SPĂLĂTURA GASTRICĂ

DEFINIȚIE: Prin spălătură gastrică se înţelege evacuarea conţinutului stomacal şi curățarea mucoasei
de exsudate şi substanțe străine.

SCOP: Terapeutic în vederea evacuării

Conținutului stomacal toxic. Este contraindicat în cazul intoxicațiilor cu substanțe caustice, în cazul
varicelor esofagiene, cancer gastric şi hepatite cronice.

MATERIALE NECESARE:

De protecţie:

➤ Paravan;

➤ Muşama şi aleza;

2sorturi din plastic sau cauciuc;

➤ 2 prosoape;

Materiale sterile:

Sonda gastrică FAUCHER;

Mănuşi sterile;

2 seringi de 20ml;
Trusa cu instrumentar steril (pense hemostatice);

Materiale nesterile:

Un vas cu capacitate de 5L ce conţine apă la temperatura de 25-26°C;

Lighean pentru colectarea lichidului de spălătură

2 tăviţe renale

Pâlnie

2 pahare (unul pentru umectarea sodei şi unul pentru proteza bolnavului)

1 pahar cu apă aromată pentru clătirea gurii bolnavului.

TEHNICA: Materialele au fost pregătite pe măsuța protejată de un câmp steril şi transportate la patul
bolnavului. Bolnavul este pregătit psihic: Se anunţă să nu mănânce

În dimineaţa efectuării tehnicii. I se explică importanța tehnicii cât şi colaborarea

Pregătirea fizică: bolnavul este aşezat în poziția șezând la marginea patului sau pe un scaun. Este
îmbrăcat cu şortul de cauciuc şi protejat în jurul gâtului cu un prosop. Se îndepărtează proteza
dentară (după caz) şi i se oferă bolnavului tăvița renală, este rugat să şi-o susţină sub bărbie pentru
captarea salivei.

Asistentă medicală se spală pe mâini cu apă şi săpun, îmbracă șorțul de cauciuc, protejează patul cu
muşama și aleza, apoi îmbracă mănuşile steril și umectează sonda deasupra tăviței renale.

Se aşează în dreptul bolnavului şi fixează capul între brațul şi toracele, apoi roagă

Bolnavul să deschidă gura și să respire adânc, introduce capătul proximal al sondei în

Dreptul peretelui posterior al faringelui, cât mai aproape de rădăcina limbii, rugând
Bolnavul să înghită, iar prin actul de deglutiție, sonda pătrunde în esofag şi apoi prin

Mişcări blânde aceasta este împinsă în stomac.

Când gradația de 40-50 cm a ajuns la nivelul arcadei dentare e semn că sonda a ajuns în stomac.
Verificăm cu ajutorul seringii dacă sonda se află în stomac, aspirând. După ce s-a verificat poziția
sondei, atașăm la capătul distal pâlnia, (după ce în prealabil seringa a fost îndepărtată, iar capătul
dispal al sondei a fost comprimat cu mâna dreaptă sau cu o pensă hemostatică) și se aduce la nivelul
toracelui bolnavului.

Se va verifica temperatura lichidului de spălătură, după care se va umple pâlnia. Se ridică pâlnia
deasupra capului bolnavului, iar înainte să se golească lichidul din pâlnie, se coboară la nivelul
toracelui bolnavului şi se răstoarnă în lighean. Se repetă tehnica până lichidul de spălătură este curat,
fără resturi alimentare sau substante străine (principiul sifonajului).

Se îndepărtează pâlnia de la capătul distal al sondei şi se pensează, după care se va extrage cu atenție
folosind aceleaşi metode ca la introducerea acesteia numai că în sens invers (comprim capătul distal
pentru a împiedica scurgerea conținutului stomacal în faringe de unde ar putea fi aspirat de bolnav şi
ar provoca bronhopneumonie de aspirație), când a ajuns în gura bolnavului, cu mişcări blânde şi
rapide se va îndepărta.

I se oferă bolnavului un pahar cu apă pentru a-şi clăti gura, se şterg mucozitățile de pe faţă şi bărbie, i
se oferă bolnavului un confort termic şi fizic, se îndepărtează materialele folosite şi se trece la
reorganizarea locului de muncă.

Produsul este pregătit pentru examenul de laborator, iar un eșantion se va păstra pt

Examinarea de către medic. Obs! Sonda poate ajunge accidental în laringe şi apare reflexul (accesul)
de tuse, hiperemia feței (înroşirea feţei) apoi cianozarea – se retrage sonda. Se pot produce

Bronhopneumonii de aspirații.