Metodologia de investigare

epidemiologica a poluarii mediului si

actiunea asupra sanatatii populatiei

Conferentiar Dr. Mihaela Debita

A. Cercetarea nivelelor de poluare (stabilirea emisiilor poluante, aria de
raspandire a poluantilor,determinarea nivelelor de poluare)
1. Emisiile poluante pot proveni de la diferite surse de poluare.
Cunoasterea lor permite stabilirea naturii poluantilor, a volumului in care se
elimina, a momentelor de eliminare si a punctelor in care se elimina.

O metoda exacta de a face acest lucru este prin folosirea chestionarelor,

solicitate unitatilor poluante, utilizand datele existente la acestea.
Cea mai completa metoda de cunoastere a emisiilor cuprinde determinarea
concentratiei poluantilor la locul de emisie.

2. Stabilirea ariei de raspandire a poluantilor

Pentru a estima zona poluata este necesara cunoasterea emisiilor, a conditiilor
meteorologice, hidrologice, geomorfologice si demografice ale
teritoriilor.
3. Determinarea nivelului de poluare, ridica din punct de vedere metodologic, trei
probleme: stabilirea metodelor,stabilirea punctelor de recoltare si a frecventei optime a
recoltarilor.
Metodele de determinare :
- metode automate – inregistreaza concentratiile gasite (reglare periodica
a aparatului; schimbarea reactivilor);
- metodele manuale – analiza in laborator a probelor;
- metode semiautomate – variante ale metodei manuale;

a)Fixarea punctelor de recoltare

1. Recoltarile prin sisteme mobile – indicate in studiile preliminare, in vederea stabilirii unei
retele de puncte fixe de control; pot fi folosite pentru verificarea unor situatii speciale
(plangeri ale populatiei, semnalarea unor conditii de poluare accidentala, etc).
2. Recoltarea in puncte fixe (retea de control)

b)Frecventa recoltarilor - determinarea permanenta a nivelului de poluare pe toata

perioada in care se face controlul( determinare continua) sau determinare cu caracter
discontinuu.
4. Evaluarea datelor

- metode de tratare matematica si stocare a datelor: calcularea

mediilor zilnice, lunare, sezoniere, anuale si multianuale;

- interpretarea se face raportat la: concentratiile maxime

admisibile, factori meteorologici, hidrologici;
B. Cercetarea starii de sanatate a populatiei

1. Cercetarea epidemiologica (cea mai fidela)

a) Studiul statistic – cercetarea morbiditatii si mortalitatii in zona poluata;

b) Studiul clinic si paraclinic epidemiologic – examinarea unor loturi
representative pentru populatie si punerea in evidenta a unor simptome
sau boli in care poluantii respectivi
c) Studiul clinic si paraclinic de specialitate – pe loturi selectionate in cadrul
examenului epidemiologic.

2. Cercetarile experimentale (reproduce fenomenele patologice observate)

3. Studiile pe plante si animale (indica efectul biologic al poluarii)

Metode de determinare a poluarii AERULUI si a
actiunii asupra organismului si sanatatii populatiei

 Determinarea poluarii aerului cu pulberi si actiunea asupra

organismului

Determinarea pulberilor din aer

Principiul metodei : separarea pulberilor din aer prin metoda
sedimentarii sau aspiratiei si determinarea lor prin metoda
gravimetrica, coniometrica, reflectometrica etc.
Metoda sedimentarii: se recolteaza proba intr-un vas cilindric de
sticla cu diametrul de aprox. 20 cm si inaltimea de 30-40 cm,
amplasandu-se intr-o cutie protectare, pe un suport de lemn la
inaltimea de 2-4 m, la locul de recoltare. In vas se introduce aprox
20 ml apa distilata (iarna alcool 25-30%). Se expune vasul pentru
30 de zile.

