intre inelar si degetul mic indreptat in jos. Se lubrefiaza sonda cu ulei
de parafina steril; sonda se orienteaza cu varful inainte si indreptata in sus, tinand-o
ca pe un creion.
Se introduce sonda in uretra la o adancime de 4-5 cm cu varful spre simfiza
pubiana. Paralel cu inaintarea sondei se coboara extremitatea libera a sondei,
printr-o miscare in forma de arc pentru a-i usura trecerea si inaintarea in vezica.
Scurgerea urinei in tavita renala confirma prezenta sondei in vezica.
Primele picaturi de urina se scurg in tavita renala, iar in continuare se goleste
vezica intr-un recipient sau punga gradata.
Se penseaza capatul sondei si se indeparteaza prin aceleasi miscari invers celor cu
care s-a introdus. Se efectueaza toaleta regiunii, bolnava se imbraca si se aseaza
intr-o pozitie cat mai comoda in pat.
Acesta va fi supravegheata in continuare in repaus la pat. Se noteaza tehnica si
numele persoanei care a efectuatuat-o cat si cantitatea de urina recoltata. Se trece
la  reorganizarea locului de munca.

 Pentru dezinfectarea organelor genitale externe si a meatului uretral (urinar) sunt

necesare 6-7 tampoane sterile, folosim fiecare tampon o singura data (1 singura
stergere).
La femei dezinfectarea se face de sus in jos (dinspre simfiza pubiana spre aus).
 1-2 tampoane pentru labiile mari;
 3-4 tampoane pentru labiile mici;
 5-6 tampoane pentru orificiul utrar
 BILETUL 2
1 INGRIJIREA PACIENTULUI CU APENDICITA ACUTA
MANIFESTARI
Durerea-confirmata la palparea regiunii iliace drepte ce poate fi extrem de vie in
apendicita cangrenoasa si se poate transforma in hiperestezie cutanata
Apararea musculara-mai evidenta in stadiile avansate ale apendicitei acute
Greturi si varsaturi
Constipatie care poate alterna cu diaree
Febra,nu depaseste 38 grade
Puls crescut
INTERVENTII PROPRII SI DELEGATE
Asistentul medical-asigura repaus la pat bolnavului
-suprima alimentatia per os
-la indicatia medicului recolteaza sange pentru examinarile paraclinice
=hemoleucograma,hematocrit,glicemie,uree,probe hepatice,examen de urina,grup
sanguin.RH,T.S,T.C.
-aplica punga cu gheata in regiunea fosei iliace drepte
-hidrateaza pacientul parenteral prin perfuzie i.v,cu solutii hidratante pt corectarea
volemiei si combaterea acidozei
-administreaza la indicatia medicului medicatie antiinfectioasa si antilagica
-pregateste bolnavul pentru interventia chirurgicala atat locat cat si general
-discuta cu bolnavul si il face sa inteleaga necesitatea interventiei chirurgicale
-conduce bolnavul la sala de operatie si il sustine psihic
2 SONDAJUL VEZICAL LA BARBAT
Cateterismul urinar constă in introducerea unui cateter (tub) de latex,
poliuretan sau silicon prin uretră in vezica urinară.
Se folosesc 2 tipuri principale de catetere (sonde) urinare:
 sonda Foley – este un cateter care are un balonaş gonflabil care permite
fixarea sondei şi pastrarea ei in vezică o perioadă lungă de timp
 sonda Robinson – este un cateter simplu pentru cateterismul vezical
intermitent
Indicatii:
Sondajul se face in scopul evacuării urinei din vezica urinară.
Aceasta permite:
 decompresia vezicii urinare in retenţia acută de urină
 golirea vezicii urinare in cursul operaţiilor pelvine sau a operaţiilor de lungă
durată
 obţinerea unei probe de urină
 evaluarea exactă a diurezei
Materiale necesare:
Materiale sterile:
 două campuri sterile (pt. acoperire şi pt. aşezarea celorlalte
materiale sterile)
 pensă sterilă
 seringă cu lubrifiant steril
 3 tampoane cu antiseptic potrivit pt. mucoasă (de ex. betadină)
 seringă cu apă sterilă pt. umplerea balonaşului
  mănuşi sterile
 sondă urinară
 pungă colectoare
Materiale nesterile:
 două tăviţe renale (una pentru materiale curate şi una pt. materiale
folosite)
 Tehnica sondajului
 1.Dezinfecţia mainilor
 2.Colectarea materialelor necesare
 3.Explicarea procedurii (pt. pacient)
 4.Poziţionarea pacientului: culcat, in decubit dorsal. Manevra
trebuie făcută intr-un spaţiu izolat, astfel incat să fie respectată
demnitatea pacientului şi nevoia de intimitate.
 5.Imbracarea mănuşilor sterile
 6.Plasarea campului steril (ambalajul este desfăcut de ajutor)
 in cursul acestei manevre campul trebuie atins doar la nivelul
marginilor
7. Pe campul steril se aşează următoarele materiale sterile
(ambalajele se desfac de către ajutor):
 sonda urinară (sterilă!)
 punga colectoare (sterilă!)
 o pensă sterilă
 3 tampoane sterile
 seringa cu lubrifiant (sterilă)
 seringa cu ser fiziologic pt. umplerea balonaşului (mai jos modul de
umplere)
Pregătirea seringii cu ser:
 ajutorul desface ambalajul
 operatorul scoate seringa
 ajutorul prezinta flaconul cu ser – care are introdus un ac
 operatorul ataseaza seringa la ac avand grijă să o menţină sterilă (să
nu atingă nimic in afară de partea internă a pavilonului acului)
 in timp ce ajutorul ţine flaconul operatorul aspiră serul in seringă
 in timp ce ajutorul fixează acul operatorul detaşează seringa
 scoaterea aerului din seringă (dacă e necesar)
 seringa umplută se pune pe campul steril

8.Pregătirea tampoanelor sterile

 operatorul ia cate un tampon cu pensa
 ajutorul toarnă antisepticul pe fiecare tampon

9.Dezinfecţia meatului uretral şi a glandului
 penisul este ţinut cu mana non-dominantă (devine in acest moment
nesterilă)
 indepărtarea prepuţiului cu mana non-dominanta (mănuşa mainii
dominante trebuie să rămană sterilă!!!)
 tamponul cu antiseptic se ţine cu mana dominantă cu degetele 1-2
sau cu o pensă sterilă
 badijonarea meatului şi a glandului de 3 ori, cu 3 tampoane
succesiv, intai meatul uretral şi apoi glandul dinspre meat spre
periferie
10.Lubrifierea uretrei
 seringa se ia cu mana dominantă
 amboul seringii se introduce in meatul uretral şi se injectează
lubrifiantul
 11.Introducerea sondei
 varful sondei se introduce prin meatul uretral. Manevra trebuie
făcută cu atenţie evitand desterilizarea sondei prin atingerea sondei
de gland.
 sonda este introdusă progresiv prin impingere cu pensa sau cu mana
sterila, cate 2-3 cm o dată
 după ce apare urina sonda se mai introduce incă 3-4 cm (pt. ca
balonul să fie in intregime in vezică)
12.Conectarea pungii colectoare
13.Umflarea balonaşului
 seringa cu apă sterilă sau ser fiziologic se ataşează la tubul
balonaşului impingand pană cand depăşeşte rezistenţa supapei.
Există recomandarea de a nu se folosi ser fiziologic pt. că s-ar putea
cristaliza clorura de sodiu, iar cristalele ar putea perfora balonaşul;
recomandarea pare insă exagerătă.
 se injectează lichidul. Volumul introdus nu trebuie să depăşească
capacitatea balonaşului (care este inscrisă pe piesa colectoare a
sondei)
14. Fixarea sondei
 sonda este tracţionată cu blandeţe pană cand simţim rezistenţa
(balonaşul se opreşte la niveul colului)
15.Repoziţionarea prepuţiului
16.Indepărtarea campului steril
17.Fixarea pungii colectoare la patul pacientului
18.Se acoperă pacientul cu pătura sau cearceaful
19.Scoaterea mănuşilor şi dezinfecţia mainilor

BILETUL 3
1 OCLUZIA INTESTINALA
Definitie-este un sindrom clinic caracterizat prin intreruperea tranzitului
pentru materii fecale si gaze cu consecintele sale indiferent de cauza si
mecanism.
Clasificare dupa cauzele de producere:
A. ocluzii functionale-se produc dezechilibre simpatico parasimpatice
dominate de pareze sau spasme ale musculaturii netede
intestinale.Sunt produse de traumatisme diverse ,infectii abdominale
afectiuni vascularev ,intoxicatii profesionale
B. ocluzii prin obstructii-pot aprea prin leziuni intestinale
comgenitale ,lez intestinale inflamatorii,lez traumatice ,tumori
benigne sau maligne
C. ocluzii prin strangulare-intereseaza si vascularizatia segmentului
afectat.
Se produc perturbari ale hemostazei si fiziologiei intestinului reprezentate
de :

-tulburari de irigatie datorita distensiei anselor

-tulburari de motilitate intestinala produsa de obstacol
-tulburari de absorbtie intestinala ca urmare a stazei
-alcaloza –consecinta a pierderilor dec suc gastric.acid clorhidric
-oligurie-rezultat al deshidratarii
-denutritie cu scadere ponderala datorita absentei ingestiei si absorbtiei de
alimente
-soc toxico-septic datorat florei intestinale

TABLOU CLINIC
Debut brusc manifestat prin:
Durere este cel mai constant semn (100%) al ocluziei intestinale. Ea
este cauzată de distensia şi hiperperistaltismul ansei supralizionale precum
şi de tracţiunea şi compresiune mezenterului.
De aceea, obliterări ea survine în crize intermitente, uneori paroxistice,
urmate de perioade de acalmie (durerea vine şi trece). În strangulări,
durerea este deosebit de intensă şi continuă.
Localizarea durerii spontane iniţiale, variabil în funcţie de nivelul
ocluziei, poate indica locul obstacolului: fosa iliacă sau flancul stâng în
volvulusul de colon sigmoid, fosa şi flancul drept în invaginaţia
ileocecală; periombilicală – în ocluzia intestinului subţire; ulterior ea
cuprinde tot abdomenul. În caz de ocluzie provocată durerea iniţial poate fi
localizată în orişice loc al abdomenului.
De regulă, în ocluziile intestinului subţire durerile se reflectă în epigastru
şi periombilical, iar în cele ale intestinului gros în regiunea subombilicală.
Vărsăturile, mai puţin constante decât durerea constituie al doilea
semn caracteristic. Primele vomismente, de obicei alimentare, gastrice sau
biliare, urmează imediat debutul şi sunt reflexe. Ulterior, apar vărsăturile
de stază cu conţinut intestinal, de culoare închisă, iar în formele avansate –
cu caracter fecaloid. Vărsăturile sanguinolente sunt de asemenea de un
pronostic deosebit de grav, indicând o ocluzie prin strangulare, cu grave
leziuni. Voma este un semn pregnant şi precoce în ocluzie: abundente şi
persistente în ocluziile înalte, şi mai puţin productive în cele joase.
Întreruperea tranzitului intestinal – este un semn comun şi defineşte
sindromul. Acest semn nu este întotdeauna evident, mai ales în fazele
iniţiale a bolii, când bolnavul mai poate prezenta unul până la două scaune
din segmentul subiacent ocluziei, mai ales în formele înalte sau când avem
o ocluzie parţială. Întreruperea emiterii de gaze este mai semnificativă
decât aceea de materii fecale – şi mai ales necesitatea imperioasă de a
elimina gaze, fără posibilitatea emiterii lor. În cursul evoluţiei întreruperea
tranzitului se instalează cu un fenomen caracteristic.
2 PUNCTIA VENOASA
Puncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin
intermediul unui ac de puncție.
Scop
-Explorator: recoltarea sangelui pentru examene de laborator
- Terapeutic: administrarea medicamentelor sub forma de injectie sau
perfuzie intravenoasa, transfuzii, sangerare in hipertensiune sau edem
pulmonar acut.
Locuri de electie
- Venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică).
- Venele antebraţului.
- Venele de pe faţa dorsală a mâinii.
- Venele subclaviculare.
-Venele femurale.
- Venele maleolare interne.
-Venele jugulare şi epicraniene la copil şi sugar
Materiale necesare
-Perna pentru sprijinirea bratului pacientului
-Tampoane sterile
-Alcoo
- Ace sterile
-Garou
- Manusi sterile
- Seringi in functie de scop
-Medicamente (daca se administreaza)
Pregatirea pacientului
- Se cere consimtamantul pacientului
- I se explica tehnica si necesitatea acesteia
- Se asigura confort fizic si psihic
- Se aseaza pacientul intr-o pozitie comoda, luand in calcul si posibilitatea
lipotimiei.
Tehnica
- Se aseaza bratul pe perna, in extensie
-Se exmineaza calitatea si starea venelor
- Se evita locurile cu rani, cicatrici, hematoame sau edeme.
- Se palpeaza vena si se alege locul punctiei
- Asistenta isi pune manusi sterile
-Se aplica garoul la 7-8 cm deasupra locului de punctie
- Se dezinfecteaza locul ales cu miscari circulare de la locul punctiei, in
afara
- Se recomanda ca pacientul sa stranga pumnul pentru ca venele sa devina
turgescente Se fixeaza vena cu policele mainii stangi la 4-5 cm sub locul
punctiei, exercitand o usoara compresiune in jos asupra tesuturilor
- Se ia seringa cu mana dreapta intre police si restul degetelor
-Se patrunde in vena cu acul mentinand un unghi de aproximativ 30 de
grade , invingandu-se o rezistenta elastica, pana cand acul inainteaza in gol
cca 1-2 cm, cu bizoul in sus si gradatiile seringii in sus
- Se verifica pozitia acului in vena prin aspirare in seringa
- Se continua tehnica in functie de scopul urmarit
- Se cere bolnavului sa deschida pumnul si se indeparteaza garoul
- Se retrage acul brusc si se aplica un tampon steril la locul punctiei
- Se mentine tamponul cca 1-3 minute, fara a se indoi bratul
Accidente/ incidente
- hematom, prin inflitrarea cu sange in tesutul perivenos. Se retrage acul si
se comprima locul 1-3 minute
- perforarea venei. Se retrage acul.
- ameteala, paloare, lipotimie – se intrerupe tehnica si se acorda ajutor sau
se cheama medical
 BILETUL 4
1 INGRIJIREA PACIENTULUI CU OCLUZIE
INTESTINALA(CULEGEREA DATELOR)
CULEGEREA DATELOR
-durere abdominala
-varsaturi precedate de greturi sughit si eructatii
-absenta scaunului si a gazelor
-distensia abdominala
-anxietate
-febra,frison
OBIECTIVE NURSING
-pacientul sa prezinte stare fizica buna
-pacientul sa prezinte transit intestinal pe materii fecale si gaze
- sa prezinte temperatura in limite normale
-sa fie echilibrat hidroelectrolitic
-sa numai fie anxios
INTERVENTII PROPRII SI DELEGATE
-asistentul medical asigura repaus fizic si psihic pacientului
-introduce sonda de aspiratie intestinala si aspira lichidul intestinal
-instituie hidratare parenterala la indicatia medicului
-opreste alimentatia per os
-masoara functiile vitale si vegetative pe care le trece in foaia de
temperatura P,TA,R,T
-administreaza la indicatia medicului tratamentul antiinflamator pentru
reducerea riscului de complicatii
Recolteaza sange si urina pentru examen de laborator
-pregateste bolnavul pentru interventie chirurgicala
-acorda sprijin psihic bolnavului si apartinatorilor

2.PUNCTIA VEZICI URINARE

Puncţia vezicii urinare se realizează prin introducerea unui ac pe cale
transabdominală în vezica urinară (în urgenţă) când există pericol de
rupere la o vezică supraextinsă.
Se execută de către medic!
Scop:Terapeutic
Evacuarea urinei în cazuri de retenţie acută de urină, când sondajul vesical
nu poate fi executat.
Indicaţii:
Stricturi uretrale, hipertrofie de prostată când încercările de pătrundere cu
sondă în vezică urinară rămân fără rezultat.
Traumatisme uretrale sau vaginale, când sondajul vezical este
contraindicat.
Locul puncţiei
Pe linia mediană abdominală, la 2 cm deasupra simfizei pubiene.
Materiale necesare
-Muşama şi aleză
-Mănuşi de cauciuc. Alcool, tinctură de iod.
-Ace şi seringi sterile. Tampoane.
-Medicamente – soluţii anestezice – Xilină 1%.
-Vase colectoare. Materiale necesare pentru recoltări.
-Tăviţă renală.
Pregătirea pacientului
-Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.
-Se asigură securitatea şi intimitatea necesară execuţiei puncţiei.
-Se aşează bolnavul în decubit dorsal cu pernă tare sub bazin.
-Se dezbracă regiunea pubiană şi se rade pilozitatea.
-Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei ,execuţia puncţiei
Puncţia se execută de către medic cu ajutorul asistentului
medical.
-Se spală şi se dezinfectează mâinile.
-Se îmbracă mănuşi de protecţie
-Medicul execută anestezia locală şi puncţia
Rolul asistentei în efectuarea puncţiei
-Protejează lenjeria de pat şi de corp.
-Asigură poziţia bolnavului.
-Pregăteşte şi dezinfectează locul puncţiei.
-Pregăteşte şi serveşte medicul cu materialele şi instrumentele necesare.
Îngrijiri după tehnică
-Se dezinfectează locul după puncţie.
-Se aplică pansament.
-Se asigură repaus la pat.
-Se supraveghează funcţiile vitale.
-Se observă locul puncţiei, pansamentul, pentru a sesiza scurgerea în
continuare a urinei prin traiectul neoformat.

