Tubaje (sondaje) si spalaturi

digestive
Semiologie chirurgicala MG an 3
Dr. Danila Marius
 Prin sondaj se înţelege introducerea unei sonde sau tub de
cauciuc, metal sau material plastic într-o cavitate naturală a
organismului în scop explorator sau terapeutic.
• Acest tub se numeşte sondă.

Scop:
• evacuarea conţinutului
• recoltarea produsului
• urmărirea cantităţii extrase
• felul produsului
• introducerea de substanţe de contrast, alimentare, medicamentoase,
soluţii antiseptice etc.
 !!!
• Atât pentru sondaje cât şi pentru spălături se
va efectua pregătirea psihică a bolnavului, i se
va explica scopul şi necesitatea manoperei, cât
şi beneficiul adus prin această manoperă
 Tubajul(sondajul) si spalatura gastrica
Sondajul gastric reprezinta introducerea unei sonde gastrice(Faucher sau Einhorn) prin
orificiul nazal sau bucal in stomac.
Scopul sondajului gastric este:
• explorator
• terapeutic

sonda Faucher
Sonda transparenta, cu linie radioopaca si 4 ochi laterali
la capatul proximal, gradata la fiecare centimetru
de la 15-75 cm –capatul proximal este moale
pentru a nu produce leziunea mocoasei.
 SCOP
Explorator
•recoltarea conţinutului stomacal în vederea evaluării funcţiei
chimice şi secretorii (chimismul gastric)
•pentru studierea funcţiei evacuatoare a stomacului
Terapeutic
•evacuarea conţinutului stomacal toxic
•curăţirea mucoasei de exsudate şi substanţe străine depuse
•hidratarea şi alimentarea bolnavului
• introducerea unor substanţe medicamentoase
 Tubajul gastric si duodenal
• Reprezintă o metodă de explorare a secreţiei gastrice sau bilio-pancreatice cu ajutorul unei sonde (Einhorn) introdusă
în cavitatea gastrică sau duodenală.
• Observaţie: dacă scopul introducerii sondei în stomac (sau duoden) este doar evacua-tor, manevra este denumită
aspiraţie gastrică (sau duodenală

Indicatii

• suspiciunea clinică de boală ulceroasă la care examenul radiologic sau endoscopic este negativ;
• - sindromul Zollinger-Ellison;
• - suspiciunea unui ulcer al gurii de anastomoză (postoperator);
• - gastrita atrofică;
• - suspiciunea unui cancer gastric
Contraindicaţii:
• - gastrita corozivă;
• - HDS (hemoragii digestive superioare);
• - boli cardio-pulmonare decompensate, HTA, cardiopatia ischemică;
• - ciroză hepatică decompensată - varice esofagiene;
• - astm bronşic, stări alergice;
• - bolnavi denutriţi, stare generală gravă.
 Materiale necesaer

• - sonda Einhorn, confecţionată din cauciuc, cu o lungime de 1,5 m,

prezentând mar-caje la 50 cm şi 75 cm de capătul proximal (care
prezintă distanţa dintre arcada dentară superioară şi stomac, respectiv
duoden), la capătul proximal se află o olivă metalică perforată care
poate fi reperată radiologic (pentru a i se putea preciza to-pografia);
• - două seringi de 10 şi 20 ml;
• - un stativ cu eprubete sterile (pentru examen bacteriologic);
• - un stativ cu eprubete nesterile pentru recoltarea secreţiilor digestive;
• - substanţe medicamentoase pentru efectuarea testelor farmacologice
propuse (stimu-larea secreţiilor sau deschiderea sfincterelor): insulină,
histamină, sulfat de magne-ziu, novocaină 1%, ser fiziologic călduţ - 37
C).
Tubajul în scop explorator se efectuează pentru recoltarea
sucului gastric, investigarea funcţiei evacuatorii a stomacului
şi pentru determinarea chimismului gastric. Se va face la
bolnavii conştienţi, dar şi la bolnavii inconştienţi care sunt în
comă.

După ce s-a extras conţinutul stomacal se fac diferite investigaţii:

• examenul citologic al conţinutului gastric
• examenul macroscopic al conţinutului gastric
• examenul microscopic
• aspectul conţinutului gastric, miros, culoare, cantitate,
conţinutul ingerat de bolnav
• După evacuarea stomacului se pot efectua spălături gastrice (intoxicaţii,
hemoragii, etc.).
• Tubajul gastric cu scop terapeutic se însoţeşte întotdeauna de spălătura
gastrică. După ce s-a extras conţinutul stomacal se curăţă mucoasa
gastrică de substanţele străine, exudate, etc. Aceasta se face în
intoxicaţiile cu substanţe toxice, alimentare, în procese fermentative
intrastomacale din staza gastrică şi în pregătirea pentru intervenţii
chirurgicale sau fibroscopie.