Determinarea pulberilor sedimentabile (⦰ > 0,1 µ) – se

antreneaza cu un jet de apa intr-o capsula cantarita si apoi
evaporarea apei pe o baie incalzita; diferenta de greutate este
reprezentata de pulberi si se calculeaza si se interpreteaza in raport
cu norma de 17g/m²/ luna sau 200 tone/km²/ an.
Metoda aspiratiei: aerul este aspirat printr-o pompa aspiratoare, pe un
dispozitiv de masurat volumul de aer (gazometru sau debitmetru) si unul
pentru retinerea pulberilor (filtru uscat sau vas cu lichid special construit –
impinge sau alt dispozitiv de barbotare)

Determinarea pulberilor recoltate prin aspirare – prin gravimetrie cantarind

hartia de filtru pe care s-au retinut pulberile, inainte si dupa recoltare.
Norma: cc maxima momentana (30 minute) este de 0,50 mg/m ³
cc medie/24 h = 0,15 mg/m³

Determinarea refractometrica – masurarea optica a gradului de innegrire a

filtrului (pentru particulelor de carbon complet incomplete arse/nearse) care
reflecta lumina invers proportional cu innegrirea.

Metoda coniometrica – determinarea naturii, numarului, formei si

dimensiunilor pulberilor recoltate din aer.
 Determinarea poluarii aerului cu gaze iritante si a actiunii lor
asupra organismului

SO2 este cel mai important gaz iritant, el rezultand in mediul de

viata si de munca din combustii, cat si din prelucrarea minereurilor
si din diferite procese chimice. De regula, coexistand cu particulele
netoxice, actiunea iritanta a SO2 este combinata cu a acestora,
indeosebi cu a celor submicronice.

Determinarea SO2 din aer. Metoda colorimetrica

Principiu : SO2 reactioneaza cu tetracloromercuratul de sodiu
formand un ion complex (diclorosulfitomercuratul) care cu
pararozanilina si aldehida formica dau un complex colorat in rosu-
violet de intensitate proportional cu concentratia.
Recoltarea probelor din aer : aerul de analizat se aspira printr-un vas
absorbitor in care se afla 10 ml solutie absorbanta. Dupa timpul de reactie (20
min), intensitatea coloratiei probei se citeste la spectrofotometru la o lungime
de unda de 552nm. Pentro etalonare se traseaza o curba cu valorile
extinctiilor. Extinctia probei se extrapoleaza pe curba si se obtine concentratie
in µg SO2 .
CALCUL:
mg SO2 / m³ aer = C (concentratia SO2 din proba de aer) in µg /
V (volumul de aer recoltat) in L

cc max momentana = 0,75 mg SO2 /m³ aer

cc medie / 24h = 0,25 mg SO2 /m³ aer

Investigarea functionala a aparatului respirator : spirometria

Oxizii de azot (NOX)
Determinarea dioxidului de azot.
Principiu
Dioxidul de azot reactioneaza in mediul slab acid cu acidul
sulfanilic, pe care-l diazoteaza si, in prezenta N-1-
naftiletilendiaminei, formeaza un compus azoic de culoare roz
pana la rosu, in functie de concentratia dioxidului de azot.

Recoltarea probelor de aer: In microabsorbitoare se introduce cate

20 ml solutie absorbant, aerul recoltandu-se prin metoda aspiratiei
cu un debit de 0,3-0,4 l/min.
Solutia absorbanta se coloreaza in functie de concentratia NO2
recoltat.
Modul de lucru
Culoarea obtinuta se compara cu o scara de etaloane, preparata dupa
schema

Calcul : mg NO/m³ aer = C ( cc NO2 din proba de aer) µg /

V (volum de aer recoltat) L

C.m.a. 0,3 mg/m³ /30 min SAU 0,1 mg/m³ / 24h

 Oxidantii
Determinarea puterii oxidante a aerului .
Principiu : puterea oxidanta a aerului se datoreaza ozonului si nitratului de
peroxiacetil. Se determina prin masurarea cantitatii de iod eliberat dintr-o
solutie de iodura de potasiu. Iodul eliberat se determina prin titrare cu o solutie
de tiosulfat de sodiu, in prezenta amidonului ca indicator.