Accidente – Incidente:-
Puncţie negativă – în cazul în care peretele abdominal prezintă un strat
gros de grăsime şi acul nu pătrunde profund în vezica urinară. Hemoragie
vezicală.
-Astuparea acului cu flocoane de fibrină sau ţesuturi.
 BILETUL 5
1 PERITONITA
Definitie-este o reactie inflamatoare a seroasei peritoneale,difuza sau localizata de
origine infectioasa sau nu.
Tablou clinic
-durerea -este simptomul de alarma si cel mai constant.Debutul este brusc in plina
stare de sanatate aparenta.
-varsaturile-la inceput sunt alimentare ,bilioase si apoi apar cele fecaloide in
fazele tardive ale bolii..Ele duc la deshidratare ,pierderi de clor si accentueaza
socul toxic.
-oprirea tranzitului intestinal pentru materii fecale si gaze-la inceput constituie
expresia tulburarilor de dinamica pe cale reflexa ulterior denota ocluzia mecanica
inflamatoare prin aglutinarea anselor si bridelor
-sughitul apare precoce
-temperatura ridicata la 38-39 grade
-pulsul este rapid si concordant cu febra
-tensiunea arteriala la inceput este normal,apoi scade cand se instaleaza starea de
soc
-dispneea ,respiratia superficiala traduce insuficienta respiratorie
-icterul- survine tardiv datorat insuficientei hepatice
-semnele socului –paloare transpiratii reci tahicardie puls rapid,TA scazuta.
-starea generala se altereaza in raport cu vechimea peritonitei pe fata bolnavului se
inscribe suferinta si apare faciesul peritoneal.
2 RECOLTAREA SANGELUI VENOS PT EXAMENE
Analizele de laborator completează simptomatologia bolilor, confirmand sau
infirmand diagnosticul clinic.
Sângele realizează aportul la nivelul celular de substanţe energetice şi plastice
(glucoză, aminoacizi, acizi graşi etc.), săruri minerale, apă şi oxigen.
Totodată sângele transportă şi produsele rezultate din metabolizarea celulară –
uree, acid uric, amoniac, CO2 .
EXAMENE HEMATOLOGICE
-Hemoleucogramă cu formulă leucocitară.
- Hemoglobină (Hb).
- Hematocrit (Ht).
- Timp de sângerare (TS).
- Timp de coagulare (TC).
-Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH).
- Timp Quick (TQ sau indice de protrombină).
-Grup sanguin pentru determinarea grupelor de sânge.
-Recoltarea sângelui pentru examene hematologice
- Se face dimineaţa pe nemâncate.
-  Hemoleucogramă:
- Puncţie venoasă 2 ml sânge pe EDTA sau heparină  
-Puncţie capilară– pulpa degetului. Aspirarea sângelui în pipete Potain.
- Hematocrit – 2 ml sânge venos recoltat pe heparină sau EDTA.
- VSH – 1,6 ml sânge venos pe 0,4 ml citrat de sodiu

BILETUL 6
1 LITIAZA BILIARA
Definitie-domina patologia biliara,determinata de calculii veziculari mici sau
multipli intalniti la sexul feminin dupa varsta de 40 ani.
Fiziopatologie-in formarea calculilor intervin factori multipli,dar este absolut
necesara existent unei interfete care sa favorizeze cristalizare adica existent de
leucocite,epitelii,germeni, paraziti.
Aceste nuclee de cristalizare nu se vor transforma in calculi decat daca se asociaza
si o insuficienta evacuatorie veziculara
Simptomatologie fizica in 3 faze
1 Faza tulburarilor diseptice- manifestari prin disconfort digestiv
postprandial,balonari,senzatie de greata ,astenie psiho-fizica,tulburari de
transit.Aceasta etapa poate dura ani de zile.
2 Faza durerilor paroxistice-colica biliara generate de un calcul sau
infectie.Durerea este violenta in hipocondrul drept cu iradiere epigastrica.Bolnavul
este agitat,poate avea greturi si varsaturi
3 Faza complicatiilor –este un stadiu chirurgical.Simptomatologia va fi dictate de
natura complicatiilor,forma clinica si ev bolii.
2 RECOLTAREA SANGELUI PENTRU EXAMEN
BACTERIOLOGIC(HEMOCULTURA)
- Recoltarea se face în condiţii de asepsie perfectă.
- Sângele este recoltat şi însămânţat în mod steril pe medii de cultură.
-Se recomandă recoltarea în recipiente etanşe prin dop de cauciuc, direct pe mediul
de cultură.
- Pentru însămânţarea cu germeni anaerobi, eprubeta cu geloză semilichidă se
încălzeşte la 37C în baie de apă, timp de 30 de minute.
- În timpul însămânţării, balonul sau eprubeta cu mediul de cultură se păstrează
înclinat
-Hemocultura se recoltează la debutul bolii şi înaintea administrării antibioticelor.
- Hemocultura se poate completa cu coprocultura, urocultura.
 BILETUL 7
1 COLECISTITA ACUTA
Definitie-este o complicatie a litiazei biliare,fiind o urgenta chirurgicala.
Semne-debutul clinic este zgomotos survine la 2-3 zile dupa o masa copioasa
bogata in grasimi,apare cu precadere la sexul feminine.
Debutul -este marcat de o colica biliara prelungita,eventual febril pacientul avand
tendinta de a apela la automedicatie.Acuza dureri permanente in hipocondrul drept
cu iradiere epigastrica asociate cu intoleranta gastrica la alimente si varsaturi bilio-
gastrice episodice.
Tratament-in aceste forme interventia chirurgicala este de urgenta obligatoriu
precedata si urmata de antibioterapie pentru a reduce sepsisul local ,dar si
bacteriemia cu rasunet general.
2 RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN
- Recoltarea exudatului se realizează corect dimineaţa, înainte de toaleta cavităţii
bucale (periajul dentar și clătirea cu apă de gură), consumul de alimente sau
lichide.
- De asemenea, pentru un rezultat corect, este important să nu se bage soluţii
dezinfectante în nas.
-Dacă recoltarea nu se poate efectua în aceste condiţii (de exemplu la copii),trebuie
să existe un interval de aproximativ 3 – 4 ore de la ultima masă.
-Se recomandă evitarea fumatului 2 ore înainte de recoltare.
-Copiii trebuie pregătiţi nu doar fizic, ci şi psihic înainte de recoltare, pentru a nu
se speria foarte tare, astfel este important să li se explice exact ceea ce urmează să
se întâmple.
-Recoltarea exudatului faringian trebuie efectuată înainte de începerea unui
tratament cu antibiotic.Pentru monitorizarea răspunsului la tratamentul antibiotic,
exudatul faringian se recoltează după 2 - 7 zile de la ultimă doză de antibiotic
administrată.
-Daca recoltarea se efectuează sub tratament antibiotic, acest lucru trebuie precizat,
precum şi antibioticul administrat.

BILETUL 8
1 HERNIA ABDOMINALA
Definitie-este o perforare sau slabire in peretele unui muschi,tesut sau membrane
care in mod normal tine un organ in cavitatea sa naturala.
A Tipuri de eforturi si soliciatri ale corpului
-tuse violenta si persistenta sau stranut
-obezitate sau crestere brusca in greutate
-sarcina
-ridicarea unor obiecte grele
-diareea sau constipatia ce solicita muschii abdominali
B Tipuri de hernia
-hernia epigastrica-situatia este chirurgicala apare la barbate cel mai frecvent
-hernia provocata de incizii-se poate rupe peretele abdominal in jurul cicatricilor
chirurgicale si ies organelle abdominale printr-un orificiu din peretele abdominal
-hernia inghinala-are o frecventa de 70% dintre toate tipurile de hernia
-hernia ombilicala-se intalneste la nou-nascuti si copii mici pana la 6 luni si destul
de rar la maturi,la obezi sau persoane cu ascita
-hernia femurala-este hernia situata la radacina coapsei
-hernia hiatala-apare in jurul varstei de 50 ani

2 RECOLTAREA SECRETIEI NAZALE,OCULARE SI OTICE.

 Recoltarea secretiei nazale se face cu un tampon mai subtire fixat pe
un porttampon, cu care se poate patrunde in nazo-faringe. Pentru
examinari virusologice, recoltarea se face fie prin suflarea puternica a nasului intr-
o cutie Petri sterila, fie prin spalare nazo-faringiana.

 Executie:
-recoltarea se face dimineata, dupa trezirea pacientului
– pacientul este asezat in pozitie sezand, cu capul in extensie fortata
– se injecteaza in fosele nazale o solutie izotonica de NaCl sterila, cu ajutorul
unei seringi ce se prelungeste cu un tub de cauciuc de 2-4 cm
– capatul liber al tubului taiat oblic se introduce in una din fosele nazale si
se injecteaza solutia de spalatura
– pacientul apleaca imediat capul inainte si lasa sa se scurga lichidul intr-o
cutie Petri sterila.
– se trece imediat lichidul in eprubete etichetate si se trimite la laborator
– daca se intarzie trimiterea la laborator, atunci produsul va fi asezat la gheata.
Recoltarea secretiei otice
-se face, cu tamponul, sub control visual (otoscop), din conductul auditiv extern.
-flora normala a pavilionului urechii si a conductului auditiv extern este
reprezentata de bacteriile ce se intalnesc pe piele
– in etiologia otitei medii acute se intalnesc stafilococi, streptococi, Haemophylus
– la nou-nascuti si copii se intalnesc E. coli, Klebsiella, stafilococ, Pseudomonas
etc.
Recoltarea secretiei oculare
 -Infectiile oculare care necesita un examen bacteriologic sunt:
-cele care afecteaza invelisul pleoapelor(blefarite)
-conjunctiva(conjunctivita acuta sau cronica)
-corneea si umoarea camerei anterioare(keratita acuta si cronica)
-irisul si umoarea camerei anterioare(irita acuta si cronica)
-canalul si sacul lacrimal
-cristalinul,coroida sau retina si corpul vitros
- Secretia din conjunctivite si dacriocistite se recolteaza cu tampon steril
- Colectiile purulente ale pleoapelor cu seringa si ace sterile
-Din umoarea apoasa a camerei anterioare,cu seringa  si ace sterile
-Portiuni din iris indepartate prin iridectomie sunt puse direct pe medii
- In cazul de exsudate bogate este indicata o spalare anterioara cu ser fiziologic
steril
-Se face anestezia ochiului prin instilatie locala ,apoi se poate sterge conjunctiva
sau corneea cu o spatula de platina sau tampon steril
- Se fac frotiuri si culturi pe geloza simpla,bulion glucozat 2%,
 BILETUL 9

1 PRIORITATI DE INGRIJIRE IN HERNIA ABDOMINALA

Reechilibrare hidroelectrolitica-nevoia de apa a adultului este de
2000-2500ml/24h
La copil este mai mare 10ml/kg corp in primele 6 luni,
-150ml/kg corp la 6-9 luni,
-120ml/kg corp la 9-12 luni,
-100ml/kg corp peste 12 luni
Volumul deficitar de lichide-hipovolemie/deshidratatre
Manifestari de dependenta
-piele uscata,mucosae uscate,buze uscate si crapate limba arsa
-ochi adanciti,sete,diureza scazuta,tahicardie,hipotensiune arteriala
-cresterea hemoglobinei si hematocritului prin hemoconcentratie
-creste urea sangvina
-urina concentrate cu densitate mare
Interventii proprii si delegate
-masoara si noteaza zilnic ingestia si eliminarea
-cantareste zilnic bolnavul
-monitorizeaza semnele vitale
-mentine integritatea mucoaselor prin igiena
-asigura ig.tegumentelor si previne escarele prin compresiune prin masaj zilnic si
mobilizare
-asigura aportul lichidian 2500ml/24h

2 RECOLTAREA URINEI PENTRU SUMAR DE URINA

-Înainte de micțiune se efectuează toaleta locală cu apă şi săpun.
-Este recomandat un eşantion de cca 10 ml din prima urină de dimineață recoltat în
recipient special procurat de la recepție.
-Dacă acest lucru nu este posibil, se acceptă un eşantion de urină după cca 4 ore de
stază vezicală (lipsa micţionării); în acest caz nu este indicată efectuarea
sedimentului (rezultate incerte) .
-Se recomandă evitarea consumului de alcool şi un regim hidric normal cu 24 de
ore înainte de începerea recoltării şi pe întreaga durată a acesteia.
-Prima urină de dimineaţă se aruncă.
-În continuare, toată urina de peste zi şi de peste noapte se adună într-un recipient
curat, cu capac, cu volum minim de 2 litri şi care se ţine închis la întuneric şi
răcoare (într-o pungă de plastic sau folie de staniol la frigider).
-Prima urină din dimineaţa celei de-a doua zile se adaugă peste urina strânsă.
-Se măsoară cât mai exact volumul total de urină strânsă în perioada de 24 de ore.
-Din recipient (după agitare uşoară pentru amestecarea sedimentului depus) se
transvazează cca 50 ml urină într-un recipient procurat de la recepție.
-Se notează pe acest recipient volumul de urină total strâns în cele 24 de ore.
-Pentru determinarea metanefrinelor urinare se recomandă încetarea consumului de
cafea cu 72 de ore înainte de începerea recoltării. Pe parcursul celor 24 de ore de
recoltare se va evita fumatul şi stresul fizic şi psihic.
Urina pentru urocultură
Este important ca recoltarea să se facă înainte de începerea unui tratament
antibiotic
Pentru adulți:-Se recomandă prima urină de dimineață sau urina după staza
vezicală de minim 4 ore.
-Pentru sugari :-Se spală zona urogenitală cu apă şi săpun şi se tamponează cu,
comprese sterile pentru a se usca.