• NB--- Nu se efectuează această manoperă la bolnavii critici în special la

bolnavii cardiovasculari, insuficienţe respiratorii decompensate, bolnavi
psihici agitaţi sau în intoxicaţii cu substanţe caustice (se poate perfora
mucoasa gastrică), la bolnavi cu varice esofagiene deoarece provoacă
hemoragii prin ruptură de vase esofagiene.
 Materiale necesare pentru tubajul gastric
• Sonda Faucher: este confecţionată din cauciuc semirigid cu dimensiuni 1,5m şi
grosime 10-12mm, închis la un capăt şi rotund. Partea rotunjită prezintă două orificii
laterale. Partea distală este lărgită în scop de a se putea adapta la ea o pâlnie pentru
spălături sau alimentaţie. La o distanţă de 40, 45, 50 cm de vârful rotunjit şi închis se
găsesc marcaje cu tuş negru pentru a se putea orienta distanţa până unde este
introdusă sonda. Când acest marcaj este la nivelul arcadei dentare sonda este în
stomac. Marcajul de 40- 50 este distanţa medie dintre centrul stomacului şi arcada
dentară.
• Sonda Leube este o sondă de cauciuc mai moale, de 75 cm cu lărgime de 8mm. La fel
o extremitate este rotunjită şi are 3-4 orificii laterale, iar celălalt capăt se prelungeşte
cu o porţiune de tub de sticlă continuat cu un tub de cauciuc. Pe această porţiune de
sticlă se poate vizualiza conţinutul şi direcţia conţinutului din cavitatea stomacală.
• Sonde din material plastic sunt sondele Levin, Ventral, Salem etc. Ele au calitatea că
sunt transparent, moi şi sunt de unică folosinţă.
• Sonda Einhorn – este cea ma folosită sondă şi este confecţionată din material plastic.
 Pregatire pacient
psihic:
• se informează pacientul şi i se explică necesitatea tehnicii
• Se obţine consimţământul şi colaborarea
• Se asigura intimitatea este rugat să respecte indicaţiile date în timpul sondajului
fizic:
• pacientul nu va mânca în dimineaţa efectuării examenului,nu fumeaza
• se aşează pacientul pe un scaun cu spetează, cu spatele cât mai drept; poziţie şezândă
sau semişezândă
• se protejează cu şorţul de material plastic
• i se îndepărtează proteza dentară (când este cazul) şi se aşează într-un pahar cu apă;
• se aşează tăviţa renală sub bărbia pacientului pentru a capta saliva ce se scurge din
cavitatea bucală
• este solicitat să menţină tăviţa în această poziţie
• daca se introduce endonazal -pacientul işi sufla nasul sau curăţa nasul dacă este
necesar
 Introducerea sondei pe gura

• Se masoara sonda de la arcadadentara pana la apendicele xifoifd

• se aşează în dreapta bolnavului şi îifixează capul cu mâna
stângă, ţinându-l între mână şi torace
• prinde cu mâna dreapta extremitatearotunjită a sondei ca pe
un creion
• cere pacientului să deschidă larg gura,să respire adânc
şi introduce capătulsondei până la peretele posterior alfaringelui,
cât mai aproape de rădăcinalimbii, invitând bolnavul să înghită
• prin deglutiţie sonda pătrunde înesofag şi este împinsă foarte
atent sprestomac (la marcajul 45-50 cm citit laarcada dentară
 Efectuarea sondajului nazogastric
• Se măsura distanţa dintre lobul urechii şi vâful nasului şi apoi de la vârful
nasului până la apendicele xifoid
• Se insemna locul celor două măsurători cu benzi subţiri de leucoplast
• Se lubrifiaza sau umezeste vârful sondei pentru a asigura înaintarea
• Se plaseaza o tăviţă renală sub bărbia pacientului - o menţină singur
• Se introduce sonda cu delicateţe prin nara selectată îndreptând-o spre
spate şi în jos înaintând încet până ajunge în faringe
• Avansaţi cu sonda rugând pacientul să înghită până ajunge la primul semn.
• Favorizaţi înghiţirea sondei dând pacientului cantităţi mici de apă cu paiul
(dacă este cazul)
• Supravegheaţi starea pacientului deoarece pot apare: cianoza, tulburări
respiratorii, situaţie în care sonda a ajuns în trahee
• Rugaţi pacientul să înghită încet până la al doilea semn
Poziţia sondei se controleaza prin una din următoarele metode:

• Se conecteaza o seringă la capătul liber al sondei şi se aspira conţinutul

stomacal
• Se conecteaza o seringă la capătul liber al sondei şi introduceţi 30 cm3 de aer
ascultând cu stetoscopul plasat pe epigastru, zgomotele produse de intrarea
aerului se introduce capătul liber al sondei într-un pahar cu apă-nu trebuie să
iasă bule de aer
• Se verifica radiologic dacă este cazul
• Se fixeaza sonda pe nas cu leucoplast astfel încât să nu împiedice vederea şi să
nu preseze nasul
• Se fixeaza eventual partea liberă a sondei având grijă să selase o buclă (de la
nas până la locul fixării) care să-i permită pacientului mişcarea lejeră a capului
• Se aseaza pacientul într-o poziţie comodă
 Spălătura gastrică
(lavajul gastric)

• Materiale necesare:
Sonde gastrice subţiri în funcţie de vîrsta copilului (de unică
folosinţă de plastic sau de cauctuc), pîlnie,spatule, depărtător
bucal, cană emailată, două şorţuri lungi de muşama, cearşaf,
tifon, lighean, vase sterile pentru recoltarea conţinutului
stomacal, apă fiartă de temperatura camerei, scaun rotativ,
mănuşi, substanţe dezinfectante şi perie.
 Tehnica executării
• Pentru procedură sunt nccesare două persoane.
• Porţiune asondei, ce urmează a o introduce în stomac este marcată printr-un semn, măsurînd
distanşa dintre rădăcina nasului şi ombilic.
• Copilul mic este ţinut în braţe în poziţie şezînd. Picioarele îi sint fixate între genunchii adultului.
Asistentul cu un braţ ţine mîinile copilului, cu altul îi sprijină capul de frunte. I se imbracă şorţul
de muşama. Dacă micuţul refuză să deschidă gura, vom apăsa cu degetele pe ambii obraji la
nivelul dinţilor, introducînd apoidepărtătorul bucal sau spatula învelită în tifon.
• Se pun mănuşile, îmbracă şorţul, unge capătul rotunjit al sondei cu glicerină sterilă, pe linia
mediană a limbii, după care este mişcat progresiv în esofag pînă la semnul marcat. Dacă tubul
nimereşte în căiler espiratorii şi copilul începe să tuşească, tubul este extras imediat, apoi, după
opauză, îl introducem din nou.
• Copilui mai mare este aşezat pe scaun, i se îmbracă şorţul şi i se cere să deschidă larg gura, să
respire adînc pe nas. Se introduce capătul rotunjit al sondei pînă la peretele posterior al
faringelui, şi i se spune bolnavului să inghită. Cu fiecare miscare de deglutiţie, tubul este
introdus foarte atent pană la semnul marcat.
• Dacă sonda pătrunde în stomac, la capătul extern se fixează palnia care e situată la nivelul
stomacului. Cînd palnia se umple cu apă, se ridică treptat pană deasupra capului copilului,
aşteptînd ca apa să coboare pînă la gatul palniei. Apoi, lăsăm palnia în jos cu 30-40 cm sub
nivelul epigastrului, ca lichidul din stomac să se adune în ea. Cind palnia s-a umplut, se goleşte
conţinutul ei prin răsturnarea în lighean. Pîlnia se umple din nou şi procedura se repetădc 5-6 ori
pînă cînd lichidul de spălătură evacuat devine absolut curat şi limpcde. Dacă sonda se obturează,
ea este deblocată prin insuflaţii cu aer.
• Pe parcursul procedurii este verificată cantitatea de lichid eliminată, care nu tebuie
să fie mai mică decit cantitatea introdusă.După finalizarea spălăturii, sonda este
extrasă cu o mişcare rapidă. Bolnavului i se dă un pahar de apă călduţă pentru a-şi
clăti gura. Se şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie, după care copilul se culcă în
pat. În caz de necesitate apele de spălătură se toarnă in vasul steril şi se expediază
la laborator spre cercetare.