Recoltare probe: Aer aspirat (debit 1-2 l/min) printr-un absorbitor in care s-au
introdus in prealabil 10 ml solutie absorbanta de IK 8% si 0,5 ml solutie
amidon.

CALCUL : mg O3 / m³ = N ( ml sol. Tiosulfat pt titrare) x f (factorul

solutiei de tiosulfat) x 0, 024 x
1000 / V (volumul de aer recoltat) L
 Determinarea poluarii aerului cu oxid de carbon si a actiunii asupra
organismului

Determinarea a oxidului de carbon din aer.

Principiul metodei. Oxidul de carbon reduce clorura paladoasa la paladiu
metallic proportional cu concentratia lui, iar paladiul metallic obtinut
reactioneaza cu acidul fosfowolframomolibdenic (reactivul Folin-Ciocalteu)
care da o coloratie de la galben-verde la albastru, in functie de concentratia
paladiului, respectiv a CO din proba de aer.
Recoltarea aerului: in recipient de sticla de dimensiuni variate (1-5 l) sau in pipete mari numite
tonometre.

In acestea se introduce 1,5 ml solutie clorura paladoasa, o,5 ml reactiv, si 8 ml de apa distilata.
Dupa 6 ore de reactie, continutul se trece intr-o eprubeta si culoarea obtinuta se compara cu o
scara de etalonare intocmita dupa urmatoarea schema:
Rezultatul se exprima in mg CO/m³ aer care se calculeaza dupa
formula C/V.
Norma: Cc max momentana = 6mg CO/m³ aer/30 min
Cc undei / 24 h = 2 mg CO/m³ aer /24 h

Metoda se foloseste numai pentru determinarea concentratiilor

momentane (30 min), deoarece prin aceste metode nu se pot
recolta probe de aer pe lunga durata.

Metode de determinare a efectelor asupra organismului:

Determinarea CARBOXIHEMOGLOBINEI;

Determinarea Co din aerul expirat (Val N <1,5% din

hemoglobina totala)
 Determinarea poluarii aerului cu plumb si a actiunii asupra organismului
Metoda colorimetrica cu ditizona:
Principiu – Pb reactioneaza cu ditizona (difenilcarbazona), formand un compus
colorat, (in mediu puternic alcalin), extractibil cu chloroform. Intensitatea
culorii este proportionala cu concentratia Pb.
Reactivi : acid azotic conc., cloroform, ditizona (sol 0,1% in cloroform), solutie
tampon (acid citric+ammoniac+cianura de potasiu + sulfit de sodiu), solutie
de spalare (amoniac + cianura de potasiu).

Recoltarea probelor de aer – prin aspiratie, particulele de Pb fiind retinute pe o

hartie de filtru cu porozitate mica.
Se citeste intensitatea coloratiei la un spectrofotometru la lungimea de unda de
510 nm.
Valoarea extinctiei obtinuta pentru proba de analizat se raporteaza la o curba
de etalonare care se intocmeste folosind concentratii successive de solutie
etalon si care se trateaza la fel ca si proba. Rezultatul obtinut este exprimat in
micrograme Pb.

Calcul: µg Pb/m³ aer = C (CC Pb in proba) / V (vol de aer in m³)

Norma: pentru puritatea aerului este de 1µg Pb/m³ aer/24 ore.

Determinari asupra organismului in expunerea la Pb:

plumbemia,
plumburia,
coproporfirinele urinare,
hematiile cu granulatii bazofile,
hematiile cu corpusculi Heinz.
 Determinarea contaminarii microbiene a aerului, obiectelor si suprafetelor
Analiza bacteriologica a aerului: desi nu exista o microflora a aerului, in
atmosfera se gasesc permanent microorganism in suspensie, densitatea acestora
depinzand de regiune si altitudine.