Se fixează punguţa sterilă prin intermediul benzilor adezive în jurul orificiului

urinar. Punga este bine fixată dacă orificiul urinar se află în interiorul acesteia. Se
verifică fermitatea aderării benzilor de fixare la tegumentul copilului pentru a se
evita scurgerea urinei pe lângă pungă şi contaminarea acesteia.
 BILETUL 10
1EVENTRATIA
Definitie-protruzia unor viscere abdominale invelite in peritoneu prin bresele
musculoaponevrotice ale peretelui abdominal aflate in zone slabe cunoscute sub
tegument.
Etiopatogenie
A Cauza determinanta in cresterea tensiunii peretelui abdominal este efort fizic
exagerat la nivelul unei zone slabe abdominale formate in urma unei cicatrici
B Cauze favorizante factori ce contin de actul chirurgical
-supuratia plagii
-tulburari mictionale postoperatorii,intoleranta digestive
-varsta inaintata,obezitatea
Diagnostic-anamneza ofera informatii despre natura interventiei primare
eventualele complicatiiseptice postoperatorii,momentul aparitiei eventratiei
Examenul clinic evidentiaza o formatiune pseudotumorala
parietala,reductibila,dureroasa mai ales in cazul eventratiilor mici
Tratament-este strict chirurgical
Obiectivele operatorii-disectia sacului,tratarea continutului acestuia,reintegrarea
viscerelor in abdomen,refacerea peretelui abdominal.
2 RECOLTAREA VARSATURILOR
Varsatura este continutul gastric care se elimina spontan , de obicei in afectiunile
digestive, dar intalnita si ca un simptom in alte afectiuni(alcoolism, HIC) sau in
sarcina.
Scop
Explorator – se fac examinari macroscopice , bacteriologice, chimice pentru
stabilirea diagnosticului

Materiale necesare:
 2 tavite renale curate si uscate
 pahar cu solutie aromata
 musama , traversa
 prosop
Se pregateste pacientul fizic si psihic:
-va fi incurajat si sustinut in timpul varsaturii
-se aseaza in pozitie sezand sau decubit dorsal cu capul intors lateral
-se aseaza sub cap sau in jurul gatului un prosop
-se protejeaza lenjeria de corp si de pat cu musama sau traversa
Tehnica:
-se indeparteaza proteza dentara daca exista
-tavita renala se ofera pacientului sau este sustinuta de catre asistenta asistenta
sprijina fruntea bolnavului
-dupa varsatura se indeparteaza tavita
-se ofera paharul cu apa sa-si clateasca gura (scuipa in alta tavita)
Ingrijirea pacientului dupa tehnica:
-se sterge gura pacientului
-se indeparteaza materialele folosite
-se aseaza pacientul in pozitie comoda si se acopera
-se aeriseste salonul
-se supravegheaza pacientul incontinuare
-In functie de observatie se noteaza aspectul macroscopic, cantitatea.
Simptome:
-cefalee-vertij -transpiratii -emisie fara efort in jet

BILETUL 11

1 EVISCERATIA
Definitie-exteriorizarea viscerelor abdominale printr-o solutie de continuitate
complete a peretelui abdominal din cauza unui traumatism sau unei interventii
chirurgicale care nu este urmata de cicatrizare a peretelui abdominal.
Evisceratia posttraumatica-este consecinta plagilor abdominale penetrante,se
insoteste de leziuni viscerale generatoare de soc .Primul ajutor presupune aplicarea
unui pansament steril ,administarea de antialgice,antibiotic,ser tetanic,tratament
chirurgical de urgenta sub efectul anesteziei generale in conditii de terapie
intensive.
Simptomatologie- dehiscenta parietala,prezenta viscerelor exteriorizate, tulb.
resporatorii si cardiovasculare ,stare de soc prin durere deshidratare masiva,
tractiune pe mezouri.
Tratamentul evisceratiilor difera in functie de starea acestora.
In cele infectate se recomanda abtinerea de la interventia chirurgicala in absenta
supuratiilor profunde sau instalarea unui dispozitiv tubular de lavaj continu si
drenaj aspirativ in cazul in care aceste supuratii exista. Acesti bolnavi au nevoie de
terapie intensiva sustinuta care sa includa antibiotice, sange, proteine.
Tratamentul evisceratiilor neinfectate este chirurgical si consta in reintegrarea
viscerelor si refacerea peretelui abdominal. In cazul evisceratiilor infectate
prognosticul ramane rezervat chiar si cu mijloacele de reanimare moderna.
2 RECOLTAREA LICHIDULUI CEFALO-RAHIDIAN
Lichidul cefalorahidian (LCR) este incolor, transparent si secretat activ de
epiteliul plexurilor coroide de la nivelul creierului. Prezenta sa confera creierului
protectie mecanica si imunologica, participand in acelasi timp si la reglarea
fluxului sanguin cerebral. LCR ocupa spatiul subarahnoidian si sistemul
ventricular, reprezentand continutul ventriculilor, cisternelor si santurilor
creierului, precum si a canalului central al maduvei spinarii.

Cea mai mare parte de lichid cefalorahidian este format in cei doi ventriculi
laterali, iar productia zilnica totala atinge un maximum de 800 mL, cu valori
cuprinse intre 14-35 mL / ora. Cu toate acestea, doar 150 mL LCR ocupa
ventriculii, canalul central al maduvei spinarii, spatiul perivascular, spatiul
subarahnoidian si cisternele, deoarece exista un drenaj constant al acestuia
in sinusul sagital superior, prin intermediul numeroaselor granulatii arahnoidiene.
 LCR are un pH = 7,3, este bogat in ioni de sodiu, potasiu si clor, este lipsit in
mare parte de proteine si contine ocazional limfocite si cateva celule epiteliale
descuamate.
Punctia lombara este in principal o procedura cu valoare diagnostica, prin care
se recolteaza lichidul cefalorahidian, pentru analiza biochimica, microbiologica si
citologica a acestuia De asemenea, punctia lombara poate fi utilizata in
scop terapeutic, inclusiv pentru injectarea unor substante chimioterapeutice, in
vederea tratararii cancerului, sau pentru injectarea unui anestezic local, fara a
provoca pierderea de constienta. In alte cazuri, precum in meningita criptococica,
punctia lombara este efectuata pentru rezolvarea presiunii intracraniene crescute.
 BILETUL 12
1 INGRIJIRI DE NURSING IN EVISCERATII
Manifestari de dependenta
-durere,cauzata de iesirea unor organe din cavitatea abdominala
-febra datorita infectiei
-tahicardie,tahipnee
-scadere ponderala
Problemele de dependenta ale pacientului
-disconfort abdominal
-hipertermie
-deshidratare
-anxietate
-risc de complicatii-stare de soc,alterarea respiratiei si circulatiei
Interventii proprii si delegate ale asistentului medical
-asigura repausul fizic si psihic al bolnavului
-panseaza steril plaga cu antiseptic corespunzatoare
-masoara si noteaza fct vegetative si si vitale ale pacientului
-administreaza la indicatia medicului sange izogrup,izo RH
-supravegheaza bolnavul pt a apreveni starea de soc
-efectueaza la nevoie pregatirea bolnavului pentru interventia chirurgicala

2 RECOLTAREA SECRETIILOR PURULENTE

- Recoltarea secrețiilor purulente dintr-o leziune se efectueaza pentru a se
identifica prin intermediul examenelor de laborator microorganismele ce provoaca
infectia.
Loc de electie:-Secrețiile purulente se recolteaza de pe suprafata tegumentelor din
plagi supurate, ulceratii, organe genitale, conjunctivo-oculare, cavitate bucala si
conduct auditiv.
Scop:- Explorator: depistarea florei microbiene si efectuarea antibiogramei
Materiale necesare:
-Pense
- Comprese sterile
-Solutii dezinfectante
-Manusi sterile
- Recipiente, eprubete sterile pentru colectarea secretiilor
- Tampoane sterile
- Ansa , pipeta
-Tava medicala
Pregatirea pacientului:
-se explica procedura si necesitatea tehnicii
-  se obtine consimtamantul si colaborarea pacientului
-se incurajeaza pacientul
-se pozitioneaza pacientul in functie de locul leziunii (plagă chirurgicală cu
supuraţie parietală, plăgi septice, abces, flegmon deschis, vezicule, pustule)
Tehnica:
- asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza
-imbraca manusile sterile
- se curata si se dezinfecteaza suprafata din jur
- se dezinfecteaza cu ser fiziologic ulceratia
-se recolteaza exudatul sau puroiul din ulceratie prin aspiratie cu pipeta, cu tampon
steril sau cu o ansa sterilizata
-  in functie de modul de recoltare: realizati 2-3 frotiuri in care sa intindeti uniform
secretia  sau introduceti produsul aspirat intr-o eprubeta sterila
- se eticheteaza si se trimite la laborator
- se panseaza leziunea
Accidente / Incidente
-  suprainfectare cu alti germeni
- produsul nu e trimis in timp util la laborator
-durere, sangerare
 BILETUL 13
1 FURUNCULUL
Definitie -Furunculul este o infectie la nivelul aparatului pilo-sebaceu produsa de
Stafilococul aureus, la care se pot asocia si alte bacterii.
Cauza aparitiei este transmiterea prin contact direct sau atunci cand sistemul
imunitar este deficitar sau persoana poate fi purtatoare cronica de stafilococ,
favorizand astfel aparita unuia sau mai multor furunculi. 
Exista insa si o serie de cauze ce favorizeaza aparitia unei astfel de infectii, cum ar
fi igiena defectuoasa, expunerea tegumentului la chimicale dure ce irita profund
zonele de contact, iritatii fizice sau mecanice
Complicatii
-locale-celulita,abcesul,furunculul antracoid
-generale-adenite,osteomielite,artrite,pleurezii
Tratament-consta in extragerea burbionului cu pensa,numai in cazurile in care el
intarzie sa se elimine singur si pansamente cu introducere de pulbere de acid boric
in craterul restant.Acidul boric curate resturile de puroi si de tesuturi distruse.
2 SONDAJUL GASTRIC
Sondajul gastric sau tubajul gastric reprezintă introducerea unui tub de cauciuc (
sonda Faucher sau sonda Einhorn) prin faringe și esofag, în stomac.
Calea de acces poate fi:
-Pe gură
-Pe nas
Sondajul gastric este o procedura neinvazivă, deoarece se folosește o cale naturală
de acces.
Scopul sondajului gastric:
EXPLORATOR – recoltarea conținutului stomacului în vederea evaluării
funcțiilor gastrice
TERAPEUTIC – pentru hidratare și alimentare, sau administrare de medicamente
EVACUATOR – evacuarea conținutului toxic
Materiale necesare:
 -sort de plastic, aleza, prosoape
-Materiale sterile:sonda, seringi, mănuși sterile, pense hemostatice, eprubete
- Materiale nesterile: tăviță renală, un pahar cu apă aromată, un recipient pentru
colectare
- Medicația prescrisă de medic
Pregătirea pacientului:
-Se informează pacientul și se explică necesitatea tehnicii
- Se obține consimțământul și colaborarea pacientului
- Se așează pacientul pe un scaun cu spătar, cu spatele cât mai drept
- Se protejează pacientul cu sortul
- Când este cazul, se îndepărtează proteza
- Se așează tăvița renală sub bărbia pacientului și I se spune sa o tină acolo pe
perioada tehnicii
Pregătirea asistentei:
-Asistenta se spală pe mâini
-Își pune mănuși pentru efectuarea tehnicii
Pozitia pacientului:
-Se așează pacientul pe un scaun cu spatar
Tehnica:
  -Se umezește/lubrifiază sonda (pentru a aluneca)
- Asistenta se așează în dreapta bolnavului și fixează capul pacientului cu
mâna stângă
  - Se prinde extremitatea sondei ca pe un creion
- Se introduce capătul sondei cât mai aproape de rădăcina limbii, invitând bolnavul
sa înghită
Accidente/ incidente:
-  Sonda poate pătrunde în laringe dacă pacientul nu înghite
- Sonda se poate înfunda cu resturi alimentare
-Se poate produce bronhopneumonie de aspirație prin pătrunderea de conținut
gastric în arborele bronsic, de aceea este important să pensăm sonda înainte de a o
extrage
 BILETUL 14

1 HIDROSADENITA
Definitie-este infectia glandelor sudoripare in special cu streptococ
In cateva zile glanda sudoripara abcedeaza invadeaza epidermal pe care il
necrozeaza si puroiul cremosse scurge la suprafata,putand infecta si alte glande din
jur ,chiar si ganglionii regionali.
Tratament
In faza de indurare initiala se face toaleta zonei cu apa si sapun indepartarea
parului,este interzisa badijonarea cu tinctura de iod deoarece transpiratia intra in
reactie cu iodul,devenind iritant.
In faza de abces cand apare fluctuenta glandei se fac incizii pentru fiecare abces in
parte sau excizia glandei impreuna cu tegumentul.
2 SONDAJUL DUODENAL
Sondajul duodenal sau tubajul duodenal constă în introducerea unei sonde
Einhorn dincolo de orificiul piloric, realizând o comunicare intre duoden și mediul
exterior.
Scop:
EXPLORATOR
-Extragerea conținutului duodenal (conținut gastric, bila A, B, C, suc pancreatic și
secreție proprie)
-Aprecierea funcției biliare și a căilor extrahepatice
-Descoperirea unor modificări anatomo-patologice ale organelor care dau aspectu
cantitatea și compoziția chimică a sucurilor extrase prin sondaj
-Evidențierea unor boli parazitare ale duodenului sau căilor biliare
TERAPEUTIC:
-Drenarea căilor biliare
-Introducerea unor medicamente asupra ficatului și tubului digestiv
-Alimentație artificială, când se introduc lichide și alimente pacienților comatoși
SCOP: In cazul ocluziilor intestinale sau după intervenții chirurgicale
Materiale necesare:
- Mușama, sorț de cauciuc, prosoape
- Sonda Einhorn sterilă
-Pensă hemostatică
-Seringi, eprubete
-Un pahar cu apă aromată
- O pernă rulată Poziția pacientului în sondajul duodenal
– Decubit lateral drept
Pregătirea pacientului:
- Se informează pacientul cu privire la necesitatea tehnicii
- Se obține consimțământul și colaborarea acestuia
- Pacientul va fi nemâncat
- se așează în poziție șezând
- Se protejează pacientul cu mușamaua
- I se da tăvița renală și i se indica sa o țină sub barbie
- Se lubrifiază sonda
-Se introduce sonda și se invita pacientul sa înghită
-Când sonda a ajuns în dreptul arcadelor dentare la semnul 45 cm, aceasta a trecut
de cardia și a pătruns în stomac
- Se așează pacientul în decubit lateral drept
- Se așează perna sub hipocondrul drept
- Ritmul de înghițire a sondei trebuie sa fie de 1-2 cm la 5 minute
-Se împinge ușor sonda, favorizând înaintarea ei către pilor (la 60 cm)
-Se continuă introducerea sondei încet, cu răbdare și concomitent cu acțiunea de a
înghiți
Extragerea sondei:
-Se insuflă câțiva ml de aer
-Se pensează sonda cu o pensa
-Se extrage sonda
-Se oferă pacientului un pahar cu apă aromată pentru clătirea gurii
-Se așează pacientul într-o poziție comodă
Accidente/ Incidente:
- Innodarea sondei ( din cauza contracțiilor pereților abdominali)
- Incolăcirea sondei
- Greață, vărsături
- Imposibilitatea drenării bilei din cauza unui obstacol
 BILETUL 15
1 FLEGMONUL
Definitie-este forma de manifestare cea mai grava a infectiei locale,se
caracterizeaza prin invazie difuziune si necroza.
Semnele clinice sunt dramatice,in perioada de debut care este scurta semnele
generale sunt brutale:
-febra 40-41 grade C
-frison puternic
-cefalee,insomnia,greturi, varsaturi
Semnele locale apar in timp:edem dureros si voluminous la niv. portii de intrare
Tratament-incizii largi,multiple
Se spala din nabundenta olagile cu solutii de cloramina,acid boric,apa oxigenata
Concomitent se face tratament cu antibiotic administrate im sau iv.
2 SPALATURA GASTRICA
Spălătura gastrică sau lavajul gastric presupune evacuarea continutului
stomacului si curatarea acestuia de substante straine. Aceasta tehnica trebuie sa fie
facuta in primele 4 ore de la ingerarea produsului.
Scop :
-Terapeutic
-Evacuator
Contraindicatii:-In ulcer gastric in perioada dureroasa
- In intoxicatii cu substante caustice
-  In hepatite cronice
Materiale necesare:
- Sorturi de cauciuc
-  Sonda gastrica Faucher
-O cana de capacitate 5 L cu apa la 25-26 grade
-  Recipient pentru lichidul evacuare
-  Palnie
- Prosop
-Tavita renala
- Seringa Guyon
Pregatirea pacientului:
Se explica tehnica si necesitatea acesteia
- Se obtine consimtamantul si colaboarea pacientului
- Se aseaza pacientul pe un scaun, cu spatele drept
- Se protejeaza pacientul cu sort
-I se da tavita renala si i se spune sa o mentina sub barbie pentru captarea salivei
Tehnica:
- Asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza
-Imbraca manusile de unica folosinta si sortul de protectie
-Umezeste sonda pentru alunecarea usoara in faringe si esofag Se aseaza de-a
dreapta pacientului si ii fixeaza capul cu mana stang
-Apuca extremitatea rotunjita a sondei
- Cere pacientului sa deschida gura si introduce sonda la radacina limbii
– Invita pacientul sa inghita, introducand in acelasi timp sonda
–Pentru a ne asigura că sonda a ajuns în stomac (şi nu în trahee), introducem
capătul liber al acesteia într-un pahar cu apă: apariţia bulelor de aer confirmă
pătrunderea în căile respiratorii şi se îndepărtează sonda.
–  Cand gradatia de 40-50 cm a ajuns la nivelul arcadei dentare e semn ca sonda a
ajuns in stomac Accidente / Incidente:
- Când apare senzaţia de vomă şi greaţă se înlătură sonda indicând respiraţie
profundă.
- Sonda poate pătrunde în laringe – apare tusea, faciesul bolnavului se cianozează –
se îndepărtează imediat sonda.
- Sonda se înfundă cu resturi alimentare – desfundarea se face prin insuflare de aer.
- Se pot produce bronhopneumonii de aspiraţii daca sonda nu se penseaza la
extragere.
-Verificam cu ajutorul seringii daca sonda se afla in stomac, aspirand
Accidente / Incidente:
-Când apare senzaţia de vomă şi greaţă se înlătură sonda indicând respiraţie
profundă.
-Sonda poate pătrunde în laringe – apare tusea, faciesul bolnavului se cianozează –
se îndepărtează imediat sonda.
-Sonda se înfundă cu resturi alimentare – desfundarea se face prin insuflare de aer.
-Se pot produce bronhopneumonii de aspiraţii daca sonda nu se penseaza la
extragere
 BILETUL 16