Indicatorii bacteriologici ai aerului:

1. Numarul total de germeni din aer care se dezvolta la 37º (flora mezofila).
Semnificatia acestui indicator consta in faptul ca ne permite a aprecia masura in
care aerul este incarcat cu flora de origine umana sau animala.
2. Streptococii hemolitici ( ß hemolitici) si viridans ( £ hemolitici) – indicator
de contaminare a aerului cu flora nazofaringiana si bucala
3. Stafilococii – indica mai precis originea umana sau animala a contaminarii
4. Coliformii – prezenta lor in aer indica un grad ridicat de insalubritate a
mediului incaperii
Metoda prin sedimentare (metoda Koch) – consta in expunerea placilor Petri
cu mediu solid de cultura, deschise un timp determinat in pozitie orizontala.
Dupa expunere, cutiile Petri se inchid si se incubeaza la thermostat la 37º, 24
ore. Rezultatul se raporteaza la volumul de aer, utilizandu-se formula
Omelianski care pleaca de la observatia ca in timp de 5 min se depun pe o
suprafata de 100 cm² germenii din 10 L de aer.

Metodele bazate pe aspiratie - numarul de microorganiste dintr-un volum

determinat de aer.

Metodele de filtrare - aerul aspirat este trecut prin filtre care retin
microorganismele, filtrele se spala in lichid isotonic steril si suspensia se
insamanteaza nediluata pe medii solide.
Interpretarea rezultatelor si norme : In incaperi, numarul de germeni mezofili
se recomanda sa fie sub 2500/m³, iar streptococii hemolitici sa nu depaseasca
1% - max 2% din nr. total de germeni.
In institutiile pentru copii se considera contaminare acceptabila a aerului
valoarea de 1500 germeni la 37º/m³, maxim 2000/m³.
Pentru spitale, sunt recomadate dupa curatenie cu dezinfectie urmatoarele
norme – sala de operatie – 300 germeni mezofili/m³
- Sali speciale – maxim 500 germeni/m³
- Saloane bolnavi – max 600 germeni/m³

 Flora hemolitica si germenii coliformi trebuie sa fie ABSENTI.

Controlul bacteriologic al suprafetelor (stergerea suprafetei cu ajutorul unui

tampon)– se folosesc tampoane de vata sau tifon sterilizat, montate pe o tija de
obicei din lemn
 Metode de determinare a poluarii APEI si a actiunii
asupra organismului si sanatatii populatiei

 Grupul bacteriilor coliforme - definit de OMS ca totalitatea bacililor in

forma de bastonas, aerobi si anaerobi facultative, gram - , nesporulati, care
fermenteaza lactoza in mai putin de 48 ore la 35-37 º C cu producere de gaz
si aciditate.
 Escherichia Coli este singura specie recunoscuta ca fiind de origine fecala,
reprezentand 90% dintre bacteriile coliforme din intestinul uman. In mod
obisnuit se foloseste numai testul de crestere la 44,5 º C.
Alti indicatori de contaminare fecala sunt:
- grupul streptococilor fecali – saprofiti intestinali; arata o contaminare recenta
a apei;
- Si grupul bacteriilor sulfito-reductoare : sporulate; rezista mai mult timp;
indica o poluare mai veche
Recoltarea probelor de apa: cantitatea de apa necesara variaza de
la 500 ml (analize curente) la cativa litri (analize speciale)

Analizele curente:
- Determinarea numarului de germeni la 37 º si pe 1 cm³ apa, pe
geloza nutritiva 2%
- Determinarea prezentei si numarului probabil de coliformi totali
la 1 dm³ apa
- Determinarea prezentei si numarului probabil de bacilli
coliformi fecali la 1 dm³ apa
 Analize complementare :
- Determinarea numarului de germeni la 22º
- Determinarea prezentei si numarului de streptococci fecali la 1 dm³
apa
- Determinarea numarului probabil de bacteriofagi tifici Vi si coli in apa
- Determinarea bacteriilor sulfito-reductoare (C. perfringens)