1 MANIFESTARI DE DEPENDENTA IN AFECTIUNILE

DIGESTIVE
Disfagie-dificultate la inghitire,din cauza durerii sau a unor obstacole mecanice
Anorexie-diminuarea importanta sau pierderea poftei de mancare,
Regurgitatie-reflux alimentar din esofac sau stomac
Eructatie-evacuarea pe gura a gazelor din stomac sau esofag(la pers care mananca
repede)
Pirozis-arsura retrosternala cauzata de hiperaciditate
Greturi ,varsaturi in bolile digestive pot fi:
-precoce dupa mese in ulcer gastric
-tardive,la 2-4 h dupa masa –ulcer duodenal
-cu continut alimentar-gastrite ,ulcer
-cu continut alimentar vechi de 24-4h,in stenoza pilorica
-cu continut biliar-dischinezii biliare
-cu sange-hematemeza-cancer gastric,ulcer perforat
Meteorism-acumulare de gaze in intestine(colite)
Durere-localizata in epigastru,postprandriala sau nocturna
-retrosternala –bolile esofagului
-hipocomdru drept-colecistita
-flanc stang,drept-cancer de colon
-abdominal difuz-rectocolita
-hipocondrul stang ,supraombilical,in bara-pancreatita
-foame dureroasa-boala ulceroasa
Melena-hemoragie digestive superioara exteriorizata prin scaun negru lucios ca
pacura,in ulcer hemoragic
Rectoragie-hem.la nivelul portiunii terminale va tubului digestive,scaun cu sange
Diaree si constipatie-perioade alternantede diaree si conmstipatie –cancer de
colon
Febra,frison-succesiunea de tremuraturi convulsive si ritmice,insotite de senzatie
puternica de frig care se manif.de obicei inainte de o criza febrile sau in timpil unei
boli febrile
Tumefiere-marire de volum peste limitele normale
2 SPALATURA AURICULARA
Prin spălătura auriculară se intelege spălarea conductului auditiv extern prin
introducerea unui curent de lichid
Scop :
Terapeutic – indepartarea secretiilor (puroi, cerumen), indepartarea corpilor
straini, tratamentul otitelor cronice
Materiale necesare:
- Seringa Guyon
- Comprese de tifon, tampoane de vata sterile
- Tavita renala
- Lichide de spalatura: solutii antiseptice la 37grade C sau solutii medicamentoase 
-Sort, musama, prosop, aleza
Pregatirea pacientului:
-  Se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii
-Se obtine consimtamantul si colaborareaTehnica
-Se aşează bolnavul în poziţia şezând, protejat cu prosop, muşama şi şorţ.
-  Se spală şi se dezinfectează mâinile asistentei.
- Se îmbracă şorţul de protecţie.
-  Se aşează tăviţa renală sub urechea bolnavului care înclină capul spre tăviţă şi o
susţine.
- Se verifică temperatura soluţiei de spălare.
- Se cere bolnavului să-şi deschidă gura  – prin aceasta conductul se lărgeşte şi
conţinutul patologic se îndepărtează mai uşor.  Cu mâna stângă se trage pavilionul
urechii în sus şi înapoi, iar cu mâna opusă se injectează sub jet lichidul de spălătură
în conduct – spre peretele postero-superior şi se aşteaptă evacuarea.
-Se repetă operaţia de câteva ori – până se obţine lichid curat.
- Se usucă conductul cu câteva tampoane de vată.
-Se îndepărtează tăviţa renală
- Se controlează lichidul de spălătură.
- Se verifică prezenţa corpului străin în lichidul de spălătură.
- Se spală şi se dezinfectează mâinile.
- Se usuca conductul auditiv prin introducerea unui tampon Se aseaza pacientul in
decubit dorsal timp de 30 minute
Accidente / Incidente:
-  Presiunea mare a jetului, temperatura mai scăzută sau mai crescută a lichidului
de spălătură determină apariţia accidentelor → vărsătură, lipotimie, traumatizarea
timpanului, nistagmus
 BILETUL 17

1 PREGATIREA PREOPERATORIE IN INTERVENTIILE

CHIRURGICALE PE TUBUL DIGESTIV
Pregătirea generală preoperatorie constă în:
 examenul clinic și paraclinic
 pregătirea psihică
 îngrijiri igienice
 urmărirea funcțională, vitală și vegetativă
 observarea schimbării în starea bolnavului
 regimul dietetic preoperator
Examenul clinic:
Acesta este efectuat de către medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu sanitar și pune
în evidență starea fiziologică a bolnavului dând totodată posibilitatea depistării
unor deficiențe ale organismului și ale unor boli însoțitoare. El este completat de
examinări paraclinice.
Pregatirea psihică:
Bolnavul este informat despre necesitatea intervenției chirurgicale, riscul,
eventualele complicații și i se cere consimțământul.
Se fixează data intervenției. Se suprimă tot ceea ce ar putea produce bolnavului
stare de neliniște. Bolnavului i se creează o stare de confort psihic, oferindu-i-se un
mediu ambiant plăcut.
I se asigura legatura cu aparținătorii.
Ingrijiri igienice
Daca starea bolnavului o permite, bolnavul va fi îndrumat, ajutat să facă duș, urmat
de igiena cavității bucale, îngrijirea părului, tăierea unghiilor.

Urmarirea funcțiilor vitale:

-măsurarea și notarea temperaturii;
-măsurarea și notarea pulsului;
-observarea si notarea respirației;
-măsurarea si notarea T.A.;
-evidența diurezei;
-observarea scaunului.
Pregatirea din preziua operației
Pregatirea generala
-asigurarea repausului fizic, psihic si intelectual;
-la indicația medicului, seara, se administreaza un calmant;
-asigurarea alimentatiei necesare normale, alimente ușor digerabile;
-evacuarea intestinului, clisma (daca nu sunt contra indicatii);
-asigurarea igienei corporale. Se va efectua baie sau duș pe regiuni la pat.
Pregatirea locală
-se curață pielea pe regiuni. Dacă în zona în care se va interveni chirurgical este
piele cu păr, se rade cu grijă, evitandu-se să se producă mici leziuni (pot fi poartă
de intrare pentru germeni, sau zonă dureroasă la efectuarea dezinfecției);
-se degresează pielea cu comprese sterile;
-se dezinfectează pielea cu un antiseptic (alcool, tinctura de iod);
-se acoperă câmpul operator, la indicația medicului.
Pregatirea din dimineața intervenției
- se intrerupe alimentația și hidratarea. Bolnavul nu manancă cel putin 12 ore
înaintea intervenției chirurgicale;
-îmbracarea se face cu camașa de noapte (pentru femei) sau pijama (pentru barbati)
-protezele dentare mobile vor fi scoase, învelite într-o bucată de tifon și puse în
noptiera bolnavului;
-bijuteriile vor fi predate familiei sau administrației spitalului;
-îndepartarea lacului de pe unghii și a rujului de pe buze (prezența lor face dificilă
depistarea semnelor de cianoză la nivelul extremităților);
-golirea vezicii urinare. Bolnavul va avea o micțiune voluntară sau se efectuează
sondaj vezical;
Cu cateva zile înainte de operație:
– pregatirea psihica și obtinerea consimțămantului scris
– duș cu sapun dezinfectant
– măsurarea funcțiilor vitale
– epilarea regiunii operatorii
Seara dinaintea operației:
– duș
– badijonarea regiunii operatorii
– premedicație în funcție de indicație
– schimbarea lenjeriei de corp
– măsurarea funcțiilor vitale
– verificarea foii de observatie și însoțirea la sala de operație.
– dus cu sapun dezinfectant
– inspectarea integrității tegumentului
– badijonarea regiunii operatorii cu alcool iodat sau betadina
– clisma evacuatoare
– oprirea alimentației

2 CLISME
Definitie:
Clisma este introducerea in intestinul gros, prin anus, in scop de curatare
curativa, a unor produse in stare lichida, cu ajutorul irigatorului.
Scop
- Evacuator – evacuarea continutului intestinului gros
-Pregatirea pacientului pentru examinari paraclinice
- Pregatirea pentru interventii chirurgicale
-Terapeutic prin administrarea de medicamenteClasificarea clismelor
 1. Clisme evacuatorii
 - simple
- înalte
- prin sifonaj
- purgative
-uleioase
2.  Clisme baritate pentru explorare
3.  Clisme terapeutice
- medicamentoase
-cu efect local
- anestezice
4.  Clisme alimentare
-hidratante

CLISMA EVACUATORIE SIMPLA

Scop
Clisma evacuatorie simplă are scopul de a evacua intestinul gros în vederea:
-efectuarii unei intervenţii chirurgicale
-efectuarii unor examinari (rectoscopie, colonoscopie,irigoscopie)
-pentru pacientii constipati 
Efectul ei este să acţioneze asupra materiilor fecale solidificate prin deshidratare
care s-au acumulat în ampula rectală.
Se execută cu ajutorul irigatorului cu apă călduţă la temperatura de  35-37°C cu
0,75-1,5l apă.
În apa clismei se pot adăuga:
-2-3 linguri glicerină
1-2 linguriţe săpun lichid
- ulei de măsline, cu scop de înmuiere şi lubrefiere asupra căilor evacuatorii
Materiale necesare:
- Materiale de protectie: paravan, musama, aleza, invelitoare
-Canula rectala sterila, lunga de 10-12 cm
-  Un irigator de 0,5-3 L si tubul de cauciuc (1,5-2m lungime)
- Stativ pentru irigator
- Pentru clisme inalte, canule lungi de 30 cm din cauciuc
-  O plosca pentru evacuarea continutului colonuluiUlei pentru lubrifierea canulei
- Apa pentru clisma
-Sort din plastic
-Manusi din cauciuc
-Tavita renala
-Glicerina, ulei, sapun lichid sau sare pentru a se adauga in apa.
- Para de cauciuc ( pentru copii) Se pregăteşte pacientul psihic, se explică tehnica
si necesitatea efectuării clismei.
- Se izolează patul cu paravan şi se protejează cu muşama şi aleză.
- Se respecta intimitatea pacientului
Tehnica:
-Pacientul este asezat in decubit lateral stang cu membrul stâng în flexie forţată a
coapsei pe abdomen, iar membrul inferior drept este întins
-Clisma se poate face si in pozitie genu-pectorala sau decubit dorsal (in cazul
pacientilor comatosi)
-Sub capul bolnavului se aseaza o perna
- Se fixeaza canula la tubul irigatorului
- Se suspendă irigatorul pe un stativ şi se umple cu soluţia respectivă
- Se evacueaza aerul si prima coloana de apa in tavita renala 
–Se montează tubul de cauciuc, iar în capătul lui canula,apoi se pensează tubul cu
o pensă (pensa Mohr)
- Se lubrifiaza canula cu o compresa de tifon
 Dupa ce asistentul a imbracat manusile de cauciuc, departeaza fesele cu degetele
de la mana stanga
-  Cu mana dreapta, se introduce canula prin anus, in rect, pana la o distanta de 10-
12 cm, cu varful indreptat inainte in directia vezicii urinare
- Nu se forteaza introducerea canulei
- Se deschide robinetul si se regleaza viteza de curgere
- Irigatorul se fixeaza la 0,5-1,5 m intaltime, de unde solutia din irigator va
patrunde in colon in timp de aproximativ 5 minute
-Pacientul este rugat sa respire adanc, sa isi relaxeze musculatura abdominala si sa
retina lichidul timp de 10-15 minute pentru ca materiile fecale sa fie inmuiate,
dupa care o sa apara scaunul
- Se inchide robinetul inainte ca nivelul apei sa se apropie de nivelul tubului de
scurgere
-Se scoate canula
– Dupa scoaterea canulei, bolnavul e aseazat in decubit dorsal, iar peste 3 minute
in decubit lateral drept, pentru ca apa sa patrunda la adancime cat mai mare
– Cand bolnavul anunta ca apare defecatia, se pune plosca si se asteapta expulzarea
continutului intestinal.
– Se face toaleta anala
 BILETUL 18

1 INGRIJIRILE POSTOPERATORII ALE BOLNAVILOR

-Supravegherea și îngrijirea postoperatorie începe din momentul terminării
intervenției chirurgicale.
-Pacientul este adus în cameră de către medicul anestezist și asistenta de anestezie.
-Transportul pacientului se va face cu patul rulant;
-Pacientul va fi acoperit;
-Asistenta medicală va verifica tuburile de dren, sondele și perfuziile, pentru ca
acestea să nu fie comprimate sau deplasate pe parcursul transportului;
-Se vor urmări funcțiile vitale: respirație, puls, aspectul feței (cianoză);
-Instalarea pacientului operat se va face într-o cameră cu temperatură între 18-20
grade C (căldura excesivă favorizează deshidratarea și hipotermia).
-Transferul pe pat va fi efectuat de către trei persoane ale căror mișcări trebuie să
fie sincrone.
-Camera trebuie să fie prevăzută cu instalație de oxigen și aparatură de aspirație.
-Poziția pacientului în pat este variabilă în funcție de tipul intervenției chirurgicale.
Poziția uzuală este cea de decubit dorsal, însă se poate poziționa și în decubit
lateral drept sau stâng (pentru drenajul căilor respiratorii) sau în semișezând
Fowler, cu genunchii flectați (obezi, cardiaci, operații torace).
-Supravegherea pacientului operat
Este sarcina fundamentală a asistentei medicale. Se efectuează în vederea
prevenirii și depistării precoce a complicațiilor postoperatorii.
Aspectul general al operatului
-colorația pielii și unghiilor (paloare, cianoză),
-starea extremităților (răcirea nasului, urechilor, membrelor),
-starea mucoaselor (limbă uscată, saburală – indică starea de hidratare),
-starea de calm sau agitație (exprimă de multe ori o complicație chirurgicală, cum
ar fi hemoragia internă, peritonita postoperatorie, etc).
Parametri fiziologici
-tensiunea arterială (T.A.) – se măsoară ori de câte ori este necesar și se notează în
foaia de reanimare;
-pulsul – se urmărește frecvența, ritmicitarea și se notează. Orice modificare
(bradicardie, tahicardie) se va aduce la cunoștința medicului.
-respirația, tusea sau expectorația;
-temperatura – se va măsura dimineața și seara și se va nota. Prezența asistentei
medicale la trezirea pacientului este necesară, deoarece în starea de semiconștiență,
operatul tinde să tragă de pansamente, tuburi de dren sau sonde;
-Dacă pacientul dorește să bea apă, asistenta medicală îi oferă 1-2 lingurițe de apă
(dacă nu a vomat în ultimele 2 ore);
-Va menține pacientul în decubit dorsal în primele ore și îi va asigura confortul,
verificând perna și lenjeria de pat.
-Va urmări ca atmosfera din jurul bolnavului să fie calmă;
-Va încuraja pacientul să se miște pentru a se pregăti de ridicatul din pat precoce în
prima zi a operației (exceptând cazul în care e contraindicat)
2 CLISMA ULEIOASA.
Clisma uleioasă se face în caz de fecalom sau de constipaţie cronica care e însoţita
de dureri abdominale şi atunci când clismele obişnuite sunt ineficiente.
Materiale necesare:
-Materiale de protectie: paravan, musama, aleza, invelitoare
-Sonda, canula, irigator  
- Seringa Janet
-Ulei pentru lubrifiere
- Uleiuri vegetale în cantitate de 200-400g încălzite la temperatura de 38°C.
-Sort din plastic
- Manusi din cauciuc
- Tavita renala
Tehnica:
-Se face cu un irigator sau cu o seringă de 50ml adaptate direct la canulă (seringă
Janet) şi se apasă cu o presiune moderată pe piston.
-Pacientul trebuie sa retina lichidul cateva ore.
 BILETUL 19

1 INGRIJIRILE ACORDATE IN ZIUA A 2 A DUPA OPERATIE

- Înainte de a ridica pacientul din pat, se verifică prezența edemelor ale membrelor
inferioare și se măsoară tensiunea arterială (atât culcat, cât și în ortostatism)
-Ridicarea din pat se face treptat: întâi la marginea patului, apoi sprijinit de
asistenta medicală. Se va ține cont și de toleranța pacientului, dacă dorește să mai
meargă sau nu. Starea generală nu este o piedică pentru mobilizarea precoce, ci
dimpotrivă.
-Persoanele cu stare de slăbiciune, obezitate, flebite, trebuie să fie mobilizate cât
mai precoce. Același lucru este valabil și legat de natura sau complexitatea
operației.
-Lupta împotriva complicațiilor de decubit (prevenirea escarelor – masaj,
lenjerie curată, uscată, fără cute, schimbarea poziției la fiecare două ore,
menținerea curată și uscată a pielii);
-Rehidratarea (administrare hidrică, electrolitică și calorică pentru acoperirea
necesităților organismului);
-Necesitățile de apă ale organismului sunt, în medie, de 2000-2500 ml/zi.
Această cantitate va fi furnizată sub formă de băuturi (ceai, apă- în prima zi 300
ml, a doua zi 500 ml, 1000 ml a treia zi) și perfuzii (pentru completarea
necesităților zilnice).
-Eficacitatea rehidratării va fi controlată prin canitatea de urină eliminată.
-Alimentația-se va ține cont de următoarele principii: bolnavul va mânca după ce
a avut scaun precoce sau după emisia de gaze și nu va consuma fructe sau glucide
în exces
2 INTRODUCEREA TUBULUI DE GAZE
Tubul de gaze – este un tub din cauciuc semirigid cu lungime de 30-35 cm  avand
un calibru de 8-10-12 mm. Marginile extremitatilor sunt rotunjite si slefuite si se
folosesc in caz de meteorism abdominal, introducandu-se prin anus in rect si de
aici in colon.
SCOPUL – este de a usura eliminarea gazelor din colon;
Materiale necesare: tubul de gaze sterilizat, comprese de tifon, tavita renala,
substanta lubrefianta pentru ungerea tubului de gaze (vaselina boricata), o punga
colectoare sau un alt recipient;
ETAPE DE EXECUTIE
1. pregatirea materialelor necesare:
- se pregatesc materialele necesare si se transporta langa bolnav;
2. pregatirea bolnavului:
- se anunta bolnavul si i se explica esenta si inofensivitatea tehnicii;
- se izoleaza patul bolnavului;
- se dezbraca bolnavul si se aseaza in pozitie ginecologica;
3. efectuarea tehnicii:
- spalare pe maini cu apa si sapun
- se imbraca manusile de unica folosinta
- cu ajutorul unei comprese de tifon se unge tubul de gaze cu vaselina boricata;
- se acopera bolnavul cu invelitoarea din flanela si se mentine tubul de gaze cel
mult 2 ore;
- dupa aceasta perioada tubul este indepartat si se aseaza in tavita renala;
- daca este nevoie se repeta introducerea tubului de gaze dupa o ora doua, dupa ce
s-a restabilit circulatia normala in mucoasa
- se spala pe maini cu apa si sapun
4. ingrijirea bolnavului dupa tehnica:
- se efectueaza toaleta regiunii anale
- se aseaza bolnavul in pozitia comoda, se inveleste, se aeriseste salonul;
5. reorganizarea locului de munca:
- materialele folosite se indeparteaza
- instrumentele folosite se spala, se dezinfecteaza si se pregatesc pentru sterilizare.

BILETUL 20

1 HEMORAGIA
Definitie-iesirea sangelui in afara vaselor sanguine prin orice leziune de vas
A) CLASIFICAREA HEMORAGIILOR DUPA LOCUL IN CARE SE
SCURGE SANGELE :
-HEMORAGIE INTERNA-cand sangele din vasul rupt se varsa intytr-o cavitate
seroasa care nu comunica cu exteriorul(ex:hemotorax)
-HEMORAGIE EXTERNA-cand sangele se scurge in afara organelor in vazul
plagilor
-HEMORAGIE EXTTERIORIZATA-exteriorizarea care se produce intr –o
cavitate natural ace comunica cu exteriorul(ex:hemoptizia la niv. plamanilor)
B )CLASIFICAREA HEMORAGIILOR DUPA FELUL VASULUI CARE
SANGEREAZA
-HEMORAGIE ARTERIALA-este rosu aprins,tasneste in jet si jeturile sunt
intrerupte sincron bataia inimii sunt cele mai periculoase
-HEMORAGIA VENOASA-sangelle este de culoare inchisa iese in jet continuu
dar cantitate micfa care se prelinge
-HEMORAGIA CAPILARA-este difuza prin multe orificii
-HEMORAGIA MIXTA
2 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE
PARENTERALA
Calea parenterală – în afara tubului digestiv; reprezintă administrarea
medicamentelor prin injecţii.
Injecţia - introducerea traumatică a substanţelor medicamentoase sub formă
lichidă în organism prin intermediul unui ac adaptat la seringă.

Avantajele injecţiilor
-Dozaj corect şi exact.
-Efect instalat rapid, absorbţie uşoară.
-Absorbţie independentă de starea tractului digestiv administrarea de substanţe care
sunt distruse de sucurile digestive).
-Asigură protecţia medicamentului la acţiunea sucurilor digestive
Avantajele injecţiilor:
-Dozaj corect şi exact.
-Efect instalat rapid, absorbţie uşoară.
-Absorbţie independentă de starea tractului digestiv administrarea de substanţe
care sunt distruse de sucurile digestive).
-Asigură protecţia medicamentului la acţiunea sucurilor digestive. – hormoni,
vaccinuri, seruri.
-Evită calea digestivă în caz de intoleranţă digestivă, tulburări de deglutiţie,
ingurgitare de substanţe toxice, hemoragii digestive, intervenţii chirurgicale pe tub
digestiv.
-Siguranţa administrării medicamentului la pacienţii inconştienţi;
-Se pot introduce şi substanţe în scop explorator sau diagnostic.
Calea de administrare:
-Locul de elecție al injectiilor il constituie tesuturile in care se introduc
medicamentele: Locul de elecție al injectiilor il constituie tesuturile in care se
introduc medicamentele:
– grosimea dermului – injectia intradermica
– sub piele,in tesutul celular subcutanat– injectia subcutanata
– tesutul muscular – injectia intramusculara
– in vasele sanguine – injectia intravenoasa si injectia intraarteriala ;
– in inima – injectia intracardiaca;
– in interventia de urgenta – in maduva rosie a oaselor – intraosos;
– in spatiul subarahnoidian– subarahnoidian.

Alte materiale necesare:

-Soluţie de injectat verificată.
-Tampoane cu alcool pentru dezinfecţia tegumentelor.
-Garou, leucoplast.
-Pile pentru tăierea gâtului fiolelor.
-Mănuşi de protecţie, mască de tifon.
-Material pentru protecţia patului.
-Tăviţă renală.
-Trusă cu medicaţie de urgenţă pentru eventualele accidente.
-Pregătirea pacientului: Se anunţă şi explică tehnica şi necesitatea ei.
-Se informează pacientul asupra durerii resimţite.
-Se aşează pacientul în poziţie comodă, atât pentru el, cât şi pentru asistenta care
execută tehnica.
-La nevoie se rade pilozitatea de pe locul ales.
-Se dezinfectează locul şi se lasă să se usuce.
Principii de igienă în administrarea injectiilor:
-Se folosesc seringi şi ace sterile – de unică întrebuinţare. După folosire se aruncă
în recipientele speciale. Este interzisă sterilizarea lor după utilizare.
-Materialele sterile de unică întrebuinţare se depozitează în spaţii special
destinate.
-Este obligatorie spălarea şi dezinfectarea înainte şi după executarea fiecărei
injecţii.
-Este obligatorie purtarea mănuşilor de protecţie în timpul executării
tratamentelor parenterale.
-Este obligatorie schimbarea acului după încărcarea seringii din flacon cu dop de
cauciuc.

Tehnica generală a injecțiilor:

-Injectarea este întotdeauna lentă – pentru a preveni apariţia durerilor.
-Injectarea lentă sau foarte lentă la administrarea intravenoasă previne apariţia
complicaţiilor.
-Locul puncţiei se acoperă cu tampon, iar acul se retrage brusc.
-După injectare se comprimă uşor locul.
-În cazul puncţiei arteriale, se aplică pansament compresiv – mai mult timp.
-Se desface garoul înaintea injectării soluţiei.
 BILETUL 21
1 HEMORAGIA
Definitie-iesirea sangelui in afara vaselor sanguine prin orice leziune de vas
CLASIFICAREA HEMORAGIILOR DUPA CANTITATEA DE SANGE
PIERDUT
A)HEMORAGII MICI-cand se pierde pana la 500ml sange
B)HEMORAGII MEDII-cand se pierde 500-100ml sange(sub 20% se manif.prin
agitare neliniste,lipotimie, paloare, ameteli)
C)HEMORAGIILE MARI-cand se pierde peste 1000-2000ml sange(30%)aceste
pierderi pot determina soc hipovolemic,bolnavii sunt agitati,paloare,extremitati
reci prin vasoconstrictie,sete intense,polipnee,scade tensiunea.
Acestea corespund fazei si al socului –soc compensat
Daca pierderile continua si nu se intervine se trece in faza a 2 a a socului –soc
decompensat,bolnavul este obnubilat,polipnee,TA scazuta puls
slab ,aligoanurie,sansele de redresare sunt mici si dupa manevre energice dupa care
se trece la –soc ireversibil-numai interv.
La manevre se manifesta prin:-midriaza progresiva dar refluxul pupilar este
present
-cianoza intensa
-TA prabusita
- puls periferic absent
-colaps circulator
-moarte
D)HEMORAGIILE MORTALE(cataclismice sau fulgeratoare)-cand se pierde
peste 2000 ml sange (50%) se intampla de obicei intr-un timp scurt prin rupture
vaselor mari, prin rupture de aorta si de cord
In functie de momentul in care apare sangerarea raportat la momentul
leziunii vasului
1)hemoragie primitive-se produce odata cu lezarea vasului(hem. prin plagi taiate )
2)hemoragii secundare-se produc la un interval mai mare de la ranire(ex.ruptura
de splina)prin ruperea hematomului splenic
Hemoragia este o maxima urgenta,refacerea organismului dupa hemoragie
parcurge 3 etape
1)etapa volemica de 5-6 zile
2)etapa hematologica 3-4 luni
3)etapa de refacere a fierului sa se reface sideremia
2 ADIMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE
PARENTERALA. DIZOLVAREA PULBERILOR
Calea parenterală – în afara tubului digestiv; reprezintă administrarea
medicamentelor prin injecţii.
Injecţia - introducerea traumatică a substanţelor medicamentoase sub formă
lichidă în organism prin intermediul unui ac adaptat la seringă.
Avantajele injecţiilor
-Dozaj corect şi exact.
-Efect instalat rapid, absorbţie uşoară.
-Absorbţie independentă de starea tractului digestiv administrarea de substanţe care
sunt distruse de sucurile digestive).
-Asigură protecţia medicamentului la acţiunea sucurilor digestive
Avantajele injecţiilor:
-Dozaj corect şi exact.
-Efect instalat rapid, absorbţie uşoară.
-Absorbţie independentă de starea tractului digestiv administrarea de substanţe
care sunt distruse de sucurile digestive).
-Asigură protecţia medicamentului la acţiunea sucurilor digestive. – hormoni,
vaccinuri, seruri.
-Evită calea digestivă în caz de intoleranţă digestivă, tulburări de deglutiţie,
ingurgitare de substanţe toxice, hemoragii digestive, intervenţii chirurgicale pe tub
digestiv.
-Siguranţa administrării medicamentului la pacienţii inconştienţi;
-Se pot introduce şi substanţe în scop explorator sau diagnostic.
Calea de administrare:
-Locul de elecție al injectiilor il constituie tesuturile in care se introduc
medicamentele: Locul de elecție al injectiilor il constituie tesuturile in care se
introduc medicamentele:
– grosimea dermului – injectia intradermica
– sub piele,in tesutul celular subcutanat– injectia subcutanata
– tesutul muscular – injectia intramusculara
– in vasele sanguine – injectia intravenoasa si injectia intraarteriala ;
– in inima – injectia intracardiaca;
– in interventia de urgenta – in maduva rosie a oaselor – intraosos;
– in spatiul subarahnoidian– subarahnoidian.
Alte materiale necesare:
-Soluţie de injectat verificată.
-Tampoane cu alcool pentru dezinfecţia tegumentelor.
-Garou, leucoplast.
-Pile pentru tăierea gâtului fiolelor.
-Mănuşi de protecţie, mască de tifon.
-Material pentru protecţia patului.
-Tăviţă renală.
-Trusă cu medicaţie de urgenţă pentru eventualele accidente.
-Pregătirea pacientului: Se anunţă şi explică tehnica şi necesitatea ei.
-Se informează pacientul asupra durerii resimţite.
-Se aşează pacientul în poziţie comodă, atât pentru el, cât şi pentru asistenta care
execută tehnica.
-La nevoie se rade pilozitatea de pe locul ales.
-Se dezinfectează locul şi se lasă să se usuce.
Principii de igienă în administrarea injectiilor:
-Se folosesc seringi şi ace sterile – de unică întrebuinţare. După folosire se aruncă
în recipientele speciale. Este interzisă sterilizarea lor după utilizare.
-Materialele sterile de unică întrebuinţare se depozitează în spaţii special
destinate.
-Este obligatorie spălarea şi dezinfectarea înainte şi după executarea fiecărei
injecţii.
-Este obligatorie purtarea mănuşilor de protecţie în timpul executării
tratamentelor parenterale.
-Este obligatorie schimbarea acului după încărcarea seringii din flacon cu dop de
cauciuc.
Tehnica generală a injecțiilor:
-Injectarea este întotdeauna lentă – pentru a preveni apariţia durerilor.
-Injectarea lentă sau foarte lentă la administrarea intravenoasă previne apariţia
complicaţiilor.
-Locul puncţiei se acoperă cu tampon, iar acul se retrage brusc.
-După injectare se comprimă uşor locul.
-În cazul puncţiei arteriale, se aplică pansament compresiv – mai mult timp.
-Se desface garoul înaintea injectării soluţiei.
Dizolvarea pulberilor:
-se aspira solventul in seringa
-se indeparteaza capacelul metalic al flaconului se dezinfecteaza capacul de
cauciuc,se asteaptaevaporarea alcoolului
-se patrunde cu acul prin capacul de cauciuc si se introduce cantitatea de solvent
prescrisa
-se scoate acul din flacon si se agita pentru a completa dizolvarea
 BILETUL 22

1 HEMOSTAZA
Definitie-totalitatea masurilor de oprire a unei hemoragii.
CLASIFICARE
-de urgenta este e necessitate ,provizorie
-de specialitate este definitive
-spontana este cea brusca
Parcurge 3 etape:
-vazoconstrictia
-trombus este ca un dop pri asezarea tromburilor
-trombus coagulul cheagul rosu definitiv se adauga elementele figurate ale sangelui
HEMOSTAZA PROVIZORIE DE NECESITATE
1)compresiunea digitala sau manuala a vasului lezat pe un plan osos
2)compresiunea circular(garoul)
3)compresiunea –hemostaza cu pansament compresiv
4)flectarea puternica a extremitatilor pe radacina membrului
5)pensarea vasului sangerand
2 INJECTIA INTRADERMICA
Injecția intradermică reprezintă administrarea de soluții medicamentoase în derm
cu ajutorul unui ac adaptat la seringă care traversează zone lipsite de foliculi piloși.
Scop
Explorator: reacții la tuberculină, IDR Casoni (chist hidatic), diverși alergeni
Terapeutic: anestezie locala, desensibilizări

Locuri de elecție:
Cele lipsite de foliculi piloși, în special fața anterioară a antebrațului sau orice loc
care necesită anestezie locală
Resorbția este foarte lentă
Materiale necesare:
Tavița renala
Tampoane sterile și alcool
Manuși de unica folosință
Seringă sterilă
Substanța de injectat
Ser dizolvant
Ac steril pentru injectare (27 G)
Ac pentru încarcarea subsțantei în seringa
Pregatirea pacientului:
Se explica tehnica și necesitatea acesteia
Se obține consimțămantul acestuia și colaborarea
Se poziționează pacientul cât mai comod, în funcție de zona unde va fi injectat
Se asigură intimitatea
Tehnica:
Pentru anestezie se alege orice zonă pentru care e necesară anestezia
Se antiseptizează tegumentul prin mișcări circulare din interior spre exterior
Asistenta se spală pe mâini și îmbracă mânușile de unică folosință
Incarcă substanța de injectat în seringă, pregătind-o pentru administrare
Se montează acul pentru injectarea substanței în derm
Se aleg zone fără foliculi piloși, de regulă fața anterioară a brațului
Seringa se ține cu mana dreaptă între police, index si degetul mediu și se introduce
într-un unghi de 10-15 grade.
Se patrunde în grosimea dermului cu bizoul acului îndreptat în sus și se injectează
substanța cu policele mâinii drepte
Se observa la locul de injectare formarea unei papule, cu aspect de coajă de
portocală cu diametrul de 5-6 mm si inaltime de 1-2 mm
Se retrage acul brusc
Nu se tamponează cu alcool!
Pentru testarea la tuberculina nu se dezinfectează cu alcool.
Accidente / incidente:
Revarsarea soluției la suprafața pielii deoarece s-a intrat cu bizoul in direcție
gresită
Lipsa formării papulei dacă soluția se duce sub derm pentru ca s-a introdus prea
profund
Lipotimie
Stare de șoc si reacție alergică generalizată din cauza substanței injectate. În caz de
soc anafilatic se intervine cu hemisuccinat de hidrocortizon.
Atingerea unui vas sanguin. În acest caz va aparea sânge pe seringă la aspirație
Înțeparea unui nerv. În acest caz pacientul va resimți durere vie si intensă
Ruperea acului în cazuri rare
Infecții locale în cazul nerespectării regulilor de asepsie si antisepsie
 BILETUL 23