Analize speciale:
- Determinarea germenilor patogeni din apa. Cei mai frecventi germeni
patogeni cercetati la noi in tara, sunt din grupul Salmonella, Shigella,
Micobacterium tuberculosis si leptospirele patogene.
- Determinarea enterovirusurilor din apa
Analiza chimica a apei: recoltarea se va face in flacoane de sticla / polietilena
prevazute cu inchidere ermetica, bine spalate si uscate. Spalarea se va face cu
amestec sulfo-cromic sau detergenti, dupa care se clatesc foarte bine cu apa de
robinet si in final cu apa distlata. Flaconul se va clati de 2-3 ori cu apa ce
urmeaza a fi colectata.

Vasul se va umple pana la refuz cu apa iar dopul se va fixa in asa fel incat sa nu
ramana nicio bula de apa in interior.

Conservarea probelor de apa: se recomanda ca timpul dintre recoltarea si

analiza sa nu depaseasca 4 ore, deoarece componentele chimice din apa pot
suferi modificari. Daca nu este posibil, probele trebuie conservate cu diferite
substante in functie de analizele ce urmeaza sa se efectueze.
 Clasificarea analizelor de apa:
- Analize curente – determinarea indicatorilor chimici care indica poluare
recenta
- Analize complete – cunoasterea aproximativa a componentilor chimici ai apei :
determinarea indicatorilor cuprinsi in analiza curenta + reziduu fix,
cloruri, duritate,
Ca, Mg,
Fe, I,
Fl, proprietatile organoleptice
 Clasificarea indicatorilor chimici ai apei – determinarea substantelor
indicatoare de poluare:
- Substante organice ca indicator sanitar – nivelul substantelor organice de
provenienta telurica este in general scazut si constant;
1. cresterea brusca a nivelului acestora indica o poluare recenta insotita de o
incarcare microbiana de origine animala si vegetala si posibil patogena;
2. totodata nivelul crescut al substantelor organice in apa aduce prejudicii
procesului de autopurificare a apei, prin descompunere consumandu-se mari
cantitati de oxigen;
3. Substantele organice absorb lumina si interfera in acest mod in desfasurarea
normala a vietii acvatice, formand complexe stabile cu metale grele,
absorbind pesticide;
4. Unele substante organice rezista la procesele de purificare si tartare si
reactioneaza cu clorul folosit pentru desinfectie dand nastere produsilor ce
modifica proprietatile organoleptice sau sunt nocive pentru consumator
 Continutul substantelor organice se determina global,determinandu-se
puterea reducatoare a apei data si de substantele organice.

Metoda de determinare a substantelor organice cu permanganat de potasiu

Principiu : permanganatul de potasiu oxideaza substantele organice din apa la
cald, in mediul acid sau alcalin (in functie de continutul in cloruri al apei),
excesul de permanganat se neutralizeaza cu acid oxalic si apoi se retitreaza
acidul oxalic ramas tot cu permanganat.

Materiale: permanganat de potasiu solutie 0.01N, acid sulfuric solutie 0.01 N ,

hidroxid de sodiu 30%, pipete, biureta, flacon Erlenmeyer, bec de gaze.