1 HEMOSTAZA DEFINITIVA TERAPEUTICA DE

SPECIALITATE
Definitie-consta in inchiderea vasului care sangereaza
A)METODE:
1)ELECTROCAUTERIZARE- este procedeul care consta in incalzirea tesutului
prin electricitate. Aceasta procedura este de obicei utilizata pentru a opri
sangerarea pe parcursul unei interventii chirurgicale sau dupa o leziune.
2)FORCIPRESURA-PRIN STRIVIRE
3)PRIN TAMPONARE PENTRU PLAGI SAU CAVITATI CU MESE
STERILE SCOASE DUPA 24H
4)SUTURA PLAGII VASCULARE DESCHISE PT PLAGI MARI SI
MIJLOCII
B)REFACEREA MASEI SANGUINE-se face la pierderi de 700-1000ml
sange,cu solutii de electroliti
-ser fiziologic
-ser gluconat
-solutii Ringer
-solutii macromoleculare
-aminoacizi(dextran 70%,aminofusin,aminosteril)
-solutii de plasma si sange
C)INDICELE DE SOC HEMORAGIC
In hemoragiile în care se pierde cca. 25% din masa sanguină, restabilirea
volumului recirculant se produce după cca. 36 de ore. Dacă hemoragia continuă,
mecanismele compensatorii sunt depăşite, debitul cardiac scade sub nivelul critic;
în acest stadiu,  încercarea de ridicare a bolnavului din clinostatism poate precipita
o insuficienţă acută circulatorie, urmată de stop cardiac.

2 INJECTIA SUBCUTANATA
Injecția subcutanată reprezintă introducerea unor substanțe medicamentoase
(insulină, anticoagulant) în hipoderm prin intermediul unui ac adaptat la o
seringă.
Soluțiile (maxim 1,5 ml) vor forma un depozit din care se va difuza lent,
către sistemul capilar, soluția medicamentoasă. 
Calea subcutanată este este preferată atunci când se dorește o absorbție lentă și
continuă a substanței.

Țesutul subcutanat are puține vase de sânge și astfel medicamentele injectate aici
sunt pentru rate de absorbție lente. Absorbția este mai lentă decât injecțiile
intramusculare, dar mai rapidă decât injecțiile intradermice.

Scop
 Terapeutic 
Resorbția este lentă. Începe la 5-10 minute de la administrarea medicamentului.
Locurile de elecție pentru injecția subcutanată
Locuri bogate în țesut celular lax  
 Regiunea deltoidană
 Faţa externă a braţului
 Fața anteroexternă a coapsei
 Regiunea supra şi subspinoasă omoplatului
 Flancurile peretelui abdominal
 Regiunea periombilicală
 Regiunea subclaviculară
 Regiunile centrale fesiere.
! Nu se administrează subcutanat în zone de infiltrare ale altor injecții, zone
infectate, zone edematoase sau cu modificări dermatologice.
Fața laterală a brațului este preferată pentru că este o zonă puțin dureroasă, iar
regiunea periombilicală este aleasă pentru că la acest nivel stratul adipos este bine
reprezentat.

Materiale necesare pentru injecția subcutanată

 Tavă medicală

 Mănuși de unică folosință;

 Seringa de capacitate adaptată cantităţii de medicament ce trebuie injectată
(0,5 – 2 ml) și ac steril hipodermic de 30-52 mm și diametru de 6/10, 7/10,
8/10, cu bizou lung;

 Soluție medicamentoasă de injectat (cristalină izotonă sau uleioasă în cazuri

speciale);
 Tampoane cu alcool

 Taviță renală

 Recipiente pentru colectarea deșeurilor

Pregatirea pacientului
Pregătirea psihică
 Se confirmă identitatea pacientului;
 Se explică tehnica și necesitatea acesteia, efectele dorite și nedorite;

 Verificați dacă pacientul are alergii la anumite substanțe/medicamente;

 Se obține consimțământul informat și colaborarea pacientului;

 Se asigură intimitatea pacientului;

Pregătirea fizică
 Întrebați dacă pacientul preferă un anumit loc de injectare după ce i-ați expus
locurile de elecție. Dacă pacientul primește injecții subcutanate regulate,
asigurați-vă că locurile de injectare sunt facute prin rotație.

 Se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie injectat, pentru

a-i fi cât mai comod și în funcție de starea acestuia; în mod obişnuit se
poziționează pacientul în poziţie şezândă cu mâna sprijinită pe şold sau
în decubit dorsal.
 Se stabilește locul de elecție.

 Se expune locul în care va fi efectuată injecția.

Reguli generale de administrare

Înainte de a continua, verificați cele șapte reguli de administrare:

1. Pacientul corect: cereți pacientului să confirme identitatea și apoi comparați-o

cu brățara pacientului (dacă există)/ fișa pacientului și cu prescripția medicală.
2. Medicament corect: verificați dacă medicamentul corespunde prescripției și
asigurați-vă că medicamentul nu a expirat.
3. Doza corectă: verificați doza de medicament în comparație cu prescripția
pentru a vă asigura că este corectă.
4. Momentul corect: verificați orarul pentru administrarea medicamentului și
când pacientul a primit o doză anterioară, dacă este relevant.
5. Calea corectă: verificați dacă administrarea subcutanată este adecvată pentru
medicamentul pe care îl administrați.
6. Consimțământul: asigurați-vă că a fost obținut consimțământul informat
înainte de administrare.
7. Documentare corectă a prescripției și alergiilor: asigurați-vă că prescripția
este valabilă și verificați dacă pacientul nu este alergic la medicamentul pe
care urmează să îl administrați.
Odată confirmate toate cele de mai sus, pregătiți medicamentul.
Tehnica 

Injectia subcutanata – tehnica

1. Verificarea
Se verifica medicația prescrisă.

Se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, data de esterilității,

conform regulilor de administrare;

2. Pregătirea asistentului medical

Asistentul medical se spală pe mâini, se dezinfectează și îmbracă manușile de
unică folosință;
3. Pregătirea soluțiilor de administrat
Încarcă în seringă soluția, cu excepția seringilor preîncărcate cu medicație;
 Pregătirea cuprinde următorii pași:
• Se deschide ambalajul seringii;
• Se atașează acul la seringă;
• Se verifică vizual soluția din fiolă (un aspect tulbure sau sedimentat ar putea
însemna că soluția nu e potrivită pentru administrare);
• Se aplică câteva lovituri cu degetul la nivelul superior al fiolei;
• Se rupe gâtul fiolei prin aplicarea de presiune în locul marcat (pentru a se
evita accidentele, se poate rupe fiola acoperită cu un tampon);
• Se încarcă seringa cu soluția din fiolă;
• Schimbă acul cu care a tras soluția cu un ac pentru injectarea în hipoderm
( 23/26 G);
• Se ține seringa în sus și se aplică câteva lovituri pentru ca bulele să se ridice,
apoi se elimină bulele din seringă.

! Atenție – Toți pașii se efectuează păstrând toate materialele sterile.

În cazul seringilor preumplute nu e necesară eliminarea bulei de aer din

seringă; aceasta are rolul de a împinge substanța medicamentoasă rămasă în ac
pentru ca întreaga doză de soluție să fie administrată.
4. Stabilirea și pregătirea locului de elecție pentru injecția subcutanată

Dacă trebuie să administrați mai multe injecții, utilizați locuri diferite pentru
fiecare injecție.

Dacă se administrează injecții frecvente, rotiți locurile de injectare.

Dezinfectează locul puncției;

Cu policele și indexul mâinii se formează un pliu cutanat ridicat de pe

planurile profunde de aproximativ 5cm;
5. Executarea injecției
Pătrunde cu acul cu bizoul în sus, în profunzimea stratului subcutanat în unghi
de 45 de grade la o adâncime de 2-4 cm;

Injecția se poate executa și într-un unghi de 90 de grade dacă acul este scurt și
stratul subcutanat al pacientului este gros.
6. Verificarea poziției acului
Se aspiră pentru a se verifica dacă nu s-a atins accidental un vas de sânge;
Aspirarea nu este obligatorie pentru injecțiile subcutanate, deoarece nu există
vase de sânge majore în țesutul subcutanat și riscul de administrare
intravenoasă accidentală este minim. Cu toate acestea, ar trebui să respectați
întotdeauna recomandările.
7. Injectarea soluției
Se relaxează pliul și se injectează lent, cu presiune ușoară pentru a nu destinde
brusc țesutul subcutanat.

8. Scoaterea acului
Se retrage acul și se tamponează cu vată cu alcool, masând ușor zona pentru a
închide traiectoria acului și a favoriza circulația locală în vederea accelerării
resorbției (în cazul administării de insulină nu se tamponează cu alcool, iar în
cazul administrării de anticoagulante nu se masează);
9. Finalizarea tehnicii
Se aplică un plasture la locul injecției.

Așezați pacientul într-o poziție comodă observând faciesul, tegumentele și

comportamentul acestuia.

Explicați pacientului că procedura este completă.

Resorbția substanței administrate subcutanat va începe după 5-10 minute de la

injectare.

Reorganizarea locului de muncă

 Colectaţi materialele folosite în containere speciale, conform precauțiilor
universale (PU).

 Spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor.

 Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire: nume, prenumele asistentei care
a efectuat injecția, data şi ora administrării; tipul soluţiei administrate, doza.
Observatii
 pentru injectarea Adrenalinei şi Atropinei se preferă regiunea deltoidiană
(pacientul se poziţionează cu mâna în şold);
 pentru injectarea insulinei se alternează continuu regiunile, pentru a preveni
apariţia lipodistrofiei;
 nu se injectează substanțe iritante;
 nu se injectează în regiuni infiltrate.
Accidente / Incidente
 Durere prin lezarea unor terminații nervoase
 Durere prin injectarea rapidă de substanță care duce la distensia bruscă a
țesuturilor: 
 Hematom din cauza perforării accidentale a unui vas de sânge;
 Injectarea accidentală intravasculară care poate duce la embolie;
 Ruperea acului;
 Infectii locale în cazul nerespectării regulilor de asepsie și antisepsie.
 BILETUL 24

1 PLAGILE
Definitie:reprezinta leziuni produse de vagentii vulneranti mecanici ,termici sau
chimici care actioneaza izolat sau asociat avand drept caracteristica unica prezenta
unei solutii in continuitate la niveleul tegumentului.
CLASIFICARE DUPA NATURA AGENTULUI TRAUMATIC:
-MECANICI-produc plagi prin taiere,intepare,zdrobire,muscatura,plagi prin arme
de foc.
-CHIMICI-plagi provocate de acizi,baze si saruri=arsuri chimice
-TERMICI-prin caldura=arsuri
-prin frig=degeraturi
-prin current electric
-IONIZANTI
-raze UV RINGHEN care produc arsuri de gradul IV
2 INJECTIA INTRAVENOASA
Injecția intravenoasă reprezintă administrarea unei substanțe
medicamentoase direct în sistemul vascular. Aceasta tehnica permite o acțiune
terapeutică rapidă, de aceea se alege atunci când se dorește un efect imediat.
Prin injecția intravenoasă se introduc soluții
medicamentoase cristaline, izotone sau hipertone în circulația venoasă, prin
intermediul unui ac atașat la o seringă. Pe această cale se administrează cantități
mai mari de substanțe active hidrosolubile.
Atentie!  Nu se introduc soluții uleioase deoarece produc embolii grăsoase și
consecutiv moartea.
Nu se utilizează această cale pentru administrarea:
 substanţelor liposolubile (risc de embolie grăsoasă pulmonară)

 administrarea substanţelor iritante (risc de producerea fiebitelor)


Scop
 Terapeutic – prin administrarea medicației; un efect terapeutic rapid;
realizarea unei concentraţii înalte în sânge a medicamentului, într-un timp
scurt.
 Explorator –  prin administrarea substanțelor de contrast în radiologie
Locuri de elecție pentru injecția intravenoasă

Locuri de elecție pentru injecția intravenoasă:

 Venele de la plica cotului (bazilică și cefalică)
 Venele antebraţului
 Venele de pe faţa dorsală a mâinii
 Venele subclaviculare
 Venele femurale
 Venele maleolare interne
 Venele jugulare şi epicraniene la copil şi sugar
Atenție! Abordul venos profund este realizat de către medici în condiţii tip
protocol-operator (vena femurală, jugulară, subclaviculară).
Stabilirea locului injecției intravenoase
pentru injecția intravenoasă la adult:
 se aleg venele accesibile ale membrului superior nondominant: vena cefalică,
vena bazilică, vena medio-cubitală, vena radială sau arcada venoasă dorsală a
mâinii.

pentru injecția intravenoasă la nou născut se utilizează:

 venele membrului inferior (arcada venoasă dorsală a piciorului, venele gambei)
şi venele epicraniene.

pentru injecția intravenoasă la pacienţii cu tratament parenteral de lungă

durată:
 ordinea puncţionării venelor este întotdeauna dinspre capătul distal spre cel
proximal al membrelor.

Se va evita puncţionarea venelor situate în vecinătatea unei articulaţii.

Materiale necesare
 Tavă medicală

 Medicația prescrisă de medic

 Ser dizolvant (soluția utilizată pentru diluție)

 Seringă sterilă

 Ace sterile (unul pentru încarcarea seringii cu solutție și altul pentru injectare,
de capacităţi adecvate cantităţii de medicament prescris)

 Garou

 Mănuși de unică folosință

 Tampoane dezinfectante

 Plasturi

 Recipiente pentru colectarea deșeurilor

Materiale necesare pentru injecția intravenoasă
Contraindicații
 refuzul pacientului

 alergii medicamentoase

 substanțe incompatibile (liposolubile, iritante)

Pentru efectuarea injecției intravenoase se evita zonele cu:

 arsuri
 eczeme
 infecții
 fracturi
 paralizii ale membrului respectiv
 fistule
 celulita
 tromboflebita.
Pregătirea pacientului
Pregătirea psihică
 Se confirmă identitatea pacientului
 Se explică tehnica injecției intravenoase și necesitatea acesteia

 Se obține consimțământul informat și colaborarea acestuia

Pregătirea fizică
 Se asigură intimitatea pacientului

 Se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie injectat, pentru

a-i fi cât mai comod (decubit dorsal, poziţie semişezândă)
 Se poziţionează pacientul dorsal cu membrul superior în extensie completă sau
în poziţie sezândă pe scaun, cu cotul în extensie și braţul sprijinit pe un suport
textile pe spătarul scaunului;

 Se verifică și se stabilește locul de elecție pentru injecție

Injecția intravenoasă – pași

Pașii executării injecției intravenoase sunt:

1. pregătirea pacientului

2. pregătirea materialelor
3. igiena asistentului medical

4. verificarea prescripției și a recomandărilor medicale

5. poziționarea pacientului

6. dezinfectarea locului de elecție

7. pregătirea soluției medicamentoase de administrat

8. aplicarea garoului

9. identificarea venei și dezinfectarea locului de elecție după palpare

10.introducerea acului

11.injectarea soluției

12.finalizarea tehnicii.
Tehnica 

Injectia intravenoasa – tehnica

1. Verificarea
se verifică recomandarea medicală

se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, data de expirare a

sterilității
2. Pregătirea asistentului medical
asistenta se spală pe mâini și se dezinfectează

îmbracă mănușile de unică folosință

3. Pregătirea soluțiilor de administrat
aspiră în seringă fiola cu soluție medicamentoasă sau dizolvă flaconul

înlocuiește acul pe care l-a folosit la încărcarea seringii cu alt ac capișonat și

elimină aerul menținând seringa în poziție vertical

4. Stabilirea și pregătirea locului puncției

-selectează o venă accesibilă

-se aplică garoul deasupra locului de puncționare la 7-8 cm pentru realizarea

stazei venoase

-se dezinfectează locul puncției prin mișcări circulare din interior spre exterior
și se așteaptă 30 sec pentru exercitarea efectului antiseptic

-se identifică în regiunea antebrațului vena aleasă pentru injectarea

intravenoasă prin palpare

-dacă venele nu sunt vizibile se poate recurge la diverse manevre care

favorizează evidențierea acestora prin venodilataţie: mișcări repetate de
închidere-deschidere a pumnului, aplicare locală de comprese calde,
introducerea mâinii în apă caldă, poziționarea declivă a mâinii

-după palpare, se dezinfectează din nou locul puncției prin mișcări circulare
din interior spre exterior
5. Puncționarea venei
se puncționează vena cu acul în unghi de 25-30 grade, cu bizoul acului în sus

6. Verificarea poziției acului

se verifică poziția acului prin aspirare; se aspiră în seringă, iar prezența
sângelui indică prezența acului 
7. Injectarea soluției medicamentoase
se îndepărtează garoul și se injectează lent soluția în venă, observând reacțiile
pacientului

8. Extragerea acului
se extrage rapid acul din venă

9. Finalizarea tehnicii
se presează locul injecției cu o compresă sterilă timp de 3 minute, fără a îndoi
brațul

se supraveghează în continuare starea bolnavului, întrucât efectele

administrării de medicamente pe cale intravenoasă sunt imediate

Reorganizarea locului de muncă

 Colectaţi materialele folosite în containere speciale, conform PU

 Acul se aruncă necapişonat

 Spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor

 Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire: nume, prenumele asistentei care

a efectuat injecția, data şi ora administrării; tipul soluţiei administrate, doza.