Rezultatul se exprima in mg permanganat de potasiu sau in mg consum chimic

de oxigen (CCO)
Norme: concentratii admisibile : 10 mg MnO4K /l sau 2,5 mg CCO /l
concentratii admise exceptional: 12 mg MnO4K /l sau 3 mg CCO/l .
 Amoniacul din apa ca indicator sanitar
Amoniacul si sarurile de amoniu nu se gasesc in natura sub forma de
zacaminte, ci se formeaza prin reducerea nitratilor dintr-un mediu lipsit de
oxigen.
Metode de determinare a amoniacului cu reactivul Nessler
Principiu: amoniacul din apa, sau ionii de amoniu formeaza cu reactivul
Nessler (tetraiodomercuratul de potasiu) un complex colorat in galben
(iodura de oximercuramoniu) a carui intensitate este proportionala cu
concentratia amoniacului.
Materiale necesare: reactive Nessler, sare Seignette, etalon pentru amoniac,
eprubete, pipete.
Amoniacul se exprima in NH4 / L apa.
Norme: concentratia admisa este 0.
Concentratiile admise exceptional = 5 mh NH4 / l ( doar cu aprobarea
forurilor superioare sanitare)
 Nitritii din apa ca indicator sanitar
Metode de determinare a nitritilor cu acidul sulfanil-naftilamina
Principiu: nitritii din apa formeaza un complex azotic de culoare rosie prin
diazotare cu acid sulfanilic si cuplarea cu alfa-naftilamina.
Materiale necesare: alfa-naftilamina solutie acetica 0,5% (reactiv Griss I),
acidsulfanilic solutie acetica 0,5% (reactiv Griss II), etalon pentru nitriti,
preparat din azotit de sodiu (1 ml corespunde la 0,5 µg NO2 )
Norme: concentratie admisibila 0.
Concentratie admisa exceptional 0,3 mg NO3 /l ( doar in cazul apelor care din
punct de vedere bacteriologic corespund normelor de potabilitate).

Nitratii prezenti in apa in concentratie mica mai ales in apele de

suprafata arata o poluare veche si cu semnificatie epidemiologica foarte slaba.
Cand in apa se gasec concomitant nitriti, nitrati si amoniac, este vorba de o
poluare continua.
 Determinarea nitratilor

Metoda colorimetrica cu reactivul fenoldisulfonic

Principiu: nitratii reactioneaza cu acidul fenoldisulfonic, formand nitroderivati
de culoare galbena, in mediul puternic alcalin. Intensitatea culorii este
proportionala cu concentratia nitratilor.
Material necesar : acid fenoldisulfonic (preparat din acid sulfuric si fenol);
amoniac solutie 25%; solutie etalon pentru nitrati preparata din nitrat de
potasiu in care 1 ml corespunde la 0,05 mg NO3 ; eprubete, pipete, capsule
de sticla si portelan.

Norma : concentratia admisibila = 45 mg NO3 / dm³

 Fluorul - concentratie admisa 1,2 mg/dm ³

 Analiza biologica a apei
Clorul rezidual indica pe de o parte ca s-a introdus o cantitate suficienta de clor
in apa, pentru a asigura desinfectia, iar pe de alta parte actioneaza ca agent de
securitate prin desinfectia permanenta, pe intregul traseu al conductelor, unde
mai pot patrunde germeni.

Controlul dezinfectiei
Pentru controlul dezinfectiei apei se efectueaza urmatoarele determinari:
- Determinrea clorului activ din substanta clorigena;
- Determinarea cerintei sau necesarului de clor pentru dezinfectia eficienta;
- Determinarea clorului residual.

Principiu: clorul eliberat de substanta clorigena scoate iodul din iodura de

potasiu proportional cu concentratia sa, iar iodul eliberat se titreaza cu tiosulfat
de sodiu in prezenta amidonului ca indicator.
 Determinarea necesarului de clor
Principiu: prin introducerea cantitatilor crescande de clor in trei
pahare cu acelasi volum de apa ce urmeaza sa fie dezinfectata, se
identifica doza optima clorului ramas in exces dupa contactul de
30 de minute dintre apa si clor.

 Determinarea clorului rezidual din apa norma 0,5mg/l

Metoda ortotoluidina-arsenit
Principiu: clorul din apa reactioneaza cu ortolidina, cu care
formeaza o coloratie galbena a carei intensitate este proportional
cu concentratia clorului. Pentru determinarea clorului liber se
foloseste solutia de meta arsenit care ionizeaza clorul legat, acesta
nemaidand coloratie cu ortolidina.
 Metode de determinare a poluarii SOLULUI si a actiunii
asupra organismului si sanatatii populatiei

 Determinarea poluarii bacteriene parazitare a solului. Poluarea

bacteriana si indicatorii sanitari

Grupa bacteriilor proprii solului - toate speciile carora solul le

serveste in mod continuu si natural drept mediu de viata.