Evaluarea tehnicii
Rezultate aşteptate/dorite ale injecției intravenoase:

 medicamentul este injectat lent

 vena este corect puncţionată

 pacientul prezintă un răspuns terapeutic la medicamentul administrat în acest

scop

 pacientul nu dezvoltă reacţii de sensibilizare la medicamentul injectat în scop

explorator

 locul puncționării nu prezintă efecte secundare

Observatii
 nu se administrează medicamentul cu același ac cu care s-a aspirat din fiolă sau
flacon;
 nu se recomandă încărcarea seringii fără ac prin introducerea directă a
amboului în fiolă, deoarece este compromisă sterilitatea;

 vena are nevoie pentru refacere de un repaus de cel puţin 24h ,de aceea nu se
vor repeta injecţiile în aceeaşi venă la intervale scurte;

 daca s-au revărsat în ţesutul perivenos, soluţiile hipertone, se va interveni

pentru a se evita necrozarea ţesuturilor;

 abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat doar în

cazuri de urgentă majoră pentru a evita complicaţiile tromboembolice;

 abordul venos profund este realizat de către medici în condiţii tip protocol-

operator (vena femurala, jugulara, subclaviculara);
 e interzis a se puncţiona vena din nou după formarea unui hematom.
Accidente / Incidente
 durere  
 amețeală, lipotimie
 valuri de căldură  (se injectează soluția lent și se comunică cu pacientul);
 alergie la substanță, soc anafilactic. Pune viața în pericol a pacientului. Trebuie
să se intervină de urgență (se anunţă medicul și se intervine de urgenţă
conform protocolului: se întrerupe administrarea medicamentului, se păstrează
acul în venă, se schimbă seringa şi se administrează medicaţia de urgenţă ex:
Adrenalină, Hemisuccinat de hidrocortizon sau Metilprednisolon).
 embolie gazoasă prin introducerea accidentală de aer în vena (! poate duce la
moartea pacientului)
 hematom prin străpungerea, perforarea venei sau retragerea acului fără
îndepărtarea garoului (se aplică comprese umede reci);
 tumefierea țesutului prin revărsarea substanței în afara venei
 traumatismele venoase repetate ca urmare a utilizării frecvente a aceleiaşi vene

 flebalgia prin injectarea rapidă a substanței sau din cauza efectului iritativ

resimțit prin durere vie
 paraliza nervului median – rezultatul injectarii paravenoase a substanțelor cu
acțiune neurolitică
 puncționarea sau injectarea unei artere – se produce necroza totală cu dureri
mari, albirea mâinii si degete cianotice. Puncționarea unei artere se datorează
unui defect de tehnică, iar accidentul este sugerat de apariţia în seringă a
sângelui arterial, de culoare mai deschisă decât cel venos. Se întrerupe
injectarea și se solicită ajutor de urgență.
 la administrarea injecţiilor intravenoase este posibilă producerea sincopei vaso-
vagale, de teamă; în cazul pacienţilor anxioşi, hipervagotoni.

 colaps (se anunță medicul și se intervine conform protocolului).

 BILETUL 25

1 PLAGILE,CLASIFICARE DUPA CIRCUMSTANTELE DE

PRODUCERE
Definitie-reprezinta leziuni produse de agentii vulneranti mecanici termici sau
chimici care actioneaza izolat sau asociat avand drept caracteristica unica prezenta
unei solutii in continuitate la niv.tegumentului.
-ACCIDENTALE prin caderi de circulatie casnice,de munca.
-INTENTIONATE-agresiuni,sinucideri
-IATROGENE-injectiile,punctiile,interventiile chirurgicale,examene endoscopice
CLASIFICARE DUPA ADANCIME
-rana superficiala(julitura)care intereseaza doar tegumentul
-DUPA ADANCIME
-fara leziuni osoase
-cu leziuni osoase(fracture deschise la nivelul cavitatii natural)pot fi-penetrante
leziunea intereseaza inversul seros dar ag. Traumatic patrunde in cavitatea
respectiva,dar nu intereseaza nici-un organ
-nepenetrante-plaga nu depaseste invelisul seros,adica ag.traumatic nu patrunde in
cavitatea naturala respective
-perforante-depaseste invelisul osos patrunde in cavitate,in schimb lezeaza visceral
(ficat,creier,plaman)
-DUPA NUMARUL DE LEZIUNI
-unice
-multiple
DUPA REGIUNEA ANATOMICA
-plagi ale craniului
-plagi ale membrelor
-plagi ale fetei
-plagi ale gatului
-plagi ale abdomenului
CLASIFICARE DUPA TIMPUL SCURT DE LA PRODUCERE
-plagi recente- sunte cele produse pana in 6h(se sutureaza)
-plagi vechi-dupa 6-h pt ca apar infectii(nu se sutureaza
2 PREGATIREA PACIENTULUI PENTRU RADIOGRAFIA
RENALA SIMPLA
Radiografia renala simpla: explorare radiologica fara substanta de contrast care
poate evidentia conturul si pozitia rinichilor, calculii renali, ureterali sau vezicali
radioopaci (care contin saruri de calciu)
Pregatirea materialelor necesare :carbune animal; ulei de ricin; materiale
necesare efectuarii unei clisme evacuatorii
Pregatirea psihicaa a pacientului :
-se anunta pacientul si i se explica importanla tehnicii pentru stabilirea
diagnosticului
- se explica pacientului tehnica investigatiei si regimul alimentar necesar pentru
reusita acesteia Pregatirea alimentara a pacientului : - cu 2-3 zile iinaintea
examinarii, pacientul va consuma un regim fara alimente care contin celuloza si
dau reziduuri multe (fructe, legume si zarzavaturi, paste fainoase, paine) si ape
gazoase
- in ziua precedenta examenului, pacientul va consuma un regim hidric (supe,
limonade, ceai, apa negazoaza)
- in seara precedenta, pacientul va consuma o cana cu ceai si paine prajita
- inaintea examenului pacientul nu mananca si nu consuma lichide. Dupa examen,
bolnavul poate consuma regimul sau obisnuit - in seara precedenta zilei de
radiografie, se administreaza doua linguri de ulei de ricin
 - in dimineata zilei examinarii, se efectueaza o clisma cu apa calda. Aerul din
tubul irigatorului trebuie complet evacuat pentru a nu fi introdus in colon. Inaintea
executarii radiografiei pacientul isi va goli vezica urinara (sau i se efectueaza un
sondaj) si se controleaza radioscopic daca mai exista aer in intestin.
Participarea la examen - pacientul este condos la serviciul de radiologie - va fi
ajutat sa se dezbrace si sa se aseze in decubit dorsal pe masa radiologica
Ingrijirea pacientului dupa tehnica - dupa efectuarea radiografiei, este ajutat sa
se imbrace, sa se
intoarca in salon, unde va fi instalat comod in pat
- se noteaza examenul in foaia de observatie
Pregatirea medicamentoasa a pacientului - cu doua zile inaintea examinarii, se
administreaza carbune animal si triferment cate doua tablete de 3 ori pe zi
 BILETUL 26
1 PANSAMENTUL
Definitie-Pansamentul reprezintă actul chirurgical prin care se aseptizează și se
protejează o plagă față de acțiunea agresivă a diversilor agenți, înlesnind o bună
cicatrizare.
 protejază plaga de factori nocivi (mecanici, termici, climaterici și infectioși
ai mediului înconjurator);
 asigură o bună absorție a secrețiilor, un repaus perfect al regiunii lezate;
 favorizează cicatrizarea.
CONDITIILE UNUI BUN PANSAMENT:
-Să fie făcut în condiții aseptice
- Se folosesc materiale de protectie și instrumente sterile;
-Se spala și se dezinfeccteaza mâinile, se îmbrăca mănusi sterile
Aseptizarea plăgii trebuie să se facă cu antiseptice pe bază de iod, apa oxigenată,
rivanol etc.
 Să fie absorbant
 Se asigura absorbția secrețiilor pentru a favoriza cicatrizarea, utilizând
comprese de tifon și vată hidrofilă pentru absorbția secrețiilor.
 Să fie protector
 Sa fie atraumatic 
-Se actioneaza cu blândețe, răbdare, la recomandarea medicului se administreaza
un calmant dacă trebuie;
- se Spala plaga prin turnare si absorbiti surplusul de lichid si secretiile prin
tamponare.
-Nu se fixeaza pansamentul prea strâns pentru a nu jena circulația și a nu produce
durere, dar suficient de strâns pentru a fi menținut fix.
-Să fie schimbat la timp
-se verifica indicația medicală cu privire la schimbarea pansamentului
2 PREGATIREA PACIENTULUI PENTRU COLONSCOPIE
Colonoscopia este cea mai utilă investigație pentru evaluarea patologiei
colorectale. În acest context, pentru a permite medicului evaluarea cu
acuratețe și în întregime a mucoasei colonice este necesară o foarte bună
curățire a interiorului intestinului.
Examinarea pacientului durează în medie 30 minute.
Înainte cu 5 zile de examinare:
Se intrerupe administrarea a orice medicament anticoagulant (medicament de
subțiere a sângelui, aflat de obicei în tratamentul cronic al pacienților care au
suferit de infarct miocardic, accident vascular cerebral, fibrilație atrială sau
tromboze venoase)
Înainte cu 3 zile de examinare:
Se intrerupe consumul de medicamente antiinflamatorii: Aspirina, Ibuprofen,
Diclofenac, Naproxen, Indometacin, a preparatelor medicale cu fier sau bismut,
cărbune medicinal și consumați Paracetamol pentru controlul durerii.
Nu se consuma alcool , vitamina E.
Diabeticii - vor consuma medicamente antidiabetice/insulină, adaptate doar la
micul dejun !!!
Dieta: Cu o zi înainte de colonoscopie este ideal de a nu mânca nimic și de a
consuma numai lichide (in orice cantitate doriți). Se poate servi un mic dejun
constând in alimente ce nu conțin fibre vegetale (carne, brânză, iaurt, ouă,
înghețată, ceai, cafea, paste, pâine albă, carne de pui, crenvuști fără coaja, brânză,
lactate, miere, biscuiți, icre de pește, cremă de brânză, unt, mezeluri de pui fără
coaja). Ulterior vei consuma numai lichide (apă, ceai, sucuri, zeamă de compot,
supe strecurate).
Reacții adverse ale pregătirii pentru colonoscopie:
Frecvent se întâlnesc o serie de efecte adverse ușoare precum: greața, balonările
abdominale și borborismele. Toate aceste nu impun întrerupea pregătirii daca sunt
tolerate de către pacient.
Efecte adverse mai severe și mai rare sunt legate de deshidratare (ceea ce impune
consumul generos de lichide clare) și constau în cefalee, vertij, lipotimie. Apariția
lor impune consultarea de urgență a medicului curant. În timpul colonoscopiei se
va insufla aer pentru destinderea pereților colonului, ceea ce poate crea o senzație
de disconfort, balonare și crampe.
 BILETUL 27

1 PANSAMENTUL
Definitie
Pansamentul reprezintă actul chirurgical prin care se aseptizează și se protejează o
plagă față de acțiunea agresivă a diversilor agenți, înlesnind o bună cicatrizare
Tipuri de pansamente:
1. Pansamentul protector pentru plăgi care nu secretă, nu prezintă tub de dren
(plaga operatorie, locul unei injecții sau puncții, locul unde este montat un cateter
venos) pentru a realiza protecția față de mediul înconjurator.
2. Pansamentul absorbant pentru plagi drenate sau secretante cu un strat de
comprese și un strat de vată.
3. Pansamentul ocluziv pentru plăgi însoțite de leziuni osoase peste care se
aplica aparatul gipsat pentru imobilizare.
4. Pansamentul compresiv pentru plăgi sângerande în scop hemostatic, pentru
imobilizarea unei articulatii in caz de entorsa sau pentru reducerea unei cavitati
superficiale după puncționare.
5. Pansamentul umed are ca obiectiv diminuarea edemului inflamator,
contraindicate în plăgi care secretă.
2 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA
Definiţie:
Calea orală - este calea naturală de administrare a medicamentelor care se resorb
la nivelul mucoase digestive.
Forme de prezentare
Formă lichidă:
Soluţii – substanţe dizolvate în apă, alcool.
Mixturi – suspensii.
Infuzii – ceaiuri.
Decoct – soluţii extractive obţinute prin fierbere.
Tincturi – soluţii extractive alcoolice.
Emulsii – amestec de două lichide.
Siropuri.
Formă solidă:
Tablete (comprimate).
Drajeuri – acoperite cu strat protector, colorat diferit, cu rol în mascarea gustului,
mirosului preparatului.
Granule ,Pulberi ,Capsule,
Contraindicaţiile administrării pe cale orală:
Medicamente inactivate de sucurile digestive.
Medicamente care nu trec bariera digestivă.
Când se doreşte efect rapid.
Refuz din partea bolnavului.
Au efect iritant digestiv. Intervenţii chirurgicale pe tub digestiv.
Lipsa reflexului de deglutiţie.
Evitarea sistemului venei porte.
Mod de administrare:
Cu pahare gradate sau căni.
Cu linguriţa sau cu lingura.
Cu pipeta sau cu picurător.
Medicamentele care se resorb la nivelul mucoasei bucale se administrează
sublingual (Nitroglicerin ndicaţii tehnice de administrare
Se folosesc materiale individuale pentru administrare.
Prafurile se aplică pe rădăcina limbii şi se înghit cu apă, ceai etc.
Granulele se administrează cu linguriţa.
Capsulele ajung nedizolvate în stomac.
Pentru bolnavii cu tulburări de deglutiţie medicamentele se administrează sfărmate
PREGĂTIREA PACIENTULUI:
1.PSIHICĂ:
– se informeaza pacientul asupra efectului, gustului medicamentului
–se informeaza pacientul asupra eventualelor efecte secundare (reacţii adverse)
– se asiguri paacientul de inofensivitatea procedurii
2.FIZICĂ:
– asiguraţi pacientului o poziţie comodă astfel încât să poată bea
– verificaţi dacă sunt respectate condiţiile de administrare (înainte, după masă )
EFECTUAREA PROCEDURII
– se aseaza materialele pe o tavă sau cărucior pentru tratament (măsuţă mobilă)
– se verifica prescripţia medicală : numele medicamentului, doza, modul de
administrare;
– se identifica fiecare medicament pe care-l primişte pacientul: eticheta, ambalajul.
– se pun dozele ce trebuie administrate într-un păhărel din material plastic
– verifica numărul salonului şi numele pacientului
– se duce tăviţa/măsuţa cu medicamentele în salon
– se explica pacientului ce medicament primeşte, acţiunea acestuia, dacă are gust
neplăcut
–se aşeza pacientul în poziţie şezând dacă nu e nici o contraindicaţie, sau o poziţie
comodă în care să bea lichidul în funcţie de starea acestuia
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI:
–se aşeza pacientul în poziţie comodă
– se asigura că pacientul exprimă stare de confort
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ:
– se plaseaza medicamentele rămase în locul de păstrare adecvat Pacientul are
reacţie alergică sau anafilactică:
se opreste administrarea
–se anunta medicul
–se pregăteste medicamente antihistaminice
Reacţia este severă:
–se anunta medicul
–se v aşeaza pacientul în decubil dorsal cu capul puţin ridicat
– se evalueazasemnele vitale la 10- 15′
– se urmăreste dacă prezintă hipotensiune sau are dificultate în respiraţie
– dacă are dificultăţi respiratorii se administreaza O2 pe mască, 6l/min
– se pregăteste o trusă de urgenţă,la îndemână
– se asigura că sunt îndeplinite condiţiile de păstrare
– se spăla mâinile
NOTAREA PROCEDURII:
data, ora, medicamentul, doza, şi reacţia pacientului refuzul pacientului
 BILETUL 28