Bacteriile supraadaugate – au ca sursa omul si animalul

(microorganism mezofile adaptate unui parazitism in organismul
gazda). Prezenta lor pe sol este intamplatoare si persistenta,
supravietuirea lor variaza in limite foarte largi.
Indicatori bacteriologici : pentru aprecierea sanitara a solului se
determina o serie de indicatori bacteriologici, prezentati in
succesiune in ordinea importantei:

- Bacterii coliforme( E. coli)

- Streptococii fecali
- Clostridium perfringens
- Numarul total de germeni mezofili( la 1g de sol uscat la 105 ºC)
- Bacteriile termofile ( dezvoltare optima la 60 º C)
 Determinarea numarului total de germeni din sol (metoda
placilor turnate Koch) care inglobeaza in medii de cultura solide
(geloza nutritiva) cantitatea de germeni in functie de dilutia
insamantata.

- Determinarea germenilor mezofili

- Determinarea germenilor termofili
- Determinarea numarului de germeni sub forma de spori
 Determinarea germenilor indicatori ai poluarii fecale a solului:
- Coliformii totali
- Coliformii totali
- Streptococii fecali
- Germenii sulfito-reducatori
- Fagii enterici (bacteriofagi anticoli)
- Determinarea (confirmarea) Clostridium perfringens
- Determinarea enterobacteriilor patogene
- Determinarea geohelmintilor din sol

 Determinarea poluarii chimice

- Determinarea carbonului organic
- Determinarea substantelor toxice din sol ( Pb, Ni, Cr)
 Metode de investigare a igienei locuintei si a
actiunii asupra organismului si sanatatii populatiei

 Metode de determinare a caracteristicilor fizice ale ambiantei

termice:

- Determinarea temperaturii aerului

- Determinarea umiditatii aerului
 Determinarea poluarii sonore si a actiunii asupra organismului

- Sonometrele - aparate de precizi, care pot determina nivelul

global al zgomotului.
- Scara decibelica – exprimare decibelica a intensitatii sonore
percepute de urechea umana
- Curba de zgomot
- Nivelul global de zgomot
- Nivelul de zgomot echivalent
Interpretarea nivelului de zgomot:

- zona de locuit 50 dB

- zona de recreere 45 dB

- zone protejate ( spitale, sanatorii, camine) 45 dB

- centru de cartier 55 dB

- centru orasenesc 65 dB

Valoarea maxima admisibila a zgomotului in interiorul locuintei va fi de

30 db (+/- 5) ziua si 25 db noaptea,
Datele cu privire la poluarea Sonora in exteriorul/interiorul locuintei si
influenta lor se refera la:

- Timpul petrecut in locuinta

- Tipul activitatilor efectuate in locuinta si durata lor medie zilnica
- Surse de zgomot si gradul de incomodare a locatarilor de catre fiecare sursa
- Momentul din zi in care incomodarea este mai mare
- Activitatile din locuinta care sunt incomodate
- Masuri de protectie
- Date privind starea de sanatate a investigatului
- Antecedente heredo-colaterale
- Antecedente personale
- Simptome acuzate deinvestigatsi pe care le leaga de poluarea Sonora a
locuintei
Audiometria – cauta pragul de audibilitate pentru fiecare frecventa
audimetrica.

 Determinarea vicierii aerului

Determinarea bioxidului de carbon ca indicator de viciere prin metoda
titrimetrica Pettenkofer ( folosind biureta Subottin-Nagorski)

Principiul metodei: bioxidul de carbon din aer este fixat sub forma de carbonat de
Ba dupa reactia cu hidroxid de Ba, iar excesul de hidroxid de Ba se titreaza cu
acid oxalic in prezenta fenolftaleinei ca indicator.
Ba(OH)2 + CO2 = BaCO3 + H2O