1 ENTORSE
Definitie- este o leziune cauzata de ruperea unuia sau mai multor ligamente ale
unei articulatii in urma executarii bruste a unei miscari dincolo de limitele
fiziologice. Severitatea entorsei variaza de la un traumatism minor, care se vindeca
in cateva zile cu repaus, gheata si compresie, la o ruptura majora a unuia sau mai
multor ligamente ce necesita interventie chirurgicala pentru a repara ligamentele
rupte.
Entorsele apar cel mai frecvent la nivelul gleznei si al genunchilor si include
simptome precum:
Edem local, uneori insotita de modificarea culorii pielii;
 Durerea.
 Echimoze;
 Mișcare limitata in jurul articulatiei;
 Incapacitatea de a pune greutate pe articulatie sau de a o folosi in mod
normal.
Intensitatea durerii depinde de gradul de intindere sau rupere a ligamentului.
Instabilitatea intervine atunci cand ligamentul a fost rupt in totalitate sau s-a produs
o luxatie completa a articulatiei gleznei sau a incheieturii mainii. Intensitatea fortei
la care este supusa glezna determina gradul de entorsa a acesteia.
O entorsa usoara este o entorsa de gradul 1, entorsa medie este de gradul 2, iar cea
severa este de gradul 3.
TRATAMENT:
Tratamentul difera in functie de severitate entorsei. Daca este o leziune minora a
tesuturilor moi, nu trebuie decat protectie, repaus, gheata, compresie, ridicarea
membrului afectat (brat/picior).
Odihna. Se evita activitatile care provoaca durere, umflare sau disconfort. Dar nu
evitati toate activitatile fizice;
Gheata. Se aplica imediat gheata, un pachet de gheata sau o baie subtire de gheata
si apa timp de 15 pana la 20 de minute de fiecare data si se repeta la doua-trei ore
pentru primele zile dupa ranire;
Comprimare. Pentru a ajuta la oprirea umflaturii, se comprima zona cu un bandaj
elastic pana cand umflarea se opreste. Nu se infasoara i prea mult deoarece se
poate impiedica circulatia. Se Slabeste invelisul daca durerea creste, zona devine
amortita sau apare umflarea sub zona invelita
Se eleveaza zona ranita peste nivelul inimii, in special noaptea, ceea ce permite
gravitatiei sa ajute la reducerea umflaturii.
Dupa primele doua zile,se incepe usor sa se foloseasca zona ranita. Ar trebui sa se
observe o imbunatatire treptata si progresiva a capacitatii articulatiei de a va
sprijini greutatea sau capacitatea de a va deplasa fara durere. Recuperarea de la
entorse poate dura zile la luni.
Tratament medicamentos contra entorselor implica utilizarea analgezicelor si
unguente antiinflamatoare pentru ameliorarea durerii insotite de tumefiere.
Tratament chirurgical adresat entorselor se impune doar in cazurile grave de
entorse si este necesar pentru a repara ligamentele rupte si detasate de os. Medicul
poate alege, de asemenea, sa imobilizeze zona articulatiei cu entorsa intr-un aparat
gipsat sau in atele. De asemenea , medicul poate recomanda un program de terapie
fizica si un set de exercitii fizice de intarire a musculaturii din vecinatatea
articulatiei cu entorsa.

2 MASURAREA NOTAREA TENSIUNII ARTERIALE

Tensiunea arteriala – presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor
arteriali.
Factorii determinanti: debitul cardiac, forta de contractie a inimii, elasticitatea si
calibrul vaselor, vascozitatea sangelui.
Tensiunea arteriala:
- sistolica (tensiune arteriala maxima) = 140 mm Hg – forta de contractie a
inimii va fi mai mare in sistola;
- diastolica (tensiune arteriala minima) = 80 mm Hg – forta de contractie a
inimii va fi mai mica in diastola.
Tensiunea diferentiala (de importanta diagnostica) - diferenta dintre T.A.
maxima si T.A. minima.
Valorile tensiunii arteriale variaza in functie de: tonusul neurovegetativ,
starea glandelor endocrine, starea vaselor, volumul sangelui circulant si al
urinei.
Scop: descoperirea modificarilor morfofunctionale ale inimii si vaselor.
Materiale necesare: 
-tava de instrumente medicale
- tensiometru cu mercur (Riva-Rocci) sau sfigmomanometru;
- stetoscop biauricular; creion, pix, stilou (cu culoare albastra) - Adunarea si
transportul materialelor necesare la locul examenului.
- Verificarea starii de functionare a instrumentelor si aparatelor.
  Pregatirea bolnavului (psihica, fizica):
- Bolnavul este informat asupra scopului investigatiei.
- Se explica masurile necesare pentru o masurare corecta: 15 minute repaus inainte
de masurare; efectuarea masurarii se face dupa cel putin 3 ore de la servirea mesei.
- Spalarea mainilor.
- foaie de temperatura; tampon de vata cu alcool.
Etape de executie:
Pregatirea - Se asaza manometrul (cel cu mercur) pe noptiera, intr-o pozitie fara
vizibilitate pentru bolnav.
- Se aplica strans manseta pe bratul sprijinit si in extensie.
- Se fixeaza cu mana stanga membrana stetoscopului pe artera humerala, sub
marginea inferioara a mansetei si olivele in urechi.
- Cu mana dreapta se pompeaza aer in manseta pneumatica cu para de cauciuc,
pana la disparitia zgomotelor pulsatile.
- Privind manometrul, se decomprima progresiv aerul din manseta cu ajutorul
ventilului pompei de aer, pana cand se aude zgomotul pulsului si se observa
gradatia din momentul dat de zgomotul trecerii primei unde pulsatile.
- Se memoreaza valoarea tensionala – tensiunea maxima – indicata de manometru.
- Se continua decomprimarea, ascultand zgomotele pulsului si urmarind gradatiile
manometrului pana la disparitia ultimei unde pulsatile.
- Se memoreaza a doua valoare tensionala – tensiunea minima – indicata de
manometru.
- Se indeparteaza manseta de pe brat. Reorganizarea locului de munca:
- Se asaza tensiometrul si stetoscopul pe tava medicala.
- Se asaza bolnavul in pozitie comoda.
- Spalarea mainilor.
- Se dezinfecteaza membrana stetoscopului cu tampoane de vata cu alcool.
- Se asaza aparatul in dulapul pentru instrumente si materiale medicale.
 Notarea cifrica:
- In carnetul propriu se noteaza cifric valorile tensiunii masurate, numele si
prenumele bolnavului, salonul, data.
  Notarea grafica:
- Se noteaza grafic in foaia de temperatura cu culoare albastra (creion, pix, stilou),
hasurat.
- Se socoteste pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura o unitate coloana
de Hg. Deasupra liniei groase se noteaza tensiunea arteriala maxima, iar tensiunea
arteriala minima dedesubt.
Interpretarea rezultatelor:
- Valorile normale si patologice ale T.A. in functie de varsta
 BILETUL 29

1 LUXATIA
Definitie-  reprezintă pierderea permanentă a contactului articular între două
extremităţi osoase ca urmare a deplasărilor acestora, survenite în urma unui
traumatism osteo – articular
FORME CLINICE/SIMPTOME:
-forme clinice-1)luxatii complete sau incomplete
2)luxatii recente sau vechi
3)luxatii recidivante
Simptome:
-durerea –extrem de vie este determinate de excitatiile puternice care pornesc din
terminatiile nervoase existente in capsula si ligamentele intinse sau rupte
-impotenta functionala-cele 2 capete articulare numai sunt in pozitie
normal ,miscarile specific nu se mai pot efectua
-deformarea regiunii-relieful normal al regiunii articulare se schimba din cauza
pozitiei diferite a extremitatilor osoase
-atitudinea vicioasa-modificarile de pozitie ale capetelor articulare fac ca
segmental respective al corpului sa ia sis a se mentina intr-o pozitie anormala asa
numita atitudine vicioasa
-echimoza si hematom
-hematoza,hidrartroza-prezenta de lichid sangvinolent sau clar in articulatie,in
cantitate mai mare sau mai mica
-compresiunile vasculare sau nervoase-simptom sau complicatie destul dee
grava.
-examenul radiografic-arata pozitia in care se gasesc segmentele luxate.
TRATAMENT :
-Primul ajutor este reprezentat de calmarea durerii, imobilizarea membrului într-o
poziţie antalgică (bandaj, eşarfă, cearşaf) şi eventual reducerea unor luxaţii. Unele
luxaţii scapulo – humerale, luxaţiile de mandibulă şi de police pot fi reduse de
către medicul generalist dacă sunt excluse cu siguranţă asocierile unor fracturi.
După acordarea primului ajutor, pacientul trebuie transportat urgent într-un
serviciu specializat de ortopedie – traumatologie.
 - Reducerea ortopedică se face în condiţii de anestezie, care asigură analgezia şi
relaxarea musculară. Reducerea se face în principiu prin imprimarea extremităţii
luxate a unei mişcări inverse faţă de cea prin care s-a produs luxaţia. Prin reducere
se aduc din nou în contact anatomic suprafeţele articulare.
-Dacă nu se reuşeşte reducerea ortopedică, se recurge la reducerea chirurgicală, pe
cale operatorie. Ea este necesară de obicei în luxaţiile vechi, fixate, ireductibile.
Îndiferent pe ce cale se realizează reducerea este necesară imobilizarea articulaţiei.
După suprimarea imobilizării începe terapia de recuperare funcţională.
2 MASURAREA,NOTAREA PULSULUI
Definitie:
Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor pe un plan dur si este sincronă cu
sistola ventriculară. Scopul este de evaluare a funcției cardiovasculare.
Frecvența normală a pulsului arterial la adult este de 60-80 bătai pe minut.
Prin măsurarea pulsului se apreciază:
Ritmul
Amplitudinea
Frecvența
Celeritatea
Loc de măsurare
Orice arteră accesibilă palparii și care poate fi comprimată pe un plan dur Artera
temporală superficială la copil
Artera carotidă
Regiunea apicală
Artera humerală
Artera radială (cea mai des folosita
Artera femurală
Artera din regiunea poplitee
Artera pedioasă
Artera tibială
Materiale necesare:
Ceas cu secundar
Foaie de temperatură și pix roșu
Pregătirea pacientului:
Se asigură repaus fizic și psihic 10-15 minute
Se explică tehnica și se obține consimțământul
Se reperează artera pentru măsurare
Tehnica:
Se fixează degetul index mediu și inelar pe traiectul arterei
Se exercită o ușoară presiune până când se simt pulsațiile
Se masoară pulsațiile timp de un minut, ghidându-ne dupa ceas
 BILETUL 30

1 ARSURA
Definitie- este o leziune traumatică tisulară însoțită de reacții sistemice nervoase,
vasculare, metabolice și umorale, produsă de agenți termici, chimici, sau mixti.
Pentru a calcula gravitatea unei arsuri se iau in calcul :
-suprafata arsa
-profunzimea
-radiatiile
-flama electrica
SUPRAFATA ARSURII-se calculeaza in procente
-cap-gat-9 %
-fiecare memru superior-9%
-fiecare membru inferior-18%
-trunchi anterior -18%
-trunchi posterior -18%
-organe genitale si perineu-1%
-Suprafata arsa de 5% antreneaza toate organelle
-suprafata arsa de 15%da soc
-suprafata arsa peste 30% prognosticul este rezervat
-suprafta arsa peste 60% este letal
PROFUNZIMEA ARSURII
-Gradul I-sunt distruse celulele superficiale ale epidermului apare un
eritem,edem,caldura locala usturime
-Gradul II-sunt distruse straturile epidermice dar memb.bazala ramane intacta mai
apare flictena(basica)este transparenta contine plasma ,intalnim soc hipovolemic si
traumatic,raman cicatrici vicioase
-Gradul III-intereseaza tot epidermal si un strat din derm,vasele de sange situate
in derm,apare flictena serosangvinolenta,apare soc,IRA(insuf renala acuta)subst
toxice din arsura intoxica ficatul,rinichii nu se mai elimina si da
insuficienta,cicatrici dureroase,cheloide
-Gradul IV-intereseaza epidermal,dermul,muschii,tendoane ,vase,oase,iar cand
este de la smoala,current =carbonizari,soc imediat
Plasmoragia nu se mai produce pentru ca vasele de sange au fost
carbonizate.Vindecare prin cicatrici dureroase,cheloide,ivaliditati agravante.

2 MASURAREA,NOTAREA RESPIRATIEI
Respirația reprezintă funcția organismului prin care se aduce aportul de
oxigen necesar proceselor vitale, în paralel cu eliminarea dioxidului de
carbon.
Măsurarea respirației poate fi un indiciu pentru stabilirea diagnosticului,
urmărirea evoluției bolii, prevenirea sau identificarea complicațiilor, dar și
prognosticul bolii.
Respirația normală, sau eupneea, se desfășoară fără efort, silențios, cu mișcări
toracice simetrice, ritmice, puțin vizibile.
Masurarea respirației –
Scop:Evaluarea funcției respiratorii;
Monitorizarea efectelor bolii, traumatismului sau stresului asupra sistemului
Recunoașterea complicațiilor
Aprecierea evoluției bolii
Prognosticul bolii
Evaluarea răspunsului pacientului la medicația sau tratamentele care afectează
sistemul respirator. Valori normale respirații/minut
Frecvența respiratorie variază în funcție de vârstă, sex, poziție, temperatura
mediului ambiant, starea de veghe sau de somn, efort fizic.
Numărul de respirații normale la adult este în medie de 16-18 respirații pe minut.
Numărul de respirații la nou-născut este de 30-50 respirații pe minut.
Numărul de respirații la un copil cu vârsta de 6 luni este de 25-40 respirații pe
minut.
Numărul de respirații la un copil de 2 ani este de 25-35 respirații pe minut.
Numărul de respirații la un copil cu vârsta de 6 ani este de 18-25 respirații pe
minut.
Numărul de respirații la un copil cu vârsta de 10 ani este de 17-23 respirații pe
minut
Numărul de respirații la femeie este de 16-20 respirații pe minut.
Numărul de respirații la bărbat este de 14-18 respirații pe minut.
Numărul de respirații la un vârstnic ( 65 de ani) este de 12-28 respirații pe minu
Numărul de respirații la un vârstnic (≥  80 de ani) este de 10-30 respirații pe minut
Tipuri de respirație:
Respirație costal superioară – întâlnit la femei prin ridicarea părții superioare
a cutiei toracice
Respirație costal inferioară – întâlnit la bărbați prin mărirea diametrului
lateral al cutiei toracice
Respirație abdominală – prin mărirea diametrului vertical al cutiei toracice,
întâlnită la copii și vârstnici.

Loc de măsurarea a respirației

Suprafața toracelui
Elemente care se pot aprecia prin tehnica de măsurare:
-tipul de respirație,
-amplitudinea mișcărilor respiratorii,
-frecvența,
-ritmul respirator,
-simetria expansiunii toracice,
-tusea,
-expectorația,
-dispneea ,
-durerea toracică,
Materiale necesare :
Pentru măsurarea respirației avem nevoie de:
-Ceas cu secundar, de mână sau cronometru
-Pix verde/ albastru
-Foaie de temperatură.
-Tehnica
-Tehnica pentru măsurarea respirației:
-Poziția pacientului este decubit dorsal,
Se poate efectua și în timp ce pacientul doarme
Asistenta plasează mâna cu fața palmară pe suprafața toracelui
Se măsoară inspirațiile timp de 1 minut,se mai poate masura sit imp de 30 secune
inmultit cu 2 Reprezentarea grafică a respirației
Se noteaza grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare verde aşezat
direct pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru dimineaţă (D) sau
seară (S);
Se Socoteste câte o respiraţie pentru fiecare linie orizontală din F.T.
Se obtine curba respiraţiei prin unirea punctului iniţial cu celelalte valori ale
măsurătorilor efectuate ulterior.